Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Tainele Ortodoxiei > Botezul
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #31  
Vechi 07.01.2015, 22:55:19
lore86's Avatar
lore86 lore86 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 10.05.2009
Locație: timisoara
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.203
Smile

Citat:
În prealabil postat de Yasmina Vezi mesajul
Multumesc Sophia,asta probabil ca a fost si voia Domnului.
A vrut sa fac eu pt ca nu avea pe nimeni,dar cum a avut si alte variante,m-a pus pe liber!
Nasterea Domnului cu bucurie iti doresc!
Cristina draga, in tot raul asta e si un lucru bun. E mai bine sa suferi un pic acum si sa iti treaca apoi, decat sa ramai cu fustrarea o viata intreaga ca finul tau, fata de care ti-ai luat un angajament in fata Domnului nu e dus la Biserica, nu e impartasit, sta departe de cele sfinte sau, mai rau chiar, creste cu o atitudine hulitoare, de razvratire impotriva Domnului!
Ca o metoda de preventie, nu lasa mintea sa faca proiectii! Ca te vei rani tocmai in ele! Ia lucrurile ca atare si incearca sa gasesti solutia pe moment fara a planui inainte! Ca asta e puntea prin care intra vrajmasul si te raneste!

Stii, nu toate cererile noastre bune ne sunt si de folos. Iar Domnul, care in prestinta Sa, vede evolutia tuturor actiunilor noastre, ne pazeste de lucruri care ne-ar rani mai tare apoi! Sanatate si putere multa!
Am incredintarea ca vei fii o nasica minunata, daca lucrul asta va fii in folosul tau! Iar de nu, mergi inainte ca sunt alte lucruri minunate pe care le poti face!

Domnul sa iti daruiasca un an cu bucurie, si sa puna o picatura de balsam ceresc, pe rana aceasta inca deschisa!
__________________
Cred, Doamne, ajuta necredintei mele!
Reply With Quote
  #32  
Vechi 08.01.2015, 09:23:23
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.079
Implicit

Citat:
În prealabil postat de lore86 Vezi mesajul
Cristina draga, in tot raul asta e si un lucru bun. E mai bine sa suferi un pic acum si sa iti treaca apoi, decat sa ramai cu fustrarea o viata intreaga ca finul tau, fata de care ti-ai luat un angajament in fata Domnului nu e dus la Biserica, nu e impartasit, sta departe de cele sfinte sau, mai rau chiar, creste cu o atitudine hulitoare, de razvratire impotriva Domnului!
Ca o metoda de preventie, nu lasa mintea sa faca proiectii! Ca te vei rani tocmai in ele! Ia lucrurile ca atare si incearca sa gasesti solutia pe moment fara a planui inainte! Ca asta e puntea prin care intra vrajmasul si te raneste!

Stii, nu toate cererile noastre bune ne sunt si de folos. Iar Domnul, care in prestinta Sa, vede evolutia tuturor actiunilor noastre, ne pazeste de lucruri care ne-ar rani mai tare apoi! Sanatate si putere multa!
Am incredintarea ca vei fii o nasica minunata, daca lucrul asta va fii in folosul tau! Iar de nu, mergi inainte ca sunt alte lucruri minunate pe care le poti face!

