Liturghia: sacrificiu actual în Cer ?

[Mihnea Dragomir]

Am întâlnit de mai multe ori teoria potrivit căreia Sf Liturghie nu este numai o jertfă actuală care are loc pe pământ, ci este şi o imagine a ceea ce se întâmplă în Cer, unde Cristos continuă să se jertfească pentru noi. Atenţie, deci: nu e vorba de a susţine că Isus, în prezent, în chiar timpul cât citiţi aceste rânduri, mijloceşte pentru noi la Tatăl, fapt care e adevăr de credinţă, ci că El Se jertfeşte. Cu alte cuvinte, Patimile şi moartea Sa au fost numai începutul unui sacrificiu care se va termina o dată cu Sfârşitul Lumii şi venirea Sa în glorie.

Sună foarte frumos şi atrăgător această teorie. Întrebarea e: este ea ortodoxă ? Cum se împacă ea cu Simbolul niceno-constantinopolitan, în care spunem că El, în prezent, "se află la dreapta Tatălui" ? Fiindcă prin aflarea aceasta la dreapta Tatălui, eu înţeleg că co-guvernează vizibilele şi invizibilele, nu că s-ar jertfi.

Rog pe cei care au mai mult "organ teologic" să vină cu clarificările lor.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am întâlnit de mai multe ori teoria potrivit căreia Sf Liturghie nu este numai o jertfă actuală care are loc pe pământ, ci este şi o imagine a ceea ce se întâmplă în Cer, unde Cristos continuă să se jertfească pentru noi. Atenţie, deci: nu e vorba de a susţine că Isus, în prezent, în chiar timpul cât citiţi aceste rânduri, mijloceşte pentru noi la Tatăl, fapt care e adevăr de credinţă, ci că El Se jertfeşte. Cu alte cuvinte, Patimile şi moartea Sa au fost numai începutul unui sacrificiu care se va termina o dată cu Sfârşitul Lumii şi venirea Sa în glorie.

Sună foarte frumos şi atrăgător această teorie. Întrebarea e: este ea ortodoxă ? Cum se împacă ea cu Simbolul niceno-constantinopolitan, în care spunem că El, în prezent, "se află la dreapta Tatălui" ? Fiindcă prin aflarea aceasta la dreapta Tatălui, eu înţeleg că co-guvernează vizibilele şi invizibilele, nu că s-ar jertfi.

Rog pe cei care au mai mult "organ teologic" să vină cu clarificările lor.

Nu stiu daca reusesc sa aduc o clarificare, incerc totusi sa formulez o marturisire. Sper ca nu va va dezamagi lipsa mea de cultura teologica si ca veti accepta pur si simplu sa vin doar cu o opinie. M-a "atins" perspectiva pe care ati postat-o si iata, zic asa:
Cu adevarat Hristos sade deadreapta Tatalui si guverneaza vizibilele si invizibilele, prin jertfa neincetata.
Nu mi-L pot inchipui altfel pe Mantuitorul, decat Jertfelnic, Iubire Jertfelnica neincetat si cat va trai omul pe aceasta lume.
Fiecare gest netrebnic al nostru Il raneste si Il strapunge precum palmele, batjocura si cuiele rastignitorilor din zilele sfintei Sale intrupari printre oameni. Iar El raspunde la aceasta prin Mila Sa, prin Iubirea necontenita.
Iertati, este pozitia mea personala. Asa imi inchipui ca este Hristos al nostru, iar aceasta ma trage la pocainta si rugaciune. (Cat priveste raspunsul meu la raspunsul Domnului... e o alta poveste, desigur...)

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Am întâlnit de mai multe ori teoria potrivit căreia Sf Liturghie nu este numai o jertfă actuală care are loc pe pământ, ci este şi o imagine a ceea ce se întâmplă în Cer, unde Cristos continuă să se jertfească pentru noi.

Această cugetare îmi aminteşte de Părintele Galeriu, care vorbea mereu de „Mielul junghiat de la întemeierea lumii” (Apoc. 13,8). Jertfa este eternă, atemporală, înainte de crearea lumii şi a timpului şi este chiar temelia creaţiei. Ea a fost actualizată în timp de Mântuitorul pe cruce. Însă El este în permanenţă în stare de jertfă.

