|
#1
|
|||
|
|||
Din Vietile Sfintilor
Sfantul Ioan Iacob Hozevitul
Vor trece anii vieții Și eu mă voi sfârși Iar în pustia asta Mai vrednici vor veni. Văzând aici mormântul, Mă vor cinsti cumva, Necunoscându-mi viața Și neputința mea. Deci să cunoască frații Că tot veleatul meu, A fost lipsit de mirul Plăcut lui Dumnezeu. Căci cheltuind zădarnic Vigoarea tinereții Mi-am îngropat talentul În toată vremea vieții. De boale și necazuri Fiind înconjurat, Spre orizonturi nouă Mereu am fost mânat. Din plaiul țării mele Ajuns-am la Iordan Cu dorul de pustie, În sufletul sărman. Dar și acolo duhul Era nemulțumit, Din cauza aceasta Retrasu-m-am la schit. Cu multă trândăvie Mereu am petrecut Împovărând pe alții Cu “sacul meu de lut”. Să nu priviți cu cinste La trupul meu potrivnic Căci nu voia să rabde Canonul cel de schimnic. Ci faceți mai degrabă O sfântă Rugăciune, Ca Domnul Îndurării Să-mi deie iertăciune! (Slove la mormantul meu, Sf. Ioan Iacob Hozevitul) La înmormântarea Sf. Ioan Iacob, pe data de 7 august 1960, s-a petrecut următoarea minune, povestită de ucenicul sfântului, părintele Ioanichie: „În ziua stabilită pentru înmormântare a venit starețul mănăstirii, Amfilohie, cu câțiva călugări și cu pustnicii care sihăstreau în peșterile din pustia Ruva din apropiere. S-au urcat pe scară, sus, în peșteră și la orele 10, sâmbătă, 7 august, starețul a început slujba prohodului. Deodată, însă, peștera s-a umplut de nenumărate păsărele de pustie, cărora Cuviosul Ioan le dădea zilnic pesmeți să mănânce. Acum, însă, nu veniseră să primească hrană, ci au fost trimise de Dumnezeu, spre cinstirea Sfântului Ioan, ca să-l jelească și să-l petreacă spre mormânt.” Despre această minune vorbește și arhimandritul Amfilohie, starețul Mănăstirii Sf. Gheorghe Hozevitul: „Păsările ne incomodau în timpul slujbei, zburau pe capetele noastre, ne-au stins lumânările, ne-au închis cărțile, băteau din aripi deasupra trupului cuviosului, se așezau și pe el, pe cap, pe piept, pe picioare și fiecare glăsuia după felul ei. Ele nu voiau mâncare, ci pe părintele lor, pe binefăcătorul lor pe care îl pierduseră. După săvârșirea slujbei, spune starețul, l-am pus în mormântul care era în peșteră și în care mai fuseseră îngropați și alți sihaștri, iar deasupra am pus un capac de scânduri. Abia atunci au plecat păsările și s-au împrăștiat.” În felul acesta și-au luat rămas bun de la Sfântul Ioan Iacob micile sale prietene, iar mormântul a rămas închis până în august 1980 când, prin pronie dumnezeiască, au fost descoperite moaștele sale, întregi și nevătămate, răspândind un miros plăcut. (http://www.doxologia.ro/puncte-de-ve...acob-hozevitul) (viata) http://www.jerusalem.ro/iordan_iih.htm (versurile sfantului si nu numai ..) http://sfioaniacobhozevitul.wordpres...oezii-cuprins/ (minuni, indemnuri ..) http://www.cuvantul-ortodox.ro/recom...uni-doxologia/ Last edited by crinrin; 29.01.2015 at 14:28:40. |
|