Sarbatoarea Sf.Ierarh NECTARIE din Eghina!!!

[ancuta1982]

Sa va spun cate ceva despre mine ....
Sunt de religie ortodoxa, la fel si sotul meu. Socrii si cumnatii mei sunt oameni cu frica lui Dumnezeu, si merg la biserica mereu. Cumnatul e preot. Soacra incearca sa ne convinga pe amandoi (eu si sotul) sa mergem in fiecare duminica la biserica ... numai ca noi nu prea mergem ... mai mult asa din comoditate. Rar mergem .
Acum ne dorim foarte mult un coppil. Soacra imi zice mereu : "Roaga-te 40 de zile Sf Nectarie si te va ajuta". Am inceput sa ma rog. Am citit rugaciunea timp de 40 de zile, si inca o mai citesc atunci cand am nevoie de liniste sufleteasca. Minunea de a ramane insarcinata inca nu s-a implinit, dar eu am credinta ca Dumnezeu si Sf Nectarie imi vor asculta rugile. Va veni si randul meu. Poate cineva din Iasi va vedea mesajul meu, si se va ruga pentru mine la moastele Sf Nectarie, deoarece eu locuiesc cam departe, si nu stiu daca voi putea ajunge curand acolo. In schimb, continui sa ma rog.
DUMNEZEU SA NE AJUTE TUTUROR!

[eu-cristina83]

Tu te rogi Sfantului dar trebuie sa faci si miscare. Dumnezeu ne da dar nu ne baga si in traista. Imi aduc aminte o povestioara in care se spunea ca intr-o manastire in timpul slujbei s-a oprit curentul electric. Toti calugarii s-au pus pe rugaciuni....dar curentul nu se aprindea. Dupa mai mult timp unul dintre calugari s-a ridicat si s-a dus sa schimbe siguranta, iar curentul electric a venit imediat. Sunt sigura ca si Sf. Nectarie ti-ar spune sa mergi la Liturghie, la spovedit si la impartasit.

[kristta13]

