despre familia numeroasa si eticheta de "pocaiti"

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Sunt de acord cu AlinB aici. Intrebarea pe care o pun mereu si mereu este de ce nu se opresc oamenii? De ce nu se abtin, mai ales daca nu au cu ce creste copii si au probleme de sanatate?
Eu asta nu inteleg.
Sau daca ii faca, sa-i dea in crestere la altii care nu au.

Adica ce sunt acestia un fel de soi de prasila :) ?

Pai intr-un fel sau altul asta fac-ii dau altora sa-i creasca punandu-i in orfelinate sau mai rau asezandu-i la rascruce de drumuri.Poti lua cu incredere de acolo caci nu cred ca va veni nimeni sa-ti faca o oferta la usa.
Sau poti incerca sa intrebi din sat in sat daca sunt familii sarace cu copii multi,le-ai face o vizita si i-ai intreba direct.
Este o modalitate mult mai putin probabila,urmata poate si de intregi hartuiri din partea familiei copilului,neplaceri ,time consuming etc.
Mult mai simplu este calea legala,parerea mea.

[sophia]

În prealabil postat de Yasmina

Adica ce sunt acestia un fel de soi de prasila :) ?

Pai intr-un fel sau altul asta fac-ii dau altora sa-i creasca punandu-i in orfelinate sau mai rau asezandu-i la rascruce de drumuri.Poti lua cu incredere de acolo caci nu cred ca va veni nimeni sa-ti faca o oferta la usa.
Sau poti incerca sa intrebi din sat in sat daca sunt familii sarace cu copii multi,le-ai face o vizita si i-ai intreba direct.
Este o modalitate mult mai putin probabila,urmata poate si de intregi hartuiri din partea familiei copilului,neplaceri ,time consuming etc.
Mult mai simplu este calea legala,parerea mea.

Nu ai inteles ideea mea.
Ma gandeam la evitarea orfelinatului (traumatic pentru copii) si a birocratiei.
Inainte vreme (cei mai tineri probabil ca nu stiu), oamenii se mai ajutau intre ei, fara multe formalitati.

Solutii s-ar gasi, daca s-ar vrea. Dar in fine, trebuie sa fie totul cat mai complicat si ne-omenesc.

In alte tari se poate si mai simplu, se ajuta si rude intre ele, sau prietene sau asa.

Eu am vrut cu ani in urma sa adopt copilul unei prietene care a ramas orfan pana la urma de amandoi parintii. Dar nu eram casatorita. Statul nu m-ar fi lasat.

Si daca sunt de prasila cum spui tu, nu stiu. Dar or fi unii care sunt foarte activi sexual (nu pot fara) si vin si copiii cu gramada.

Multi insa nici nu vor sa dea copiii.

Nu stiu, sunt situatii mai greu de inteles.
Chiar si ceea ce spuneai tu.
Nici eu nu inteleg de ce tocmai cei saraci fac multi copii si nu se gandesc. Sunt si sanatosi si fertili totusi.
Iar cei mai cu posibilitati sunt cei care nici nu fac multi copii, dar au si multe probleme de fertilitate.

Le compenseaza Dumnezeu cumva, dar tot nu inteleg.

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.
Nu se poate face o colaborarea armonioasa din care sa poata profita si unii si altii? Sa dai macar in baby-sitting la vecini sau prieteni fara copii.
Sa organizezi ceva impreuna, inclusiv lectii. Sa-i lasi si pe cei fara copii sa se apropie de ei si sa contribuie cumva. Au si ei destule de dat, nu numai material.

Nu. Le dam in cap, scriem articole in care sa-i facem praf pe cei fara copii (vezi cele puse de Cristi la alta sectiune) si etc.

[Ekaterina]

În prealabil postat de sophia

Eu am vrut cu ani in urma sa adopt copilul unei prietene care a ramas orfan pana la urma de amandoi parintii. Dar nu eram casatorita. Statul nu m-ar fi lasat.

