De unde avem dogma trinitatii ?

1. De unde avem doctrina trinitatii ?
2. Cine a fondat-o si cand ?
3. Cum se poate dovedi ca aceasta invatatura nu este filozofie pura ?
4. Cum sustine Sfinta Scriptura aceastainvatatura, daca o sustine ?
5. Considerati ca este vital sa stim si sa sustinem acest concept ? De ce ?

Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?

[georgeval]

Aceasta invatatura este prezenta in Sfanta Scriptura si a primit o formulare la primele doua sinoade ecumenice. Invatatura despre Sfanta Treime o gasim in Crez in forma sistematica.
Nu este filozofie, este mai presus de ratiune- tocmai, nu se incadreaza in niciun sistem filozofic.
Invatatura despre Sfanta Treime este vitala deorece ea se reflecta in Biserica si in familie sub aspectul relational si al comuniunii. Daca am avea Treimea model atunci nu am mai ajunge la conceptii extremiste-spre exemplu misoginism. In Sfanta Treime desi Tatal il naste pe Fiul nu este mai mare decat Fiul, acelasi lucru si in familie barbatul este egal cu femeia, desi femeia a fost luata din barbatul ei. Exemplele continua.

Drept multumire pentru premiul primit Obama s-a gandit sa suplimenteze fortele din Afganistan cu aproximativ 20.000 de soldati, din care ii revine si Romaniei o parte de 600 de soldati.

Trebuie sa mai verific prin dictionare cuvantul "pace", e posibil sa se fi schimbat definitia.

[Florin-Ionut]

Ioan 14, 12:
Adevărat, adevărat zic vouă: cel ce crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu şi mai mari decât acestea va face, pentru că Eu Mă duc la Tatăl.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Eutifievv_emi

1. De unde avem doctrina trinitatii ?
2. Cine a fondat-o si cand ?
3. Cum se poate dovedi ca aceasta invatatura nu este filozofie pura ?
4. Cum sustine Sfinta Scriptura aceastainvatatura, daca o sustine ?
5. Considerati ca este vital sa stim si sa sustinem acest concept ? De ce ?

Sa fie vorba oare de o invatatura omeneasca sau de un adevar pe care Biblia il tine tainuit ?

Apare în Vechiul Testament: "Şi a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său" (Fac 1,26)

Sfinta Treime o avem în teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei bărbati şi li se adresează ca şi când ar fi fost unul singur.

Mantuitorul Iisus Hristos vorbeşte: "Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine"(Ioan 14,11) şi "Iar când va veni Mângaietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(Ioan 15,26).

Formularea definitivă a dogmei Sfântei Treimi, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, a avut loc la Sinoadele I si II ecumenice.

[Fani71]

Va reciomand cartea parintelui Boris Bobrinskoy despre Stanta Treime, (banuiesc ca e tradusa si pe romaneste), el da foarte pe larg baza biblica, si apoi patristica, a dogmei Sfintei Treimi. Stilul seamana cu stilul oral, se bazeaza pe cursurile pe care le-a dat, este mai usor de citit decat parintele Staniloae ;-)

[andreicozia]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Apare în Vechiul Testament: "Şi a zis Dumnezeu: Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră... Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său" (Fac 1,26)

Sfinta Treime o avem în teofania de la stejarul Mamvri ( Fac18, 1-3), unde Avraam vede trei bărbati şi li se adresează ca şi când ar fi fost unul singur.

Mantuitorul Iisus Hristos vorbeşte: "Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine"(Ioan 14,11) şi "Iar când va veni Mângaietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"(Ioan 15,26).

Formularea definitivă a dogmei Sfântei Treimi, pe baza Sfintei Scripturi şi a Sfintei Tradiţii, a avut loc la Sinoadele I si II ecumenice.

Cred ca ar trebui sa nu incercam sa demonstram fortind niste dovezi destul de vagi si interpretabile in multe feluri.
Cred ca trebuie pur si simplu sa CREDEM SAU SA NU CREDEM, in cazul asta fara sa cercetam asa cum este si in cazul minunilor si a nasterii din fecioara ...sau CREZI sau NU CREZI, Punct!

