Rugati-va si pentru mine,va rog!Incerc sa ma ridic...

[Anna Vasilica]

Va rog sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile voastre. Numele meu de botez este Vasilica Roxana. Am trecut intr-un timp foarte scurt prin mai multe greutati (mama operata de 2 ori, internari in Bucuresti, au decedat apoi doi membri ai familiei) si parca nu mai gasesc drumul... Am facut tot posibilul sa rezist, sa trec cu bine peste toate...dar am clacat. Simt ca m-a cuprins depresia, deznadejdea, teama....lucruri care inainte ma interesau, acum imi sunt indiferente.Am langa mine oameni minunati, dar parca acum nu ii mai vad...Mi-e greu sa vorbesc despre tot ceea ce simt, parca m-am ratacit pe undeva si nu mai stiu incotro sa o iau.Plang din orice, fac atacuri de panica....le constientizez, dar nu le pot controla. M-am decis sa merg si la medic...Ma sperie cumplit ideea ca depresia s-ar putea accentua sau as putea deveni dependenta de medicamente.
Stiu ca numai Dumnezeu ma poate ajuta sa ies din starea asta...Am inceput de azi sa citesc Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul sf Nectarie si cativa psalmi.Simt deja o mare usurare, dar mi-e teama sa nu cad iar in deznadejde.Saptamana viitoare vreau sa merg la marturisit si sper sa imi gasesc linistea.Dar va rog, amintiti-ma si pe mine in rugaciunile voastre. In plus, daca ati trecut prin asa ceva sau daca stiti rugaciuni care mi-ar putea fi de folos, scrieti-mi!Multumesc si sa aveti o duminica binecuvantata!

[simona]

În prealabil postat de Anna Vasilica

Va rog sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile voastre. Numele meu de botez este Vasilica Roxana. Am trecut intr-un timp foarte scurt prin mai multe greutati (mama operata de 2 ori, internari in Bucuresti, au decedat apoi doi membri ai familiei) si parca nu mai gasesc drumul... Am facut tot posibilul sa rezist, sa trec cu bine peste toate...dar am clacat. Simt ca m-a cuprins depresia, deznadejdea, teama....lucruri care inainte ma interesau, acum imi sunt indiferente.Am langa mine oameni minunati, dar parca acum nu ii mai vad...Mi-e greu sa vorbesc despre tot ceea ce simt, parca m-am ratacit pe undeva si nu mai stiu incotro sa o iau.Plang din orice, fac atacuri de panica....le constientizez, dar nu le pot controla. M-am decis sa merg si la medic...Ma sperie cumplit ideea ca depresia s-ar putea accentua sau as putea deveni dependenta de medicamente.
Stiu ca numai Dumnezeu ma poate ajuta sa ies din starea asta...Am inceput de azi sa citesc Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul sf Nectarie si cativa psalmi.Simt deja o mare usurare, dar mi-e teama sa nu cad iar in deznadejde.Saptamana viitoare vreau sa merg la marturisit si sper sa imi gasesc linistea.Dar va rog, amintiti-ma si pe mine in rugaciunile voastre. In plus, daca ati trecut prin asa ceva sau daca stiti rugaciuni care mi-ar putea fi de folos, scrieti-mi!Multumesc si sa aveti o duminica binecuvantata!

Buna seara,poate nu sunt eu in masura sa dau sfaturi,dar nu incetati sa va rugati,BUNULUI DUMNEZEU,MAICUTEI DOMNULUI SI SFANTULUI NECTARIE.Sunt sigura ca va vor ajuta,o sa va trec si eu duminica viitoare in pomelnic,DOAMNE-AJUTA!

[Mihailc]

O formulă decupată dintr-una din rugăciunile dimineții are un efect garantat și verificat: ”Întru deznădăjduire zăcând eu, m-ai ridicat ca să mă luminez și să slăvesc puterea Ta ”. Dă-i de lucru minții cu acestă formulă, crede cu putere și ajutorul o să apară într-o formă sau alta.
Nu lipsi de la biserică și împarte durerea ta cu un prieten/ă bun/ă. În tot necazul care s-a prăvălit peste tine poate fi și discretă bunăvestire: începutului învierii tale. Doar curaj, răbdare și credință să-ți agonisești și de unde nu este, și poți să experimentezi în cel mai viu mod cu putință că orice cruce poate rodi o viață nouă!