Este nefiresc ca statul sa nu permita unei persoane singure sa adopte un copil. In viata reala exista si femei care isi cresc singure copilul si nu este considerat ceva nefiresc, doar ca este mai greu. Mai binele este dusmanul binelui. In loc sa fie adoptat de o singura persoana ramane in orfelinat sa se nenoroceasca acolo.

În prealabil postat de sophia

Nici eu nu inteleg de ce tocmai cei saraci fac multi copii si nu se gandesc. Sunt si sanatosi si fertili totusi.
Iar cei mai cu posibilitati sunt cei care nici nu fac multi copii, dar au si multe probleme de fertilitate.

Sa fii si bogat, sa ai si tot ce vrei, copii, casa, etc, ar fi fost prea minunat pentru viata asta care nu este perfecta. Nu exista om care sa nu poarte o suferinta in aceasta viata. Din exterior credem ca altii sunt fericiti, ca sunt mai impliniti ca noi, dar nu stim suferinta fiecaruia.

În prealabil postat de sophia

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.
Nu se poate face o colaborarea armonioasa din care sa poata profita si unii si altii? Sa dai macar in baby-sitting la vecini sau prieteni fara copii.
Sa organizezi ceva impreuna, inclusiv lectii. Sa-i lasi si pe cei fara copii sa se apropie de ei si sa contribuie cumva. Au si ei destule de dat, nu numai material.

Nu. Le dam in cap, scriem articole in care sa-i facem praf pe cei fara copii (vezi cele puse de Cristi la alta sectiune) si etc.

Sophia, nu exista un conflict real intre cei cu multi copii si cei fara copii, este doar ceva imaginar. Nu reusesc nici unii nici altii sa se puna in locul celorlalti. De exemplu cineva care nu are copii nu intelege cat de greu ii este unei persoane cu multi copii. Eu am doar doi, dar daca cineva ar veni o ora pe zi sa se joace cu ei, ar fi ceva de nedescris. I-as fi recunoscatoare fara sa pot exprima in cuvinte. Dar nu vine nimeni. Pentru ca nu se pune si in locul tau, asa cum poate eu avand copii nu inteleg in intreaga ei dimensiune aceasta suferinta, dar asta nu inseamna ca o dispretuiesc. Din contra, le doresc tuturor sa aiba copii, cand aud de familii care dupa multa asteptare vor avea un copil, ma bucur cu adevarat si le doresc tot binele.

[cristina2012]

În prealabil postat de Andra_07

Sunt sigura ca e minunat sa ai multi copii. Felicitari pentru asta!

Multumesc de urari si tie si celorlalti.

Insa ce-ai descris in mesajul de mai sus, este un pic terifiant, sincer. E greu sa extragi numai parti bune.

Cine a zis ca sunt numai parti bune, dar nici terifiant e... depinde si din ce unghi privesti... un lucru e cert, sa ai multi copii, sa treci prin mai multe sarcini nu e confortabil... Dar chiar ca nu am gasit nicaieri prin Biblie, pe la Sf. Parinti, pe la vreun duhovnic cat de marunt, vreo vorba in favoarea confortului.

Mie, una, mi se pare mult mai in regula sa ai 2-3 copii, asupra carora sa-ti indrepti toata dragostea, atentia si resursele financiare.

Si mie mi se pare tot asa, dar uite ca nu eu tin Universul, iar Dumnezeu nu mi-a cerut parerea.
Uite, el e al 4-lea, el a sfidat regula de 2-3... crezi ca nu merita si el un loc pe pamantul asta plus toata dragostea, atentia si resursele noastre financiare?

Iar treaba asta cu omoratul copiilor, este o exagerare.

Ei as... cand stii foarte sigur ca nu mai vrei niciun alt copil, metodele nonabortive nu ofera siguranta absoluta... de fapt, nici un fel de contraceptie nu e 100% sigura.

S-a tot vorbit ca daca nu mai vrei copii atunci singura solutie e abstinenta. Unii tineri se casatoresc pana in 25 de ani si fac 2 copii inainte de varsta de 30 de ani. Daca ei considera ca doar atatia prunci pot creste, ce le sugerati? Abstinenta pana la moarte?

