Despre vraji si necazuri de la diavol. Povestea mea (2)

[adam000]

Catisma, iata ce zice Hristos:

Matei 5:44-48

44.Iar Eu zic vouă: Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc, 45.Ca să fiţi fiii Tatălui vostru Celui din ceruri, că El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. 46.Căci dacă iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Au nu fac şi vameşii acelaşi lucru? 47.Şi dacă îmbrăţişaţi numai pe fraţii voştri, ce faceţi mai mult? Au nu fac şi neamurile acelaşi lucru? 48.Fiţi, dar, voi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru Cel ceresc desăvârşit este

Bineinteles ca intai (primul pas) trebuie sa nu urasti. Insa Hristos ne indeamna la mai mult: sa ii iubim, sa ii binecuvantam, sa facem bine si sa ne rugam pentru semenii nostrii care ne fac rau. Stiu ca este o masura foarte mare la care sintem chemati si e foarte greu, insa asta cere Dumnezeu de la noi.

Insa este foarte drept ce ne cere. Gandeste-te ca tot Dumnezeu spune

Matei 7:2-3

2.Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi, şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura. 3.De ce vezi paiul din ochiul fratelui tău, şi bârna din ochiul tău nu o iei în seamă?

Gandeste-te cum tu, care ai facut spiritism (ai fost la randul tau o victima a celui rau) iti doresti mila Lui Dumnezeu care sa te scape de cel rau si iti doresti ca altii (preoti) sa se roage pt tine.
Oare nu este drept ca si tu sa arati mila ta fata de semenul tau care a fost si el la randul sau inselat de cel rau (persoana care ti-a facut rau) rugandu-te pentru acea persoana? Care este masura cu care masori tu semenului tau care ti-a facut rau? Caci aceea este masura cu care te astepti sa ti se masoare si tie din partea Lui Dumnezeu...
De aici dreptatea poruncii de a ne ruga cu dragoste (nu cu ura) pentru cei ce ne fac rau. Iar daca nu gasesti dragoste pentru acea persoana in sufletul tau, macar din porunca Lui Dumnezeu sa te rogi pentru acea persoana, incercand s-o privesti nu ca pe un om rau (adica FARA URA IN SUFLET, ci ca pe un om pe care l-ai IERTAT, nu mai ai nimic rau impotriva acelei persoane, e ca si cand nu ti-a facut niciodata nimic), ci ca pe un om inselat (ca pe un om care a fost inselat de cel rau, asa cum ai fost si tu inainte), ca pe o victima care e in aceeasi situatie in care ai fost si tu.

Cred ca e bine sa citesti Biblia cat mai des, ca este cuvantul Lui Dumnezeu. Macar pt faptul ca vrasmasii nu sufera cuvantul Lui Dumnezeu si merita sa citesti Biblia cat mai des. Iar daca tu vrei sa te apropii de Dumnezeu, atunci citindu-o vei afla ce doreste Dumnezeu de la noi, ce ne-a spus El. Pentru ca nu poti scapa de rau decat indreptandu-te catre Dumnezeu, incercand sa-I faci voia Lui. Iar de Dumnezeu nu te poti apropia asa mecanic (faci X sfestanii, Y rugaciuni si Z molitve, de parca ai da cu spray-ul de gandaci dupa vrasmasi de X ori), ci de Dumnezeu te apropii incercand sa pui in practica in viata ta poruncile Lui, pentru ca este o Persoana, este Tatal nostru Cel din Ceruri si trebuie sa vorbesti cu El in rugaciune raportandu-te la El ca la un Tata.
Pai ce, tatal tau biologic crezi ca te ajuta numai daca ii dai X telefoane si ii spui Y fraze standard, formule seci, ritualice (?), sau oare nu e mai firesc si mai corect daca te apropii cu dragoste, vorbind cu el ca si cu un tata, ascultand de ce spune si facand ce spune (pentru ca e spre binele tau si al celorlalti frati ai tai), intr-un cuvant avand o relatie personala de dragoste fata de el?

Si incearca sa faci cat mai multa milostenie, cu dragoste sincera fata de semenii tai aflati in nevoie (iar rugaciunea pentru semeni este tot o forma de milostenie), pentru ca tot Hristos spune:

Matei5:7 (Fericirile care sin cuprinse in Liturghie)

Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.