[iustin10]

Raspunsul la rugaciuni si linistea nu vin imediat . Cineva care a suferit ,asa cum sunteti dv, nici nu are nevoie de sfaturi .Pentru ca rugaciunea si speranta in Dumnezeu ,ii sunt din toata inima .El se agata de Dumnezeu ca de unicul colac de salvare .
Durerea din suflet ,este cel mai bun pedagog catre Dumnezeu. Totusi ,deoarece nu stim exact ce asteptam si ce ar urma sa se intample , incredrea noastra scade ,si ne intrebam cand vom vedea o schimbare in viata noastra.
Asa ca nu cautati raspunsuri anticipate si rezolvari miraculoase,ci continuati pe drumul pe care a-ti inceput. Ganditi-va daca nu ar fi fiost aceasta cale a rugaciunii,ca nu aveati practic nici un refugiu si ,ori deznadajduiati ori va imbolnaveati .
Dumnezeu nu rezolva problema in vreun fel dorit de noi ,ci ,chiar acum,in aceste clipe cand va rugati in fata unei probleme ,construieste o cale mult mai minunata si spirituala pentru dv ,de a iesi cu intreaga viata la lumina. Curaj ! Va suntem alaturi ,ca multi am trecut prin asta.

[cristiboss56]

Vasilica Roxana, ce pot să spun , decât să fi tare şi să nu ajungi în deznădejde , căci ea, deznădejdea te separă complet de Dumnezeu. Te rog să citeşti cât poţi de mult , de poţi zi de zi , Paraclisul Maicii Domnului , şi să nu neglijezi mersul la medic , şi nu în ultimul rând la Biserică ! Te voi pomeni în rugăciuni . Domnul să fie cu tine şi cu noi toţi . Amin !+

[Padureanca Maria]

Ce sfat pot sa-ti dau...., poate cel din semnatura lui cristiboss56
Cum gândim, așa trăim. . . !
"Fii împacat cu sufletul tau si atunci cerul si pamântul se vor împaca cu tine. "(Sfântul Isaac Sirul)
Am cazut si eu de multe ori, apoi m-am ridicat, apoi iar am cazut..cate-odata m-am ridicat mai repede, cate-odata mai greu, ultima data nu am mai reusit sa ma ridic complet ....am plans, m-am rugat, m-am razvratit, apoi nu m-am mai rugat, apoi iarasi m-am rugat... uneori cand intrezaream o rezolvare, venea alta lovitura care ma lovea naucitor, alteori se rezolva pur si simplu parca asa ar fi fost normal, firesc, .... nu am gasit raspuns la incercarile acestei vieti, nu cred ca in aceasta lume e o plata a binelui sau raului; fiecare om are o cruce de dus mai grea sau mai usoara, si trebuie s-o ducem fiecare in felul in care poate s-o faca, sa gasim bucurii in lucruri marunte sau sa facem o fapta buna ... spre exemplu eu am reusit sa-mi bucur putin sufletul dand dimineata firimituri de paine la pasarele...mi-am creat o obisnuinta cum ma sculam primul lucru pe care il faceam era sa fac firimituri si sa le pun pe pervazul geamului.. eram fericita cand vedeam pasarelele ciripind galagioase pe pervaz....
Uneori imi venea un ajutor din mana unui om pe care toti il vedeau cel mai rau,..am inteles ca aceea era mana intinsa mie si acelui om de Dumnezeu, mie pentru a ma ajuta iar acelui om spre a-i bucura sufletul.
Cred deci ca unul din mijloacele de a ne bucura sufletul este fapta buna, indiferent sub ce forma ar fi sau catre cine ar fi indreptata, fapta buna facuta in sensul de a-i face bucurie cuiva, de a ajuta pe cineva, de a sadi un pom, de a sapa o fantana, de a hrani o vietate......
Dumnezeu sa-ti dea putere sa te ridici, Vasilica Roxana si sa-ti bucure sufletul!

[Anna Vasilica]

Va multumesc din inima!Nici nu stiti cat de mult mi-au ridicat moralul gandurile voastre, sfaturile pe care mi le-ati dat si ideea in sine ca ati raspuns apelului meu desi va sunt necunoscuta.Va urez tot binele din lume si Dumnezeu sa va rasplateasca pentru ceea ce faceti.Doamne ajuta!!!

[pinzaru liliana]

pe mine m-a ajutat f.f.mult rugaciunea mintii sau rugaciunea lui iisus:Doamne iisuse Hristoase fiul lui Dumnezeu,miluieste-ma pe mine pacatosu(l)a,la inceput spui numele tau si poti adauga si pe ceilalti,rugaciune spusa numai in minte de cel putin 100 de ori/zi ,cu candela aprinsa si ochii inchisi-pe mine m-a invatat un preot calugar...am avut incredere si s-a rezolvat...lucruri imposibile in aparenta de realizat si cheama si ingerul si pe Maica Domnului care nu lasa pe nimeni niciodata!doamne ajuta!