Domnul sa iti daruiasca un an cu bucurie, si sa puna o picatura de balsam ceresc, pe rana aceasta inca deschisa!
Multumesc Loredana pt cuvantul bun!
Din fericire,pot sa spun ca este pt prima oara cand [o suparare]mi-a trecut repede :)
Dar asta nu este meritul meu ci al Lui Dumnezeu,pt ca orgoliul meu nu ar fi reusit sa se vindece,altfel
Insa din momentul in care I-am facut acestei femei propunerea si pana mi-a dat vestea ca sa mearga cu altcineva,nu am facut decat sa ma rog sa ma ajute Dumnezeu sa pot duce aceasta misiune cu bine-toata viata!
Faptul ca nu am ajuns s-o fac este si asta un raspuns la rugaciunea mea,deoarece eu si parintii ne aflam -deocamdata-in incompatibilitate spirituala si asta s-ar fi vazut in rezultatele educarii copilului.
De altfel mama lui mi-a si spus ca nu doreste ca copilul ei sa fie un habotnic,s-o lase mai moale cu religia,ca religia il face un"pampalau"iar copilul ei trebuie sa iasa un super-erou,gata sa manipuleze lumea si sa-i infrunte pe toti.
Ceea ce nu este tocmai viziunea mea crestina despre educarea unui om...
In fine,tot raul spre bine...
Oi gasi eu o alta familie cu frica lui Dumnezeu care sa aiba nevoie de ajutor si nu doar botez bazat pe superstitii!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
  #33  
Vechi 08.01.2015, 12:25:43
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Deh, daca nu stam si noi in cartiere mai apropiate...:P ( ultima data cand am vrut sa ajung intr-o sambata la tine in cartier, adica unde ai stat cu ai tai, am asteptat 20 minute autobuzul, cand aveam serviciul acolo nu se intampla asa ceva, ajungeam imediat, mai ales seara si in weekend....dar ca o a doua (), intr-un oras civilizat precum Atena, venea autobuzul la 40 min si in wk la 1h...iar la taxi-uri, niste scoruri... problema e ca doctorul pe care mi l-a recomandat sor-mea e tot acolo la spit. Cantacuzino..)

Nu stiu de ce dar doleantele fostei potentiale cumetre ale tale, tare imi suna cunoscute, parca am mai auzit undeva discursul asta :D..

Cu toate astea, sa stiti ca nasii mei stau in alt oras, in Rm Valcea, si desi pot sa numar pe degete de cate ori i-am vazut in viata, Dumnezeu a randuit ca primul Paste dupa revolutie sa-l fac cu dansii, am mers pt prima data la slujba din noaptea de Inviere, si am urmarit impreuna filmul lui Zefirelli, care era in premiera la noi pe atunci, "Iisus din Nazaret", iar dansii chiar cunosteau invataturile Mantuitorului, mai bine ca noi, si de-atunci mi-au ramas in memorie, si de cate ori am fost pe acolo am mai aflat cate ceva, si parintii lor, batranii, erau mai bine educati religios decat ai nostri, cunosteau mai multe pilde, invarataturi, obiceiuri, etc..( si bunicii mei le stiau si ni le spuneau, dar nu prea se inghesuiau sa le puna si in practica, prea des, decat ocazional, iar parintii nici atat, zic ei ca de teama stapanirii comuniste au fost tinuti departe de practicarea religiei).

Deci, unde voiam sa ajung, uneori Dumnezeu lucreaza chiar si in pofida distantei mari dintre nasi si fiii duhovnicesti...

Cu toate astea insa, se pare ca e misiune cam grea sa iti gasesti nasii potriviti pt copil...mai ales ca majoritatea se ridica cu pretentii in privinta numelui, locatiei ( locasului) si datei cand se va oficia botezul, unii pe considerente religioase ( vor anume biserica/preot), altii pe considerente strict lumesti, iar altii insista chiar sa fie nasi fara sa aiba nicio treaba cu invataturile crestine...uneori chiar si unii parinti prefera asemenea nasi, din considerente cu totul altele decat cele crestinesti .....

