Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Dogmatica
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 04.01.2012, 14:40:31
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit Mantuirea in afara Bisericii

Am considerat ca e bine sa postez invatatura sfantului Ignatie Birancianinov pe un topic separat, o sa redau toata scrisoarea: http://www.impantokratoros.gr/despre_erezie.ro.aspx
Se numeste " Multi sunt chemati, dar putini alesi (despre mantuirea paganilor si a ereticilor)" si este "Scrisoarea adresata de Sfantul Ignatie Briancianinov unei femei, care nu accepta ca sunt "multi chemati si putini alesi" si ca alesii sunt tocmai adevaratii ortodocsi."

"Ce spectacol vrednic de plans si de plans in hohote: crestini care nu stiu in ce consta propriu-zis crestinismul! Privirea noastra intalneste acest spectacol neincetat; rareori vedem cate o exceptie, rareori putem intalni, in numeroasa gloata a celor ce se numesc crestini, unul care e crestin nu doar cu numele, ci si de fapt. Intrebarea: "De ce sa nu se mantuie paganii, mahomedanii si asa numitii eretici?" a devenit o intrebare obisnuita astazi. "Printre ei se gasesc oameni cat se poate de buni. A-i pierde pe acesti oameni buni ar fi contrar milei lui Dumnezeu!... Mai mult, aceasta e contrar chiar ratiunii umane sanatoase! Doar ereticii sunt si ei crestini. Sa te socoti mantuit iar pe membrii altor credinte – pierduti, este o nebunie, este o trufie fara margini!"

Crestinilor! Voi vorbiti despre mantuire, dar habar nu aveti ce este mantuirea, de ce au nevoie oamenii de mantuire si, in sfarsit, nu-L cunoasteti pe Hristos – singurul mijloc al mantuirii noastre! Iata adevarata invatatura despre acest obiect, invatatura Sfintei, Universalei Biserici: mantuirea consta in restituirea partasiei cu Dumnezeu. Aceasta comuniune a fost pierduta de intregul neam omenesc prin caderea in pacat a protoparintilor. Tot neamul omenesc e o categorie de fiinte pierdute. Pieirea este domeniul tuturor oamenilor, atat a celor virtuosi, cat si a raufacatorilor.

Ne zamislim in faradelegi, ne nastem in pacat. "Voi pogori la fiul meu, plangand, in iad" zice sfantul patriarh Iacov despre el insusi si despre sfantul sau fiu Iosif, cel cast si minunat. Coborau in iad, dupa sfarsirea pribegiei pamantesti, nu doar pacatosii, ci si dreptii Vechiului Testament. La atata se limiteaza puterea faptelor bune omenesti. Acesta e pretul virtutilor firii noastre cazute! Ca sa se refaca comuniunea omului cu Dumnezeu sau, cu alte cuvinte, ca omul sa obtina mantuirea era necesara rascumpararea. Rascumpararea neamului omenesc a fost savarsita nu de un inger, nu de un arhanghel, nu de vreo fiinta si mai inalta dar marginita si creata – ci a fost savarsita de insusi nemarginitul Dumnezeu.

Pedepsele – partea neamului omenesc, au fost inlocuite cu pedeapsa luata de El; lipsa meritelor omenesti a fost inlocuita de vrednicia Lui infinita. Toate faptele bune omenesti neputincioase, pogoratoare in iad, au fost inlocuite cu o singura fapta buna, plina de putere: credinta in Domnul nostru Iisus Hristos. Cand iudeii L-au intrebat pe Domnul: "Ce sa facem ca sa facem lucrurile lui Dumnezeu", Domnul le-a raspuns: "acesta este lucrul lui Dumnezeu, sa credeti in Cel pe Care L-a trimis El", dar un singur lucru bun ne e necesar intru mantuire: credinta; credinta ca lucrare. Prin credinta, numai prin credinta, putem intra in comuniune cu Dumnezeu, prin mijlocirea Tainelor pe care ni le-a daruit El. In desert dar, si cu pacat cugetati si ziceti ca oamenii buni dintre pagani si mahomedani se vor mantui, adica vor intra in comuniune cu Dumnezeu!... Nu!... Biserica a recunoscut intotdeauna ca exista un singur mijloc de mantuire: Rascumparatorul! Ea a recunoscut ca cele mai mari virtuti ale firii cazute pogoara in iad. Daca dreptii adevaratei Biserici si facatorii de minuni care credeau in Rascumparatorul ce urma sa vina pogorau in iad, cum va inchipuiti ca paganii si mahomedanii care nu au cunoscut si nu au crezut in Rascumparator vor capata mantuirea numai pentru ca ei vi se par dumneavoastra draguti si buni, cand mantuirea nu se obtine decat printr-un singur, va repet, un singur mijloc si acesta este credinta in Rascumparator!

