Copiii,un dar de la Dumnezeu

[kikyo_ea]

Ce ma bucur ca ai deschis acest subiect. Eu sunt un astfel de caz. Am mai postat pe forum povestea noastra insa mai spun o data pentru ca nu invetez sa ii multumesc Domnului pentru minubea din viata noastra. Sunt casatorita din 2006 insa am decis sa avem copii abia dupa 3 ani de la casatorie... (credeam ca noi decidem ce si cand... naivii de noi). Din fericire nu a fost cum am crezut. Acest lucru ne.a intors catre Dumnezeu atat pe mine cat si pe sotul meu. Medicii nu imi puteau gasi o problema anume. Pur si simplu nu ramaneam. Sotul meu era sanatos, eu imi facusem toate analizele si.... nimic...

Am vorbit cu duhovnicul nostru si ne.a spus ca trebuie sa postim si sa ne rugam. Doctora mea a spus ca sunt nebuna, ca asa n.am sa mai raman insarcinata daca tin post...
Am decis sa imi ascult duhovnicul si am facut exact ce mi.a spus. Post 40 de zile si 4 acatiste pe zi. M.am rugat impreuna cu sotul meu. N.a fost usor pentru ca trebuia sa mergem la sv, sa facem si treburile casei. Ne.am rugar Domnului Iisus Hristos, Maicii Domnului, Sfintilor Parinti Ioachim si Ana si Sfanului Nicolae...

Dintr.o intamplare a trebuit sa ajung la Constanta pentru niste cursuri. Era iarna lui 2010. Autostrada era blocata de nameti. Am mers cu sotul la acele cursuri si ne tot gandeam cum sa procedam acolo. Am trecut cu greu peste saptamana aceea dar am reusit sa indelinim poruncile parintelui.

Am mers si la Prislop la parintele Arsenie Boca si ne.am rugat si dansului sa ne fie mijlocitor. Dupa aceea la doua luni distanta am ramas insarcinata. A fost cea mai mare bucurie din viata mea. Eramcoplesiti de bucurie ca Dumnezeu ne ascultase , prin mijlocitorii Lui, pe noi pacatosii.

In rugaciunile mele mi.am dorit ca bebe sa fie baietel ca sa il aduc Dpmnului. Sa ma bucur de copilaria sa apoi sa il duc Lui, daca va fi vrednic.

Acum avem o minune de baietel care poarta numele Sfantului Nicolae si al Domnului Iisus Hristos - Nicolas Emanuel.
Domnul le poate indeplini pe toate. Nu incetam sa ii multumim Domnului si mijlocitorilor pentru aceasta minune.

[Yasmina]

Foarte frumos thread intradevar si multe povesti cu adevarate miracole.
Asteptam mai multe comentarii :)

[RalucaMC]

Toate povestile sunt minunate!Spunea cineva ca nu e greu sa faci un copil,greu e sa-l cresti.Eee,uite ca nici sa-l faci nu-i asa usor.

Eu am citit intr-o revista despre o preoteasa care avea un baietel (Pantelimon) si care isi dorea inca un copil.A ramas insarcinata,insa a pierdut sarcina.S-a dus la o manastire (exact unde se casatorisera ea si sotul ei) si,rugandu-se in fata icoanei Sfantului Pantelimon,ocrotitorul copilului ei,a vazut ca pe acelasi perete,chiar langa Sfantul Pantelimon era pictata icoana Sfintei Mucenite Filofteia.A citi apoi de mai multe ori Acatistul Sfintei Filofteia si,dupa cateva luni,a ramas insarcinata.A nascut o fetita pe care a numit-o Filofteia.

[lore86]

Toate minunile mele au fost un dar al Domnului.
Anastasia, prima a fost un dar atat de asteptat. A venit abia dupa 3 ani jumate de la casatorie, desi atat ne doream un bebe! Si ptr ca am aflat ca sunt insarcinata in ziua sfintei Anastasia Patriciana, am nascut in preajma sfintei Anastasia Romana si mai ales ca tot timpul sarcinii, am cantat Hristos a inviat I-am pus numele Sfintei Invieri(adica Anastasia).
Sufletul meu de mama isi dorea un baietel, care sa il cinsteasca pe Dumnezeu. Dupa 11 luni de la nasterea primei fetite a venit pe lume Timotei(adica cel ce il cinsteste pe Dumnezeu). Apoi la un an si patru luni a venit si Andrei(dupa ce statusem, cateva saptamani cu el in spital pe perfuzii ptr ca era"sa-l scap").
Nasterea lui Andrei a fost extrem de grea, am pierdut mult sange....Eram pe punctul de a pleca dincolo. Incepusem sa pregust trecerea...Dar Domnul nu m-a lasat. Aveam o misiune de indeplinit. Au urmat momente grele, eram extrem de epuizata cu trei bebelusi(cea mare avea 2 ani si 3 luni, mijlociul 1 ani si patru luni).