Last edited by fallen; 08.01.2015 at 13:24:05.
Reply With Quote
  #34  
Vechi 12.01.2015, 10:44:23
planoristul's Avatar
planoristul planoristul is offline
Member
 
Data înregistrării: 11.09.2009
Mesaje: 37
Implicit Despre Taina Botezului

Buna dimineata,
Povestea este mai lunga ,dar as vrea sa o scurtez din start si anume ca am participat la un botez iar la momentul cand nasul tinea finul in brate preotul a spus de trei ori ...
Te lepezi de satana?-intreaba preotul
Ma lepad de satana !-raspunde nasul
......
....
.....
..... dupa care
Te-ai lepadat de satana?-intreaba preotul
M-am lepadat de satana!-raspunde nasul
.......
......
.....
......
dupa care a urmat ceva la care as dori o parere din partea celor care ar dori sa ma ajute .
In continuare preotul a aratat un tablou (icoana mai mare cam doi pe doi metri )care infatisa infricosatoarea judecata si ai spune nasului sa-l scuipe pe satana de trei ori-se afla in partea de jos a icoanei !
Dupa ce o sa primesc parerile d-vstra voi continua cu aceasta intamplare pentru ca nu vreau sa sugestionez pe nimeni in parerea pe care o va avea .
Intrebare.
Se scuipa sau nu se scuipa pe satana in timpulnsavarsirii slujbei de botez ?
Multumesc !!!
Reply With Quote
  #35  
Vechi 12.01.2015, 11:10:18
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de planoristul Vezi mesajul
Intrebare.
Se scuipa sau nu se scuipa pe satana in timpulnsavarsirii slujbei de botez ?
Multumesc !!!
Afirmativ. In timpul savarasirii Botezului se scuipa pe Satana.

Este mai neobisnuit faptul ca aceasta s-a produs spre un tablou, ca si cand Satana ar avea icoane. De regula, se scuipa intorcand capul spre partea stanga (adica spre miazanoapte, unde, daca exista o usa spre miazanoapte, ea e lasata deschisa) sau spre inapoi, mai ales daca nu este nicio usa in flancul nordic al bisericii.

Este remarcabil ca aceasta practica a scuiparii Satanei este intalnita atat in traditia Bisericilor Rasaritene, cat si a celor Apusene, lucru care atesta vechimea ei.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com

Last edited by Mihnea Dragomir; 12.01.2015 at 11:14:13.
Reply With Quote
  #36  
Vechi 12.01.2015, 12:01:09
fallen fallen is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 21.03.2011
Locație: bucuresti
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.250
Trimite un mesaj prin Yahoo pentru fallen
Implicit

Presupun ca e suficient sa mimezi gestul, fara chiar sa improsti cu saliva peretii bisericii sau vreo icoana .....cel putin eu asa am observat...si preotul " scuipa" catehumenii ( bebelusii ce urmeaza a fi botezati) dar tot in acest fel...
Reply With Quote
  #37  
Vechi 13.01.2015, 08:57:09
planoristul's Avatar
planoristul planoristul is offline
Member
 
Data înregistrării: 11.09.2009
Mesaje: 37
Implicit Despre Taina Botezului

...am revenit.
Mentionez faptul ca acel tablou sau icoana nu mai este in biserica -era la usa in pridvor ,am intrebat pe unii ,pe apropiati si toti au ridicat din umeri in ceia ce priveste scuipatul pe ....
A asistat sotia mea la un alt botez si procedeul nu a fost acelasi .
Ce cred eu ???
Nasul din prima postare era fiul meu iar dupa botez, la 3 saptamani a decedat intr-un accident rutier.
Preotul care a oficiat slujba de botez m-a solicitat cu doua saptamani inainte de botez sa particip la niste lucrari care se desfasurau in curtea bisericii.
Nu din rea vointa dar asa a fost atunci nu am putut lua parte la lucrari iar preotul a plecat suparat de la mine ultimele lui cuvinte fiind ...
- o sa ajungeti voi la mine si o sa fie usa inchisa.
acum imi pare rau ca l-am suparat pe preot , ma spovedesc la el numai ca el nu stie ce este in sufletul meu , nu stie ce gandesc eu despre el pentru ca nu e usor sa pierzi un fiu de 27 de ani intr-o fractiune de secunda.
Nu-mi este usor prin ce trec ,nu-mi este usor sa spun aceasta poveste ,nu caut vinovati,vreau doar sa ma linistesc si sa accept ca ceia ce s-a intamplat este realitate.
Va multumesc !!!
Reply With Quote
  #38  
Vechi 13.01.2015, 12:26:51
Mihnea Dragomir's Avatar
Mihnea Dragomir Mihnea Dragomir is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.02.2010
Locație: Ținuturile Loirei, Franța
Religia: Catolic
Mesaje: 7.751
Implicit