Eu nu le sugerez nimic, au un duhovnic care sa le sugereze ce este mai bine pentru familia lor. Idealul insa il cunoaste toata lumea (care se intereseaza de pozitia Bisericii).

Si totusi va mirati ca se destrama atatea familii.

Nu familiile credincioase au cea mai mare rata de divort. Rareori familiile care se destrama au ca problema de baza contraceptia.

Numai extreme din cate vad. Ori faci copii "fara numar", chiar daca n-ai dupa ce bea apa. Ori faci 1-2 si apoi traiesti cu sotul/sotia intr-un regim "fratesc". Dar o calea sanatoasa de mijloc nu vedeti?

Cale de mijloc ar mai fi, dar nu e sanatoasa...

În prealabil postat de Ekaterina

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.

ca sa vezi,eu sunt sigura de contrariul.cel putin asa vad in jurul meu: "ia uite dom'le ca nici casa n-are,ce i-or mai fi trebuit (multi) copii?"

[Ekaterina]

În prealabil postat de AlinB

Intr-adevar, sunt detalii care nu le stim, dar nu putem sa nu observam ca e mai usor sa faci copii pe banda cand altii iti fac casa si eventual ii intretin.

Nu cred ca trebuie sa privim aceste familii cu multi copii caracterizate de nesimtire si lene, ci sa intelegem contextul in care traim. Crezi ca Dumnezeu nu le poarta de grija? Este obligat pentru ca a trimis acolo multi copii, iar sotii au mainile curate si napatate de sange. Sa ceri la altul nu este o bucurie, oamenii cu bun simt fac asta cu mare greutate. De cele mai multe ori nu cer, dar oamenii cu suflet bun inteleg ce implica aceasta cruce (caci mai mult decat bucurie este cruce) si ajuta de bunavoie. Prin acest ajutor, atrag si harul lui Dumnezeu. Daca te duci cu o punga de alimente la o familie cu multi copii, si aceasta a fost primita cu recunostinta si pentru acest gest toti de la mic la mare te vor pomeni in rugaciune, cred ca tu esti cel mai castigat. Familiile cu multi copii (crestine si cu frica de Dumnezeu) nu baga mana in portofelul nimanui, nu cersesc, primesc cu recunostinta. Dumnezeu mai trimite oameni buni sa ii ajute. Dar omul inainte de a vedea partile bune (ca parintii nu au omorat copii, ca traiesc in mare simplitate si buna cuviinta, copiii sunt bine educati, etc) are o mare frica ca trebuie sa dea el bani sau altii ca sa creasca acesti copii. De unde aceasta teama?

În prealabil postat de AlinB

Am putea fi mai multi asa, intrebarea este - cine ne face case la toti?

Daca o sa ajungem si noi in situatia lor, Dumnezeu o sa ne lumineze intr-un fel si o sa avem ceea ce ne este imperios necesar. Este crestineste sa ajuti, asa cum poti, material, cu o vorba buna, cu o zi de munca etc. Daca si Catedrala Mantuirii Neamului se face cu donatii, dar o casa pentru cativa copii? Este rusinos sa apelezi la ajutor atunci cand tu traiesti in lene, nesimtire, nepasare.

În prealabil postat de AlinB

Pai cum asa, locuiau la sat si nu au nici macar o gospodarie a lor, sotul muncind prin vecini?
Nu e vorba doar sa ai ce sa le pui pe masa, ci sa te ocupi si de educatia lor.
Avand o gospodarie si o bucata de pamat care sa o lucreze, numarul copiilor ar fi fost de inteles (si ocupatia lor) dar asa?

Nu imi aminteasc bine, dar parca aveau o casuta veche care devenise neincapatoare. La sat stim ca este mai greu cu locurile de munca, nu este rau ca lucra prin vecini, mai grav era daca nu voia sa faca acest lucru. Dar omul era muncitor si facea tot ce putea pentru familie. Copiii mergeau la scoala, nu erau tinuti acasa, se ocupau de educatia lor.

În prealabil postat de AlinB

Foarte frumos din partea lui, daca e vorba de cel cu 11 copii, profesor universitar - ei bine, in ceea ce il priveste sunt sigur ca nu ii intretin altii copii.

