Apel la rugaciune pentru o fetita bolnava

[glykys]

Iata ce am primit pe mail:


Dragi colegi si prieteni,

Diana este o fetita de aproape 5 anisori care ar vrea, ca toti copii de varsta ei, sa mearga la gradinita, sa se joace in curtea parintilor cu alti copii. Din pacate, natura pe care noi, oamenii, o suparam din ce in ce mai rau, i-a dat ei, Dianei, sa suporte consecinte prea grele pentru varsta ei.

Diana este unicul copil al vecinilor mei din Ogrezeni, satul meu natal. Si chiar daca ar fi al zecelea, suferinta ei tot nu ar putea sa lase pe cineva indiferent. De aceea, va rog sa va faceti putin timp pentru a citi acest mesaj insotit de o imagine cu Diana pe patul din spital alaturi de bunica ei, precum si articolul din Jurnalul National (vezi link-ul mai jos), scris de Carmen Preotesoiu, fiica directorului scolii din Ogrezeni, jurnalista la acest ziar.

Diana are leucemie limfoblastica si are nevoie urgent de ajutorul nostru, oricat de mic. Conturile in care puteti dona le veti gasi la finele articolului din ziar.

Va multumesc pentru rabdarea de a citi acest mesaj si nadajduiesc sa-i fiti alaturi Dianei, fie doar si prin transmiterea mai departe a acestui e-mail.
Va multumesc,

Vasilica Stan


Pe Diana am văzut-o ultima dată la nunta mătuşei ei. Avea o rochiţă albă, cu volane, iar părul blond, bogat îi încadra chipul bucălat, scăldat de lumina caldă a verilor de la ţară.

N-a trecut mult de-atunci. Diana însă, şi-a pierdut buclele, este mereu îmbrăcată în pijamale şi nici nu mai are veselia acea molipsitoare, cu care umplea toată casa. De două luni de zile, fetiţa de 4 ani şi 7 luni stă în spital. Cu branula în mâna ciuruită de acele care-i caută vena. S-a închis în ea şi, ca un om mare, te priveşte serioasă şi abia dacă vorbeşte cu tine. Pe peretele din salon, mama i-a agăţat mulţime de jucării, care mai de care mai vesele şi mai colorate. Diana nu le bagă în seamă. Nici de cele de acasă nu mai întreabă. Abia după o lună de zile, bunica a auzit din gura nepoatei sale câteva cuvinte. Atunci lacrimile i s-au rostogolit pe obraji şi inima i s-a bucurat, de parcă copila se făcuse bine, dintr-o dată.

Diana suferă de leucemie. Boala s-a vârât în trup, ca un şarpe veninos ce i-a supt seva din picioare şi i-a înfipt cuţite în partea dreaptă a burţii. Apoi au început durerile îngrozitoare de cap. Era timpul colindelor. Copiii îl aşteptau pe Moş Crăciun. În vremea aceea, Diana era purtată pe braţe de tatăl ei, prin mai toate spitalele, disperat să afle cauza suferinţelor copilei lui. Cadoul adus de Moş, un cărucior pentru păpuşi, a rămas nedesfăcut. „La început ni s-a spus că trebuie operată de apendicită. Am operat-o. Diana tot rău se simţea.

Apoi am crezut că ar putea avea hepatită, pentru ca era foarte palidă, nu mânca, îi venea să vomite. Ne-am dus şi la control la ORL. Am cutreie*rat Budimexul, spitalul Grigore Alexandrescu. I-am dat, la indicaţia medicului fier, pastile pentru întărirea imunităţii. Degeaba. Nu mai mânca, nu putea să meargă. Nu avea vlagă”, povesteşte Mirela Lupu, mama fetiţei. Abia într-un târziu, după tomografii, analize dureroase, puncţii, diagnosticul a fost pus fără tăgadă: leucemie acută limfoblastică, îngenunchindu-i pe cei doi părinţi. Diana este vecina mea de la ţară.

