Nu mai știu cui mă rog

[Wryetui]

Este o problemă ciudată dar am nevoie de ajutor. În 90% din timpul pe care îl petrec la rugăciune simt că nu mă rog ci că doar rostesc cuvinte care dispar în aer, și motivul este pentru că nu știu cui îi vorbesc atunci când mă rog, nu știu pe cine să am în minte atunci când mă rog. Atunci când vorbesc, spre exemplu, știu cui îi vorbesc deoarece am în minte acea persoană, dar pe cine să am în minte atunci când mă rog? Este mai ușor când mă rog Fecioarei Maria sau sfinților fiindcă în mintea mea, rațional, știu cui mă rog, dar când vine vorba despre Dumnezeu este cu totul altceva, îmi apar întrebări de genul: „Cui mă rog acum: Tatălui, Fiului sau Sfântului Duh?”, „Pe cine am în minte atunci când mă rog Tatălui sau Sfântului Duh? Atunci când mă rog lui Hristos am în minte o persoană, adică îmi imaginez cum arăta El pe pământ și mă rog acelei persoane imaginate de mine, dar cu ceilalți doi cum fac?”, sau „În această rugăciune scrie: „Să ne rugăm lui Dumnezeu”, dar, ce înseamnă „Dumnezeu”? Tatăl, Fiul...? Tuturor? Treimea întreagă?...” Și tot așa. Așa că la rugăciune mă simt FORTE pierdut și de multe ori îmi vine să mă las, dar o duc până la capăt și așa pierdut fiindcă dacă nu am senzația că învinge păcatul, și nu Dumnezeu.

Ce pot să fac? Mă puteți ajuta?

[Mihnea Dragomir]

Fara indoiala, Dumnezeu S-a facut om ca sa ne rascumpere din sclavia pacatului. Dar incarnarea a mai avut si alte scopuri, in limbajul de azi s-ar numi "avantaje colaterale". Unul dintre ele este acela de a ne oferi o icoana care sa ne ajute in rugaciune, ca sa nu fim muscati, in desertul vietii noastre, de serpii al caror venin e aducator de moarte. Asadar, crestinii se roaga lui Dumnezeu Unul avand in minte pe Domnul Isus Cristos. Cine se roaga Lui, se roaga si Tatalui. El insusi a spus asta. In special in aceasta perioada a anului, se cuvine sa ne rugam lui Dumnezeu avand in fata ochilor patimirea pe Cruce. In momentul de fata, Dumnezeu este si nu este spirit pur, din moment ce Sfanta Treime are carne in mijlocul ei. Are o inima care bate, o inima ca a noastra, doar ca e insangerata si suferinda de pacatele noastre.

Cand spunem ca "ne rugam lui Dumnezeu", de fapt ne rugam Sfintei Treimi in ansamblul ei. Noi ne adresam cu precadere uneia sau alteia dintre Persoanele divine, in functie de atributele popular atasate lor (de exemplu: Tatalui Creator, Fiului Rascumparator sau Spritului Sfant proniator), dar, de fapt, stim foarte bine ca toata lucrarea exterioara este opera colectiva a Sfatului Vesnic.

In biserica, adeseori ma rog Lui aflat in fata mea, in infatisare euharistica. Ii vorbesc si imi vorbeste. Profitati de aceste momente, cand Dumnezeu devine vizibil la o distanta de metri.

Liturghia, ca actualizare a Jertfei, se adreseaza Tatalui. Numai ca ne adresam Tatalui cu totii. Cristos mai intai, care conduce Sfanta Liturghie. Noi toti, cei prezenti, vizibili si invizibili cu ochii nostri in stare actuala. Precum si cei care nu sunt prezenti din binecuvantate pricini, uniti cu noi in rugaciune. Desi ne adresam Tatalui, o facem impreuna cu Cristos aflat in mijlocul nostru. Pe El il laudam, pe El il binecuvantam, Lui Ii multumim si, prin El, Tatalui. Cu El ne impartasim, devenind uniti in mod substantial, devenind in El. Rugaciunea perfecta adresata Tatalui, care este Dumnezeiasca Liturghie, este o rugaciune "cum Christo, per Christum et in Christo". Deci, asa se cuvine sa fie toate rugaciunile noastre.

În prealabil postat de Wryetui

Așa că la rugăciune mă simt FORTE pierdut și de multe ori îmi vine să mă las, dar o duc până la capăt și așa pierdut fiindcă dacă nu am senzația că învinge păcatul, și nu Dumnezeu.

Ce pot să fac? Mă puteți ajuta?

