Romanii si Athosul

[C-tin]

Pana acum n-am mai intalnit, n-am mai auzit pe nimeni in afara de Parintele mentionat mai jos, sa se intrebe -Dece nu au si romanii o manastire romaneasca la Muntele Athos?, ci doar numai un schit in cadrul unei alte manastri, de alta natie...



Pledoarie pentru o mănăstire românească la Muntele Sfânt

Pr. Dr Ioan Dură/ Bruxelles
Schiturile Sfântului Munte Athos

Sfântul Munte Athos, «cel mai important centru spiritual al Europei» - cum îl denumea, recent, francezul Placide de Desseille - are douăzeci de mănăstiri: şaptesprezece greceşti, una rusească, una sârbească şi una bulgărească. În afară de mănăstiri însă, Sfântul Munte Athos are şi schituri, numeroase colibe (cu biserici şi case de locuit), chilii, precum şi case pustniceşti, toate fiind aşezăminte monahale athonite.
În «Grădina Maicii Domnului», cum mai este numit Sfântul Munte Athos, sunt, înprezent, douăsprezece schituri, în patru dintre acestea ducându-se o viaţă chinovială (de obşte, în comun), iar în opt o viaţă idioritmică (de sine, proprie).
Schiturile aghiorite cu viaţă chinovială sunt : a) Adormirea Maicii Domnului Bogorodiţa, care aparţine Mănăstirii «Sfântul Pantelimon» (rusească); b) Sfântul Prooroc Ilie - al Mănăstirii Pantocrator; c) Prodromul (românesc) - al Mănăstirii Marea Lavră a Sfântului Atanasie; d) Sfântul Andrei-Seraď Karyes - al Mănăstirii Vatoped.
La rândul lor, schiturile cu viaţă idioritmică sunt: a) Sfânta Ana - al Mănăstirii Marea Lavră; b) Sfânta Treime Kavsokalivion - al Mănăstirii Marea Lavră; c) Sfântul Dimitrie - al Mănăstirii Vatoped; d) Prodromu - al Mănăstirii Ivir; e) Sfântul Pantelimon - al Mănăstirii Cutlumuş; f) Naşterea Maicii Domnului-Noul Schit - al Mănăstirii Sfântul Pavel; g) Sfântul Dumitru-Lacu (românesc) - al Mănăstirii Sfântul Pavel; h) Bunavestire - al Mănăstirii Xeno-fon.
Pe pământul athonit, la ora actuală, se află, prin urmare, nouă schituri greceşti, două româneşti şi unul rusesc. Cele două româneşti sunt - după cum am semnalat, deja - unul cu viaţă chinovială şi celălalt cu cea idioritmică. Schitul românesc aghiorit Prodromu a luat fiinţă în 1853, iar biserica acestuia a fost sfinţită peste un deceniu, în 1863. Şi, aceasta, după mari străduinţe. Abia la 19 iunie 1871, schitul Prodromu era declarat comunitate românească, pentru ca, după mai multe tergiversări, Patriarhia ecumenică din Constantinopol să-l recunoască, ca atare, în 1876. Celălalt schit românesc athonit, Lacu, e mult mai vechi decât schitul Prodromu. Schitul Lacu era deja refacut în 1760. Astăzi, schitul Prodromu depăşeşte, cu mult, ca mărime, ca număr de vieţuitori etc., schitul Lacu.