Crestini! Cunoasteti pe Hristos! Intelegeti ca voi nu-L cunoasteti, ca va lepadati de El socotind mantuirea posibila fara El, pentru niscaiva fapte bune! Cel care socoate o mantuire posibila fara credinta in Hristos este renegat de Hristos si, poate din nestiinta, cade in pacatul greu al hulirii de Dumnezeu. "Caci cugetam" – zice Sfantul Apostol Pavel – "ca omul se adevereste prin credinta fara faptele legii. Caci adevarul lui Dumnezeu prin credinta lui Iisus Hristos in toate si asupra tuturor credinciosilor este: fara deosebire. Toti au pacatuit si sunt lipsiti de slava lui Dumnezeu: suntem insa iertati in dar, prin harul Lui, cu izbavirea intru Hristos Iisus". Veti replica poate: "Sfantul Apostol Iacov cere neaparat fapte bune. El invata ca credinta fara fapte e moarta". Cercetati ce cere Sfantul Apostol Iacov si o sa vedeti ca el cere, ca si toti insuflatii de Dumnezeu scriitori ai Sfintei Scripturi, fapte de credinta, iar nu faptele bune ale firii noastre cazute. El cere credinta vie, invederata de faptele omului nou, si nu faptele bune ale firii noastre cazute!

El da drept exemplu fapta patriarhului Avraam, fapta in care s-a invederat credinta dreptului: iar fapta aceea consta in a aduce jertfa lui Dumnezeu pe fiul sau unul nascut. Sa-ti injunghii fiul spre jertfire nu e deloc o fapta buna dupa firea omeneasca: e o fapta buna ca implinire a poruncii lui Dumnezeu, ca fapta de credinta."
Reply With Quote
  #2  
Vechi 04.01.2012, 14:41:49
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit Partea a II-a

Adanciti-va in cercetarea Noului Testament si in general a intregii Sfintei Scripturi: veti gasi ca se cere implinirea poruncilor lui Dumnezeu, ca numai aceasta implinire este numita fapta, ca numai prin implinirea poruncilor lui Dumnezeu credinta in Dumnezeu se face vie, ca una ce e lucratoare; fara aceasta e moarta, lipsita fiind de orice miscare. Si dimpotriva, veti gasi ca pornirile bune ale inimii sunt interzise, lepadate! Dar tocmai dragalasele acestea de fapte bune va si plac la pagani si mahomedani! Pentru ele, macar de-ar fi si cu renegarea lui Hristos, dumneavoastra vreti sa le acordati mantuirea. Ciudata e judecata dumneavoastra despre ratiunea sanatoasa. De unde, cu ce drept o gasiti, o descoperiti in dumneavoastra? Daca sunteti crestini trebuie sa aveti notiuni crestine cu privire la acest obiect si nu altele, dupa capul dumneavoastra sau agatate cine stie de pe unde!