..spun interpretabile deoarece toate exemplele date pot fi intelese astfel:

1."Să facem pe om după chipul şi asemănarea Noastră"

ca pe o multitudine de Zei sau Dumnezei( Grecia si Roma antica, India, etc) care locuiesc in Cer

2. "Avraam vede trei bărbati şi li se adresează ca şi când ar fi fost unul singur."

ca un grup de oameni chiar si ingeri care promoveaza o singura idee, evident ca se vor manifesta ca un singur om

3. "Iar când va veni Mângaietorul pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine"

Mingiietorul poate fi vre-un sfint (Ilie, Enoch) care la sfirsitul timpurilor ne va mingiia cu prezenta lui si ne va intari pentru cele ce urmeaza de ex.

Este imposibil de priceput si aprofundat de ce in scripturi Hristos nu ne spune CLAR ce si cum si ne lasa sa facem presupuneri peste presupuneri, sa le sucim si sa le invirtim, sa ne cretam intre noi pentru ca PUR SI SIMPLU SUNTEM REDUSI LA MINTE SI NU INTELEGEM.
De ce nu ne-a explicat ca la prosti precum se explica tot felul de lucruri si meserii in cartile acelea de genul Explicatia computerelor pentru Idioti.

Daca era mai clar in EXPRIMARE acum nu aveam mii de secte si religii care se caftesc de mii de ani ci poate doar una iar Biserica Sa chiar ar fi rezistat cu milioane de credinciosi si nu doar cu Un mirean Un preot si Un episcop asa cum se preconizeaza. Treaba este foarte incurcata

[gavriil]

Sfinta treime nu este o dogma.
Biblia ne arata ca la inceputul creatiei pamintului DUMNEZEU si SFINTUL DUH(DUHUL LUI DUMNEZEU=DUHUL SFINT) lucrau, intrun cuvint faceu lumea.Pe FIUL LUI DUMNEZEU nil prezinta mai tirziu in vechiul testament,asta nu inseamna ca nu era la creatie de la inceput.

[geo.nektarios]