Citat:
În prealabil postat de planoristul Vezi mesajul
.
Nasul din prima postare era fiul meu iar dupa botez, la 3 saptamani a decedat intr-un accident rutier.
Tulburator. Imi pare rau de asemnea pierdere. Cred ca e unul din cele mai rele lucruri care se pot intampla.
Din fericire, botezul unui copil face parte dintre acele fapte bune exceptionale, pentru care Dumnezeu ne iarta multe. Cu atat mai mult cu cat, de cele mai multe ori, nasii sunt indemnati sa se spovedeasca inainte de a fi nasi.

Astfel, noi habar nu avem daca este o legatura intre cele relatate si groaznicul accident. In schimb, avem toate motivele sa presupunem ca fiul dv a murit in stare de gratie sfintitoare si se afla la masa imparatiei, fiind infinit mai fericit decat vom fi vreodata majoritatea dintre noi, cei ramasi de partea asta a tunelului.
__________________
Doamne, Tu pe toate le știi ! Tu știi că Te iubesc !

www.catehism.com
http://regnabit.wordpress.com
Reply With Quote
  #39  
Vechi 13.01.2015, 13:54:44
Ioan_Cezar Ioan_Cezar is offline
Banned
 
Data înregistrării: 17.06.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 1.618
Implicit

Citat:
În prealabil postat de planoristul Vezi mesajul
.... ma spovedesc la el numai ca el nu stie ce este in sufletul meu ...
Dacă nu vă puteți spovedi (precum scrieți), măcar stați omenește de vorbă cu preotul și spuneți-i ce vă frământă. Deschis, omenește, bărbătește. Cu smerenie.
Cândva am cunoscut un tată îndurerat care nu putea accepta că îi murise fiul. Băiatul lui fusese bolnav și, plecînd într-o excursie la munte, înaintea Crăciunului, s-a izolat de grup și s-a sinucis. A ales să moară prin înghețare, undeva prin Bucegi. O poveste tristă, mult cercetată de Poliția Capitalei, cu vreo câteva decenii în urmă.
Ei bine, acest domn nu putea accepta moartea fiului, cum adeseori se întâmplă. Rămăsese blocat undeva la intrarea în doliu. Doliul este un proces aparte, format din câteva etape care, dacă nu sunt parcurse îl țin pe om în menghina durerii și îl înnebunesc de-a binelea. Tatăl nu putea accepta evenimentul crunt al morții fiului său întrucât nu înțelegea cum a fost posibil să i se întâmple asta.
Și astfel a început să scornească tot felul de cauze, să facă tot felul de legături între oameni și evenimente, să creeze așadar o explicație pe care să o poată în sfârșit accepta. Din păcate, explicația cu care s-a putut liniști a fost doar aceea că fiul său fusese omorât. De cine? De colegi (care, susținea tatăl îndurerat, erau geloși pe calitățile excepționale ale fiului său - băiatul era foarte talentat la desen, la pictură, câștigase multe premii la concursuri naționale din domeniul artelor plastice). Așa se face că, pe rând, mai toți colegii au fost cercetați de Poliție, au fost urmăriți pe ascuns, au fost ascultați (mai ales cei cu telefoane fixe, acasă), au fost vizitați de tatăl care devenise, între timp, detectiv... O poveste tristă, foarte tristă, în care au fost angrenați o mulțime de oameni, inclusiv profesorii de la facultate, decanul, comitetul studențesc etc. Un val de paranoia, de suspiciune și bănuială cuprinsese pe atunci facultatea. Toată lumea se întreba dacă nu cumva ucigașul e cel cu care tocmai vorbește... Pesemne că portarul îl bănuia pe decan, când acesta venea dimineața la slujbă, iar decanul îl bănuia pe portar când acesta se retrăgea în ghereta lui....