Cand iti doresti ceva bun de la Dumnezeu - de ex iti doresti mila Lui Dumnezeu, mereu gandeste-te daca tu poti sa faci acel lucru fata de semenii tai (masura cu care masori tu celorlalti)

[adam000]

Luca 10:27

Iar el, răspunzând, a zis: Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi

Pe Dumnezeu trebuie sa il IUBIM, sa il iubesti din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău

Iar aproapele este orice om, oricare din semenii nostrii, chiar si cei ce fac rau. De aceea e corect sa te rogi pt cei ce iti fac rau. Tu nu poti sa-i scapi pe ei de vrasmasi (intrucat sint si ei victime ale celui rau), insa Dumnezeu sigur ii poate scapa si pe ei si pe tine de cel rau (de vrasmasi), asa ca e cat se poate de corect sa te rogi si pt tine si pt ei (pt cei ce iti fac rau).

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Cu dracul nu se stă de vorbă! - spune părintele Arsenie Papacioc. Vedeti-vă de viata dvs. de crestin, ca orice alt om si suportati totul cu smerenie si nădejde în suflet si în mila lui Dumnezeu.

In schimb cu Hristos se sta de vorba. Ai auzit de - "Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiesta-ma pe mine pacatosul / pacatoasa" ?

Ei, asta este rugacinea cu care se mantuiesc calugarii cum spunea Parintele Arsenie Boca.
Deci ce ar mai fi de adaugat. De biruit nu biruie nimeni. Singura biruinta este a Mielului care S-a jertfit pe cruce.

Parintele Arsenie Boca spune asa: ". Răul, nebunia şi haosul nu sunt literatură: sunt realităţi care uneori izbesc frontal şi caută să înghită relativul tău echilibru. Vezi clar, uneori cu luciditate unică în viaţă, că „dintr-asta” numai Dumnezeu te poate scăpa.
Biruinţa Mântuitorului e unică. Fără El nimeni nu mai poate câştiga o a doua biruinţa asupra răului. Dar cu Hristos da; însă nu e nici atunci altă biruinţă, ci tot aceeaşi, prelungindu-se în vreme şi înmulţindu-se cu luptătorii"

Deci lupta trebuie data dupa lege. Cand te supara tangalachi sau cand devine prea indraznet arde-l cu "Doamne Iisuse Hristoase..."

Rugăciunea minţii este sabia Duhului, care taie gândurile rele cu Numele lui Iisus. Propriu-zis, Iisus ne izbăveşte neîncetat de lupta potrivnică: Cu Numele lui Hristos Iisus batem pe vrăjmaşi. Căci armă mai puternică asupra diavolului ca Numele lui Dumnezeu în cer sau pe pământ nu este (Sfântul Ioan Scărarul).