Evanghelia ne invata ca prin cadere noi ne-am agonisit o ratiune pervertita, ca ratiunea firii noastre cazute, oricat de valoroasa ar fi prin natura, oricat de ascutita ar fi prin invatatura lumeasca, isi pastreaza caracterul capatat prin caderea in pacat, continua sa ramana o ratiune pervertita. Trebuie sa o lepezi, sa te dai pe mana calauzitoare a credintei si, sub aceasta conducere, la timpul sau, dupa o insemnata nevointa intru evlavie, Dumnezeu daruieste robului Sau credincios ratiunea Adevarului sau Judecata Duhovniceasca. Aceasta ratiune poate si trebuie sa fie recunoscuta a fi ratiune sanatoasa; ea este credinta capatata din cercetarea lucrurilor, asa de stralucit descrisa de Sfantul Apostol Pavel in al patrulea capitol al epistolei sale catre evrei. Temelia judecatii duhovnicesti este Dumnezeu. Pe piatra aceasta neclintita se nalta ea, si intru aceasta nu se clatina si nu cade. Ceea ce numiti dumneavoastra ratiune sanatoasa noi, crestinii, cunoastem ca este o ratiune atat de bolnavicioasa, atat de intunecata si ratacita, incat vindecarea ei nu poate avea loc decat prin retezarea cu palosul credintei a tuturor stiintelor si cunostintelor care o compun, si prin lepadarea lor. Daca insa vom socoti ratiunea ca sanatoasa, considerand-o astfel pe baza a ceva necunoscut, sovaielnic, nedeterminat, mereu schimbator, atunci ea, ca "sanatoasa", va renega neaparat pe Hristos. Acest lucru e dovedit experimental. Ce zice judecata dumneavoastra, ratiunea dumneavoastra sanatoasa? Ca a recunoaste pieirea unor oameni buni, care nu cred in Hristos este un fapt potrivnic ratiunii dumneavoastra sanatoase! Si nu doar atat! Ci ca o asemenea pieire a oamenilor virtuosi e potrivnica milosteniei unei Fiinte atat de atotbune ca Dumnezeu. Ati avut cumva o revelatie de sus asupra acestui obiect, asupra a ceea ce e contrar si nu e contrar milosteniei lui Dumnezeu? Nu! Insa ratiunea dumneavoastra sanatoasa va spune asta! Ah, ratiunea dumneavoastra sanatoasa! Atunci, cu ratiunea dumneavoastra sanatoasa, de unde ati scos ca puteti intelege, cu patrunderea omeneasca limitata, ce este si ce nu este contrar milosteniei lui Dumnezeu?

Ingaduiti-mi sa va expun gandul nostru. Evanghelia, altfel spus invatatura lui Hristos, sau Sfanta Scriptura sau Sfanta Biserica Universala ne-a descoperit tot ce poate sti omul despre mila lui Dumnezeu, ce intrece orice cugetare, ce este mai presus de orice capacitate omeneasca de patrundere, ramanand inaccesibila pentru intelegerea oamenilor. Desarta e ratacirea mintii omenesti cand cauta sa-L patrunda pe nepatrunsul Dumnezeu! Cand cauta sa explice inexplicabilul, sa-L supuna consideratiilor sale... pe cine? Pe Dumnezeu! O asemenea intreprindere e o intreprindere satanica!... Tu, care te numesti crestin si nu ai habar de invatatura lui Hristos! Daca din aceasta invatatura harismatica, cereasca, nu ai invatat ca Dumnezeu este incomprehensibil, du-te la scoala si trage cu urechea sa auzi ce invata copiii! Lor profesorii de matematica le explica, in teoria infinitului, ca infinitul, ca marime nedeterminata, nu se supune acelor legi carora li se supun marimile determinate – numerele, ca rezultatele operatiilor cu el pot fi total opuse operatiilor cu numerele. Iar tu vrei sa determini legile actiunii milei lui Dumnezeu si zici: asta e conform cu El – asta ii repugna! E conform sau nu e conform cu ratiunea ta! Cu notiunile si cu simturile tale! Urmeaza din aceasta ca Dumnezeu e obligat sa inteleaga si sa simta cum intelegi si simti tu? Dar tocmai asta si pretinzi tu de la Dumnezeu! Iata cea mai nesabuita si mai trufasa intreprindere! Nu invinui dar judecatile Bisericii de lipsa de bun simt si de smerenie: asta e lipsa ta! Ea, Sfanta Biserica, nu face decat sa urmeze neabatut invataturii lui Dumnezeu despre lucrarile lui Dumnezeu, cele descoperite ei de catre Dumnezeu insusi!

Copiii ei adevarati merg dupa ea cu supunere, luminandu-se cu credinta, calcand in picioare ratiunea trufita ce se rascoala asupra lui Dumnezeu! Credem ca putem sti despre Dumnezeu numai ceea ce Dumnezeu a binevoit sa ne descopere! Daca ar exista un alt drum catre cunoasterea de Dumnezeu, un drum pe care l-ar putea deschide mintea, cu propriile ei sfortari, nu ne-ar fi fost data descoperirea dumnezeiasca. Ea ne-a fost data insa pentru ca ne este strict necesara. Desarte sunt dar si mincinoase propriile autocugetari si ratacirile mintii omenesti. Dumneavoastra ziceti: "ereticii sunt aceiasi crestini ca si noi". De unde ati scos una ca asta? Doar poate vreunul care se numeste crestin si nu stie nimic despre Hristos, datorita nemarginitei sale ignorante se va arata de acord sa se recunoasca tot atat de crestin ca si ereticii, fara sa deosebeasca sfanta credinta crestina de puii blestemului, de ereziile hulitoare de Dumnezeu. Altfel judeca cu privire la aceasta adevaratii crestini! Numeroasele soboare de sfinti au primit cununa muceniciei, au ales mai degraba cele mai crancene si indelungi chinuri, inchisoarea, exilul decat sa-si dea acordul la partasia cu ereticii in invatatura lor hulitoare de Dumnezeu.
Reply With Quote
  #3  
Vechi 04.01.2012, 14:42:28
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit partea a III-a