Si totusi dupa o vreme sufletul meu s-a aprins iar de dragoste, dorindu-mi un alt copilas.Poate o fetita...Promisem sfintilro Brancoveni ca de voi ramane iar insarcinata , copilul meu va purta numele unuia. Imi doream atat de mult Stefan!
Si iata ca minunea s-a produs. Desi, spream sa fie fetita pruncul nostru este baiat.
Inca nu am ajuns la capat de drum, mai avem vreo 2 luni dar asteptam cu bucurie ,minunea.

A fost o sarcina extrem de grea. Era sa o pierd de cateva ori. Medicul m-a atentinat asupra acestui aspect.Au urmat tratamente, repaus total la pat. Inca de la inceput aveam contractii, neputinte, slabiciuni. A fost o sarcina purtata mai mult in pat.
"Doamne, nu mi-l lua inapoi, te rog.Daca tot e nevoie de o jerfa, mai radbda-ma putin sa se nasca pruncul si atunci te rog, ia-ma pe mine, dar lasa-l pe el." In fiecare zi ma rugam sa ramana bebe acolo. Fiecare zi era o minune ca traieste, ca creste, ca nu se duce. De sfintele Pasti am reusit, dupa o lunga perioada sa ma tin pe picioare. Prin darul Domnului, m-am impartasit. Apoi s-a intamplat ceva inexplicabil: am inceput sa simt cum puterea in revine in trup. Prind forta. De atunci nu am mai stat 24 de ore in pat. E drept ca stau destul de multisor in pat, dar reusesc sa fac si o mancare, sa spal copii, sa ma ocup de ei, sa strang cate ceva prin casa. Inainte nu puteam nimic. Si mersul la toaleta era insotit de dureri.
Oscilam in privinta numelui. Eu imi doream atat Stefan, iar sotul Matei. Si nu mi se parea cinstit sa cedez eu, dupa cat sufeream zilnic. Si iata, ca intr-o seara dupa rugaciunea obisnuita, am facut otpustul zicand:"Doamne, Iisuse Hristoase ptr rugaciunile...." Iar cand am ajuns sa pomenesc si sfintii Brancoveni, la pomenirea numelui Sfantului MAtei pruncul a saltat voios batand de trei ori(din maini sau picioruse). Atat...nici inainte, nici dupa nu a mai batut. Asa am inteles ca voia Domnului si a micutului era sa poarte numele sfantului MAtei Brancoveanu. Atunci am cedat si am acceptat numele cu bucurie.

La noi a inceput numaratoarea inversa. Mai avem putin....Nadajduim in mila Domnului sa il mai tina acolo cat sa scape de incubator, desi semne ca ar veni mai repede apar.

Cel mai frumos dar pe care mi l-a facut Domnul, dupa ce mi s-a descoperit au fost tocmai ei, copilasii mei. E foarte greu, mai ales ca sunt singura in majoritatea timpului.
Dar e singura ascultare pe care as putea sa o duc cu bucurie.Si care ma implineste chiar daca tremur de oboseala noaptea cand ma pun in pat, ca nu am putere decat sa zic un Tatal nostru.
Desi adesea, ochii mi se umplu de lacrimi si ma intreb ce bine am facut eu in aceasta lume de Domnul imi da atatea bucurii, ptr care nu as putea sa-i multumesc"Mii de vieti daca-as trai".
Acum ma rog doar sa pastrez curate darurile incredintate spre pastrare...

[Ekaterina]

Marturisire ta m-a impresionat profund, sunt multe de invatat din tot ce ai scris. Ma gandeam citind faptul ca ati asteptat 3 ani si jumatate, ca e nespus de bine sa Il lasi pe Dumnezeu sa hotarasca, El stie cel mai bine cand trebuie sa vina un copil si daca accepti voia Lui, bucuria si ajutorul primit sunt greu de descris.

Iti doresc din suflet sa nasti un baietel sanatos, la termen, fara complicatii si sa ai o nastere usoara. Si eu am stat la pat cu primul bebe, dar asta in ultima parte, iar la cel de-al doilea nu am avut parte de odihna, dar a ajutat Dumnezeu si Sfantul Maxim si a fost bine.

Cel mai mare dar pe care l-am primit in viata (pe langa un sot minunat) sunt copiii nostri si cred ca cele mai fericite femei sunt cele ce au primit acesta mare binecuvantare de a avea mai multi copii.

[Dianami]

Vin si eu sa va povestesc cate ceva despre darurile mele si despre minunea pe care am trait-o, la Domnul toate sunt cu putinta.

La 2 ani dupa casatorie ni s-a nascut primul copil, o fetita frumoasa si sanatoasa, sarcina fara probleme, nascuta la termen, natural. Dupa ce fusesem diagnosticata cu sterilitate primara...

3 ani mai tarziu a venit si un baietel, sarcina cu probleme, col deschis si contractii, am reusit sa o tin pana la 36 de saptamani.

Dupa 10 luni am ramas insarcinata iarasi, tot baietel, am avut placenta praevia centrala, multe internari si hemoragii si la 35 de saptamani mi s-a facut cezariana de urgenta, am intrat in stop respirator si am fost la limita. Ne-a ajutat Dumnezeu si bebe a fost bine. A venit interdictia medicilor de a mai ramane insarcinata, mi-au zis ca o sa pierd sarcina si uterul nu va rezista, fiind taiat vertical, plus riscul de inca o praevia.