În prealabil postat de geo.nektarios

Într-o zi mohorâtă şi ploioasă de joi am mers la profesorul universitar doctor recomandat, în care ne pusesem mari speranţe în ceea ce priveşte copilul, dar nu a făcut decât să ne spună că nu are ce să-i facă, ba încă ne-a trimis să facem investigaţii suplimentare amănunţite, pentru că bănuia că problema era mult, mult mai gravă. Nu ştiu cum am ajuns acasă, am condus maşina în transă, iar odată ajuns acasă am început să plâng, într-o stare vecină cu nebunia. Stăteam amândoi jos în genunchi pe covor, cu obrajii scăldaţi în lacrimi, faţă în faţă, copilul dormea în camera alăturată, iar eu îi spuneam soţiei că plec şi nu mă mai întorc, şi că o să le trimit bani, că o să le port de grijă că eu nu mai pot îndura mai mult. Din toate aceste vorbe fără rost am fost oprit de palma nevestii care nu mai ştia săraca cum să reacţioneze. Am lăsat-o în casă şi am început să bântui străzile fără ţintă prin Iaşi. Paşii m-au purtat în cartierul vecin la biserica pe care o admiram demult pentru frumuseţea ei arhitectonică şi care adăposteşte moaştele Sfântului Nectarie. Am intrat şi am fost fermecat de liniştea şi pacea din interior. M-am apropiat de moaştele Sfântului, nu ştiam despre el nimic şi m-am închinat cum ştiam, am luat loc pe un scaun acolo şi am lăsat liniştea locului să-mi pătrundă în suflet. Era acolo un părinte bătrân care citea aşezat pe scaun, m-am apropiat de el şi timid am intrat în vorbă cu el întrebând despre viaţa Sfântului Nectarie, despre faptul că dacă sunt catolic mă pot ruga lui. Şi povestindu-i în linii mari necazul meu, plin de bunătate, m-a liniştit, mi-a zis să citesc o cărţulie cu viaţa sfântului şi că totul o să fie bine. Am fost impresionat de faptul că printre altele, fără să scoată în evidenţă faptul, mi-a zis despre el însuşi că, citez: „am fost bolnav de cancer”. Adică cum putea un om să vorbească despre cancer ca despre o gripă? Auzi, „am fost bolnav de cancer”… Adică finalitatea cancerului nu e moartea? Pe moment nu am dat atenţie, dar gândurile astea m-au frământat după aceea mult timp… La câteva zile, la serviciu o colegă mi-a dat o cărţulie mică, roşie. Era Acatistul Sfântului Nectarie. Nu i-l cerusem, dar ştiind necazul meu a zis că mă va ajuta foarte mult, mai ales dacă îl voi citi în fiecare zi timp de patruzeci de zile. Am început să-l citesc, la început ca pe ceva mecanic, obligatoriu, ca pe un medicament pe care trebuie să îl iei zilnic, fie că-ţi place sau nu, trebuie să te supui regimului. Treptat, am început să fiu intrigat de cele citite, voiam să cunosc mai multe despre viaţa Sfântului şi în acelaşi timp descoperisem că Acatistul citit în liniştea bisericii devenea o rugăciune şi chiar o comunicare cu Sfântul Nectarie, iar de la pangarul bisericii am făcut rost de cartea cu viaţa şi minunile lui, citeam şi nu mai puteam de bucurie pentru că descoperisem că minunile nu s-au întâmplat numai în veacurile trecute, ci chiar şi în secolul nostru mai sunt sfinţi, era chiar bizar să văd fotografia Sfântului Nectarie în carte, om ca toţi oamenii, eu care eram obişnuit să văd sfinţi pictaţi numai în icoane. Veneam în timpul zilei în biserică, când erau foarte puţini oameni şi luam câte o carte din raft. Mă ascundeam după câte o coloană şi citeam până uitam de mine. Aşa am descoperit comoara care se ascundea în cărţile pangarului, comoara Ortodoxiei, scrieri care îmi mergeau la suflet, care mă învăţau, care mă făceau să mă privesc introspectiv, să mă analizez. Cărţile respective îmi deşteptau tot felul de trăiri de la lacrimi până la râs, efectiv vibram la cele citite. Este dificil de descris în cuvinte emoţiile trăite. Am început să-mi doresc tare mult să mă spovedesc, dar nu aşa superficial şi mincinos, ci să-mi mărturisesc toate păcatele din copilărie şi până atunci, să spun tot şi să încerc să mă schimb. Tot apăreau amânări şi tot felul de lucruri de făcut, dar chestia cu spoveditul nu-mi ieşea din cap, în fiecare zi mă gândeam numai la asta, zi de zi îmi răsuna în cap: „Spovedeşte-te! Spovedeşte-te!” Până când, într-o zi, am listat la serviciu la imprimantă un îndreptar de spovedanie găsit pe un site ortodox şi am mers în apropierea locului unde muncesc, în curtea unei biserici, am luat loc pe o bancă, m-am rugat şi am început să scriu, să scriu, umplând foi întregi de hârtie… Tot aceeaşi colegă de serviciu m-a îndrumat către Sfânta Mănăstire Sihăstria, la părintele Ciprian, la care am ajuns prin mare mila Domnului într-o zi de sâmbătă, 19 iulie. Am avut temeri mari şi emoţii cât am aşteptat să intru, dar când am intrat şi l-am cunoscut parcă tot zbuciumul sufletesc şi emoţiile au pierit ca prin farmec. I-am povestit în linii mari cine sunt şi ce necazuri am, m-a ascultat plin de bunătate, apoi m-a spovedit, eu fiind plin de ruşine pentru cele citite…La sfârşit, mi-a zis printre altele că trebuie să mă botez, mi-a dat canon pentru vindecarea mea sufletească şi a zis să-l sun ori de câte ori am nevoie de sfat şi binecuvântare, iar în ceea ce priveşte botezul doar să am răbdare. Am ieşit de la el parcă zburând, uşurat şi cu mare bucurie în suflet, mama soacră şi soţia m-au întâmpinat bucuroase în curtea mănăstirii, m-au sărutat şi felicitat, fericite nevoie mare pentru mine… Ce zi binecuvântată a fost!!! De atunci îl tot sunam pe părinte şi nu uitam să-l întreb când mă botează, dar mă amâna tot timpul! El mă amâna şi eu aşteptam câteva zile, şi apoi iar îl sunam auzind: „răbdare, răbdare!” Dar în sfârşit am primit vestea cea buna: să mă pregătesc, să învăţ Crezul, să am toate cele de trebuinţă pentru că vineri 22 august mă aşteaptă la mănăstire, unde am fost botezat după tot tipicul Ortodox. Apoi, la biserica Sfântului Mare Mucenic Gheorghe de la Mitropolie, în Iaşi, am primit scump Sângele şi Trupul Domnului nostru Iisus Hristos!!! Nu voi înceta să-I mulţumesc Domnului pentru mila Sa şi pentru iubirea Sa de oameni pentru că eu păcătosul m-am învrednicit de o taină aşa mare! M-am născut din nou pe 22 august, voi ţine minte acest lucru toată viaţa mea netrebnică.
În linii mari, cam aceste lucruri am avut de povestit, altceva ce să mai zic, doar că acum lupt: cad, mă ridic, iar cad, iar mă ridic, dar nădăjduiesc în Domnul, Îi simt ajutorul şi nu încetez să mă minunez de dragostea Lui pentru noi, însa chiar am „gustat şi am văzut cât de bun este Domnul….”