Prezenţa monahilor români pe Sfântul Munte Athos este cunoscută încă din secolul al IX-lea. De menţionat că din secolul al XII-lea şi până în zilele noastre prezenţa monahilor români pe Sfântul Munte a fost neîntreruptă. Până la înfiinţarea schiturilor româneşti Lacu şi Prodromu, monahii români vieţuiau în mai toate aşezămintele athonite, de unde, apoi, treptat-treptat, s-au stabilit în acestea. Dacă Ortodoxia românească datorează mult spiritualităţii isihaste athonite, aşezămintele de pe Sfântul Munte Athos au putut fiinţa, timp de secole, în timpul ocupaţiei otomane, graţie ajutoarelor generoase, de tot felul, ce le au fost acordate de domnitorii, boierii şi locuitorii creştini ortodocşi ai Ţării Româneşti şi Moldovei. Unii dintre domnitori sau dintre boierii valahi şi moldavi chiar au rectitorit mănăstiri athonite. Oricum, este unanim cunoscut că nici un alt popor ortodox - inclusiv cel pravoslavnic, al ţarilor ruşi - nu a ajutat mai mult Sfântul Munte Athos ca poporul român. Cu toate acestea, românii nu au până în prezent o mănăstire a lor pe pământul Athosului. Fiindcă, atunci când puteau să o aibă, românii nu au făcut-o şi nici nu au cerut-o în schimbul ajutoarelor acordate dezinteresat; mai ttârziu, când au dorit-o, în secolul al XIX-lea, statul grec şi Patriarhia din Constantinopol n-au voit-o, ca, de altfel, de atunci şi până astăzi. Deşi, în fond, răsplătirea ajutorului generos al românilor şi, totodată, păstrarea caracterului pan-ortodox al Sfântului Munte ar consta, de fapt, doar în aprobarea autorităţilor statului grec şi a Patriarhului de Constantinopol de ridicare a schitului Prodromu la rangul de mănăstire, în viitorul apropiat.
În «Cuvânt introductiv» la cartea noastră «Românii şi Athosul. Pagini inedite din istoria legăturilor Românilor şi Bisericii acestora cu Sfântul Munte Athos», publicată în 2002, relevam, printre altele: «La 9 septembrie 1989, oarecum profetic, scriam articolaşul întitulat „Pe când o mănăstire românească la Sfântul Munte Athos”, pe care aveam să-l public în revista „Mărturie ortodoxă” din Olanda, precum şi în presa laică şi ecleziastică din România de la începutul anului 1990. Articolaşul se voia - şi se voieşte şi astăzi - o pledoarie în favoarea dreptului istoric al românilor de a avea o mănăstire în Athos şi un apel către autorităţile politice şi bisericeşti ale acestora de-a acţiona în această privinţă». Prin rândurile de faţă, reînnoim pledoaria şi apelul către aceleaşi autorităţi româneşti, politice şi bisericeşti de a acţiona în scopul dobândirii unei mănăstiri româneşti pe Muntele Athos, cel sfinţit şi de rugile şi nevoinţele atâtor monahi români de-a lungul secolelor. Mai ales că o astfel de acţiune a autorităţilor româneşti le este acumfacilitată de intrarea ţării noastre în Uniunea Europeană. Realitate, de altfel, care ar trebui să aibă, ca urmare firească, efectivă şi imediată, încetarea acordării automate a cetăţeniei elene monahilor negreci, dar cetăţeni ai Uniunii Europene - aşa cum se procedează în prezent - o dată acceptaţi de autorităţile statului grec să vieţuiască pe pământul athonit. Căci printre monahii athoniţi negreci, dar cetăţeni europeni, se numără, de la 1 ianuarie 2007, şi monahii români. Ministerul de Externe al României se va sesiza, oare, de problemă şi va trece la rezolvarea ei?
Cert este că existenţa unei mănăstiri româneşti în Sfântul Munte Athos ar constitui şi un exemplu de conlucrare şi vieţuire de unitate ortodoxă ecumenică într-o Europă unită.