*

M-aș bucura să înțelegeți că doliul este un proces cu mai multe etape. Durerea pentru cel pierdut e atât de mare încât o vreme nu ne mai lasă să trăim. Suferim și facem nenumărate scenarii, ne tânguim, ne uscăm de-a binelea corpul și sufletul. E foarte important să traversăm etapele acestui proces, în mod firesc, altfel ne menținem prin libera voie într-un coșmar prelungit.
Dacă îmi permiteți o sugestie, ați putea avea în vedere următoarele:
1) e foarte important să plângeți, să vă văitați, să urlați, să exprimați durerea din toți rărunchii; fără însă ca prin aceasta să faceți rău cuiva! O faceți singur, fie și pe câmp sau în pădure, deși mai bine ar fi să aveți un prieten de nădejde alături, care să vă asiste și să vă mângâie cât timp veți trece prin clipe care vor părea a fi sfârșitul. Nu va fi sfârșitul, dar senzația e groaznică. Doliul se parcurge prin suferință. E ca la naștere.
2) acceptați cu gândul că viața și moartea nu țin de noi, oricât ne-am strădui; murim noi, ne mor părinții, ne mor copiii - orice am face nu ne putem împotrivi; dacă a murit, înseamnă că așa trebuia să se întâmple, așa a hotărât Dumnezeu din pricini numai de El știute. Și noi vom muri, noi doi care vorbim aici și noi toți care scriem azi pe forum - peste câțiva ani nu va rămâne nici pulbere din toți cei care au scris aici. Ne vom topi ca lumânarea și fumul vieții noastre va fi împrășiat de vânt...
3) vorbiți deschis cu preotul; mărturisiți-i toate (absolut toate!) gândurile rele pe care le-ați avut despre dânsul și cereți-vă iertare; vă veți elibera de durere și de resentimente, veți putea respira liniștit, în pace; abia apoi (după dobândirea împăcării sufletești) îl veți putea ajuta pe fiul dvs., prin rugăciune curată și milostenie; deocamdată sunteți în neacceptare, în împotrivire și răzvrătire - e de înțeles dar nu e folositor nimănui: scăpați de starea asta! ieșiți din camera ei!
4) faceți toate cele care alcătuiesc doliul bisericesc - țineți toată rânduiala (are un rost bine stabilit, e pentru ajutorul celui plecat dar și pentru ajutorul sufletesc al celor care au rămas);
5) faceți milostenie, de câte ori vă vine gândul rău; amintiți-vă că Hristos stă la ușă, bate și așteaptă să Îi deschidem. Dacă Îl imaginați pe Hristos ca pe un Suveran răzbunător, așezat undeva pe un tron îndepărtat și inaccesibil nouă, atunci vă vor bântui mai departe gândurile negre. Amintiți-vă că Domnul este Umil. Vă puteți imagina un om sărman, îndurerat că i-au murit copiii în chip bestial, care stă la ușă așteptînd cu răbdare nesfârșită să i se deschidă? Gândiți-vă, acum când sunteți îndurerat, cât de mare e durerea lui, cât de umilă îi este așteptarea. Pentru că nici dvs. nu îi deschideți. Nu vreți. Deși omul acela nu este oarecine ci este Făcătorul cerului și al pământului, este Cel în Mâna Căruia suntem și noi și sufletul fiului dvs.
Lăsați pe Hristos, Cel care stă la ușă (adică în preajma gândurilor noastre, la ușa sufletului nostru), să intre. Deschideți ușa, cu lacrimi, cu hohot de plâns mare și cădeți la picioarele Lui și spuneți doar atât: "Doamne, iartă-mă! Doamne, ajută-ne! Doamne, ai milă de fiul meu!"
Mai departe vă va răspunde El, Dumnezeul nostru al tuturor, Mângâietorul, Cel Care ne poartă de grijă și ne mântuiește. Vă va răspunde cu pace. O veți primi în dar pe loc, într-o clipită. Mai ceva ca fulgerul.