Foarte bine ca va rugati pana la capat. O rugaciune, odata inceputa, trebuie terminata si este mai bine sa fie terminata in forma imperfecta a gandurilor aiurea decat sa nu fie terminata de loc. Cand Domnul nostru a postit, a fost ispitit de diavol, iar una dintre cele trei ispite s-a referit la rugaciune. Din moment ce Domnul e Fiul lui Dumnezeu, diavolul ii propune sa se arunce de pe inaltimea Templului si sa se roage sa fie salvat pana la contactul cu solul. Ispitele rugaciunii sunt mari, ca si ispitele postului, fiindca dusmanul stie ca acestea sunt momentele cand puteti castiga teren.

[AlinB]

Binenteles ca este o ispita.

Din pacate cadem in greseala de a nu ne ruga "In Duh" ci dupa plasmuirea inchipuirii noastre.

Uite "Tatal nostru" de exemplu.

E de ajuns sa rostesti cuvintele, cu simtire, si nu mai ai nevoie de inchipuiri.

Intre practica vietii crestine (in miezul careia sta rugaciunea) si invatatura de credinta
e o legatura organica, vie.
Orice abatare in invatatura va afecta practica. Si invers, o practica rea duce la neintelegeri sau la intelegeri proaste.

*
De la Apostoli incoace, pe firul vietii de credinta, toti nevoitorii au cautat sa ramana in invatatura de credinta a Bisericii. Ca unii s-au mai departat, ca altii au mai inovat dupa cum li s-a parut ca e bine - e deja alta poveste.
Ce spune invatatura noastra de credinta despre Sfanta Treime? Ce ne invata Dogmatica?
Daca nu avem aceste cunostinte din cateheza elementara, cum sa ne aruncam la rugaciune, in razboaiele din vazduhuri?

E drept ca au mai fost oameni cu rugaciune curata dar care nu stiau bob de dogmatica. Cum i-a sfintit pe ei Dumnezeu, e taina mare. Pe masura curatiei inimii lor, cred eu.

Totusi, noi nu suntem ca aceia. Locul nostru nu e pe o insula de aborigeni care nu au auzit in viata lor o predica, o cantare bisericeasca ori care nu au vazut niciodata o icoana.
Noi am fost daruiti si cu Scriptura si cu carti de dogmatica si cu alte scrieri lamuritoare si intaritoare de suflet si cu biserici in care se tin slujbe si carora sfintii le invesmanteaza toracele si tampla.
Noi avem toate cele de trebuinta pentru o invatatura corecta si completa si pentru o practica buna.

E de mirare asadar, ca atunci cand ne rugam avind pe Hristos Domnul inaintea ochilor (mintii), ne intrebam Cui ne rugam.
Cui ne rugam? Sfintei Treimi, Bunului Dumnezeu!

[gpalama]

Buna intrebarea, si eu o am in cap.

Dar as completa cu o alta intrebare:

Cum te rogi Tatalui, si pentru ce te rogi Tatalui?
Cum te rogi Fiului si ce cerem de la Fiul?
Cum te rogi Duhului Sfant si ce-i ceri Duhului Sfant?

Daca cineva raspunde sa raspunda din Scripturi si de la Sfintii Parinti, pentru a avea un raspuns duhovnicesc si corect.

De multe ori nu stiu ce sa zic, sau Doamne Iisuse Hristoase, sau Preasfanta Treime, sau Doamne Dumnezeule... nu stiu cui sa adresez rugaciunea.

[dobrin7m]

Oameni buni. Dumnezeu este Unul intreit in persoane. Insa persoanele Sfintei Treimi sunt ipostasuri si nici intr-un caz nu pot fi despartite. Este foarte gresit sa priviti despartit persoanele Sfintei Treimi care sunt in comuniune si unitate desavarsita.
Sa va dau un exemplu.
Cand vorbesti cu un om, vorbesti si cu sufletul lui, cu duhul lui. Asta nu inseamna ca duhul omului e despartit de om sau ca este ceva diferit. Sunt una si acelasi.

Astfel trebuie sa intelegeti ca daca va adresati Fiului , tot lui Dumnezeu va adresati, ca Dumnezeu intrupat, daca va adresati Duhului Sfant, tot lui Dumnezeu va adresati.
Trebuie sa intelegeti ca Dumnezeu lucreaza prin Duhul Sfant , care se odihneste in Fiul.
Noi avem bucuria si marea sansa sa ne impartasim de Dumnezeu prin Trupul si Sangele lui Hristos, si sa simtim Harul lui Dumnezeu prin Duhul Sfant cel lucrator si mangaietor.

Aveti grija ca din cauza acestei nestiinte si ispite, au cazut crestinii din primele veacuri in erezii, avand astazi religia islamica. Islamismul este o strambare a Sfintei Treimi prin neintelegerea Duhului Sfant, prin care Dumnezeu lucreaza in lume si a Fiului ca Dumnezeu intrupat si prin care Dumnezeu s-a coborat pentru a inalta pe om la masura dumnezeirii.