Biserica Universala a recunoscut intotdeauna erezia ca un pacat de moarte, a recunoscut intotdeauna ca omul molipsit de boala groaznica a ereziei e mort sufleteste, strain de har si de mantuire, fiind in comuniune cu diavolul si cu pieirea lui. Erezia e mai degraba un pacat diavolesc decat omenesc; ea este fiica diavolului, nascocirea lui, e o nelegiuire apropiata de inchinarea la idoli. Parintii numesc adesea inchinarea la idoli nelegiuire, iar erezia – rea credinta; in inchinarea la idoli diavolul isi ia siesi partea dumnezeiasca de la oamenii orbiti, iar prin erezie el ii face pe acesti oameni orbiti partasi ai pacatului sau de capatai: hula de Dumnezeu. Cine va citi cu atentie "Faptele apostolilor" se va convinge usor de caracterul pe de-a-ntregul satanic al ereticilor. El va vedea ingrozitoarea lor fatarnicie, trufia nemasurata, va vedea un comportament alcatuit din minciuna neintrerupta, va vedea cat sunt de robiti celor mai diferite si josnice patimi .... Cu deosebire se remarca la ei ura neimpacata catre fiii adevaratei Biserici ....

Erezia se conjuga cu incrancenarea inimii, cu o groaznica intunecare si stricare a mintii, erezia se mentine cu incapatanare in sufletul molipsit de ea si cat de trudnica este vindecarea omului de aceasta infirmitate! Orice erezie contine intrinsa hula impotriva Duhului Sfant: fie huleste o dogma a Duhului Sfant, fie o lucrare a Duhului Sfant, dar neaparat huleste Duhul Sfant. Esenta oricarei erezii este hulirea de Dumnezeu. Sfantul Flavian, patriarhul Constantinopolului, care a pecetluit cu propriul sau sange marturisirea adevaratei credinte, a pronuntat hotararea soborului local al Constantinopolului asupra ereziarhului Eutihie in urmatoarele cuvinte:

"Eutihie, pana acum iereu, arhimandrit, fiind intrutotul prins si vadit ca partas al ratacirilor lui Valentin si Apolinarie, atat prin faptele lui trecute cat si prin explicatiile date aici, fiind dar dovedit de urmarea incapatanata a hulirii de Dumnezeu a acelora, nici macar n-a luat in seama sfaturile noastre si povetele catre primirea invataturii sanatoase. Si, de aceea, plangand si suspinand pentru pieirea lui definitiva, declaram in numele Domnului nostru Iisus Hristos ca el a cazut in hulire de Dumnezeu, ca e deposedat de orice cin preotesc, de partasia cu noi si de conducerea asupra manastirii sale, dand tuturor de stire ca de acum incolo, cine va sta la sfat cu el sau il va vizita, va cadea el insusi sub afurisenie."

Aceasta hotarare e un mic exemplu al parerii obstesti a Bisericii Universale asupra ereticilor; aceasta hotarare e recunoscuta de intreaga Biserica si confirmata de Sinodul Ecumenic de la Calcedon. Erezia lui Eutihie consta in aceea ca el nu marturisea in Hristos, dupa intrupare, cele doua naturi, cum marturiseste Biserica, ci admitea numai o singura natura, natura dumnezeiasca. Veti spune: numai atat!... Amuzant prin ignoranta, si demn de plans prin caracter si urmari, este raspunsul unei persoane investite cu puterea acestei lumi catre sfantul Alexandru, patriarhul Alexandriei, despre erezia ariana. Aceasta suspusa fata sfatuia pe patriarh sa pastreze pacea, sa nu porneasca dezbinarea, atat de potrivnica duhului crestinismului, pentru cateva cuvinte, zice el, caci el nu gaseste nimic vrednic de osanda in invatatura lui Arie -care difera intrucatva in stilul de formulare a cuvintelor si atata tot! Aceste diferente de formulare a cuvintelor, observa istoricul Fleury, in care chipurile nu e nimic de osandit, nu fac altceva decat ca neaga Dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos – nu mai mult!