Părintele Arsenie Boca mai spune:
Prima întâlnire între minte şi diavol e la linia momelii, pe care o flutură el în văzul minţii. Dacă mintea nu bagă momeala în seamă, vrăjmaşul stăruie cu ea, o arată mai sclipitoare, ca să o facă iubită minţii. Aceasta e a doua înaintare a războiului, sau asupreala. Dacă la asupreală a izbutit să fure mintea cu momeala şi să o facă să vorbească împreună, avem înaintare la unire.
Mintea însă se trezeşte c-a fost furată de gând străin şi că se află în altceva decât în ceea ce i era dat după fire; iar când îşi dă seama de ea însăşi şi de cele în care se află, avem lupta cea de gând la o clipă hotărâtoare. Se va învoi mintea să meargă după momeală mai departe, sau se va întoarce de la dânsa? Aici e lupta şi clipele sunt scumpe; şi de cele mai multe ori viaţa întreagă a unuia sau a mulţime de inşi atârnă de lupta nevăzută a câtorva clipe. Dacă întârziem să ne luptăm, se poate întâmpla ca fără veste să fim învăluiţi la minte din partea poftei sau a iuţimii, asupra cărora încă aruncă vrăjmaşul aprinderea sa. Prin urmare, ostaş al lui Hristos, lupta trebuie dată grabnic şi după lege.
Încă din Vechiul Testament se cunoaşte războiul cel de gând, despre care David scrie acestea: „Fiica Babilonului (înţelegeţi: "satană, satană"), dornică de pustiire, ferice de cel ce-ţi va plăti după fapta ce ne ai făcut tu nouă; ferice de cel ce va lua şi va lovi de piatră pruncii tăi” (Psalmul 136, 8).
Gândurile celui rău, nălucirile lui (ideiile fixe ale lui), momelile sale, aceştia sunt pruncii vaviloneşti sau „puii de drac”, după cum îi numeşte Sfântul Maxim Mărturisitorul. Iar piatra este Hristos sau credinţa în El, temelia cetăţii sufletului, piatra cea din capul unghiului, pe care zidarii vremii de atunci n-au băgat-o în seamă (Matei 22, 42). (...) De piatra aceasta trebuie să lovim pruncii vaviloneşti. (...) De aceea Sfântul Ioan Scărarul zice: „Ca numele lui Iisus Hristos, armă mai tare, în cer şi pe pământ nu este!”. Cerul este mintea şi pământul inima, în care trebuie să se depene rugăciunea neîncetată a preasfântului nume: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, întorcându-se ca o armă mereu întinsă asupra vrăjmaşului.
Năvala de gânduri să nu descurajeze pe începători; toată grija să le fie să nu se nevoiască cu gândurile. A nu avea gânduri e tot aşa de cu neputinţă ca şi a crede că poţi opri vântul, dar, cu orânduire dumnezeiască, vin şi vremuri fără furtună.
Ferice de cel ce luptă duhovniceşte cu gândurile, lovindu-le de Piatra unghiulară a fiinţei omeneşti Iisus.

Si acum alta lature. Parintele Paisie Aghioritul spunea ca oamenii asupra caruia tangalachii are putere sunt acei oameni care au pacate grele nemarurisite (nespovedite) sub patrahir.
Cand intalnea astfel de oameni el le spunea: "Ai dat drepturi diavolului"
Adica diavolul avea putere asupra respectivului tocmai pentru faptul ca nu isi marturisise pacatele. Si deci toti cei care suntem asa trebuie sa mergem sa ne marturisim pacatele.

Si nu in ultimul rand luati-o ca ocrotitoarea pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu si ea va va pazi. Oare ce drac are indrazneala in fata Imparatesei Cerurilor ? Nu exista.

Dracii se tem foarte mult de PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu. Oricine se afla sub ocrotirea Maicii Domnului, dracii nu au ce sa-i faca. ei o urasc foarte mult pe PreaSfanta Nascatoare de Dumnezeu ca din Ea S-a Intrupat Dumnezeu Cuvantul prin care a venit izbavirea pentru toti cei ce sedeau in umbra mortii.

Gandurile rele care vin in minte nu se intorc pe toate fetele. Este exact ceea ce spunea Parintele Arsenie Papacioc in citatul pe care l-ai dat.

Parintele Paisie Aghioritul spunea despre ganduri: "Sa lasam elicopterele sa zboare dar sa nu le lasam sa aterizeze"

Diavolul nu e original in nimic, afara de pacat. El, odata instalat, prinde rand, pe rand, toate nivelele noastre de existenta, pana la nivelul constiintei, din care scote o caricatura si o deviere pana la stadii clinice. Caci asa e el: mester in a devia, a deruta, a inbolnavi, a intuneca, ceea ce exista creat de Dumnezeu.

Toata stradania vrajmasului aceasta este; sa traga mintea noastra dinspre Dumnezeu spre sine.

Prin Duhul Sfant suntem antrenati intr-o noua ontologie si cunoastere a conditiei umane (Luca 1, 77): "stiinta mantuirii", innoirea mintii (Romani 12,2), stiinta indumnezeirii omului.

"Fara Mine nu puteti face nimic!" (Ioan 15,5). Dar, "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu." El, Cel care ne-a imbracat la Botez - "innoirea mintii" (Romani 12,2), si darurile Botezului incep sa se dezvolte pe masura izbavirii noastre de patimi, cea dupa nevointa si dupa credinta.