Dar preotul nu este ajutat? Cati crestini nu se gandesc si la preot cu toata bunatatea, il respecta si il remunereaza generos.

În prealabil postat de AlinB

Ar fi trebuit sa fie bolnavi copiii ca sa ne punem intrebarea daca este ok sa procedezi astfel?

Nu era asta ideea. Ci faptul ca in ziua de astazi foarte multi copii sunt bolnavi: autism, cancer, sindrom down, etc., chiar este o mare binecuvantare sa ai copii sanatosi. Altfel cheltuiesti cu unul cat pentru toti.

În prealabil postat de AlinB

Si atentie, nu vorbim de oameni care s-au angajat pe drumul asta (cu primii copii) stiind ca nu au resurse, ci problemele au aparut pe parcurs, o data ce capul familiei s-a imbolnavit si nu a mai fost capabil sa munceasca, el fiind si cel care sustinea material familia.
Insa o data ce stiau ca au astfel de probleme, ma intreb daca sa mai aduci pe lume un copil nu este o problema serioasa de responsabilitate.

Asta nu inseamna ca in vreo unul din cazuri trebuiau sa renunte la vreo sarcina, ci doar sa se gandeasca bine la ce fac cand intra in acelasi pat.

Nu este bine sa-i judecam. Nici Biserica nu se baga in patul sotilor, nu stim noi care a fost nevointa lor, cat timp s-au abstinut si cat au rezistat.

În prealabil postat de AlinB

Oare in cazul lor, propaganda "ortodoxa" de tipul "faceti cati copii puteti ca are pe urma grija Dumnezeu" nu si-a spus cuvantul?

Si crezi ca Dumnezeu nu are grija? Dar noi vrem sa avem singuri grija, sa nu ne punem in situatii neplacute (cred ca cea mai neplacuta situatie este atunci cand apelezi la altul). Poate grija lui Dumnezeu se reflecta si prin bunatatea oamenilor care au grija si de semenii aflati in nevoi. Daca nu ar exista acesti oameni cum am mai face milostenie?

[Yasmina]

În prealabil postat de sophia

Nu ai inteles ideea mea.
Ma gandeam la evitarea orfelinatului (traumatic pentru copii) si a birocratiei.
Inainte vreme (cei mai tineri probabil ca nu stiu), oamenii se mai ajutau intre ei, fara multe formalitati.

Solutii s-ar gasi, daca s-ar vrea. Dar in fine, trebuie sa fie totul cat mai complicat si ne-omenesc.

In alte tari se poate si mai simplu, se ajuta si rude intre ele, sau prietene sau asa.

Eu am vrut cu ani in urma sa adopt copilul unei prietene care a ramas orfan pana la urma de amandoi parintii. Dar nu eram casatorita. Statul nu m-ar fi lasat.

Si daca sunt de prasila cum spui tu, nu stiu. Dar or fi unii care sunt foarte activi sexual (nu pot fara) si vin si copiii cu gramada.

Multi insa nici nu vor sa dea copiii.

Nu stiu, sunt situatii mai greu de inteles.
Chiar si ceea ce spuneai tu.
Nici eu nu inteleg de ce tocmai cei saraci fac multi copii si nu se gandesc. Sunt si sanatosi si fertili totusi.
Iar cei mai cu posibilitati sunt cei care nici nu fac multi copii, dar au si multe probleme de fertilitate.

Le compenseaza Dumnezeu cumva, dar tot nu inteleg.

Dar ma doare cumplit acest permanent conflict intre cele doua grupuri (cei cu (multi) copii si cei care nu pot sa fac si isi doresc). Cei dun urma sunt atat de dispretuiti si de raniti.
Nu se poate face o colaborarea armonioasa din care sa poata profita si unii si altii? Sa dai macar in baby-sitting la vecini sau prieteni fara copii.
Sa organizezi ceva impreuna, inclusiv lectii. Sa-i lasi si pe cei fara copii sa se apropie de ei si sa contribuie cumva. Au si ei destule de dat, nu numai material.