1) Invatatura de credinta ortodoxa a Sfintei Treimi
Credem intr-o singura fiinta, intr-o singura Dumnezeire, intr-o singura putere, intr-o singura vointa, intr-o singura activitate, intr-un singur principiu, intr-o singura stapanire, intr-o singura domnie, intr-o singura imparatie, cunoscuta in trei ipostase desavarsite, dar adorata intr-o singura inchinaciune, marturisita si adorata de toata faptura rationala. Ipostasele sunt unite fara sa se amestece si despartite fara sa se desparta, lucru care pare si absurd. Credem in Tatal si in Fiul si in Sfantul Duh, in care ne-am si botezat. Caci astfel a poruncit Domnul apostolilor sa boteze, zicand: "Botezandu-i pe ei in numele Tatalui si al Fiului si al Sfantului Duh"( Matei XXVIII, 19). Credem intr-unul Tatal, principiul si cauza tuturora; nu s-a nascut din cineva; singurul care exista necauzat si nenascut; este facatorul tuturora.
Este prin fire Tatal singurului Unuia-Nascut, Fiul Sau, Domnul si Dumnezeul si Mantuitorul nostru Iisus Hristos si purcedatorul prea Sfantului Duh. Credem si intr-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul-Nascut, Domnul nostru Iisus Hristos, care s-a nascut din Tatal inainte de toti vecii, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, nascut nu facut, deofiinta cu Tatal, prin care toate s-au facut. Cand spunem ca Fiul este mai inainte de toti vecii, aratam ca nasterea Lui este in afara de timp si fara de inceput. Caci Fiul lui Dumnezeu, "stralucirea slavei, chipul ipostasei Tatalui"( Evrei I, 3), intelepciunea si puterea cea vie (I Corinteni I, 24), Cuvantul lui cel enipostatic, icoana substantiala, desavarsita si vie a nevazutului Dumnezeu (Coloseni I, 15), nu a fost adus din neexistenta la existenta, ci a fost totdeauna impreuna cu Tatal si in Tatal, nascut din el din vesnicie si fara de inceput.
Caci n-a fost candva Tatal, cand n-a fost Fiul, ci o data cu Tatal si Fiul, care s-a nascut din El. Caci Dumnezeu nu s-ar putea numi Tata, fara de Fiu. Iar daca ar fi fara sa aiba Fiu, n-ar fi Tata. Si daca ar avea mai pe urma Fiu, ar deveni mai pe urma Tata, nefiind inainte de aceasta Tata, si astfel s-a schimbat din a nu fi Tata in a deveni Tata, lucru mai rau decat orice blasfemie. Caci este cu neputinta sa spunem ca Dumnezeu este lipsit de facultatea fireasca de a naste. Iar facultatea de a naste consta in a naste din El, adica din propria Sa fiinta ceva asemenea cu El dupa fire.
Este insa necucernic sa spunem cu privire la nasterea Fiului ca a mijlocit oarecare vreme si ca existenta Fiului este posterioara existentei Tatalui. Deoarece spunem ca nasterea Fiului este din El, adica din natura Tatalui. Iar daca admitem ca Fiul nu coexista dintru inceput cu Tatal, din care este nascut, atunci introducem o schimbare in ipostasa Tat alui, anume ca nefiind dintru inceput Tata a devenit pe urma Tata. In adevar, chiar daca lumea s-a facut pe urma, totusi nu s-a facut din fiinta lui Dumnezeu. Ea a fost adusa, prin vointa si prin puterea Lui, de la neexistenta la existenta; dar prin aceasta nu urmeaza o schimbare a firii lui Dumnezeu. Nasterea este actul prin care se scoate din fiinta celui care naste cel ce se naste asemenea cu el dupa fiinta. Zidirea si crearea, insa, este un act extern, in care ceea ce se zideste si se creeaza nu provine din fiinta celui care zideste si creeaza, ci este cu totul deosebit de el.
La Dumnezeu nasterea este in afara de timp, pentru ca este imuabil; este nestricacioasa, pentru ca este impasibil si necorporal; este fara de impreunare, tot din pricina ca este incorporal si din pricina ca numai unul Dumnezeu n-are nevoie de altcineva; este fara de sfarsit si fara de incetare, din cauza ca este fara de inceput si in afara de timp, fara de sfarsit si exista totdeauna in acelasi mod. Caci ceea ce este fara de inceput este si fara de sfarsit. Dar ceea ce este fara de sfarsit prin har, negresit, nu este si fara de inceput, dupa cum sunt ingerii.