O dată cu îm*bol*năvirea ei, am simţit, pentru prima oară, cum boala şi necazul au pătruns şi în satul meu natal, cum globul de cristal în care îmi aşezasem oamenii dragi, se sparge, lăsând să intre suferinţa. Cum boli grele, de neînţeles câteodata chiar şi pentru medici, ajung în trupuri de copii şi le răpesc copilăria.

Se împlinesc două luni de când Diana n-a mai mers acasă. Pe la patul ei se perinda mulţi oameni dragi. Fata parcă nici nu-i vede. Nici pe tatăl ei nu-l mai întâmpină cu veselia de altă dată, când îi spunea mamei, de-ndată ce vedea că Soarele trece la culcare: „Mami, dar tati nu ştie că are o fetiţă acasă, de ce nu mai vine?”. Tânăra mamă povesteşte şi lacrimile i se amestecă cu vorbele ca-ntr-un vârtej care ucide suflete. „S-a schimbat atât de mult. Dintr-o dată, parcă e mai matură, parcă nu mai este ea”, spune bunica fetei, în timp ce o leagănă pe picioare, în speranţa că cea mică va aţipi. Picăturile din perfuzie se adună sacadat în branulă. Copila ţine ochii închişi şi mârâie fără încetare. De sub genele lungi, lacrimile îi ung obrajii palizi.

Doar când vine părintele Nectarie, un apropiat al familie, Diana îşi ridică mânuţele şi-i atinge crucea de pe piept. Preotul se apleacă la căpătâiul ei, îi citeşte, o îm*păr*tăşeşte în fiecare duminică şi-i spune cât de mult iubeşte Dumnezeu copiii. Seară de seară, Diana priveşte pe geam şi îşi roagă mama să-i citească rugăciunile din cele două cărticele aduse de preot. La nesfârşit, iar şi iar, de parcă ar fi înţeles că adevărata credinţă face minuni. Când vocea mamei tremură, gâtuită de suferinţă, fetiţa îi atinge mâna şi-i spune serioasă: „Mami, nu mai plânge, eu nu o să mor”. Şi aţipeşte până ce următoarea perfuzie, cea de la ora 12:00 noaptea, îi aminteşte că trebuie să stea în spital, „până ce nenea doctorul mă va face bine”.

Copila a urmat deja prima cură cu citostatice. La început, organismul a respins medicamentele, i-au apărut afte la gură, pe esofag, pe intestinul gros. Două săptămâni, a fost hrănită cu seringa. Şi fiecare înghiţitură era pentru copilă ca un fier înroşit în inimă. Organismul i-a slăbit şi mai mult. Dar Diana a învăţat că trebuie să lupte şi aşa, cu gura arzându-i de durere, strângea din dinţi şi înghiţea mâncarea. Medicii i-au sfătuit pe părinţi să caute alte citostatice. Numai o fiolă însă costă 53 de milioane de lei vechi. Iar pentru a ţine în frâu boala, Diana are de parcurs „drum lung”, după cum i-au spus doctorii mamei. Şi multe fiole de cumpărat.

Abia după trei cure de citostatice, analizele se repetă pentru a vedea stadiul bolii. Până atunci, soarta fetiţei stă şi în mâinile noastre. Să ne deschidem inimile şi să-i fim alături! Să o ajutăm pas cu pas, să se facă bine, căci Dumnezeu lucrează neîncetat prin noi, oamenii.



Să-i sporim şansele la viaţă!
Pentru cei care vor să pună zâmbet în privirea Dianei, la BRD, sucursala Bolintin-Vale, pe numele tatălui, Lupu Dănuţ Cris*tian, s-au deschis următoarele conturi:
– în lei: RO16BRDE190SV13609641900
– în euro: RO19BRDE190SV13171141900
– în dolari: RO12BRDE190SV13609721900

http://www.jurnalul.ro/trup-minte-su...ria-605817.htm






[b]Ce putem face pentru aceasta fetita? V-ar placea sa ne organizam la rugaciune 40 de zile, asa cum am facut-o si pentru Radu-Stefan? Astept raspunsurile voastre.[b]