Nu. Le dam in cap, scriem articole in care sa-i facem praf pe cei fara copii (vezi cele puse de Cristi la alta sectiune) si etc.

Se poate face ceva pe cont propriu daca nu adoptie atunci macar o forma de intrajutorare cu copiii: scos in parc,la joaca ,plimbat la vreun muzeu.
Uite eu imi amintesc cu placere de prietena mamei care era necasatorita si deci fara copii si-i cerea permisunea mamei sa ma scoata in parc,mergeam la muzee,la teatru,era foarte draguta cu mine si o ajuta si pe mama care pana sa-l intalneasca pe tatal meu vitreg a fost o mama singura.

Esti foarte sensibila vizavi de aceasta problema si eu te inteleg,dar solutiile se gasesc privind cu mai multa detasare si mai multa incredere ca Domnul va gasi o solutie si pentru familia voastra.

Cristi nu a postat lucruri in defavoarea familiilor sterile ci in defavoarea mai noilor descoperiri stiintifice (fertilizarea in vitro,mame surogat etc).
Si cred ca nu si-ar fi permis sa le posteze daca insasi biserica nu ar fi fost de acord cu aceasta.
Parerea mea este ca nimeni nu le da in cap celor care nu pot avea copii ci chiar se gaseste un dram de intelegere pt frustarile si dramele prin care trec.
Insa trebuie sa ai grija si cum iti exprimi empatia fata de o persoana cu probleme caci in majoritatea cazurilor ,oamenii se simt lezati in mandria proprie si nu vor sa le arati mila,ii enerveaza sa fie tinta milei si sa le aduci mereu aminte de problemele lor.

Imi pare rau daca comentariile mele te-au suparat candva,daca as stii ca fac mai mult rau decat bine activand pe acest forum mai mult ca probabil ca mi-as da peste degete in loc sa mai scriu vrute si nevrute pe aici.

[Patrie si Credinta]

e o alta problema dpmdv. ok, te ajuta Dumnezeu(evident) prin oameni buni care vin si te ajuta sa ii cresti.
Problema mea este:
noi ne rugam "pentru unirea tuturor","mantuirea tuturor",ca "toti sa vina la cunostinta..." si toate cele nu?
deci daca noi vrem ca toata lumea sa devina ortodoxa practicanta, deci sa urmeze si ei aceasta cale. de unde scoatem destule resurse pt ca sa facem copii cat primim sa primeasca destul cat sa poata trai si dezvolta la un nivel decent?

[AlinB]

În prealabil postat de Yasmina

Adica ce sunt acestia un fel de soi de prasila :) ?

Pai cand nu-ti poti controla sexualiatea ajungi si aici.

Pai intr-un fel sau altul asta fac-ii dau altora sa-i creasca punandu-i in orfelinate sau mai rau asezandu-i la rascruce de drumuri.Poti lua cu incredere de acolo caci nu cred ca va veni nimeni sa-ti faca o oferta la usa.
Sau poti incerca sa intrebi din sat in sat daca sunt familii sarace cu copii multi,le-ai face o vizita si i-ai intreba direct.
Este o modalitate mult mai putin probabila,urmata poate si de intregi hartuiri din partea familiei copilului,neplaceri ,time consuming etc.
Mult mai simplu este calea legala,parerea mea.

Cunosc un atfel de caz, in care copii au fost infiati cu acordul mamei.
Deci se poate.

Poti sta in fata unei clinici de avort si gasi copii de infiat, si-ti faci de doua ori pomana pentru sufletul tau.

[Yasmina]

În prealabil postat de AlinB

Pai cand nu-ti poti controla sexualiatea ajungi si aici.



Cunosc un atfel de caz, in care copii au fost infiati cu acordul mamei.
Deci se poate.

Poti sta in fata unei clinici de avort si gasi copii de infiat, si-ti faci de doua ori pomana pentru sufletul tau.

Este o solutie minunata dar daca nu este si legala,lasata doar la comuna intelegere verbala orice se poate intampla,adica sa te astepti si la situatia in care mama naturala vine si iti ia copilul :)