Daca s-au restrans darurile Duhului Sfant, daca insisi credinciosii gasesc ca puterile nu mai au rost in spijinul credintei, e semn ca ne-am departat de Dumnezeu si nu mai avem "stiinta mantuirii"(Romani 10,1 si Luca 1,77), ci un "duh de toropeala" (Romani 11,8)

Ca tot Parintele Arsenie Boca spunea ca :
"Cea mai deformata fiinta in capul omului este Dumnezeu"

A se vedea si intelesul termenului de " μετάνοια-metanoia " din limba greaca.

Vedeti si video -
Parintele Arsenie Papcioc: Cu dracul nu se sta de vorba!
http://www.youtube.com/watch?v=NVQf2Fn2CL0

Numai bine!

[tot-Laurentiu]

Un ortodox botezat nu trebui sa se teama de farmece sau de vraji caci este imbracat in Hristos. Caci spune Sfantul Apostol Pavel: Câţi în Hristos v-aţi botezat în Hristos v-aţi şi îmbrăcat" (Gal. 3, 27)

Cine are frica de farmece si de vraji inseamna ca se indoieste de puterea lui Dumnezeu.
Ar fi bine d stiut ca fara voia lui Dumnezeu nimic nu misca, nici chiar diavolii. Caci spune Mantuitorul in Evanghelie ca pana si perii capului nostru sunt numarati.

Cand Parintele Arsenie Papacioc a spus "cu dracul nu se sta de vorba" nu se referea doar la o discutie in sine, ci se referea si la orice fel de contact cu ingerii cazuti la orice fel de nalucire.

La orice fel de imaginatie bolnava care nu trebuie primita. Sfinii Parinti au numit imaginatia "Podul dracilor"

De fapt asta va fi si arma cea mai puternica din vremea lui antihrist caci el va lucra cu ajutorul nalucirilor. Va face tot felul de "semne" si de "minuni" dar vor fi minuni mincinoase pentru ca el va lucra prin naluciri.

Caci spune Sfantul Apostol Pavel despre antihrist: "Iar venirea aceluia va fi prin lucrarea lui satan, însoţită de tot felul de puteri şi de semne şi de minuni mincinoase" (II Tes. 2,9)

Video Parintele Arsenie Papacioc despre rugaciune.

http://www.youtube.com/watch?v=UkjTbzYkoFc

Sfântul Nil Ascetul (Athonitul) ne învaţă adevărata rugăciune :
Rugăciunea este cea mai dumnezeiască şi mai sfântă decât toate virtuţile.

Ia aminte, stai în adevăr înaintea lui Dumnezeu în ceasul rugăciunii! Sau nu cumva eşti biruit de lauda omenească, şi pe aceasta o urmăreşti, făcând rugăciuni multe şi mari ? Să nu te rogi ca fariseul, ci ca vameşul, ca să fii îndreptăţit şi tu de Domnul! Lauda rugăciunii nu este cantitatea, ci calitatea. Acest lucru apare clar, din parabola vameşului şi a fariseului, şi din cuvântul Domnului:
Când vă rugaţi, nu spuneţi multe ca neamurile, că ele cred că în multa lor vorbărie, vor fi ascultate (Matei 6, 7).

Să nu-ţi faci vreo imagine despre Dumnezeu când te rogi, nici să îngădui să apară vreo înfăţişare în mintea ta, ci apropie-te nevăzut, de Dumnezeu Cel nevăzut. Să nu pofteşti să vezi cu ochii trupului tău îngerii, sau puteri, sau pe Hristos; ca să nu se întâmple să-ţi pierzi cu desăvârşire mintea, şi să primeşti astfel lupul în loc de păstor, şi să te închini vrăjmaşilor demoni. Păzeşte-te de cursele demonilor, pentru că apar acolo unde te rogi în linişte şi curat. Deodata îţi apare o înfăţişare ciudată, ca sa te împingă la mândrie, căci acolo vei bănui că se află dumnezeirea, dar Aceasta este nevăzută şi fără formă. Îngrijeşte-te să ai multă smerenie şi bărbăţie, şi nu se va atinge de tine lucrarea demonilor. Şi îngerii, în mod nevăzut, vor alunga departe toată lucrarea lor.

