|
#21
|
|||
|
|||
Atunci vezi, poate gasesti o fapta buna de facut, nu ne mai plictisi.
__________________
Suprema intelepciune este a distinge binele de rau. |
#22
|
|||
|
|||
Citat:
Ce pot sa zic... Am experimentat si eu, nu putini ani, o astfel de asezare sufleteasca. Filosofia pe care o descrii succint (sa nu uit - multumesc pentru ca ai dat curs solicitarii mele de a enumera cateva motive...:)) nu imi e deloc straina. Am trait-o. Asadar ingaduie-mi sa spun ca inteleg pozitia ta, cu adevarat o inteleg deoarece mi-o amintesc. Pe de alta parte... Voi reveni cu o noua postare imediat ce am putin timp, pentru a dezvolta acest "pe de alta parte". |
#23
|
|||
|
|||
Citat:
1) Dezbinata si dezbinatoare era mintea mea, cum e dealtfel mintea multor oameni. Dezbinata fiind, mintea isi proiecta conflictele si vederile partiale (dar care se voiau absolute, depline) asupra lumii si, desigur, asupra Bisericii. Principala dezbinare, care imi dadea anxietate si multe simtaminte negative (de care eu ma feream prin "faceri de bine", felurite distractii si alte activitati aducatoare de placere si confort), era cea dintre mintea mea analitica dinafara si mintea din adancuri (inima) despre care nu stiam nimic intrucat nu o accesasem. Abia dupa ce pojghita mintii mele s-a aventurat inlauntrul inimii mele (cum s-a intamplat asta e o poveste aparte), abia atunci am cunoscut pacea, linistea si bucuria dupa care tanjeam de foarte multi ani. Si inlauntrul acestei paci noi am aflat ca este Dumnezeu si ca Biserica e locul unde nu doar ca ma aflam fara sa stiu dar de acum e locul unde vreau sa si raman, constient si prin propria alegere. 2) Membrii diverselor grupari confesionale aloca bani si alte resurse pentru a-si pastra locasurile de cult precum si pentru alte servicii. E firesc sa fie asa, dupa cum daca noi doi si inca vreo cativa facem un grup de pescari, sa zicem, vom aloca o serie de resurse pentru a ne pastra comunitatea si activitatea. Desi se pare ca se fac mereu unele abuzuri, in orice activitate unde lucreaza oameni nu ingeri, acesta nu e un argument decisiv pentru a ne indoi cu totul de acel lucru. Da, se fac si abuzuri. Ei si? Mai raman destule lucruri care functioneaza bine, slava Domnului! De ce sa nu ne concentram pe ele, pentru a obtine folosul pe care il dorim? Apoi, nu din pricina unor fonduri alocate cultelor sufera sanatatea. Ci din motive pentru care cei din sanatate ar trebui sa cam dea socoteala. Daca in Romania sistemul de sanatate merge prost, cred ca mai intai trebuie sa ne spuna lucratorii din acest domeniu de ce merge prost. Si sa isi asume raspunderea pentru asta si sa indrepte lucrurile. Ca nu pot sau ca nu vor sa o faca ... asta e alta discutie. 3) Nici la mine nu aveau efect obiceiurile si practicile bisericesti. Le dispretuiam, repetam ca un papagal ce invatasem la scoala de la atei: superstitii, minciunele, hipnoze si alte bazaconii. Dar puterea experientei, atunci cand inima mea s-a deschis catre Hristos, mi-a aratat deindata cat ma inselasem. Stii ce faceam de fapt? Imi puneam singur ziduri (formate din ganduri si simtaminte ostile) intre mine si Dumnezeu. Cand eram tanar ma bucuram de aecste ziduri, ma simteam bine intre ele, dar dupa ani si ani de autoclaustrare am inceput sa ma usuc pe dinlauntru cum se usuca o floare tinuta intr-un borcan fara aer. Daca Domnul nu ar fi facut o spartura in mormantul de piatra al gandurilor mele nezdravene, azi stiu ca nu as mai fi fost. Dar, asa cum aveam sa simt si sa inteleg cu uimire prin propria descoperire subiectiva mai intai, Domnul S-a milostivit si de mine si, desi nu meritam asta, mi-a spart cochilia de piatra si m-a eliberat. E drept ca m-a durut un pic, dar ce am descoperit mai apoi a depasit cu mult stropul de durere trecatoare. Lumina blanda a credintei pe care mi-a daruit-o Bunul Dumnezeu e cel mai frumos dar pe care l-am primit, constient, vreodata. Si pentru acesta, crede-ma, ma simt mereu mahnit ca nu-I pot multumi inedajuns. Nu pentru ca El ar avea nevoie de multumirile mele, ci pentru ca sufletul meu tanjeste sa se apropie de El prin recunostinta, aceasta fiind o sursa aparte de bucurie deplina. Toate cele bune, Roxana! (Sper ca marturisirea mea, asa succinta cum e si neindemanatica, iti va arata ca si alti oameni care au fost ca tine se pot bucura de credinta si de Biserica. E o bucurie pe care o alegi singura sau o refuzi. Eu, care am refuzat-o atatia ani, doar ma rog sa o cunosti intr-o buna zi...) |
#24
|
|||
|
|||
Si uite ce intamplare, Roxana!
