articol marturisire evreu

Apararea credintei este adesea dura. Uitati-va cum a procedat parintele Paisie in citatul de mai sus. I-a spus ucenicului ca nu-l recunoaste, ca sa-l determine sa ia atitudine fata de pacatul comis. Daca n-avea darul inainte-vederii, nu-l putea povatui, caci n-ar fi vazut nimic schimbat la ucenic. Iar daca acesta ar fi trecut cu vederea pacatul, ar fi putut merge in iad.

Pentru apararea credintei, uneori cuvintele caldicele nu sunt cele mai indicate.

Acuma apropierea de Dumnezeu se desavarseste in smerenie, dar nu ne cere nimeni sa fim smeriti in fata pacatului.

Reactia neamului evreiesc poate ca se datoreaza si mandriei unor crestini care se grabesc sa judece pacatosul, nu pacatul. Exista rugaciuni de umilinta in care recunoastem ca si noi, crestini, suntem vinovati in fata Mantuitorului, caci si noi L-am ucis prin pacatele noastre, prin tagaduirea minunilor Sale, L-am dispretuit prin pacate mai mari sau mai mici, I-am luat numele in desert sau am cazut in patimi care L-au alungat de la noi.

Suntem botezati crestini. Dar Duhul Sfant a ramas oare cu noi? Nu cumva L-am izgonit si l-am preferat si noi pe Baraba cu modernismele sale? Suntem noi mai placuti lui Dumnezeu decat evreii acelor timpuri? Iata, si noua ni s-a vestit Legea cea Noua, dupa cum si lor li s-a vestit. Si ce-am facut cu ea? Am rastignit-o si noi! In mare parte.

Daca Iisus s-a rugat ca evreii sa fie iertati, ca nu stiu ce fac, noi de ce sa nu-i iertam? Sa-i iertam, nu sa-i imitam sub alta forma.

Dumnezeu sa-i ajute pe cat mai multi crestini sa mentina invatatura crestina si s-o transmita cu credinta, nadejde si dragoste mai departe. Ii multumesc lui Dumnezeu ca le-a dat gandul cel bun multor sfinti sa scrie cuvinte de invatatura pentru noi, cei care suntem incercati ca argintul in aceste vremuri.