Vedeti aici mai multe: http://vestitorul.blogspot.com/2010/...ne-invata.html

Parintele Arsenie Boca recomanda citirea zilnică a Noului Testament şi a cărţilor „egale” cu Noul Testament. Iar dintre rugăciuni, cel mai adesea a se practica „Rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» care este rugăciunea cea mai puternică adusă de Domnul Hristos, care cuprinde toate trebuinţele noastre.”

Iata si o marturie despre Parintele Arsenie Boca:

Am în mână fotografia Părintelui Arsenie, aşa cum 1-am cunoscut şi pot să zic că din câţi oameni ai lui Dumnezeu am cunoscut, unul mai plin de Duh Sfânt nu am întâlnit.
Când am fost la Drăgănescu, unde picta Părintele, dânsul a stat de vorbă cu fiecare, deci, a stat de vorbă şi cu mine. L-am întrebat: „Părinte, pe ce să pun accent? Pe Psaltire, pe acatiste, pe «Doamne Iisuse…», pe cărţi sfinte…? Cam asta e rânduiala mea de rugăciune“. Părintele a zis: „Mă, dar cine ţi-a spus să faci asta? Zi rugăciunea minţii şi «Tatăl nostru» la care te poţi gândi toată ziua“.

[Catisma]

Adam - şi cei care mai gândiţi la fel - eu am probleme mari, n-am timp de urât pe nimeni. (Şi nici când îmi era bine, nu puteam duce povara asta, cu urâtul.) A tăia legăturile cu vrăjitorul n-are nici o legătură cu ura.

Mai bine dădeaţi citatele din Biblie unde se vorbeşte despre femeia cananeeancă, de demonizaţii din Gadara sau oricare din aceste pilde. Asta pentru cei care se numesc ortodocşi şi nu cred că demonii există.

Eu găsesc că e recomandabil să citim Scripturile prin intermediul Sfinţilor Părinţi - sau, la o treaptă mai "mică", prin marii noştri duhovnici. Personal, nu mă simt în stare să interpretez singură şi să manevrez citate, decât până la un punct. Sunt foarte multe cărţi ale duhovnicilor noştri - şi nu numai - şi o infimă parte din ei a fost menţionată şi de Laurenţiu, mai sus.

Nu e vorba de frică. Iarăşi vă îndemn să recitiţi ce-am mai scris şi pe celălalt thread şi cu alte ocazii: la ora când am păţit aceste lucruri, eu nu eram în Biserică. Are o foarte mare importanţă.

N-are nici o legătură cu faptul că ne e frică sau nu. Tot Biserica spune că cei spovediţi, împărtăşiţi şi cei care merg regulat la Biserică nu au de ce să se teamă; adevărat. Dar eu eram pe dinafară. Şi cu frică sau nu, uite că am ajuns să sufăr foarte mult. Nici acum nu mi-e frică - şi de câte ori mă odihnesc mai bine, nici nu mă mai gândesc la ce-a fost ieri şi abia aştept să-mi reiau viaţa normală. Am treabă multă; am destule de făcut şi ultimul lucru din lume e să-mi ocup timpul cu gânditul la necazuri din astea.

Se pare că afirmaţia mea cu a rupe legăturile cu vrăjitorii a creat o oarecare confuzie. Nu discut ce e sfătuit fiecare de duhovnic; asta are nişte variaţii şi îl priveşte pe fiecare. Însă ce am spus, nu vine de la mine; tot citind, în cărţile duhovnicilor şi părinţilor noştri, am aflat. Spun aici, pentru o eventuală edificare (repet, fiecare face cum consideră - şi mai bine zis, cum îi recomandă duhovnicul):

- cel care face spiritism sau vrăji este în acelaşi păcat grav care se situează la acelaşi nivel, dacă vreţi, cu sinucigaşul. Aceşti oameni sunt persoane care se despart de bunăvoie de Dumnezeu. Păcatele obişnuite sunt una (că suntem vorbiţi de rău, loviţi, furaţi, răniţi chiar sau mai ştiu eu ce rău ni se face - şi ne rugăm pentru ei, să-i ierte Dumnezeu), însă aceste păcate sunt altceva. Nu mai pot să vin eu şi să-i spun lui Dumnezeu ce să facă. De pildă, gândindu-mă la cazul sinucigaşilor - ştiţi că se face acea rugăciune sau pomenire generală, fără a menţiona numele persoanei sau spunând "facă-se voia Ta, Doamne" - dar nu a mea. Repet, dacă tot citiţi, citiţi şi o să aflaţi că nu spun invenţii.

