Intrarea in manastire !

[Mosh-Neagu]

În prealabil postat de sophia

Foarte bun si la obiect raspunsul lui Cristi.
Alegerea drumului spre manastire este foarte grea.
Personal nu reusesc sa inteleg ce anume ii duce pe oameni spre monahism.
Poate pentru ca nu reusesc sa inteleg si sa cred ca cineva poate sa aibe asa o credinta mare incat sa renunte tot si la toate, in tinerete.

Nu atat credinta cat iubirea si Harul, duc intr-acolo. Credinta are oricine. Si diavolul crede si se cutremura!...

În prealabil postat de sophia

Nu inteleg discutia cu iubirea de oameni si monahismul. Nu vad legatura directa.
Daca vorbim de iubirea de oameni, de aproape, propriu-zisa, atunci nu cred ca exista in manastire. Eu inteleg ca lumea se retrage sa se dedice exclusiv lui Dumnezeu si iubirii pentru El.
Ca sa poti pleca din lume, inseamna sa poti renunta la oameni, sa nu-i mai iubesti (intr-un anume fel).
S-ar putea ca aici sa fie confuzie si fiecare sa priceapa altceva.
In credinta se poate vorbi de iubirea de aproape, de a-l ajuta si a fi langa el direct.
Da, am citit ca exista si la monahi grija de aproape (sa-si ajute si sa ingrijeasca co-vietuitorii din manastire). Dar nu mi-e clar daca asta se poate numi iubire oameni, sau e numai o ascultare.
De-alungul vietii am observat ca sunt putini cei care sunt credinciosi si in acelasi timp se dedica aproapelui. Majoritatea inteleg altfel credinta, inclusiv unii preoti.
Poate ca ar trebui nu numai cei care vor sa intre in manastire, sa fie verificati si sa se vada ce fel de credinta au (ce forma), ci si preoti si altii.

Iarta-ma Sophia! In toata viata mea nu mi-a fost dat sa vad atata risipa si risipire. Cu cat lupti sa urci, cu atat te afunzi in hau. Ma intreb de ce ingaduie Dumnezeu atata munca, daca nu aduce nici un folos duhovnicesc, ci dimpotriva. Din ceea ce spui tu aici se intelege clar ca tu nu intelegi chiar nimic dupa ani si ani de cautari. Unde gresesti tu, oare. Nu, nu te ironizez si chiar nu am nimic cu tine, slava Domnului, dar dupa un astfel de mesaj, ma simt deznadajduit de tristete si neputinta, pentru ca sincer, mi-e mila de tine, daca n-ai cunoscut niciodata mila lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, Harul lui Dumnezeu...

În prealabil postat de Mosh-Neagu

Iarta-ma Sophia! In toata viata mea nu mi-a fost dat sa vad atata risipa si risipire. Cu cat lupti sa urci, cu atat te afunzi in hau. Ma intreb de ce ingaduie Dumnezeu atata munca, daca nu aduce nici un folos duhovnicesc, ci dimpotriva. Din ceea ce spui tu aici se intelege clar ca tu nu intelegi chiar nimic dupa ani si ani de cautari. Unde gresesti tu, oare. Nu, nu te ironizez si chiar nu am nimic cu tine, slava Domnului, dar dupa un astfel de mesaj, ma simt deznadajduit de tristete si neputinta, pentru ca sincer, mi-e mila de tine, daca n-ai cunoscut niciodata mila lui Dumnezeu, dragostea lui Dumnezeu, Harul lui Dumnezeu...

Cat dramatism! Multe am ajuns sa credem ca stim si intelegem unii dintre noi iar altii, bietii, nu pricep nimic! Ca sa vezi ..
Cred ca Dumnezeu a zambit la mesajul tau, biet muritor in ceata. Tii se pare cumva ca stii sau intelegi ceva?! Mai gandeste-te! Si las-o pe sophia in pace, ca nu e treaba ta ce intelege ea si ce nu. Poate ar trebui sa-ti fie mila de tine, deocamdata.

39. Şi a zis: Spre judecată am venit în lumea aceasta, ca cei care nu văd să vadă, iar cei care văd să fie orbi.
40. Şi au auzit acestea unii dintre fariseii, care erau cu El, şi I-au zis: Oare şi noi suntem orbi?
41. Iisus le-a zis: Dacă aţi fi orbi n-aţi avea păcat. Dar acum ziceţi: Noi vedem. De aceea păcatul rămâne asupra voastră.

[cristiboss56]

În prealabil postat de sergiu23

Multumesc pentru sfat!Am sa vorbesc cu parintele duhovnic apoi poate am sa ma duc la manastire sa vad daca ma primesc sa stau acolo 1/2 saptamani sa vad cam cum este . Am citit multe carti despre viata in manastire si asceza, dar nu am ramas niciodata macar o zi intr-o manastire sa vad cum este.

Draga Sergiu , iata un cuvant care sper sa-ti fie cat de cat de folos :

"Începutul celui care doreşte să-şi asume viaţa monahală este însoţit de semne. Cei care intră în monahism ştiu acest lucru. E mai mult decât dorinţa care îmboldeşte pe cineva către această vieţuire, deşi această dorinţă este chiar temelia ei. Se petrec însă şi alte întâmplări în care se vede clar mâna lui Dumnezeu. Acestea vor sluji mai târziu ca reazem dătător de nădejde pentru a putea termina ceea ce ai început şi te determină să-ţi fixezi şi să-ţi duci la împlinire scopul. Este cu neputinţă a descrie exact ceea ce se petrece. Fiecare dintre voi a primit un semn tainic, şi numai aceleia i se pare a fi cu totul neobişnuit. Acest fapt ne asigură că monahismul, atât la începutul cât şi la împlinirea lui, este o lucrare de provenienţă cerească; şi că o monahie este un fenomen miraculos şi graţios pe acest pământ, deşi la exterior se arată ponosită, mai mult ponosită decât graţioasă."

Sfântul Teofan Zăvorâtul