Naruiesc asadar toata credinta crestina – si atata tot! Remarcabil: toate vechile erezii, sub diversele lor masti schimbatoare tindeau catre un acelasi scop: negau Dumnezeirea Cuvantului si deformau dogma intruparii. Cele mai noi nazuiesc mai degraba sa nege lucrarile Sfantului Duh. Cu hule ei negau Dumnezeiasca Liturghie, toate Tainele, tot, toate aspectele in care Biserica recunostea lucrarea Sfantului Duh. Ei le numeau pe acestea reglementari omenesti – si inca mai nerusinat: superstitii, ratacire!

Desigur dumneavoastra nu vedeti in erezie nici talharie nici hotie! Poate nici nu o socotiti un pacat? E renegat Fiul Iui Dumnezeu, e renegat si hulit Duhul Sfant – nu mai mult! Cel care a primit si se tine de o invatatura hulitoare de Dumnezeu, cel care huleste pe Dumnezeu cu gura, acesta nu talhareste, nu fura, face chiar faptele bune ale firii cazute – ce om minunat! Cum ar putea Dumnezeu sa-i refuze mantuirea?!... Toata cauza ultimei dumneavoastra nedumeriri, ca si a tuturor celorlalte, consta in adanca necunoastere a crestinismului ! Sa nu credeti ca o asemenea necunoastere e un defect lipsit de importanta! Nu! Urmarile lui sunt nimicitoare, mai ales astazi, cand in societate umbla nenumarate carti cu titluri crestine si continut satanic. Prin ignorarea adevaratei invataturi crestine, sunteti intrutotul expus sa primiti un gand mincinos, fals, amagitor, hulitor de Dumnezeu, drept gand adevarat, sa vi-1 insusiti si, odata cu el, sa va insusiti si pieirea vesnica. Hulitorul de Dumnezeu nu se va mantui ! Iar nedumeririle dumneavoastra sunt tot atatea semne de intrebare asupra posibilitatilor dumneavoastra de mantuire.

Esenta nedumeririlor acestora este lepadarea de Hristos! Nu va jucati cu mantuirea, nu va jucati! Caci altfel veti plange vesnic. Apucati-va de lectura Noului Testament si Sfintilor Parinti ai Bisericii ortodoxe (...) studiati in scrierile Sfintilor Parinti, cum trebuie inteleasa corect Scriptura, ce vietuire, ce ganduri si ce simtaminte se cuvine sa aiba un crestin. Studiati din Scripturi si din credinta vie pe Hristos si crestinismul. Mai inainte sa bata ceasul, ceasul de spaima in care va trebui sa va prezentati la judecata in fata lui Dumnezeu, agonisiti-va indreptatirea (achitarea) data de Dumnezeu fiilor oamenilor prin intermediul Crestinismului.

Reply With Quote
  #4  
Vechi 04.01.2012, 15:34:46
iustin10 iustin10 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 02.01.2010
Mesaje: 2.305
Implicit

Mantuire este un termen inalt.Termenul Biserica are si el o definitie de cateva randuri ,si o practica de o viata intreaga. Dar fapta buna este la indemina orcui . Pentru un incepator,sau un ne-crestin 'mantuirea' poate fi o abstractie. Si oricum,'mantuirea' fara fapte bune nu exista . Hai sa zicem ca pot exista fapte bune care nu duc la mantuire,dar invers e imposibil aproape.Pentru ca la usa Domnului stau la rand cei care au facut milostenie si nu s-au mantuit,care au iubit pina la sacrificiu si nu s-au mantuit .Si atunci cum poate cineva sa se duca la Domnul sa spuna 'eu am fost ortodox', si sa vrea mantuirea, daca nu este imbracat si cu haina faptelor bune? Cum poate intra cineva la nunta fara haine de sarbatoare,cu un suflet rece si uscat,care stie doar a osandi pe ceilalti,a respecta reguli ,dar nu a gustat dulceata iubirii aproapelui pina la infrangerea de sine ?

Orice fapta buna inseamna Hristos.Nu exista fapte bune fara Hristos. Intradevar, a da de mancare celui flamand,a da de baut celui insetat,a baga in seama pe cel singur,a vizita pe cel bolnav sau robit ,toate acestea sunt Hristos. Iar daca aceasta fapta buna o face un musulman , tot Hristos este. Pentru ca nu mahomed a zis << iubeste pe aproapele tau ca si cum tu ai fi in situatia respectiva>> ci Hristos e unicul care a adus Adevarul pe pamant.
Adevarul de aceea e adevar,ca sa poata fi verificat de orice om, prin viata sa, si sa recunoasca astfel pe Dumnezeu,prin propriile sale trairi.