Repet, ce spuneţi voi aici cu sentimentele creştineşti e valabil, însă nu pentru nişte păcate extrem de grave. Toată gama paranormalului - inclusiv sinuciderea - apropie mult păcătosul de hulă împotriva Domnului. Nu e vorba de ce-mi face mie vrăjitorul respectiv - ci de starea de cădere a sufletului lui, unde nu mai pot să intervin eu cu nici un fel de rugăciune. Însuşi gestul de a mă ruga pentru el e ceva deplasat. Se lasă la iconomia, la voia Domnului, că oricum, El ştie mai bine ce face şi cum face.

În rest, vă mulţumesc pentru toate sfaturile. Iarăşi am mai spus - citesc de ani de zile şi m-am întors cu mare bucurie către ortodoxie, nu numai ca spre "ultimul colac de salvare", ci şi pur şi simplu pentru că este extraordinar de vie şi de frumoasă - şi este Calea, Adevărul şi Viaţa. Citiţi, exploraţi, nu vă opriţi la nişte citate pe care le ştie toată lumea.

"Rugăciunea inimii" de fapt rezumă exact punctul în care mă aflu de mai mulţi ani: nu contează dacă mor mâine, ci mă rog lui Dumnezeu să mă ierte şi să nu mă trimită la munci, dacă mă ia mâine. Nu contează nimic, în viaţă, decât mântuirea. Asta e lecţia pe care am învăţat-o eu. Ăsta e mesajul meu. Am ajuns într-un punct-limită, în care ordinea priorităţilor este răsturnată şi ajung să văd ce contează, de fapt. Nici măcar moartea nu contează. Contează un singur lucru: mântuirea. Salvarea sufletului. Dacă e să ajungi dincolo, să ajungi la bine. Că am văzut deja de aici, cât de rău este să ai de-a face cu iadul, aşa că nici nu vreau să-mi închipui cât ar fi de rău - mult mai rău - dincolo.

Asta trebuie să avem în faţă, întotdeauna: mântuirea. Grija faţă de aproape, să ne ferim să jignim, să supărăm, să vorbim de sus, să ne ferim de mândrie, de neomenie. Pentru că din oricare acest pas greşit, ne putem pierde mântuirea.

Iar celălalt mesaj, l-am mai spus: nu e glumă, nu vă lăsaţi atraşi şi nu-i lăsaţi nici pe cei dragi să fie atraşi în mreaja asta a paranormalului (de toate gradele - de la "nevinovate" citiri ale horoscopului zilnic, de la emisiuni cu tanti Urania şi până la literatură "para" şi spiritism, culminând cu vrăjitoria - să nu fie!). Pentru că nu sunt ocupaţii inofensive deloc şi mai devreme sau mai târziu, veţi suporta consecinţele. Nu vă jucaţi. Cine face aşa ceva, deschide nişte porţi - şi apoi îi va fi foarte greu să le închidă la loc. Credeţi-mă că ştiu ce spun, nu aveţi cum să ştiţi cum e chinul pe care-l plătesc zilnic pentru a nu fi fost în Biserică şi vă garantez că e foarte tenace şi încăpăţânat, oricât de multe convingeri am avea şi oricât de multe citate am şti.

Doamne ajută!

[Catisma]

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

Dacă mai ţineţi minte, părintele Arsenie Boca a avut o viziune în care i s-a spus că în vremurile din urmă, una din înşelările vrăjmaşului va fi să-i facă pe oameni să creadă că diavolul nu există. Exact către asta se şi tinde, dacă observaţi atent - inclusiv printre credincioşi. Sunt mulţi care preferă să expedieze problema ca fiind "metafore" sau "interpretări". Ortodoxia nu e un teren nebulos.

Mă bucur că i-aţi menţionat pe părinţii Arsenie Papacioc şi părintele Arsenie Boca. Sunt printre părinţii mei preferaţi.