credem si in unul Sfantul Duh, Domnul si f acatorul de viata, care purcede din Tatal si se odihneste in Fiul, impreuna inchinat si slavit cu Tatal si cu Fiul, ca fiind de aceeasi fiinta si coetern. Credem in Duhul cel din Dumnezeu, cel drept, cel conducator, izvorul intelepciunii, al vietii si al sfinteniei. El este si se numeste Dumnezeu impreuna cu Tatal si cu Fiul; nezidit, dcsavarsit, creator, atotstapanitor, atoatelucrator, atotputernic, nemarginit in purtare; El stapaneste intreaga zidire, dar nu este stapanit; indumnezeieste, dar nu se indumnezeieste; desavarseste, dar nu se desavarseste; impartaseste dar nu se impartaseste; sfinteste, dar nu se sfinteste; mangaietor, deoarece primeste rugaciunile tuturor; in toate asemenea Tatalui si Fiului; purces din Tatal si dat prin Fiul, este primit de toata zidirea. Zideste prin El insusi, da fiinta universului, sfinteste si tine.
Spunem ca fiecare din cele trei ipostase are o ipostasa desavarsita, ca sa nu admitem o fire compusa desavarsita din trei ipostase nedesavarsite, ci o singura fiinta, in trei ipostase desavarsite, simpla, mai presus de desavarsire si mai inainte de desavarsire. Caci tot ceea ce este format din lucruri nedesavarsite este negresit compus. Dar din ipostase desavarsite este cu neputinta sa avem ceva compus. Pentru aceea nici nu spunem ca specia este din ipostase, ci in ipostase.
Ipostasele sunt desavarsite, pentru ca sa nu gandim ca firea dumnezeiasca este compusa. Caci tot ceea ce este compus are ca principiu dezbinarea. Si iarasi spunem ca cele trei ipostase sunt unele in altele, ca sa nu introducem multime si gloata de Dumnezei. Prin cele trei ipostase, cunoastem ca Dumnezeirea este necompusa si neamestecata; iar prin faptul ca ipostasele sunt de aceeasi fiinta, sunt unele in altele si sunt identice in ceea ce priveste vointa, activitatea, puterea, stapanirea si miscarea, cunoastem, ca sa spun asa, ca Dumnezeirea este neimpartita si ca este un singur Dumnezeu. Caci cu adevarat exista numai un singur Dumnezeu: Dumnezeu si Cuvantul si Duhul Lui.
Pentru aceea nu spunem ca Tatal si Fiul si Sfantul Duh sunt trei Dumnezei, ci, din contra, ca Sfanta Treime este un singur Dumnezeu, Fiul si Duhul se raporteaza la o singura cauza; nu sunt nici alcatuiti, nici contractati in sensul contopirii lui Sabelie (Sabelie, un eretic monarhian patripasian, a tr ait la sfarsilul secolului II si inceputul secolului III.). Caci, dupa cum am spus, ipostasele Sfintei Treimi se unesc, nu in sensul ca ele se amesteca, ci in sensul ca ele exista unele in altele; iar intrepatrunderea reciproca a ipostaselor este fara contractare si fara amestecare. Ele nu sunt departate unele de altele, si nici impartite in ce priveste fiinta, in sensul impartirii lui Arie (Arie, eretic crestin, a trait in secolul III si IV.)
nu spunem ca Tatal este din cineva, ci spunem ca El este Tatal Fiului. Pe Fiul nu-L numim nici cauza, nici Tata, ci spunem ca El este din Tatal si este Fiu al Tatalui. Iar Duhul cel Sfant spunem ca este din Tatal, si-L numim Duh al Tatalui. Nu spunem ca Duhul este din Fiul, dar il numim Duhul Fiului. "Daca cineva nu are Duhul lui Hristos, spune dumnezeiescul apostol, acela nu este al lui" (Romani VIII, 9.). Marturisim ca s-a facut cunoscut si se da noua prin Fiul. "A suflat, spune Sf. Scriptura, si a zis ucenicilor sai: Luati Duh Sfint"( Ioan XX, 22). Fiul si Sfantul Duh sunt din Tatal, dupa cum raza si lumina sunt din soare. Soarele este izvorul razei si al luminii. Prin raza ni se da lumina si ea este aceea care ne lumineaza si cu care ne impartasim. Dar nu spunem ca Fiul este Fiu al Duhului si nici din Duhul.