Mergeți deîndată la preot și descărcați-vă sufletul! Dumnezeu să vă binecuvinteze.

Last edited by Ioan_Cezar; 13.01.2015 at 15:11:54.
Reply With Quote
  #40  
Vechi 13.01.2015, 16:10:42
Yasmina's Avatar
Yasmina Yasmina is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.06.2010
Religia: Ortodox
Mesaje: 5.079
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Ioan_Cezar Vezi mesajul
Dacă nu vă puteți spovedi (precum scrieți), măcar stați omenește de vorbă cu preotul și spuneți-i ce vă frământă. Deschis, omenește, bărbătește. Cu smerenie.
Cândva am cunoscut un tată îndurerat care nu putea accepta că îi murise fiul. Băiatul lui fusese bolnav și, plecînd într-o excursie la munte, înaintea Crăciunului, s-a izolat de grup și s-a sinucis. A ales să moară prin înghețare, undeva prin Bucegi. O poveste tristă, mult cercetată de Poliția Capitalei, cu vreo câteva decenii în urmă.
Ei bine, acest domn nu putea accepta moartea fiului, cum adeseori se întâmplă. Rămăsese blocat undeva la intrarea în doliu. Doliul este un proces aparte, format din câteva etape care, dacă nu sunt parcurse îl țin pe om în menghina durerii și îl înnebunesc de-a binelea. Tatăl nu putea accepta evenimentul crunt al morții fiului său întrucât nu înțelegea cum a fost posibil să i se întâmple asta.
Și astfel a început să scornească tot felul de cauze, să facă tot felul de legături între oameni și evenimente, să creeze așadar o explicație pe care să o poată în sfârșit accepta. Din păcate, explicația cu care s-a putut liniști a fost doar aceea că fiul său fusese omorât. De cine? De colegi (care, susținea tatăl îndurerat, erau geloși pe calitățile excepționale ale fiului său - băiatul era foarte talentat la desen, la pictură, câștigase multe premii la concursuri naționale din domeniul artelor plastice). Așa se face că, pe rând, mai toți colegii au fost cercetați de Poliție, au fost urmăriți pe ascuns, au fost ascultați (mai ales cei cu telefoane fixe, acasă), au fost vizitați de tatăl care devenise, între timp, detectiv... O poveste tristă, foarte tristă, în care au fost angrenați o mulțime de oameni, inclusiv profesorii de la facultate, decanul, comitetul studențesc etc. Un val de paranoia, de suspiciune și bănuială cuprinsese pe atunci facultatea. Toată lumea se întreba dacă nu cumva ucigașul e cel cu care tocmai vorbește... Pesemne că portarul îl bănuia pe decan, când acesta venea dimineața la slujbă, iar decanul îl bănuia pe portar când acesta se retrăgea în ghereta lui....