Mantuirea da,e posibila doar in Biserica. Dar pina a ajunge la Liga Campionilor,aveti grija sa treceti de preliminarii.
Reply With Quote
  #5  
Vechi 04.01.2012, 16:19:56
costel's Avatar
costel costel is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 22.09.2006
Mesaje: 4.827
Implicit

E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.
Reply With Quote
  #6  
Vechi 04.01.2012, 18:09:37
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.856
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.
prietene, ai mare dreptate! Si ca sa fiu on-topic spun si eu: Mantuire in afara de Biserica nu exista! Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #7  
Vechi 05.01.2012, 13:09:54
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Iustin si Costel, noi am mai discutat pe tema asta, eu nu am ce sa adaug in plus fata de ce spune Sf. Ignatie, eu nu sunt sfant ca si el.
Despre ecumenism am scris azi ceva, nu vreau sa repet ce am scris acolo, dau link-ul: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...8&postcount=68
Ce este conceptia ecumenista? Este ca un fel de religie aparuta in secolul XX care are la baza o conceptie protestanta, teoria ramificarii harului, adica faptul ca harul se ramifica in toate cultele ce se numesc crestine, deci nu exista doar o Biserica, ci mai multe sau ca toate cultele alcatuiesc o singura biserica universala. Observati ca nici macar conceptia ecumenista nu spune doar de fapte, ci de credinta si har (de fapt conceptiile protestante).
Aceasta noua conceptie are un nou set de dogme si invataturi, schimbate fata de cele ortodoxe. Dogmele ortodoxe nu mai sunt valabile sau cel putin importante, nu are importanta ce spun sfintii daca nu se potrivesc acestei conceptii citatele lor (iar cei ortodocsi nu se potrivesc deloc), nici istoria Bisericii cu condamnarea ereziilor si ereticilor. Toata invatatura este noua si schimbata. Noi ortodocsii trebuie sa avem grija sa avem invatatura adevarata, pentru ca asa cum spune Sf. Ignatie si Biserica si credinta dreapta conteaza, pentru ca altfel se ajunge la intelegeri gresite si devieri de la drumul spre mantuire.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 05.01.2012, 13:42:12
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de iustin10 Vezi mesajul
Mantuire este un termen inalt.Termenul Biserica are si el o definitie de cateva randuri ,si o practica de o viata intreaga. Dar fapta buna este la indemina orcui . Pentru un incepator,sau un ne-crestin 'mantuirea' poate fi o abstractie. Si oricum,'mantuirea' fara fapte bune nu exista . Hai sa zicem ca pot exista fapte bune care nu duc la mantuire,dar invers e imposibil aproape.Pentru ca la usa Domnului stau la rand cei care au facut milostenie si nu s-au mantuit,care au iubit pina la sacrificiu si nu s-au mantuit .Si atunci cum poate cineva sa se duca la Domnul sa spuna 'eu am fost ortodox', si sa vrea mantuirea, daca nu este imbracat si cu haina faptelor bune? Cum poate intra cineva la nunta fara haine de sarbatoare,cu un suflet rece si uscat,care stie doar a osandi pe ceilalti,a respecta reguli ,dar nu a gustat dulceata iubirii aproapelui pina la infrangerea de sine ?

