|
#2861
|
|||
|
|||
Păi și ce facem aici ghiveci? Unde e consecvența? Ori vorbim în limbaj figurat, simbolic, ori vorbim clar să înțeleagă omul.
|
#2862
|
||||
|
||||
Citat:
Conform expresiei άπόλλυμι din Mat.10,28, diavolii, pierduti in gheena sunt distrusi, nimiciti, neantizati? |
#2863
|
||||
|
||||
Citat:
Sa se scrie in paranteza o definitie a termenului folosit daca se considera ca poate crea probleme. |
#2864
|
|||
|
|||
Citat:
Citat:
|
#2865
|
|||
|
|||
Exact. Tadaaam! Tocmai ai avut o revelație unică.
|
#2866
|
|||
|
|||
Citat:
|
#2867
|
|||
|
|||
Domnule Neaguu, vă doresc o noapte înțeleaptă și mult calm...
|
#2868
|
|||
|
|||
Citat:
Last edited by Neaguu; 01.09.2011 at 21:44:11. |
#2869
|
||||
|
||||
Citat:
Spre deosebire de tine, care ii consideri pe diavoli, fiinte vii, http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=157 eu ii consider pe acesti ingeri cazuti, fiinte care sufera groaznic de moarte, sunt adica morti pt. ca sunt despartiti de Datatorul de Viata. Hristos e Viata, iar cine e despartit de Viata nu are cum sa fie viu. Or, e limpede ca diavolii nu au Viata din momentul in care s-au despartit de Cel ce este Viata. Cine e despartit de Cel ce este Viata, nu poate fi decat mort, fie ca e om, fie ca e inger cazut. Si precum vezi, in cazul diavolilor, moartea ca despartire de Dumnezeu nu presupune inconstienta si non-activitate. Adevarata moarte (thanatos) e despartirea de Dumnezeu. Iar moartea biologica a trupului nu inseamna nimic decat despartirea partii spirituale de partea materiala, cand ce este din tarana se intoarce in pamant cum a fost, iar sufletul se intoarce la Dumnezeu, Care l-a dat." Eclesiast 12, 7 Repet "evanghelia sucita" a lui Hristos. Daca Hristos, cel ce este Viata, a spus despre fiul risipitor ca era mort, chiar daca cu trupul era viu, inseamna ca s-a referit la faptul ca era despartit de Dumnezeu din cauza pacatului. Asta inseamna a fi mort. Daca l-ar fi prins moartea in starea asta, atunci moartea vesnica-thanatos ar fi fost a lui! Last edited by delia31; 03.09.2011 at 00:33:55. |
#2870
|
||||
|
||||
si pentru Tricesimus
Citat:
@Grassu si Tricesimus -A zis Apostolul Pavel in timpul vietuirii sale in trup: ”nu mai traiesc eu, ci HRISTOS TRAIESTE IN MINE”? -A zis. -L-a primit Apostolul Pavel pe Duhul Sfant al lui Hristos in fiinta lui? -L-a primit. -Dupa ce a trecut dincolo, daca duhul apostolulului Pavel a devenit brusc „duh de mortaciune”, ce s-a intamplat cu duhul lui Hristos din el? Conform conceptiei adventiste, Duhul cel Sfant si vesnic Viu al lui Hristos, care s-a salasluit in acest om creat dupa chipul Sau, a facut una din doua: 1.Duhul Lui Hristos S-a retras din acest om sau 2.Duhul lui Hristos a ramas in acel om, dar n-are nici o putere si devine si el „duh de mortaciune”. Cu alte cuvinte, odata cu moartea apostolului, moare si Duhul Cel Sfant si vesnic Viu al lui Hristos. Cat de biblic, nu-i asa? Dupa „nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine”, ar urma deci concluzia adventista: „ cand mor eu, moare si Hristos o data cu mine”. Sau aveti voi alt desfasurator? Intrebare pt. AZ7: Pt. situatia 1. Care e motivul pt. care imediat ce functiile biologice ale apostolului s-au incheiat, Duhul lui Hristos S-a retras din fiinta apostolului (partea spirituala+partea materiala)? Mai exact, de ce S-a retras si din partea spirituala? Pt. ce a mai venit Hristos, daca si inainte de El si dupa El, tot moartea (!!!ca despartire de Dumnezeu) iese