Ganduri despre dogmatica in general

[Decebal]

În prealabil postat de Tartaruga

Iar dovada este insusi "umanismul", faptul ca multe valori predate de Iisus au fost preluate si de necrestini. Noul Legamant deci a fost scris in inima tuturor, paganii de dupa Hristos nu au mai fost aceeasi cu paganii dinainte de Hristos, Duhul Sfant Mangaietorul le-a amintit multora ca acum au ceva scris in inima, adica legea/porunca iubirii, de care trebuie sa tina cont. Si multi tin cont, chiar dintre atei... La desavarsire insa ajung doar sfintii care au crezut in Hristos si Cuvantului Sau practicandu-l toata viata lor pana la moarte, iar desavarsirea este Imparatia in care ei intra inca de pe acum. Restul asteapta Judecata...

Aici era vorba despre dogmatică în general; referitor la afirmaţiile pe care le tot fgaci pe alte topicuri crezând că ne-ai făcut o mare revelaţie, te invit să răspunzi la pagina unde am deschis un topic nou pe acel subiect http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15439

[iustin10]

Dogma nu e ceva rupt de realitate ,cu atat mai mult nu e rupt de iubire,odata ce scopul dogmei este insasi transfigurarea firii noastre pervertite,in firea indumnezeita a Fiului Omului.
Fiul Omului vine pe pamant pentru a restaura legatura noastra cu Dumnezeu,si ia fire umana pentru a o desavarsi. Doar asa putem intra in legatura cu Dumnezeu,imbracati in hainele curate daruite noua ,nu pt vreun merit al nostru,ci pentru jertfa Fiului Omului.
Ce iubire mai mare decat asta vreti,ca Dumnezeu fiind ,se desarta de toate ale Sale,se coboara pe pamant,sufera micimea si dispretul uman ,ba chiar nedreptatea crunta ,toate numai pentru ca noi sa scapam de sub robia pacatului si a mortii. Deci nu pentru El se intrupeaza,ci pentru noi. Asa cum ne si lasa testament: "Nu exista dragoste mai mare decat aceea sa isi dea cineva viata pentru prietenii sai.Voi sunteti prietenii Mei "
Ce dragoste mai mare decat despartirea de ucenicii Sai,la cina despartirii,spalarea picioarelor,jertfa ce va urma , batjocura , impartirea painii ca a propriului Sau trup.
'Daca grauntele de grau nu moare ,nu va aduce roada" Cata resemnare,sacrificiu,si speranta.
Si apoi ,ca sa revenim mai incoace ,acest moment culminant al dragostei Sale ,perpetuat prin jertfa Euharistica . Iertarea ca rezultat al acestei jertfe,daruita prin simpla spovedanie .
Conducerea apostoolica si arhiereasca ,ca si mila pentru turma dezorientata .
Rugaciunea ca si speranta noua:" Pina acum nu a-ti cerut nimic in Numele Meu. Cereti si vi se va da.Caci orice cereti in Numele Meu Tatal va va darui"

Unde vedeti dgoma aici,unde ingustime,ca eu nu vad decat dragoste de la un cap la altul.
Cine a separat dogma de iubire,si iubirea de Hristos si de Treime?
Dogma este doar povestirea si lamurirea acelor fapte minunate si a traditiei imediat urmatoare . Ea nu este un bici,ci un pansament.Nu este rupta de Hristos,ci este Hristos.
Dogma este tot una cu Hristos ,la fel cum Hristos este tot una cu iubirea.

Ok,daca ma uit la o casa minunata ,si pe undeva mai sunt folosite cateva cuie ruginite , refuz sa intru in aceea casa? Sunt puncte dureroase in dogma,unde apar scindari,diferente,departajari. Nu stiu nici eu raspunsul de ce au fost ingaduite asemenea dureroase scindari , si permiteti-mi sa fiu primul in ceea ce priveste frumusetea invataturii Duhului data prin dogma ,si ultimul acuzator in ceea ce priveste ce nu inteleg. Dumnezeu stie ce face si eu am incredere deplina in El,si nu in intelegerea mea limitata.