2) Dogma Sfintei Treimi nu a fost „fondata” (mi-e frica sa rostesc aceasta expresie cu priivire la Sf.Treime) ca NU a fost „fondata”, ci a fost STABILITA in urma neintelegerii de catre unii oameni ai veacului al IV lea a Unitatii TREIMICE a Ipostaselor Sf.Treimi! Am dat exemplu pe Arie si Sabelie doi clerici ce au inteles gresit invatatura CORECTA despre Sf.Treime si care si-au raspandit „doctrina” printre oameni ducandu-i in eroare si facandu-i sa creada gresit unitatea Treimica! De aceea Ierarhii vremii s-au adunat la Niceea in anul 325 stabilind invatatura CONCRETA SI CORECTA a Sf.Treimi, prin Sf.Atanasie de Alexandria care prin termenul de „omousios” a definit Treimea ca fiind „de aceeasi fiinta”, a stabilit deofiintimea Sf.Treimi!

[geo.nektarios]

3) Descoperirea Sf.Treimi in Sf.Scriptura
a) In Vechiul Testament!
În cuvintele „Să facem om după chipul nostru şi după asemănarea noastră” (Facerea 1, 26) mulţi dintre Sfinţii Părinţi văd în acest citat nu numai pe Tatăl şi pe Fiul ei şi o a treia persoană a Sfintei Treimi, pe Duhul Sfânt. Pluralul „Să facem” le sugerează acestora Sfânta Treime completă, sfatul lui Dumnezeu în cele trei feţe şi egalitatea celor trei persoane treimice: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.Sfinţii Părinţi şi teologii văd în cuvintele: „Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi” (Facerea III, 22) şi „Haidem dar să ne pogorâm şi să amestecăm limbile lor” (Facerea 9,7), un caz similar cu cel din (Facerea 1,26). Şi deci, Domnul se adresează egalilor săi, iar aceştia sunt Fiul şi Duhul Sfânt.Teofania de la stejarul Mamvri a stârnit interes în rândul Sfinşilor Părinţi şi comentarilor Sfintei Scripturi. Părerile lor în ceea ce priveşte arătarea celor trei bărbaţi lui Avraam sunt împărţite. Unii spun că s-a arătat Sfânta Treime, iar alţii, că bătrânul patriarh n-a văzut decât pe Fiul lui Dumnezeu însoţit de doi îngeri. Sfânta Scriptură istoriseşte arătarea astfel: „Şi Dumnezeu s-a arătat iarăşi lui Avraam...” (Facerea 18,1) şi apoi adaugă imediat: „Şi ridicându-şi ochii şi privind, iată trei bărbaţi stăteau înaintea lui” (Facerea 18,2). Sfânta Scriptură ne-a aratat aici, cu ajutorul unei creaturi vizibile, egalitatea şi unitatea Sfintei Treimi, identitatea de substanţă acelor trei persoane, pentru că lui Avraam i s-au arătat trei bărbaţi şi nici unul din ei nu era mai mare, sau mai bătrân, sau mai puternic. Fericitul Augustin comentând capitolul al XIX-lea din Facere ajunge la concluzia că cei doi îngeri trimişi la Sodoma şi Gomora şi care stau de vorbă cu Lot, sunt Fiul şi Duhul Sfânt.
Un indiciu despre existenţa unei a doua persoane în sânul Sfintei Treimi ne sugerează textul din Ieşire II, 22 – III, 16 care istorişeste viziunea lui Moise din rugul cel aprins în care i s-a arătat îngerul Domnului spre a vesti eliberarea poporului Israel din robia egipteană. La această arătare vorbeşte Dumnezeu însuşi, recomandându-se lui Moise ca „Domnul Dumnezeul strămoşilor voştri: Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacob” (Ieşire III, 15).
Profetul Isaia numit şi „Evanghelistul Vechiului Testament” rezolvă aproape toate problemele pe care le pune dogmatica Legii Vechi, reprezentând un îndreptar de viaţă morală, un îndemn la reîntoarcerea spre Dumnezeu. Capitolul VI al cărţii, în care Sfinţii Părinţi văd urme ale dogmei Sfintei Treimi, ne istoriseşte viziunea profetului Isaia, în care acesta a văzut pe Domnul Savaot şezând pe tron înalt înconjurat de serafimi care zburau în jurul Lui strigând: „Sfânt, sfânt, sfânt Domnul Savaot, plin este tot pământul de mărirea Lui” (Isaia VI, 3). Cuvintele acestea sunt un imn de laudă adus Sfintei Treimi de către cele mai pure fiinţe şi o profeţie pentru noi muritorii, căci ele anunţă bunurile care trebuie să inunde omenirea. Întreitul „Sfânt, sfânt, sfânt” indică un Dumnezeu întreit în persoane, iar „Domnul Savaot” desemnează unitatea fiinţială a Acestui Dumnezeu, deci sfânt este Tatăl, sfânt este Fiul, sfânt şi Dumnezeu Duhul.

b) In Noul Testament
Însuşi Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu întrupat, se prezintă pe Sine ca Fiul lui Dumnezeu, trimis în lume s-o mântuiască: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său cel Unul-Născut L-a dat, ca cel ce crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci să se mântuiască prin El lumea” (In. 3, 16-17). Fiul întrupându-se, îşi mărturiseşte ca şi om dragostea de Fiu faţă de Tatăl, dar o dragoste ascultătoare: „ Tot ce-Mi dă Tatăl va veni la Mine; şi pe cel ce vine nu-l voi scoate afară; pentru că m-am pogorât din cer nu ca să fac voia Mea, ci voia Celui care m-a trimis” (Ioan 6, 37-38) sau Îl revelează oamenilor pe Tatăl ca aceştia să-l iubească tocmai ca pe Tatăl: „Credeţi Mie că Eu sunt în Tatăl şi Tatăl în Mine” (Ioan 14, 11) şi este trimis de la Tatăl în lume: „Ieşit-am de la Tatăl şi om venit în lume, iarăşi las lumea şi Mă duc la Tatăl” (Ioan 16, 28)
Dar tot Fiul vorbeşte despre a treia Persoană care este Duhul Sfânt, care a purces, purcede şi va purcede pururea din Tatăl: „Iar când va veni Mângâietorul pe care Eu îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine” (Ioan 15, 26).Purcederea este actul de ipostaziere a Duhului Sfânt. Trimiterea este lucrarea Fiului de trimitere a Duhului Sfânt în lume, iar ca orice lucrare divină, trimiterea Duhului Sfânt în lume nu este exclusivă Fiului. Duhul Sfânt a fost trimis în lume şi de către Tatăl, şi de către Fiul: „Iar Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-l va trimite Tatăl în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus” (Ioan 14, 26). Acesta va călăuzi la tot adevărul şi nu va vorbi de la Sine, ci va face prezent şi va mărturisi pe Hristos luând din ceea ce are Fiul, iar Fiul are toate câte le are Tatăl: „Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul, căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va vorbi şi cele viitoare vă va vesti” (Ioan 16, 13).