Chiar in clipele cand eu scriam mesajul de mai sus pentru tine, pe un alt topic colegul Cristiboss transcria urmatorul poem: Pune inima Pune inima să cânte Psalmul sfânt al regăsirii, Pe altarul de speranță Să-nflorească trandafirii. Pune ceasul să vegheze Timpul ce-n risipa lui A pierdut minute bune, Pe tărâmul nu știu cui... Pune lacrima să plângă În chilia unui gând, Eu de cer senin și soare Sunt atâta de flămând. Pune mugurii de floare Pe tărâmul meu de dor, Curcubeu de după ploaie Vesnicia s-o măsor. Pune suflet în poeme Să dau pasnic bucurii, Când gonit de întâmplare Pe tărâmul meu vei fi... Pune inima să cânte Într-o coardă de vioară De atâta frumusețe, Gândul bun se înfioară. Timpul să rămână-n loc Poate doar vreo trei secunde, Două inimi la un loc Bat acum pe nu știu unde... Camelia Cristea |
#25
|
|||
|
|||
Ce frumos scrii.....cu ani in urma am fost in vizita in bisericile adventista,penticostala si baptista .Si domnii pastori sunt la fel de priceputi la vorbe,au vorbit la fel de frumos despre Isus :)
|
#26
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Citat:
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#27
|
|||
|
|||
Citat:
Ma bucura foarte mult sa te gasesc asa! Eu sufar ca intalnesc tot mai rar oameni care nu cauta, nu sprijina/conlucreaza cu, nu se dedau la frumusete. Care este inlauntrul sufletului nostru, mai intai! Vezi asadar, eu cred ca sufletul tau e verde, e viu si cred ca va veni o vreme cand el va inflori si apoi va rodi. Deocamdata cred ca e ca un ghiocel acoperit de gheturi straine dar el trage la soare, pentru ca e menit sa nunteasca cu lumina si sa bucure tot omul cu vestea lui cea buna. Ma bucur mult pentru tine, Roxana!....:) * Am trecut si eu, candva, prin acele biserici. Am ascultat si eu predicile pastorilor. Eram foarte tanar... Apoi am frecventat o vreme lacasurile fratilor catolici. Ma simteam foarte bine in ele, incepusem deja sa amusinez linistea... Dar sentimentul ca sunt acasa l-am capatat doar cand am ajuns acolo unde eram de fapt prin Botez. Anume, in Ortodoxie. Asa a fost la mine, asa am aflat ca s-a intamplat si cu altii. Toti pastorii si preotii care iubesc pe Hristos au o vietuire frumoasa si tin predici insufletitoare. Atata doar ca eu nu ma mai pot satura sufleteste, marturisesc, participind la o intrunire a unei confesiuni neortodoxe. Se poate sa imi placa, se poate sa ma simt bine, se poate sa traiesc multe clipe cu alese simtaminte - dar sentimentul deplinatatii si pacea lui Acasa il traiesc doar in intalnirea cu fratii ortodocsi, cu preotul ortodox, cu scrierile Parintilor ortodocsi, cu practicile ortodoxe. Asa e la mine, sper sa intelegi asta. Altfel spus, ma pot afla pe dealuri, ma pot ridica peste smarcurile mlastinilor mele sufletesti si cu un cuvant al vreunui pastor sau credincios din alte confesiuni - dar pe munte, in aerul tare si uimitor al cerului, in linistea adanca de care au parte doar vulturii sunt doar cand ma adun si ma tin la Ortodoxie. (Apoi iar ma risipesc, dar asta e alta poveste...) * Poate gasesti vreme sa te intalnesti cu un om care a trait multi ani printre credinciosii din alte confesiuni, ajungind tarziu Acasa...:) Uite, bucura-te! https://www.youtube.com/watch?v=39mU9lphZD4 |
#28
|
|||
|
|||
Citat:
|
#29
|
||||
|
||||
Citat:
Citat:
Oricum mintea umana nu e facuta sa descopere Adevarul ,ci doar sa primeasca Adevarul.Putea Einstein sa se gandeasca pana se termina miscarea in Univers ca n-ar fi descoperit Adevarul pe care Dumnezeu l-a dezvaluit alesilor Sai.
__________________
https://youtu.be/mvZARLkQmLk |
#30
|
|||
|
|||
Si care este adevarul?
|
|