Iubire fara credinta se poate,dar nu are consistenta ,ca ii lipseste un lucru major,anume smerenia .Daca cineva si ar construi un mic palat personal al iubirii,cum spune Pelerin spre Rasarit ,dar ar fi in stare sa renunte oricand la el , adica sa stie ca nimic nu ii apartine si nimic nu se termina odata cu el insusi,atunci acel om ar avea sufletul pregatit pentru intalnirea cu Hristos.
Iubirea este peste tot in lume ,da . Aici degeaba sunt contrazis,ca e suficient sa iesiti din case ,sa mergeti intr-o tara straina,sa va uitati cu atentie la oameni.
Dar doar sufletul celui credincios il vede pe Hristos in toate. Normal ca un musulman habar nu are ca fapta lui buna are vreo legatura cu Hristos.Dimpotriva,lui ori i se pare naturala ori venita de la mahomed.Dar noi? Cei credinciosi?Oare nu vom stii sa vedem crampee ale frumusetii umane , peste tot in lume?Oare de la masa Stapanului,ca in parabola femeei cananeance,nu au cazut frimituri si pentru caini?
Pentru cel credincios nu exista alta explicatie a lumii decat Hristos ,in tot si in toate .Dar nici alta cale de a ajunge la Dumnezeu ,decat impartasirea cu Trupul sau. Pentru el,ortodoxul aflat prin tari straine ,nu exista alta cale.Pentru cei localnici insa ,Dumnezeu stie. Cand am zis ca Hristos e in toate,nu am zis ca nu e nevoie de dogma.Nu se poate mantui un credincios fara dogma. Ci doar am zis ,sau am vrut sa zic,ca Hristos poate fi vazut in tot ce e frumos in aceasta lume,bineinteles pentru sufletul receptiv.

[catalin2]

În prealabil postat de Decebal

Aici era vorba despre dogmatică în general; referitor la afirmaţiile pe care le tot fgaci pe alte topicuri crezând că ne-ai făcut o mare revelaţie, te invit să răspunzi la pagina unde am deschis un topic nou pe acel subiect http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=15439

Deja vorbim pe doua topicuri despre acelasi lucru, e dificil sa scrii aceleasi lucruri pe trei topicuri, trebuie sa stai toata ziua pe forum.

[catalin2]

În prealabil postat de Tartaruga

Noul Legamant deci a fost scris in inima tuturor, paganii de dupa Hristos nu au mai fost aceeasi cu paganii dinainte de Hristos, Duhul Sfant Mangaietorul le-a amintit multora ca acum au ceva scris in inima, adica legea/porunca iubirii, de care trebuie sa tina cont.

Aceasta dogma este una protestanta, nu este si ortodoxa. Protestantii (nu stiu care din ei) spun ca jertfa Mantuitorului s-a rasfrant asupra intregii omeniri si a schimbat pe om. E o alta intelegere gresita a unor pasaje din Bibliei, de fapt jertfa Mantuitorului are efect asupra celui ce il urmeaza pe Hrisos. Mai e valabil ca orcine poate afla adevarul si sa devian credincios. Altfel nu are niciun efect asupra unui hindus care ramane hindus.
O alta invatatura protestanta pe care ai scris-o e ca dogmele au fost adaugate, e tot o conceptie de la protestanti, frustrati ca ei nu au o istorie si o continuitate (cand spun protestanti nu ma refer la oamneii obisnuiti, ci la doctrina respectiva si la initiatorii acesteia). Pentru ca se fac ca uita un pasaj din Biblie care spune ca nimnei nu va putea darama Biserica Lui. Ei spun ca Biserica pana la ei a cazut, doar de la ei s-a regasit adevarul.
Toate dogmele se regasesc in Biblie, doar ca trebuie citita cu atentie, nu cum vor protestantii sa o interpreteze.

[catalin2]

Asa cum e invatatura, pentru mantuire sunt necesare trei conditii: dreapta credinta, harul si faptele credintei.
Doar invatatura fara celelalte este filozofie teologica. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

[iustin10]

În prealabil postat de catalin2

. Dar practica fara dreapta credinta este idolatrie, nici nu exista un pacat mai mare.
Trebuie sa avem grija sa cunoastem si dreapta credinta, ca sa stim la cine ne inchinam si cum, pentru ca daca noi lenevim ingerii cazuti nu sunt lenesi, au grija sa invete invatatura care le convine lor, dupa masura omului. Unui pagan ii va da idolatria, unui credincios ii va da o erezie, si tot asa, nu lasa pe nimeni nebagat in seama.