PS:
Dacă mă întrebaţi despre băieţelul meu, vă pot spune că este bine şi că multe s-au rezolvat în anul scurs. La noi la serviciu a fost angajată cam odată cu naşterea copilului meu o doamnă de origine germană care are o soră în Germania, chiar în oraşul Wiesbaden unde întâmplător este o clinică oftalmologică foarte mare şi prestigioasă, şi unde ea s-a oferit, auzind de problema micuţului, să ne facă rost de programare. În decembrie anul trecut a mers ea cu soţia şi cu micuţul la consult în Wiesbaden, unde le-au zis că fiul nostru se dezvoltă normal, nu are alte afecţiuni, cu ochişorul stâng cel puţin deocamdată nu va vedea, dar că trebuie pusă o proteză oculară pentru dezvoltarea armonioasă a feţei aşa că am fost îndrumaţi în Stuttgart la un alt institut. Am avut mare noroc cu colega mea care vorbeşte nemţeşte, ea a mers în Germania cu soţia mea şi cu copilul, ea ne-a ajutat foarte mult, Domnul să o miluiască! În primăvara anului curent, 2009, înainte de Sfintele Paşti am mers în Stuttgart la Institutul Jorg-Muller-Welt, unde fiului meu i s-a implantat proteza oculară, copilul obişnuindu-se repede cu ea. Privindu-l nici nu-ţi dai seama că are ceva la ochişor! Vreau să spun că deplasarea, împreună cu anestezia şi proteza au fost destul de costisitoare, dar ne-am împrumutat şi am făcut rost de bani… În paralel am făcut şi dosar de finanţare a tratamentului în străinătate prin Ministerul Sănătăţii ajutaţi de naşul meu de botez, de altfel o persoană cu relaţii în domeniul medical. Dar cei de la direcţia sanitară ne-au avertizat că timpul este foarte scurt până la vizita de la Stuttgart şi că e posibil să nu se aprobe finanţarea la timp… Aşa a şi fost, noroc că am avut bani împrumutaţi! La întoarcerea din străinătate, după o perioadă de timp, deşi ne luasem gândul de la banii statului, am fost sunaţi de la direcţia sanitară şi ni s-a comunicat că vom primi totuşi banii de la minister, chiar dacă retroactiv! Mare minune şi mult ajutor de la Dumnezeu am primit cu banii ăştia, căci aveam mari datorii! De altfel, ajutor de la Sfântul Nectarie, de la Maica Domnului şi de la Dumnezeu am primit de nenumărate ori pe tot parcursul călătoriilor atât în străinătate cât şi în viaţa de acasă cu toate că nu meritam… Acum, când scriu aceste rânduri, aşteptăm al doilea copil, tot băieţel, şi, mă rog Sfântului Nectarie, Sfântului Ioan Rusul şi Maicii Domnului să fie sănătos!
Doamne ajută!

Buna ziua!
Geo, am inteles ca ai fot in Eghina la Sf Nectarie.In luna februarie a acestui an doresc sa plec si eu printr- agentie in Eghina.Poti sa-mi oferi mai multe informatii cu privire la traseu,cazare la manastire,etc.
Multumesc anticipat
Critina

[geo.nektarios]

În prealabil postat de kristta13

Buna ziua!
Geo, am inteles ca ai fot in Eghina la Sf Nectarie.In luna februarie a acestui an doresc sa plec si eu printr- agentie in Eghina.Poti sa-mi oferi mai multe informatii cu privire la traseu,cazare la manastire,etc.
Multumesc anticipat
Critina

Nu cunosc detalii legat de cazare... sau de masa... am fost cu niste parinti de la o manastire! si am fost pe cheltuiala lor si am fost cazati fara sa ne gandim la cazare... asa a lucrat Sf.Nectarie! Lucreaza cum nici nu te astepti!
Legat de traseu, stiu ca trebuie sa ajungi mai intai in Athena si de acolo in Portul Pireu! De acolo se ia feribotul pana in Eghina, poti merge cu masina pe vapor si cand ajungi urmaresti indicatorul care duce la Manastirea Sf.Nectarie e o Biserica Imensa! se vede de departe!
alte detalii nu stiu... iarta-ma!

Dumnezeu si Sf.Nectarie sa te umple de pace si bucurie!

[kristta13]

În prealabil postat de geo.nektarios

Nu cunosc detalii legat de cazare... sau de masa... am fost cu niste parinti de la o manastire! si am fost pe cheltuiala lor si am fost cazati fara sa ne gandim la cazare... asa a lucrat Sf.Nectarie! Lucreaza cum nici nu te astepti!
Legat de traseu, stiu ca trebuie sa ajungi mai intai in Athena si de acolo in Portul Pireu! De acolo se ia feribotul pana in Eghina, poti merge cu masina pe vapor si cand ajungi urmaresti indicatorul care duce la Manastirea Sf.Nectarie e o Biserica Imensa! se vede de departe!
alte detalii nu stiu... iarta-ma!

Dumnezeu si Sf.Nectarie sa te umple de pace si bucurie!

Multumesc Geo!