Daca islamistii ar intelege pe Dumnezeu cel intreit ar reveni la crestinismul din care s-au desprins. Insa privind separat persoanele Sfintei Treimi au devenit eretici caci nu poti desparti Ce este de nedespartit.

"Pentru nivelul obişnuit al unei cateheze recomandăm, însă, capitolul al VIII-lea, "Cartea întâia", din Dogmatica Sfântului Ioan Damaschin[2], întrucât acest sfânt părinte a cunoscut şi a valorificat tratatele menţionate anterior, depăşind, însă, nivelul unei simple sinteze, prin contribuţii personale de valoare excepţională. Iată, bunăoară, cum descrie el credinţa în Sfânta Treime[3]: "Credem în Tatăl şi în Fiul şi în Sfântul Duh, în care ne-am şi botezat. Căci astfel a poruncit Domnul apostolilor să boteze, zicând: Botezându-i pe ei în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh. Credem într-unul tatăl, principiul şi cauza tuturora; nu S-a născut din cineva; singurul care există necauzat şi nenăscut; este făcătorul tuturora. Este prin fire Tatăl singurului Unuia născut, Fiul Său şi purcezătorul Prea Sfântului Duh. Credem şi într-unul Fiul lui Dumnezeu, Unul născut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care S-a născut din Tatăl înainte de toţi vecii, lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut nu făcut, de-o-fiinţă cu Tatăl, prin Care toate S-au făcut... De asemenea, credem şi în Duhul Sfânt, Domnul şi făcătorul de viaţă, care purcede din Tatăl şi se odihneşte în Fiul, împreună închinat şi slăvit cu Tatăl şi cu Fiul, ca fiind de aceeaşi fiinţă şi co-etern. Credem în Duhul cel din Dumnezeu cel drept, cel conducător, izvorul înţelepciunii, al vieţii şi al sfinţeniei. El este şi se numeşte Dumnezeu împreună cu Tatăl şi cu Fiul; nezidit, desăvârşit, creator, atotstăpânitor, atoatelucrător, atotputernic, nemărginit în putere; El stăpâneşte întreaga zidire, dar nu este stăpânit; îndumnezeieşte, dar nu este îndumnezeit; desăvârşeşte, dar nu se desăvârşeşte; împărtăşeşte, dar nu se împărtăşeşete; sfinţeşte, dar nu se sfinţeşte; mângâietor, deoarece primeşte rugăciunile tuturor; în toate, asemenea Tatălui şi Fiului..."[4];"

http://www.episcopiaseverinului.ro/s...ta-treime.html

[dobrin7m]

Islamistii, neintelegand si respingand Duhul Sfant cel sfintitor si mangaietor, si-au construit un Dumnezeu, mut, surd si orb. Care nu poate sa se manifeste neavand duh. Respingand intruparea lui Dumnezeu, resping mantuirea si astfel e usor sa recunoastem in dumnezeul islamist o caricatura muta , fara putere lucratoare. O amarnica inselare.

Si toate din cauza ca au privit Sfanta Treime separat si despartit socotind ca sunt trei si nu Unul. Insa ca sa fie trei trebuie sa fie despartiti si autonomi, insa poti desparti Duhul de Tatal? e ca si cum ai desparti sufletul omului , duhul lui, de trupul lui.
De aceea noi spunem ca sunt de-o fiinta: Tatal Fiul si Duhul Sfant.

În prealabil postat de dobrin7m

De aceea noi spunem ca sunt de-o fiinta: Tatal Fiul si Duhul Sfant.

Dar virgula? Unde e (virila) virgula, Mihaela?

[dobrin7m]

În prealabil postat de ahilpterodactil

Dar virgula? Unde e (virila) virgula, Mihaela?

Îmi cer scuze. M-am grăbit. Am vazut ca lipsește insa nu am mai revenit sa editez. Știu ca fac greșeli de ortografie și gramatica deseori. Mai lipsește pe ici colo cate un i, etc.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de dobrin7m

Aveti grija ca din cauza acestei nestiinte si ispite, au cazut crestinii din primele veacuri in erezii, avand astazi religia islamica. Islamismul este o strambare a Sfintei Treimi prin neintelegerea Duhului Sfant, prin care Dumnezeu lucreaza in lume si a Fiului ca Dumnezeu intrupat si prin care Dumnezeu s-a coborat pentru a inalta pe om la masura dumnezeirii.

Daca islamistii ar intelege pe Dumnezeu cel intreit ar reveni la crestinismul din care s-au desprins.

Chestia cu islamistii desprinsi din crestinism e de tot hazul. O ilustrare a erorii de tip "post hoc, ergo propter hoc". Aceasta eroare, prezenta la un sfant parinte contemporan cu Mahomed, deci scuzabila prin insuficienta informatiei, vad ca persista in zilele noastre. Oameni buni, luati de la Sfintii Parinti credinta, nu teoriile privind istoria!