[Catisma]

...Şi stau de vorbă cu Hristos. Eu cred că e un lucru elementar, căci unde ne putem îndrepta pentru ajutor, decât către El? Eu ce tot spun de atâtea luni, inclusiv pe thread-ul celălalt şi tot timpul, şi acum câteva minute?

Am o rugăminte: dacă nu citiţi tot ce am scris sau vi se pare greu să faceţi o sinteză pe baza relatării mele, vă rog frumos de tot, nu mă mai amărâţi. Că şi aşa am destule.

[heaven]

Eu as vrea sa te intreb ceva,avand in vedere ca ai scris un lucru absolut firesc,anume ca ii ceri lui Hristos sa te ierte:tu te-ai iertat pe tine?

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Catisma

Când părintele Arsenie Papacioc spunea "cu dracul nu se stă de vorbă!", spune chiar părintele în materialul respectiv, se referă la atacuri de orice tip. De acord, năluciri şi cum mai vreţi să le numiţi sau ce preferaţi să consideraţi - intră şi ele. Dar intră şi atacuri demonice de orice grad. Ortodoxia e mai simplă şi mai puţin metaforică decât credem. Părintele vorbeşte clar, fără portiţe multiple de interpretare. Nici n-ar avea sens să facă altfel. Tot el spune clar că există îngeri şi demoni. A gândi altfel înseamnă că degeaba ne numim ortodocşi şi ne furăm căciula singuri.

V-am scris si despre ganduri, cititi mai cu atentie comentariul. Si nu este nimic metaforic. Toate aceste sfaturi sunt din experienta Sfintilor Painti care au dus lupte grele cu vrajmasul in razboiul nevazut si pe care ei le-au trait
Acestea ar trebui sa le cunoasca toti crestinii ortodocsi pentru ca vrajmasul manutuirii nu este de ieri de azi, ci are o experienta de mii de ani, i-au trecut "pin mana" generatii peste generatii si si-a multiplicat metodele de amagire. Este desavarsit in rautate de o "inteligenta luciferica" cum s-a mai spus. Antihist va fi uraciunea putiiirii care prin metodele sale va lua mintile oamenilor. Cea mai mare parte din locuitorii planetei il vor vedea ca pe un geniu, le va lua mintile si-i va face sa i se inchine. Cele mai putenice arme ale lui vor fi fariseismul-fatarnicia, adica va juca un crestinsim teatral, apoi tulburarea oamenilo care este hrana lui,
Sfantul Nil Athonitul a profetit despre antihrist ca:

"La inceput se va arata bland, ca sa plece popoarele la inselaciunea lui, si sa-l puna imparat. De asemenea, se va arata cu pace si smerenie, ca sa i se inchine toti, fiindca hrana lui Antihrist este tulburarea oamenilor; caci, cand se vor tulbura oamenii, atunci el se va bucura."

Si cea mai perciculoasa arma vor fi nalucirile cu ajutorul carora va face pe lume sa creada ca el este hristos si va cere sa i se slujeasca ca lui Dumnnezeu.

Cu aceasta arma din urma va insela chiar si dintre cei alesi

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de heaven

Eu as vrea sa te intreb ceva,avand in vedere ca ai scris un lucru absolut firesc, anume ca ii ceri lui Hristos sa te ierte:tu te-ai iertat pe tine?

Da ai dreptate ar trebui sa se ierte si pe sine, daca s-a cercetat pe sine si stie ca a lepadat acele rataciri de spiritism sau altele despre care numai ea poate sti daca a facut sau nu. Ca daca vrea sa aiba pace cu Dumnezeu si cu semenii mai intai trebuie sa aiba pace cu sine insasi.

Tot Parintele Arsenie Papacioc spunea ca "Sa nu credeti ca Dumnezeu sta cu satarul in mana sa ne pandeasca - ai gresit ţac!"