Na,stii doar ca nu s de acord . Nu poti zice si tu ca e ceva incomplet? Chiar idolatrie?
Ce vina are omul ala ca nu cunoaste nu stiu ce invatatura ? Fapta e fapta ,pentru orice om de pe pamint Un orb care primeste un brat de sprijin, nu stie daca a fost de la un ortodox sau un idolatru. Cu ce e mai valoros bratul orotdoxului decat al celui de cine stie ce alta credinta? Oare Hristos a venit ca sa fie slujit? Nu. Ci ca El sa slujeasca tuturor.
El a venit sa condamne doar pe cei ce trec nepasatori pe linga acel orb.

[Mihnea Dragomir]

Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorinţa divin insuflată de a cunoaşte Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puţine certitudini. În raport cu numărul uriaş şi cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puţine propoziţii sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorinţa naturală de a ne agăţa de ceva sigur, suntem înclinaţi să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareţ este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii paşi în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca şi cei mai avansaţi care au, din această pricină, mai puţine scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învăţătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă şi mai complicate din cauza unei imperfecţiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepţie. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinţei", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înţelesuri.

Desigur, dogmatiştii sunt foarte departe de a fi singurii expuşi bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al ştiinţei, despre care voi reflecta cu alt prilej şi pe alt topic.

[Lucian008]

În prealabil postat de Tartaruga

Niciodata Domnul Iisus nu a invatat despre natura Sa mai mult decat faptul ca era Fiul lui Dumnezeu si ca facea voia Tatalui pentru ca venea de la El si ca prin El pacatele omenirii vor fi iertate. Multe invataturi au aparut in plus fata de ce spunea Domnul si aceste invataturi suplimentare formulate ca si dogme au divizat crestinatatea.

Invataturile despre Fiinta lui Dumnezeu, despre Persoanele Sfintei Treimi, despre Taine, despre Biserica etc au fost fie predicate de Hristos, fie traite (exemplul Persoanei Sale), fie revelate ulterior prin pogorarea Duhului Sfant. Sa spunei ca invataturile au aparut ulterior si ca ele au fost cele care au divizat crestinatatea, si nu mandria si egoismul unora este un mare neadevar.
Si am sa dau un singur exemplu: Hristos nu a spus despre Sine ca este Om adevarat si Dumnezeu adevarat. Dar asta este realitatea. Ulterior s-au trezit niste rataciti care au spus ca nu a fost decat Dumnezeu. Oare nu Il vom iubi mai mult pe cel ce a luat trupul nostru stricacios, supus degradarii, suferintei si mortii, si lund asupara-Si pacatele noastre ne-a mantuit? Deci nu conteaza adevarul? Nu conteaza invatatura si dogma?

[Tartaruga]

În prealabil postat de catalin2

Aceasta dogma este una protestanta, nu este si ortodoxa. Protestantii (nu stiu care din ei) spun ca jertfa Mantuitorului s-a rasfrant asupra intregii omeniri si a schimbat pe om. E o alta intelegere gresita a unor pasaje din Bibliei, de fapt jertfa Mantuitorului are efect asupra celui ce il urmeaza pe Hrisos. Mai e valabil ca orcine poate afla adevarul si sa devian credincios. Altfel nu are niciun efect asupra unui hindus care ramane hindus.
O alta invatatura protestanta pe care ai scris-o e ca dogmele au fost adaugate, e tot o conceptie de la protestanti, frustrati ca ei nu au o istorie si o continuitate (cand spun protestanti nu ma refer la oamneii obisnuiti, ci la doctrina respectiva si la initiatorii acesteia). Pentru ca se fac ca uita un pasaj din Biblie care spune ca nimnei nu va putea darama Biserica Lui. Ei spun ca Biserica pana la ei a cazut, doar de la ei s-a regasit adevarul.
Toate dogmele se regasesc in Biblie, doar ca trebuie citita cu atentie, nu cum vor protestantii sa o interpreteze.

