Discriminarea - o boala a societatii in care traim -

[razvan_andrei]

Deschid acest topic pt a discuta discriminarea pe criteriul unei boli. Inainte sa va povestesc ceva real, vreau sa scot in evidenta cateva articole ce tin de Codul Muncii:

Titlul I, art. 5[egalitatea de tratament], alineatul (2) Orice discriminare directă sau indirectă faţă de un salariat, bazată pe criterii de sex, orientare sexuală, caracteristici genetice, vârstă, apartenenţă naţională, rasă, culoare, etnie, religie, opţiune politică, origine socială, handicap, situaţie sau responsabilitate familială, apartenenţă ori activitate sindicală, este interzisă.

Titlul II, art.61[cazurile concedierii subiective], alineatul c) in cazul in care, prin decizie a organelor competente de expertiza medicala, se constata inaptitudinea fizica si/sau psihica a salariatului, fapt ce nu permite acestuia sa isi indeplineasca atributiile corespunzatoare locului de munca ocupat;

Un tip a fost chemat la interviu pe 5 oct 2011. Angajatorul de la resurse umane (responsabil de o anume zona din Bucuresti) a fost f incantat de interviu si pe 6 oct deja individul semna contractul de munca, bineinteles cu cele 90 de zile de proba. Persoana angajata a dat dovada de profesionalism si competenta, iar la raportul medical a declarat ca sufera de epilepsie. Medicul a spus ca, avand in vedere forma bolii sale, are toate aptitudinile necesare pt profesia lui. Dupa 2 luni de zile, mai exact vineri, 2 dec 2011, a avut loc un incident: tipul a uitat sa-si administreze dimineata medicamentele de care avea nevoie, iar acest lucru a implicat declansarea unei crize (mentionez ca seful lui stia deja de boala sa, si i-a promis ca nu e nicio problema din acest punct de vedere). Pe 5 dec 2011 la locul sau de munca a venit angajatorul de la resurse umane si i-a spus ca este concediat. Motivul: rigiditate si lipsa de profesionalism (asta dupa ce fusese laudat ca se descurca f bine). De asemeni, angajatorul a mai mentionat ca nu a fost cinstit cu ei si ca trebuia sa le spuna de la inceput ca sufera de epilepsie (mentionez ca epilepsia nu este o boala ce trebuie declarata oficial, asa cum e in cazul SIDA, sifilis, TBC), si de asemeni ca boala lui le da lipsa de incredere in aptitudinile sale si (indirect) le afecteaza imaginea.
Legea la care au apelat sa-l concedieze este reprezentata de art. 31, alineatul (3) care spune ca in perioada de proba angajatul poate fi concediat fara justificarea unui motiv.

Acum, va las pe voi, daca ati avut rabdare sa cititi, sa judecati obiectiv si cu mintea limpede, daca a fost sau nu discriminare pe fatza, fara pic de scrupule fatza de acel individ.

De asemeni, am pus cele 2 legi mai sus tocmai pt a scoate in evidenta ca principiile Codului Muncii au fost incalcate, iar acestui om i-a fost luat dreptul de a munci, efectiv. Bineinteles, nu se poate dovedi nimic prin lege (am explicat mai sus de ce), dar nu cred ca are importanta. Subiectul este legat de discriminare.

Astept pareri si opinii.

P.S.: poate unii va ganditi ca e vb de mine; nu are importanta, tocmai de aceea am vbit la persoana a 3-a. Incercati sa fiti obiectivi, dar si subiectivi, punandu-va in situatia angajatorului si ganditi-va (dar fiti sinceri in sinea voastra, chiar daca nu o spuneti) daca ati fi facut acelasi lucru.

Ba are mare importanta daca spui deschis ca e vorba de tine sau tainuiesti aceasta. In situatii atat de delicate ca aceea pe care ai descris-o, si care m-a mahnit mult din multe motive, este foarte important, consider, sa pui problema cu toata onestitatea. Altminteri eu unul nu iti raspund, deoarece nu doresc sa intru in inca un joc psihologic din multimea de jocuri murdare care se practica aici pe forum. Alege, asadar! Fii deschis, altminteri vei primi ceea ce semeni: falsa smerenie.

Pe de alta parte, nu pot sa nu amintesc aici de Cartea lui Iov. Intrucat, mai important decat discriminarea este modul cum talcuim si acceptam suferinta, prigoana, nedreptatile de tot felul... A spus cineva ca Crucea e usoara? Iar Domnul S-a folosit de "avantajul" suferintei pentru a-si trage vreun folos personal in ascuns? Categoric: NU!
Cu totii avem o forma sau alta de dizabilitati, in anumite situatii. Putem aborda situatia in mod pasiv-agresiv, cu dintii inclestati si cu ura, cu frica si furie, staruind in simtamantul maladiv ca suntem nedreptatiti de oameni, de "soarta", de Dumnezeu si pindind un prilej sa ne luam revansa, sa ne razbunam. Sau o putem aborda exersind calmul, ingaduinta, iertarea si meditatia zvelta la pasul priceput al Cataratorului.
E doar o problema de alegere: a modului in care ne petrecem timpul pe Terra, printre semeni.
Nu cred ca problema-cheie este aici discriminarea. Ci modul cum raspundem atunci cand, fie, suferim nedreptati de tot felul inclusiv prin practici pe care le numim, noi modernii vesnic nemultumiti si indignati, discriminatorii.