biruitoare? Ce diferenta este dupa moarte intre un pacatos din VT si cel mai sfant de dupa Hristos? Daca nu e nici o diferenta, pt. ce a mai facut Hristos tot ce a facut? Pt. situatia 2: Cum se poate ca un om creat DUPA CHIPUL lui Dumnezeu si care a parcurs deja o buna parte din drumul spre ASEMANAREA CU EL, avandu-l pe Hristos Insusi in el, cum se poate deci sa devina o mortaciune cu care Hristos rupe orice legatura si cu care nu mai continua nici o relatie inceputa pe pamant, cu care nu mai comunica in duh, ca deh, Dumnezeu nu vorbeste cu duhuri de mortaciuni, in schimb cu diavolii poate vorbi ? (vezi dialogul dintre Dumnezeu si diavol din cartea Iov, de exemplu). Cum se poate ca Dumnezeu sa-si neantizeze, sa-si autodesfiinteze propriul chip si propria asemanare din oamenii care L-au iubit, dar nu are nici un interes sa-i desfiinteze pe diavoli? De ce isi desfiinteaza Dumnezeu propriul CHIP din om dar nu-l desfiinteaza pe diavol? Cum se poate sa credeti ca un om in care a trait Hristos devine duh de mortaciune, in timp ce pe diavoli, voi (adventistii) ii considerati fapturi vii? Cum de nu-i considerati si pe ei fantome, plasmuiri, duhuri de mortaciuni in schimb, despre Maica Domnului spuneti ca ar fi moarta ( si inevitabil duh de mortaciune). Cum se poate ca Dumnezeu sa rupa relatia cu cei pe care ii iubeste la nebunie, cu cei carora le-a iertat deja pacatele care ii tineau despartiti de El, dar nu rupe „relatia” cu diavolii? Ce inseamna ca un om e mantuit? Imediat dupa moarte intra in nefiinta de dinainte de a fi existat? Care e motivul atunci pt. care Dumnezeu nu a facut acelasi lucru si pt. diavoli? De ce ar avea nevoie Dumnezeu sa astepte pana la Parusie pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu cei mantuiti, relatie inceputa inca de aici? In conditiile in care Dumnezeu e eminamente in afara TIMPULUI, si din perspectiva Lui, Apocalipsa si Parusia s-au petrecut deja inca dinainte de facerea lumii ? Pt. ce se auto-constrange Dumnezeu pe Sine Insusi, impunandu-si o perioada de timp de non-relatie de la duh la duh, cu cei pe care i-a mantuit, pana dupa sfarsitul lumii materiale supuse timpului ? In conditiile in care Dumnezeu nu poate fi constrans de nimeni si nimic, cu atat mai putin sa se auto-constranga de un timp de asteptare? Dumnezeu, fiind in afara timpului, nu are nevoie sa vina sfarsitul lumii pt. ca sa-si continue relatia de comuniune in duh cu cei mantuiti. Conform conceptiei adventiste, pt. ca sa-si continue relatia de iubire cu cei ce L-au iubit, Dumnezeu se impiedica de faptul ca trupurile lor s-au facut tarana. Consecinta inevitabila: dumnezeul adventist e chiar mai neputincios si decat o simpla mama, care continua sa simta si sa-si iubeasca copilul mort. Daca si pt. o simpla femeie muritoare, copilul ei iubit e vesnic prezent si viu in sufletul mamei si nimeni si nimic nu o va putea rupe de sufletul copilului, cu atat mai mult, pt. Dumnezeu, nu exista nici un motiv pt. care sa doreasca El o perioada de non-relatie cu cei iubiti. Dumnezeu ne-a facut pentru El, nu pentru a fi in afara Lui. Aveti alta parere? Last edited by delia31; 03.09.2011 at 00:36:33. |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Nervul laringial si viclenia lui Richard Dawkins | flying | Teologie si Stiinta | 88 | 23.09.2011 18:24:40 |
Minciuna si viclenia | maria40 | Generalitati | 68 | 22.06.2011 22:13:56 |
Nu mai raspunde-ti sectantilor | ionut stefan | Secte si culte | 146 | 15.03.2011 09:23:38 |
|