În prealabil postat de Anna Vasilica

Va rog sa ma pomeniti si pe mine in rugaciunile voastre. Numele meu de botez este Vasilica Roxana. Am trecut intr-un timp foarte scurt prin mai multe greutati (mama operata de 2 ori, internari in Bucuresti, au decedat apoi doi membri ai familiei) si parca nu mai gasesc drumul... Am facut tot posibilul sa rezist, sa trec cu bine peste toate...dar am clacat. Simt ca m-a cuprins depresia, deznadejdea, teama....lucruri care inainte ma interesau, acum imi sunt indiferente.Am langa mine oameni minunati, dar parca acum nu ii mai vad...Mi-e greu sa vorbesc despre tot ceea ce simt, parca m-am ratacit pe undeva si nu mai stiu incotro sa o iau.Plang din orice, fac atacuri de panica....le constientizez, dar nu le pot controla. M-am decis sa merg si la medic...Ma sperie cumplit ideea ca depresia s-ar putea accentua sau as putea deveni dependenta de medicamente.
Stiu ca numai Dumnezeu ma poate ajuta sa ies din starea asta...Am inceput de azi sa citesc Acatistul Domnului nostru Iisus Hristos, Acatistul sf Nectarie si cativa psalmi.Simt deja o mare usurare, dar mi-e teama sa nu cad iar in deznadejde.Saptamana viitoare vreau sa merg la marturisit si sper sa imi gasesc linistea.Dar va rog, amintiti-ma si pe mine in rugaciunile voastre. In plus, daca ati trecut prin asa ceva sau daca stiti rugaciuni care mi-ar putea fi de folos, scrieti-mi!Multumesc si sa aveti o duminica binecuvantata!

Da, Vasilica, suntem alaturi de tine.
Nu dispera, acuma rana-i proaspata si inca curge sange, dar Dumnezeu are grija de toate, sa ai aceasta convingere mereu.
Nimic din ceea ce avem de trecut nu este degeaba si toate sunt ingaduite cu voia lui Dumnezeu, pentru noi, pentru indreptarea noastra si a celorlalti.
Nimic, nimic nu-i la voia intamplarii.
Nu vedem imediat acestea, nu le intelegem imediat, dar vine vremea cand intelegem si aunci ne dam seama ca Dumnezeu a lucrat inspre folosul nostru si a celorlalti.

Dumnezeu sa te miluiasca si Maicuta sa te tina sub Sfant Acoperamantul Sau.

[fallen]

Daca ai pornit pe aceasta cale, o sa tot cazi si o sa te ridici de fiecare data, dar de fiecare data cand vei cadea vei deznadajdui mai rau, te vei intreba de ce se tot intampla, de ce nu suntem pur si simplu doar in ascensiune, cand vei reusi sa te ridici o sa te temi ca vei cadea din nou, si asa mai departe, dar probabil ca pur si simplu asa trebuie sa se intample. Pe de o parte e si cel rau care vrea sa ne tranteasca si nu le lasa sa ne ridicam, si cand epuizeaza o metoda trece la alta, dar noi trebuie sa ne amintim mereu ca fara ajutorul lui Dumnezeu nu ne putem ridica, singuri suntem neputinciosi.
Sper sa nu te sperie ceea ce-ti spun eu, si eu as vrea sa-ti zic ca ai scapat si ca de-acum totul o sa fie in regula, si pana la urma asa va fi, dar nu fara greutati, poate din ce in ce mai mari. Important e sa ai pe cineva alaturi care cand esti la ananghie sa te incurajeze, si ma refer aici in special la un duhovnic bun, si chiar daca persoana/persoanele in care-ti puneai sperantele te vor dezamagi, sa stii insa ca Domnul Iisus nu te va lasa balta niciodata si Lui trebuie sa-I ceri ajutorul, si El ti-l va trimite, cumva, pe o cale sau alta. Daca vreodata apropiatii te vor contrazice, sau daca duhovnicul nu va avea timp, sau daca noi pacatosii astia de pe forum o sa avem alte subiecte de discutie mai "interesante", daca simti ca nu te intelege nimeni si-I ceri Lui ajutorul, pana la urma iti va trimite pe cineva sa te mangaie, poate pe cine nici nu te astepti. Si va trebui sa ai rabdare, multa. Dar se spune ca Dumnezeu nu da la nimeni mai mult decat poate sa duca.
O sa ai momente cand o sa te intrebi ce rost mai are aceasta lupta, ce sanse ai sa o castigi, dar nu pot sa-ti spun decat un lucru : tot ce ni se intampla rau pe lumea asta, e nesemnificativ mai usor decat osanda vesnica. Toate relele si greutatile pe care le intampinam acum, aici, sunt spre mantuirea noastra. Depinde doar de noi sa o obtinem.
Doamne ajuta!