Orice fapta buna inseamna Hristos.Nu exista fapte bune fara Hristos. Intradevar, a da de mancare celui flamand,a da de baut celui insetat,a baga in seama pe cel singur,a vizita pe cel bolnav sau robit ,toate acestea sunt Hristos. Iar daca aceasta fapta buna o face un musulman , tot Hristos este. Pentru ca nu mahomed a zis << iubeste pe aproapele tau ca si cum tu ai fi in situatia respectiva>> ci Hristos e unicul care a adus Adevarul pe pamant.
Adevarul de aceea e adevar,ca sa poata fi verificat de orice om, prin viata sa, si sa recunoasca astfel pe Dumnezeu,prin propriile sale trairi.
Aproape toti avem diverse idei primite din afara ortodoxiei (probabil doar calugarii imbunatatiti sunt mult mai apropae de adevar), chiar ei eu mai am unele din aceste idei pe care mi le descopar pe parcurs. Nu exista mai multe defintii ale Bisericii sau ceva complicat, doar ca exista si alte conceptii venite din afara ortodoxie, asta da. Biserica este cea intemeiata de Iisus la Cincizecime, cum anume? Prin har, prin trimiterea harului Apostolilor si apoi acestia tuturor madularelor Bisericii. Asadar Biserica este formata din toti cei aflati in comuniune prin Sfintele Taine. BO nu are agenti secreti care duc Sfanta Impartasanie la musulmani si pe tot globul.
Protestantii si din aceasta cauza s-au despartit de BC si au facut o noua invatatura, pentru ca BC pierduse drumul si punea accentul mai mult pe fapte. Asa ca protestantii au spus har si credinta.
De asemenea unii protestanti, unii din ei fiind calvinii, au spus prin Calvin ca la caderea lui Adam firea omului a cazut total. Noi ortodocsii spunem ca firea omului doar s-a degradat, nu avea cum sa cada de tot. De aceea oamenii pot face din proprie vointa unele fapte, fie bune fie rele. Si ateii pot face fapte bune din acestea, nu stiu de ce toti ii considera pe atei raufacatori.
Aceasta conceptie cu faptele conteaza nici macar nu tine de ecumenism ci de umanismul secular, e un fel de semiateism. Filozofii iluministi si ganditorii atei au spus si spun ca tot ce conteaza sunt faptele, sa faci bine, etc. Nu are nicio legatura cu crestinismul, e o conceptie venita din cauza secularizarii, din ateism.

Spune Sf. Igantie ca dreptii din Vechiul Testament nu s-au putut mantui, desi aveau nu numai niste fapte, dar si credinta adevarata in Dumnezeu adevarat, nu aveau nici macar o deformare cum ar fi azi ereziile. Unii chiar vorbeau direct cu Dumnezeu. De ce nu se puteau mantui? Pentru ca nu aveau harul acela trimis de Iisus la Cincizecime, harul prezent azi in Sfintele Taine. Sutasului Corneliu i s-a spus ca are si credinta si fapte, dar nu i-a zis sa faca la fel in continuare, ci sa se boteze in Biserica, pentru ca acelea nu puteau sa ii asigure mantuirea.
De aceea spune Sf. Ignatie de faptele credintei (si cu ocazia asta am inteles si eu mai bine), nu crucea rosie sau organizatiile de caritate pot aduce mantuirea, ci milostenia facuta din credinta. fapte caritabile pot face si ateii, Biil Gates doneaza de exemplu mari sume de bani care ajuta multi oameni. Toti oamenii isi iubesc familia, copii, au aceasta iubire, cred ca si Stalin o avea fata de copii (povestea fiica lui).
Bineinteles ca nu toti ortodocsii se mantuiesc, nu despre asta e vorba. Sf. Serafim de Sarov ne spune ca harul pe care il adunam conteaza, nu sa facem ce stiu eu ce sau sa stim dogmele. Iar harul se aduna din credinta, unii din milostenie, unii mai mult din rugaciune, etc.
Cum ne indeamna Sf. Ignatie, sa stam mai mult sa ii citim pe sfinti, nu conceptiile si cartile cu idei venite din vest sau orientale, cand nici nu am apucat sa stim ce spune ortodoxia.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 05.01.2012, 13:49:15
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Citat:
În prealabil postat de costel Vezi mesajul
E mare dragostea lui Dumnezeu. Noi cei ortodocsi sa pazim cele ale Ortodoxiei. Nu ne este noua dat sa spunem cine se mantuieste si cine nu.

Bine spunea un parinte, daca Mantuitorul a legat intrarea in Imparatia Cerurilor de cercetarea celui din temnita, de ajutorul dat celui sarman, ... nu este exclus sa vedem ca in Imparatia Cerurilor vor fi prezente si persoane pe care noi le consideram pierdute.