Au fost temeri, ganduri negre, ma gandeam la copiii mei in caz ca mi s-ar intampla ceva, ma rugam sa fie cum e mai bine. Si ceea ce s-a intamplat a depasit orice logica omeneasca.

Toamna trecuta ma investigam pt. amenoree, eram deja prin ziua 50 si ceva, aveam teste negative, nu am gasit cauza. Apoi m-am trezit intr-o dimineata cu certitudinea ca am un bebe. Nu m-a crezut nimeni si am asteptat 10 zile sa fac testul de sange, care a confirmat sarcina.

Au inceput hemoragiile, ecografia a aratat ca embrionul se desprindea si era f jos implantat. Mi-am dat seama ca e o sarcina speciala si m-am rugat la Domnul sa nu-mi ia copilasul. Am inceput tratamentul, repaus nu prea aveam cum, eram singura cu cei 3 pitici. Pana la urma sarcina s-a fixat si a urcat, pe la 16 saptamani a disparut sangerarea.
Am aflat ca este o fetita, tare mult ne-am bucurat mai ales ca fetita mare isi dorea o surioara.

Apoi au inceput contractiile si s-a scurtat colul. Ne-am hotarat sa mergem pana la Prislop de Bunavestire. Pe drum a intrat un tir in masina noastra, n-am patit nimic in ciuda socului imens, masina era f putin avariata in spate si am zis sa nu cedam ispitei de a ne intoarce din drum. Am ajuns si la mormantul parintelui a inceput bebe sa se zbenguie in burta de nu stiam ce se intampla.

Merg mai departe cu sarcina, taras-grapis, toti dr mi-au spus ca voi naste prematur, colul incepuse sa se deschida si contractiile nu cedau cu nimic. La 32 de saptamani am facut injectiile de maturare pulmonara, m-am externat miercuri, joi m-am simtit f rau si ne-am rugat la Sf. Nectarie sa ne ajute.
Vineri ne-am hotarat sa mergem in Grecia, in Eghina, la Sf. Nectarie. A fost o decizie f f grea pt. ca riscam sa nasc pe acolo. N-am spus nimanui, am plecat si m-am simtit f bine pe drum, desi stateam in masina si sotul meu a condus f mult. Am ajuns noaptea, ne-am cazat la manastire si a fost crunt, au inceput niste dureri cumplite si deja ne gandeam si ne rugam sa apuc macar dimineata, sa luam primul feribot pana in Atena si sa ma intorc cu avionul in tara. Sf. Nectarie nu ne-a lasat si am ajuns sa ne inchinam lui, cu o bucurie imensa in suflet. Din acel moment am stiut ca totul va fi bine.

Ne-am intors acasa si, cu toate contractiile care n-au incetat, am ajuns cu sarcina la termen, s-a declansat travaliul si am facut cezariana. In timpul operatiei am aflat ca mi s-au rupt muschii abdominali si aveam o eventratie mare. Am primit totul cu zambetul pe buze, m-au reparat cum au putut si nu-mi era gandul decat la minunea mica ce aparuse in viata noastra, mica si roz...

Are deja 3 saptamani si noi ne bucuram de cei 4 copilasi pe care ii avem. Cum spuneam, la Dumnezeu toate sunt cu putinta...

[Dianami]

Lore, ai incredere ca va fi totul bine si vei ajunge la termen. Sa-ti dea Domnul o sarcina fara probleme pana la final, un bebe sanatos, sa va bucurati de toti 4. Nimic nu se compara cu asta si, chiar daca e greu singura cu ei (si eu sunt in aceeasi situatie ca tine), rasplata e imensa cand le vezi zambetul pe fetisoarele lor mici .

[RalucaMC]

Numai bine tuturor mamicilor si viitoarelor mamici!Povestile voastre sunt impresionante,ma bcur ca le-ai impartasit cu noi!

[kikyo_ea]

Sunteti foarte curajoase, dragi mamici. Va felicit din suflet si va doresc multa sanatate, voua si piticilor vostri. Povestile voastre de viata sunt minunate. Eu nu am curajul nici macar pentru al doilea copil... Dar nu stiu ce imi rezerva Domnul.
Sa fiti sanatoase. Va pup.

Minunate marturisiri, mamicilor! Sa va dea Dumnezeu putere sa le duceti pe toate la capat, ca mare nevoie avem, noi romanii din tara asta mereu incercata, de copii nascuti si crescuti de mame evlavioase. Fara voi, fara credinta si jertfa voastra, eu cred ca neamul acesta se va pierde.
Dar mai cred si ca nu ne va lasa Dumnezeu, n-o sa va lase pe voi, care va cresteti pruncii cu dragoste sfanta.
Minunatelor mamici, Dumnezeu sa va rasplateasca dragostea voastra cu preaplinul Puterii Dragostei Lui!