Un interviu cu Părintele Galeriu pe tema asta am găsit aici: http://www.ziarullumina.ro/articole;...rea-lumii.html

[Eugen7]

Liturghia ingerilor si a sfintilor

Toata creatia lauda pe Domnul, atat cea neinsufletita, in mod inconstient, cat si cea insufletita, in mod constient. Desigur, cea neinsu*fletita isi face deplin vadita lauda adusa lui Dumnezeu prin creatiunea insufletita, constienta. Deci si cetele ingeresti lauda pe Domnul in mod constient (Isaia 6, 1-6). Il lauda chiar cu mai multa putere si uimire, pentru ca ele cunosc mai bine slava Lui. Cu cat este mai plina o faptura de Dumnezeu, cu atat Il lauda mai mult. Ingerii au cunoscut prin Biserica si taina minunata a intruparii si jertfei Fiului lui Dumnezeu pen*tru oameni (Efes. 3, 10) si il lauda si pentru aceasta, luand putere din si mai marea intelegere a ei (cum zice Sfantul Grigorie Palama), pentru a sluji si ei spre mantuirea oamenilor. Aceasta echivaleaza cu o mai mare predare a lor lui Dumnezeu, deodata cu o mai mare smerenie a lor, aducand oamenilor ca fapturi inferioare lor o astfel de slujire, asa cum a facut-o Fiul lui Dumnezeu insusi, facandu-Se om, iar prin aceasta inaltand umanitatea la nivelul Sau, nu prin fiinta, ci prin bunavointa. Ingerii urmeaza pilda aceasta uimitoare pentru ei a Fiului lui Dumnezeu, slu*jind Lui ca om si ca urmare omului in general, desi aceasta ca existenta creata se afla pe o treapta inferioara.

Slujirea aceasta si-o arata ingerii si prin faptul ca insotesc pe Hristos in Liturghia cereasca ce o savarseste neincetat in fata Tatalui, prezentandu-se cu jertfa Lui, si ca urmare, si in Liturghia din locasul bisericesc, ca extindere a aceleia. De aceea, rugam pe Dumnezeu la intrarea cu Evan*ghelia care echivala in secolele crestine primare cu inceputul Liturghiei: ” Stapane, Doamne Dumnezeul nostru, Cela ce ai asezat in ceruri cetele si ostile ingerilor si arhanghelilor, spre slujba slavei Tale, fa ca impreuna cu intrarea noastra sa fie si intrarea sfintilor ingeri, care slujesc impreuna cu noi si impreuna slavesc bunatatea Ta”. Rugam, adica, pe Dumnezeu ca in slujirea liturgica ce o incepem noi sa avem impreuna cu noi in pla*nul nevazut pe ingeri, sau sa ne aflam si noi impreuna cu ingerii in Liturghia neincetata a lor din planul nevazut, in care insotesc pe Hristos in nein*trerupta prezentare a jertfei Lui in fata Tatalui ceresc, predandu-se si ei impreuna cu Hristos Tatalui. Hristos Se preda vesnic Tatalui ca om, ca sa atraga toata creatia intr-un act de predare impreuna cu Sine Tata*lui. De aceea, spunem si la intrarea cu Cinstitele Daruri ce inchipuiesc pe Hristos, Care le va preface in Trupul si Sangele Sau, ca inchipuim pe heru*vimi, avand sa-L primim pe Hristos ca jertfa, cum L-au primit si ei, dar Il si inconjuram in aducerea jertfei Lui, asa cum si ei fac aceasta. El se lasa inconjurat si de noi in aducerea jertfei Sale Tatalui, intrucat o aduce pentru noi si ne aduce si pe noi, prin aceste daruri. Caci si ingerii primesc, pe de o parte, o crestere spirituala din jertfa lui Hristos, iar pe de alta il insotesc pe El in aducerea jertfei Lui.

Acestea se petrec cu ingerii permanent in cer. De aceea, si cand Hristos se face preot cu jertfa Sa adusa Tatalui pentru noi pe altar, ingerii il insotesc in chip nevazut. Astfel, prin participarea ingerilor la Liturghia din locasul bisericesc nu fac decat sa continue sa-L insoteasca pe Hristos in lucrarea prin care El isi face Liturghia cereasca prezenta in locasul bisericesc. De aceea, scoatem si la Proscomidie o particica si pentru ingeri. Ei nu pot ramane departe de jertfa ce o aduce Hristos neincetat in cer Tatalui pentru oameni, jertfa pe care si-o face prezenta si in Liturghia din locasul bisericesc, asa cum nu ramine straina nici Maica Domnului, desi nici pentru ea, nici pentru ei, jertfa lui Hristos nu s-a adus si nu se prezinta neincetat spre iertarea paca*telor, ci spre cinstirea ei si a lor, sau insotita si de adeziunea si bucuria ei si a lor; spre insusirea duhului de jertfa al lui Hristos in slujirea mantuirii oamenilor.

[Eugen7]

Dar ingerii slujesc lui Hristos ajutand pe oameni la mantuirea lor, si intrucat ii ajuta pe acestia sa intoarca lui Hristos cosmosul ca dar dupa ce l-au primit de la Dumnezeu, si prin aceasta sa se predea si pe ei. Caci ii ajuta si ei sa invinga duhurile rele care le stimuleaza in mod inselator egoismul, trezind si sporind in ei lacomia prin care fac si din univers un obiect de vrajba intre ei, si pofta care ii face sa socoteasca universul o proprietate exclusiva si unica a lor.