În prealabil postat de C-tin

Sfântul Munte Athos... are douăzeci de mănăstiri: saptesprezece grecesti, una rusească, una sârbească si una bulgărească.

da, din cate mai stiu si eu este un fel de lege (nescrisa?) la Athos ca sa nu se numere mai mult de 20 lavre/ manastiri. De aceea romanii n-au manastire, ci numai un schit. ce sa-i faci, daca ceilalti au fost mai vrednici si au ajuns inaintea noastra acolo...

[Marius22]

Statutul de organizare al Muntelui Athos, aprobat la 10 mai 1924 de catre reprezentantii a 19 manastiri (reprezentantul Manastirii Sfantul Pantelimon s-a opus), contine o serie de prevederi contrare atat traditiei athonite, cat si prevederilor internationale referitoare la statutul juridic al Sfantului Munte si al vietuitorilor negreci care doresc sa se stabileasca acolo. Iata care sunt aceste prevederi ale statutului:

1. Rapeste independenta schiturilor, chiliilor, colibelor, etc, declarandu-le anexa uneia din cele 20 de manastiri, (art. 1);

2. Refuza dreptul de proprietate oricarui asezamant din Sfantul Munte, exceptand cele 20 de manastiri mari (art. 2);

3. Fixeaza numarul manastirilor mari la 20, pentru ca alte schituri sa nu ceara ridicarea la rang de manastire (art. 3);

4. Prevede obligativitatea cetateniei grecesti pentru toti monahii, indiferent de nationalitate (art. 6);

5. Declara schiturile, chiliile, colibele, etc, proprietatea neinstrainabila a manastirilor tutelare (art. 126);

6. Interzice transformarea schiturilor in manastiri sau a chiliilor in schituri si a colibelor in chilii (art. 133);

7. Opreste vanzarea chiliilor si colibelor fara aprobarea prealabila a manastirilor (art. 138);

8. Declara manastirea tutelara drept primul cumparator in cazul vanzarii unei chilii sau colibe (art. 140);

9. Limiteaza la trei numarul monahilor cu drept de mostenire asupra unei chilii (art. 161).

[moro.d]

am auzit de mult de intentia asta, dar un monah aghiorit nu era deloc bucuros de aceasta initiativa...

"E o manevra politica nepotrivita astazi, imi spunea monahul, care nu are in vedere pacea monahala, ci victorii masonice de culise. Pentru adoptarea Schitului Prodromu in rindul manastirilor, ar trebui modificat statutul Muntelui Athos, care se refera la cele 20 de manastiri actuale. Cu acest prilej, se vor opera, spune monahul, si alte modificari, care sint adevaratul motor al acestei schimbari administrative. Una dintre ele, o veche ispita pentru aghioriti, este ingaduirea accesului femeilor in pelerinaje.
Pe de alta parte, statutul romanilor va avea de suferit, caci e lesne de imaginat ca o asemenea schimbare in statutul Schitului Romanesc si al Sfintului Munte va fi primita cu ostilitate de greci."

http://www.crucea.ro/?p=677#more-677

[C-tin]

În prealabil postat de mirelat

da, din cate mai stiu si eu este un fel de lege (nescrisa?) la Athos ca sa nu se numere mai mult de 20 lavre/ manastiri. De aceea romanii n-au manastire, ci numai un schit. ce sa-i faci, daca ceilalti au fost mai vrednici si au ajuns inaintea noastra acolo...

Mirela, " problema" cu romanul atonit e cu mai dintodeauna a fost cu mintea in cer, uitand ca-i tebuie si un petec de pamant al lui sub picioare.! Ca doar suntem si trup material, nu numai suflet!

Sau, ma gandesc ca poate asa s-a vrut de Sus, sa nu avem n Muntele Athos nicio manastire proprie, pt ca Romania insasi e Gradina Maicii Domnului... si nu numai....

[C-tin]

În prealabil postat de ispita_ta

am auzit de mult de intentia asta, dar un monah aghiorit nu era deloc bucuros de aceasta initiativa...

"E o manevra politica nepotrivita astazi, imi spunea monahul, care nu are in vedere pacea monahala, ci victorii masonice de culise. Pentru adoptarea Schitului Prodromu in rindul manastirilor, ar trebui modificat statutul Muntelui Athos, care se refera la cele 20 de manastiri actuale. Cu acest prilej, se vor opera, spune monahul, si alte modificari, care sint adevaratul motor al acestei schimbari administrative. Una dintre ele, o veche ispita pentru aghioriti, este ingaduirea accesului femeilor in pelerinaje.
Pe de alta parte, statutul romanilor va avea de suferit, caci e lesne de imaginat ca o asemenea schimbare in statutul Schitului Romanesc si al Sfintului Munte va fi primita cu ostilitate de greci."

http://www.crucea.ro/?p=677#more-677

Daca grecii ne-ar fi fost cu adevarat frati ortodocsi, ar fi renuntat la una din multele manastiri pe care le au, (ca ei au cele mai multe) pt ajutorul pe care Domnitorii Romani l-au daruit sute de ani,,,ca sa le tina in picioare si in viata totodata!

În prealabil postat de C-tin

Mirela, "problema" cu romanul atonit e ca mai dintodeauna a fost cu mintea in cer, uitand ca-i trebuie si un petec de pamant al lui sub picioare.! Ca doar suntem si trup material, nu numai suflet!

pai, eu zic ca un calugar mai bine sa fie cu mintea in cer decat la un petec de pamant. Si pe care oricum il are sub picioare, nu? la ce-i trebuie sa fie si proprietar sau sa aiba nu stiu ce patalamale la mana?

[costel]

Asa e Mirela, e mai mult de castigat in a preface pamantul in cer, decat cerul in pamant.