Daca mi s-ar cere sa cred in altceva, nu as crede. Dar sa spun cine se mantuieste si cine nu, tine de Creator, nu de creatura.
Desigur ca nu noua ne e dat, noi suntem mici credinciosi, ci noi credem ce spune Mantuitorul, Biserica si sfintii. Pentru ca invatatura care trebuia data a fost data, nu suntem agnostici, sa nu stim prea multe. Cum spune si Sf. Ignatie, nu am avut noi o revelatie, sau sa stim mai bine decat ce e scris cine se mantuie, ca se mantuiesc toti doar prin fapte. Unii spun ca nu stim noi, ca probabil se mantuiesc aproape toti, dar de unde stie acela ca e asa?
Iata noi de unde stim, pentru ca noi credem in cuvintele Mantuitorului care a spus ca cine nu se naste din apa si duh nu ajunge in imparatie, cine nu mananca trupul si sangele nu ajunge in imparatie. Deci stim cate ceva.
Reply With Quote
  #10  
Vechi 05.01.2012, 13:59:31
catalin2 catalin2 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.12.2007
Locație: Brasov
Religia: Ortodox
Mesaje: 9.688
Implicit

Din discutiile avute pana acum cu diverse persoane am observat ca aproape nimeni nu isi schimba conceptiile daca sunt gresite. Dimpotriva, cei ce si le imbunatatesc si le adapteaza tot timpul la adevar sunt tot cei ce le aveau bune, dar nu stiau cate ceva. De aceea putem intelege de ce majoritatea evreilor nu au inteles sau nu au vrut sa inteleaga, desi Iisus a facut si minuni. Chiar si unii ortodocsi care au idei gresite nu vor sa renunte la ele, orice s-ar intampla, mai bine adapteaza ceea ce citesc la ideile lor decat sa le adapteze pe ale lor la ideile adevarate si isi creaza astfel o filozofie proprie sau imprumutata in mare parte.

In concluzie la acest topic dau un fragment dintr-o intamplare adevarata cu parintele Ieronim al Eghinei: http://www.pateric.ro/convorbire-cu-...tsis-scriitor/ Observam ca e parintele a vorbit cu acel turc vazand ca el cauta adevarul si e bine intentionat, nu doar ca sa vorbeasca cu el si sa se contrazica.

"
Odată a venit la el un turc ce i-a spus că stăpânul său, care era cadiu, adică judecător, voia să vorbească cu el. Părintele Ieronim s-a temut ca nu cumva acest lucru sa fie pricină de ispită, așa că s-a dus la cadiu cu strângere de inimă, dar acesta l-a primit cu mult respect și a început să-i vorbească deschis:
— Părinte, eu sunt judecător musulman. Zece la sută din banii pe care-i câștig îi dau săracilor, dăruiesc zestre văduvelor și am grijă de orfani. Atunci când judec, încerc să fiu drept și nu părtinesc pe nimeni, oricât de mare funcție ar avea el. Toate acestea nu sunt, oare, de ajuns pentru a câștiga paradisul despre care vorbiți voi, creștinii?

Părintele Ieronim a înțeles ca era vorba despre un om bine-intenționat și s-a hotărât să-i ofere marturia credinței sale, indiferent de consecințe. Asadar, i-a pus urmatoarele întrebări:
— Ai copii?
— Am.
— Ai oameni supuși?
— Am.
— Copiii tăi îți împlinesc voia?
— Nu totdeauna, pentru că au îndrazneală fața de mine și, uneori, una spun eu, și alta fac ei.
— Supușii tăi îți fac întotdeauna voia?
— Firește. Fac mereu ce le zic eu.
— Când vei muri, cine te va moșteni? Copiii, care nu se supun ție, sau slugile care se supun?
— Copiii mei, desigur, pentru ca ei au drept de moștenire, nu slugile.
— Același lucru se întamplă acum si cu tine. Dreptul la moștenire îl au numai copiii lui Dumnezeu. Si ca să te faci copil al lui Dumnezeu, trebuie sa te botezi și să devii creștin.
Cadiul a fost atât de impresionat de argumentele părintelui Ieronim, încăt nu a întârziat să se catehizeze și să se boteze în Hristos.
[Deși el era un supus al lui Dumnezeu, fără 'adopția' prin botez nul era copil al lui Dumnezeu și nu avea drept de moștenire.]
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Tainele savarsite in afara Bisericii morfix333 Intrebari utilizatori 141 16.05.2011 13:01:10
Cum masuram moralul unui crestin in viata din afara bisericii? patinina34 Generalitati 31 01.04.2011 09:51:56
Casatoria in afara Bisericii Ortodoxe, recunoscuta sau nu? Marius22 Nunta 166 27.02.2011 21:23:18
Preot (paroh) si enoriasi - comunicare in afara bisericii(?) sophia Preotul 31 19.07.2009 23:28:59
Botezul in afara Bisericii maggie Botezul 8 03.12.2008 15:43:57