Ingerii implinesc si prin aceasta voia lui Hristos, Care prin jertfa Lui le-a inspirat si oamenilor duhul de jertfa si le-a prilejuit unirea cu El in Liturghia in care e prezent cu aceasta jertfa si a slabit si puterea demo*nilor. Fiindca le dau si ei putere oamenilor sa biruiasca ispitele demonilor, a caror slabire esentiala a adus-o Hristos prin Crucea Lui. Caci ” El a dezbracat domniile si puterile si le-a dat pe fata cu hotarare, biruind asupra lor prin cruce” (Col. 2, 15). Ei ne ajuta sa implinim ceea ce ne sfatuieste Sfantul Apostol Pavel, slujind lui Hristos Cel Care ne intareste prin Crucea Lui: ” In sfarsit, fratilor, intariti-va in Domnul si intru puterea tariei Lui. Imbracati-va cu toate armele lui Dumnezeu ca sa puteti sta impotriva unel*tirilor diavolului. Caci lupta noastra nu este impotriva trupului si a sangelui, ci impotriva domniilor, stapaniilor, impotriva stapanitorilor intunericului acestui veac, impotriva duhurilor rautatii raspandite in vazduhuri” (Efes. 6, 10-13).

Deci ingerii slujesc lui Hristos sau Crucii Lui, slujind mai ales mantuirii oamenilor si prin aceasta si scoaterii prin oameni a universului din intu*nericul lipsei de sens si daruirii intregii creatii vazute lui Hristos si prin El Tatalui. Ingerii nu pot prezenta ei universul lui Hristos ca jertfa a lor, pentru ca nu au trupuri prin care sa poata lucra ca ei si pentru care li s-ar fi dat si lor de Dumnezeu ca dar. Insa tocmai prin dezinteresul lor pentru cele materiale pot ajuta pe oameni in slabirea lacomiei lor pentru acestea si sa intareasca in ei puterea de a nu se alipi prea mult de ele. In sensul acesta se poate intelege si ideea Sfantului Maxim Martu*risitorul ca ingerii sunt preotii universului, chiar daca acestui univers apartin si oamenii, sau chiar daca pe o treapta mai apropiata de universul material se afla si oamenii ca preoti ai lui. In aceasta calitate ingerii ajuta universul, care consta din fapturi insufletite si neinsufletite, sa se mentina in unitate si sa inainteze impreuna cu ei, cum spune Sfantul Maxim, tot mai mult in Dumnezeu, asa cum ajuta in locasul bisericesc preotii din altar sa tina intr-o unitate pe credinciosii din naos si ii ajuta sa inainteze impreuna cu ei tot mai mult in unirea cu Hristos (Mystagogia, P.G. 91. col. 969-972).

In acest inteles s-ar putea intelege darul ce-l aduc ingerii in Liturghia cereasca Arhiereului Hristos, ca univers intreg, pentru a fi transfigurat sau indumnezeit de El. Dar acest act este si el o predare a lor si a universului, in sensul insusirii Crucii lui Hristos. Astfel toata creatia e chemata sa se adune in Hristos si prin El in Tatal prin Cruce (I Cor. 15, 28). Prin Fiul, Care ramane in veci Arhiereu al propriei jertfe, se va reface unitatea armo*nioasa a intregului univers, o data cu biruirea vrajmasilor Lui si ai unitatii creatiei: ” Iisus, prin aceea ca ramane in veac, are o preotie netrecatoare. Pentru aceasta si poate sa mintuiasca desavarsit pe cei ce se apropie printr-insul de Dumnezeu, caci pururea e viu ca sa mijloceasca pentru ei” (Evrei 7, 24-25).

Slujirea ingerilor contribuie astfel la ridicarea intregului univers intr-o Liturghie cosmica.

Despre slujirea Fiului lui Dumnezeu de catre ingeri, privit in El insusi si dupa ce S-a facut Om si S-a jertfit pentru oameni, cu o noua si mai mare intelegere a maririi Lui, dar prin aceasta si a omului, vorbeste Sfantul Apostol Pavel in Epistola catre Filipeni si in cea catre Evrei. In Epistola catre Filipeni 2, 10, spune: ” Pentru aceea (pentru jertfa Lui pentru oameni) si Dumnezeu L-a preainaltat pe El (ca om) si I-a daruit Lui nume, care este mai presus de tot numele, ca intru numele Lui tot genun*chiul sa se plece, al celor ceresti si al celor pamantesti”. Iar in Epistola catre Evrei spune despre Hristos: “Care fiind stralucirea slavei si chipul ipostasului lui Dumnezeu si care tine toate cu cuvantul puterii Sale, dupa ce a savarsit curatirea pacatelor noastre, a sezut de-a dreapta slavei intru cele prea inalte, facandu-Se cu atat mai presus de ingeri, cu cat a mostenit nume mai presus de ei… Caci caruia dintre ingeri i-a zis Dumnezeu vreodata: Fiul Meu esti Tu, Eu astazi Te-am nascut. Ingerii care nu sunt toti duhuri slujitoare, trimisi sa slujeasca pentru cei ce vor fi mostenitori ai mantuirii ?” (Evrei 3-5, 14).