Dumnezeu nu este ca un tiran care vrea sa sperie lumea pt a tremura de frica inaintea Lui. Din pacate multi asa Il vad. A gresi este omeneste mai ales ca nu suntem desavarsiti, daca am fi fost desavarsiti nu ar mai fi fost nevoie ca Dumnezeu Tatal sa trimita in lume pe Dumnezeu Fiul pentru a se jertfi pe cruce pt a da sanse de mantuire lumii si Dumnezeu stie acest lucru ca suntem oameni si fiecare avem neputintele noastre insa "ceea ce la om e cu neputinta, e cu putinta la Dumnezeu". El, Dumnezeu vrea altceva de la noi vrea, vrea o prezenta continua -(cum spunea Parintele Arsenie Papacioc), sa nu fim absenti, nadejdea noastra sa fie spre EL, sa fim cu mintea la Dumnezeu, sa ne recunoastem pacatele noastre sa fim constienti de ele sa le martusrisim (sa ne spovedim) si sa ne pocaim ci sa nu ne punem nadejdea in fortele noastre ci in ajutorul Lui ca "Fara Mine nu puteti face nimic", spune. Nu de Dumnezeu trebuie sa-i fie frica omului, ca Dumnezeu nu este ca un bau-bau care sperie lumea, NU, ci omului tebuie sa-i fie fica de a savarsi pacatul inaintea lui Dumnezeu. Pentru ca nu Dumnezeu ne va osandi ci pacatele, si faptele noastre cele rele vor avea putere sa ne arunce in chinurile cele vesnice. Dar daca iti pasa de mantuirea ta si incerci sa lucrezi pentru mantuirea sufletului tau, dar se intampla sa cazi, Dumnezeu iti intelege neputinta, si chiar daca nu ai facut tocmai asa cum ar fi trebuit El se bucura cand vede ca iti pasa si te straduiesti sa faci ceva pentru Imparatia Cerurilor. Cum spunea Parintele Arsenie Papacioc; la fel cum mama care are un copil mic si incearca sa faca si el primii pasi dar cade lovindu-se fara sa moara, il ia apoi si il saruta ca a cazut fara sa moara, cu atat mai mult Dumnezeu care ne cunoaste pe fiecare mai bine decat ne cunoastem noi insine nu va sta fara sa nu ne ajute sau ne incurajeze, important este sa vada ca noua ne pasa si vrem sa lucram pentru mantuirea sufletelor, insa daca suntem indiferenti atunci si Dumnezeu se departeaza de noi pentru ca El ne-a facu liberi si nu mantuieste pe nimeni cu forta. Cum spunea altcineva cand faci un pas catre Dumnezeu, El face 100 catre tine.

Paintele Arsenie Boca spune asa: "Pãcãtosii au un prieten, pe Iisus. Din momentul in care cunosti cã esti pãcãtos, te-ai schimbat din vrãjmasul lui Dumnezeu in prietenul lui Dumnezeu."

Si Mantuitorul Hristos spune la fel in Evanghelie ca nu a venit in lume pentru cei drepti ci pentru cei pacatosi ca nu cei drepti au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi.

Exista doua categorii de oameni: unii care iau pacatele prea usor, si ajung sa de-a frau liber la pacat sau sa se poarte cu semenii lor cum au ei chef.
Ci mai exista a doua categorie care atunci cand gresesc se culpabilizeaza atat de mult incat nu se mai pot bucura de viata ca dar al lui Dumnezeu si de nimic din cele create de Dumnezeu, ei stau int-o tensiune/incordare psihica si sufleteasca continua si astfel ajung sa cada in deznadejde, nemaivazand nadejedea si mila in Dumnezeu si il va pe Dumnezeu ca pe un tiran fara mila pentru ca vrajmasul le intuneca mintea incat ajung sa-si iasa din minti si in cele din umra apuca pe alte cai, iar starea lor cea de pe urma este mai grava decat cea dintai.

Acestea sunt extremele.

Bineinteles ca mai exista si a treia categorie formata din oameni care merg pe calea de mijloc, ei sunt aceia care au dreapta socoteala insa sunt foarte putin in comparatie cu restul, mai ales in zilele noastre.

Intotdeauna Sfintii Parintii au considerat calea de mijloc a fi cea mai buna. Extremele de orice fel sunt intotdeauna de la vajmasul mantuirii.

Vedeti aici si Parintele Arsenie Papacioc video despre suferinta: http://www.youtube.com/watch?v=ODCzqsneuq8

Numai bine!