*

M-aș bucura să înțelegeți că doliul este un proces cu mai multe etape. Durerea pentru cel pierdut e atât de mare încât o vreme nu ne mai lasă să trăim. Suferim și facem nenumărate scenarii, ne tânguim, ne uscăm de-a binelea corpul și sufletul. E foarte important să traversăm etapele acestui proces, în mod firesc, altfel ne menținem prin libera voie într-un coșmar prelungit.
Dacă îmi permiteți o sugestie, ați putea avea în vedere următoarele:
1) e foarte important să plângeți, să vă văitați, să urlați, să exprimați durerea din toți rărunchii; fără însă ca prin aceasta să faceți rău cuiva! O faceți singur, fie și pe câmp sau în pădure, deși mai bine ar fi să aveți un prieten de nădejde alături, care să vă asiste și să vă mângâie cât timp veți trece prin clipe care vor părea a fi sfârșitul. Nu va fi sfârșitul, dar senzația e groaznică. Doliul se parcurge prin suferință. E ca la naștere.
2) acceptați cu gândul că viața și moartea nu țin de noi, oricât ne-am strădui; murim noi, ne mor părinții, ne mor copiii - orice am face nu ne putem împotrivi; dacă a murit, înseamnă că așa trebuia să se întâmple, așa a hotărât Dumnezeu din pricini numai de El știute. Și noi vom muri, noi doi care vorbim aici și noi toți care scriem azi pe forum - peste câțiva ani nu va rămâne nici pulbere din toți cei care au scris aici. Ne vom topi ca lumânarea și fumul vieții noastre va fi împrășiat de vânt...
3) vorbiți deschis cu preotul; mărturisiți-i toate (absolut toate!) gândurile rele pe care le-ați avut despre dânsul și cereți-vă iertare; vă veți elibera de durere și de resentimente, veți putea respira liniștit, în pace; abia apoi (după dobândirea împăcării sufletești) îl veți putea ajuta pe fiul dvs., prin rugăciune curată și milostenie; deocamdată sunteți în neacceptare, în împotrivire și răzvrătire - e de înțeles dar nu e folositor nimănui: scăpați de starea asta! ieșiți din camera ei!
4) faceți toate cele care alcătuiesc doliul bisericesc - țineți toată rânduiala (are un rost bine stabilit, e pentru ajutorul celui plecat dar și pentru ajutorul sufletesc al celor care au rămas);
5) faceți milostenie, de câte ori vă vine gândul rău; amintiți-vă că Hristos stă la ușă, bate și așteaptă să Îi deschidem. Dacă Îl imaginați pe Hristos ca pe un Suveran răzbunător, așezat undeva pe un tron îndepărtat și inaccesibil nouă, atunci vă vor bântui mai departe gândurile negre. Amintiți-vă că Domnul este Umil. Vă puteți imagina un om sărman, îndurerat că i-au murit copiii în chip bestial, care stă la ușă așteptînd cu răbdare nesfârșită să i se deschidă? Gândiți-vă, acum când sunteți îndurerat, cât de mare e durerea lui, cât de umilă îi este așteptarea. Pentru că nici dvs. nu îi deschideți. Nu vreți. Deși omul acela nu este oarecine ci este Făcătorul cerului și al pământului, este Cel în Mâna Căruia suntem și noi și sufletul fiului dvs.
Lăsați pe Hristos, Cel care stă la ușă (adică în preajma gândurilor noastre, la ușa sufletului nostru), să intre. Deschideți ușa, cu lacrimi, cu hohot de plâns mare și cădeți la picioarele Lui și spuneți doar atât: "Doamne, iartă-mă! Doamne, ajută-ne! Doamne, ai milă de fiul meu!"
Mai departe vă va răspunde El, Dumnezeul nostru al tuturor, Mângâietorul, Cel Care ne poartă de grijă și ne mântuiește. Vă va răspunde cu pace. O veți primi în dar pe loc, într-o clipită. Mai ceva ca fulgerul.

Mergeți deîndată la preot și descărcați-vă sufletul! Dumnezeu să vă binecuvinteze.

Frumos comentariu Cezar,mai ales spre sfarsit!
__________________
Cuvine-se cu adevarat sa te fericim pe tine, Nascatoare de Dumnezeu, cea pururea fericita si prea nevinovata si Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce esti mai cinstita decat Heruvimii si mai slavita fara de asemanare decat Serafimii, care fara stricaciune pe Dumnezeu-Cuvantul ai nascut, pe tine, cea cu adevarat Nascatoare de Dumnezeu, te marim.
Reply With Quote
Răspunde

Tags
botez, perioada optima botez, varsta copilului la botez

Thread Tools
Moduri de afișare