Insasi lauda adusa Fiului lui Dumnezeu cel intrupat pentru jertfa Lui ia putere din starea de neincetata jertfa a Lui. Caci aceasta lauda i-o aduc lui Hristos ingerii impreuna cu sfintii, ca o jertfa a lor, cum se spune in Sfanta Liturghie: “Jertfa laudei”. Dar la lauda aceasta ingerii ajuta si pe oameni si prin ei intregul cosmos. Aceasta se spune in Apocalipsa: ” Si am vazut si am auzit glas de ingeri multi, de jur imprejurul tronului si al fiintelor si al prezbiterilor (care se pare ca sunt evanghelistii si apostolii – primii prezbiteri), si era numarul lor zeci de mii de zeci de mii (miliarde), zicand cu glas mare: Vrednic este Mielul cel injunghiat ca sa ia puterea si bogatia si intelepciunea si taria si cinstea si slava si binecuvantarea. Si toata faptura care este in cer si pe pamant si sub pamant si in mare si toate cate sunt in acestea, le-am auzit, zicand: celui ce sade pe tron si Mielului fie bine*cuvantarea si slava si puterea in vecii vecilor” (Apoc, 5, 11-13).

Mielul injunghiat aduce toate la unitate in simtirea Lui de Miel si unitatea aceasta se arata in lauda ce I-o aduc toate. Liturghia din locasul bisericii e si ea o lauda a Mielului, in care rasuna spiritual lauda Liturghiei nevazute si lauda Liturghiei cosmice.

Pr. Dumitru Staniloae

[Florin-Ionut]

Iniţial am vrut să deschid un topic nou, dar am descoperit că pot posta aici.

Jertfa de acum două milenii este dificil de înţeles pentru majoritatea dintre noi. Mulţi oameni cred că durerea fizică a Omului-Hristos ne-a împăcat pe noi cu Dumnezeu-Tatăl, dar nu este aşa. Chiar Rafail Noica susţine că este o erezie să crezi aşa ceva.

Sensul corect al sacrificiului de pe Golgota este asumarea de către Hristos a tuturor relelor care s-au întîmplat în lume de la căderea protopărinţilor şi crima lui Cain pînă la ororile apocaliptice. Această asumare înseamnă o trăire reală a Lui lîngă cel care păcătuieşte, ca martor la suma tuturor relelor săvîrşite, nu ca părtaş la acestea. El Se face pe Sine vinovat deşi este cu totul nevinovat de păcatul omului, trecînd acest rău prin Cruce şi anihilîndu-l - cu condiţia să credem acest lucru şi să ne pocăim.

Dar ce presupune această asumare? Răspunsul este un fapt la care merită să medităm: Hristos în cele şase ore de agonie, o agonie din cauza ororilor lumii şi nu a durerii la care este supus, concentrează toată istoria umanităţii în acel scurt interval. Acele ore care s-au scurs în timpul nostru nu s-au terminat în timpul Lui Dumnezeu. Iisus pe Cruce este martor al tuturor evenimentelor din viaţa fiecăruia dintre noi.

Aşadar, care este sensul Sfintei Liturghii? Ce se întîmplă în momentul cînd preotul aduce pe altarul bisericii jertfa cea nesîngeroasă? Am citit undeva că, datorită faptului că Liturghia este o transpunere din timpul nostru în timpul divin, în acel prezent continuu al Lui Dumnezeu, jertfa adusă de preot ESTE de fapt Jertfa de pe Cruce de acum două mii de ani. Nu este un simbol, nu este o metaforă, nu este altă jertfă. Este un fapt fundamental, greu de înţeles dar care trebuie crezut.

Deci, cînd mergem Duminică la biserică, noi sîntem martori la Jerfta de pe Cruce cea unică prin ieşirea din istorie şi intrarea în acel ASTĂZI al Domnului şi al Cerului. Liturghia pămîntească trebuie să fie aceeaşi cu Liturghia cerească şi identică cu Liturghia săvîrşită cînd Hristos-Omul, Miel şi Arhiereu în acelaşi timp, S-a adus pe Sine jertfă Tatălui ceresc din dragoste infinită faţă de creaturile Sale.