Nu stiu daca as fi procedat la fel ca angajatorul. In principiu, nu. Din cate obisnuiesc, as fi pornit mai intai la o analiza foarte serioasa a situatiei. Dar nu este deloc exclus ca, in urma analizei, sa fi ajuns la aceeasi hotarare. Daca angajatorul a dat toata atentia cuvenita situatiei si daca a fost un om intelegator, pana la anumite limite inevitabile, specifice politicii firmei si colectivului de oameni care traiesc muncind acolo, cred ca nu i se poate reprosa hotararea. Daca s-a grabit insa sa isi apere interesele firmei neglijind persoana despre care ai vorbit, atunci da, atitudinea lui lasa mult de dorit. E delicat, lipsesc piese-cheie din puzzle-ul situatiei. M-ar interesa aici in mod cu totul aparte problema limitelor. Abuzurile de tot felul aici isi au de obicei radacina: in depasirea limitelor, de obicei de ambele parti. Daca limitele/granitele cooperarii nu au fost formulate clar, atunci la ce sa ne asteptam, daca nu la surprize proaste, de tot felul... In afaceri nu se lucreaza pe dedesubt, cu chestii implicite. Pestele de sub masa tot impute aerul, pana la urma... dar noiromanii avem un mare cult al mismasurilor, al dedesubtului, fugim ca dracul de tamaie de orice forma de onestitate veritabila. Suntem lasi si suspiciosi, paranoizi si vicleni. Iar cand dorim sa indreptam aceasta, devenim brusc grabiti si grosolani, neciopliti, lipsiti cu totul de tact... In orice caz, ne aratam nepriceputi. Nu suna magulitor pentru poporul din care fac parte, insa e miezul putreziciunii noastre, a tuturor, desigur si al meu. Atata doar ca recunosc aceasta si lucrez dupa puteri, cu oarecare succes, uneori, prin Mila Domnului.

Dar ce voiesti de fapt cu postarea asta? Intentia ta e sa dezbatem problema discriminarii? Iarasi?... De discriminarea in sine esti tu necajit acum?... Sau mai degraba de simtamintele tale si de situatia grea pe care esti silit sa o traversezi? Cum e de fapt?
Sau poate ai nevoie de putina mangaiere... Ei bine, as fi dispus sa ti-o acord, daca primesti, si daca ceri mai pe gustul meu: cu niscaiva onestitate, deschis, nu cu disimulari iritante.
Vrei sa stii daca alti oameni te accepta fiind bolnav de epilepsie? Pai... nu ai aflat pana acum? Desigur ca unii te accepta si te iubesc, cum ma accepta si ma iubesc si pe mine cu toate tarele mele. Altii nu te accepta, orice lucru bun ai face, cum nu ma accepta nici pe mine. Iar altora le e indiferent etc.
Cate palarii atatea atitudini. Ai voi oare sa fii iubit si pretuit de toti? Iaca si eu vreau uneori, anume cand imi pierd luciditatea si ma napadeste egofilia, narcisismul infantil si alte forme ale intunericului imaturitatii mele...

[DragosP]

Dacă profesionistul din poveste n-a spus la interviu că suferă de epilepsie, se cheamă că a .
Prin omisiune, dar tot minciună e.
Dacă vrei să fie lumea corectă cu tine, începe prin a fi tu corect cu ea.

[razvan_andrei]

În prealabil postat de DragosP

Dacă profesionistul din poveste n-a spus la interviu că suferă de epilepsie, se cheamă că a .
Prin omisiune, dar tot minciună e.
Dacă vrei să fie lumea corectă cu tine, începe prin a fi tu corect cu ea.

Dragos, daca tu te duci sa te angajezi le spui celor de acolo toata viata ta? Omul nu era obligat de catre lege sa-si declare problema.

[stefan florin]

prietene, nu ai spus in ce a constat locul acela de munca. Doamne ajuta!

[razvan_andrei]

În prealabil postat de stefan florin

prietene, nu ai spus in ce a constat locul acela de munca. Doamne ajuta!

Farmacist. A fost dat afara de oameni care ar fi trebuit sa il inteleaga.

[Gracchus]

În prealabil postat de DragosP

Dacă profesionistul din poveste n-a spus la interviu că suferă de epilepsie, se cheamă că a .
Prin omisiune, dar tot minciună e.
Dacă vrei să fie lumea corectă cu tine, începe prin a fi tu corect cu ea.

Declararea acestei boli la interviu este sinonim cu anularea oricarei sanse de angajare...

[glykys]

Postarea lui Mihnea mi se pare cea mai echilibrata.
Respectivul ar trebui sa treaca peste aceasta frustrare, sa inteleaga ce s-a intamplat, daca poate, sa ierte daca are ceva de iertat si sa ii ceara Domnului ajutor sa mearga mai departe. Cu dragoste si cu speranta!
Sa isi caute un alt serviciu, sa se ingrijeasca sa isi ia pastilele...

[razvan_andrei]

O sa vbesc in continuare la persoana a 3-a deoarece vreau sa puteti pune in context orice persoana: necunoscut, crestin, ateu, pe cineva apropiat (copil, mama, tata, sot sau sotie) sau chiar un dusman. Scopul nu este de a-mi arata o falsa smerenie sau frustrarile, ci de a va face sa intelegeti ce daune provocati prin discriminare - o banala prejudecata -

[razvan_andrei]

În prealabil postat de Gracchus

Declararea acestei boli la interviu este sinonim cu anularea oricarei sanse de angajare...

Cea mai realista si corecta afirmatie facuta pana acum. Se pot trage multe concluzii de aici, printre care si etichetarea. Da, cand ai un handicap si oamenii nu-l suporta (nejustificat, bineinteles) ti se pune o eticheta mare pe frunte si esti azvarlit in aceeasi gramada cu altii cu acelasi handicap(sau boala) desi poate exista mari diferente. Desi poate esti mult mai bun decat un om sanatos, nu conteaza, ai o mare eticheta pe frunte, iar oamenii care nu te cunosc doar aia vor vedea, si nici nu vor dori sa vada mai mult.