Eu nu am vazut protestanti frustrati, dimpotriva, ei gasesc ca este trist sa ai un Dumnezeu atat de putin iubitor si nedrept. Pentru oamenii obisnuiti conteaza Domnul Iisus si invatatura lui, de ce sa fie frustrati? Aici cred ca tu nu intelegi. Este ca si cum evreii ar spune ca toti crestinii sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de 2000 ani, sau catolicii ar zice ca ortodocsii rusi sunt niste frustrati pentru ca au aparut abia de o mie de ani. Vorbesti de frustrare de parca i-ar impiedica careva sa treaca dintr-o parte in alta. Nu au nici un chef sa treaca pentru ca se simt bine in pielea lor. Doar tu iti imaginezi ca ortodoxia ar fi un club exclusivist in care altii nu pot intra si ca atare sunt frustrati. Sa fim seriosi. Asa cum tu nu esti frustrat ca nu esti evreu desi Iisus si maica Sa si apostolii erau, tot asa nu sunt frustrati nici protestantii. Chiar nu inteleg cum poti crede in ideea frustrarii. Ma tot mir, ca vad ca o repeti, dar nu inteleg cum poti crede in asa ceva.
La fel si treaba cu dogmele care ar fi toate in Biblie, ma faci sa zambesc :)

[Tartaruga]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un pericol real la care se expune cel care, animat de dorinţa divin insuflată de a cunoaşte Sfânta Doctrină se apucă să o cerceteze este ceea ce am putea denumi "dogmatismul dogmaticii". Despre ce este vorba ?

Cert este că...avem puţine certitudini. În raport cu numărul uriaş şi cu felurimea întrebărilor, cel al răspunsurilor pe care le putem da ca certe este mic. Surprinzător de puţine propoziţii sunt divin revelate, deci sunt cu adevărat dogme. Multe lucruri pe care, din dorinţa naturală de a ne agăţa de ceva sigur, suntem înclinaţi să le luăm ca sigure nu sunt adevăruri de nivel dogmatic. Altfel spus, se întâmplă frecvent ca dogma să nu fie... dogmă. Iar cineva care ar crede că orice părere pe care a auzit-o de la vreun stareţ este divin revelată suferă de ceea ce am numit "dogmatismul dogmaticii". Cei care fac primii paşi în cercetarea adevărurilor despre Dumnezeu, despre Sfânta Fecioară, despre Ecclesia, despre oameni, ca şi cei mai avansaţi care au, din această pricină, mai puţine scuze decât primii, ar trebui să nu piardă niciodată din vedere întrebarea: "ce nivel de autoritate are cutare sau cutare învăţătură ?" Se bazează ea pe autoritatea lui Dumnezeu, singurul caz în care putem vorbi de o dogmă ? Sau se bazează pe un nivel mai jos de autoritate ?
Pentru noi, românii, lucrurile sunt încă şi mai complicate din cauza unei imperfecţiuni particulare a limbii noastre. Trebuie să acceptăm ideea că nicio limbă apărută după Turnul lui Babel nu este perfectă, iar româna nu face excepţie. În limba noastră, "a crede" are două sensuri. Unul este "a crede = a avea certitudinea absolută a credinţei", altul este sensul, mai comun, "a crede = a fi de părere că". Pot apărea anumite confuzii de la această dualitate de înţelesuri.

Desigur, dogmatiştii sunt foarte departe de a fi singurii expuşi bolii...dogmatismului. Există un teribil dogmatism al ştiinţei, despre care voi reflecta cu alt prilej şi pe alt topic.

In cazul asta sunt deacord cu dvs. daca faceti diferenta intre dogme si dogmatism. Primii crestini aveau dogme fara a le teoretiza vreodata pentru ca nu era nevoie, ei traiau credinta. Dar dupa ce s-a inceput teoretizarea credintei in locul trairii ei s-a trecut la un dogmatism care a sfasaiat biserica si sfasaiata va ramane atata timp cat nu se renunta la dogmatism. Insa in cazul acesta ce s-ar mai studia la Facultate? Mai nimic...