Manifestari ciudate (?)

În prealabil postat de Roseinthedesert

da, uite:

Faptele Apostolilor 9:3 *Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.
4 *El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

fii binecuvantat !

Sf. Biblie nu se interpreteaza mott-a-mott. Aici are sensul ca Saul , cand l-a vazut pe Dumnezeu s-a infricosat si si-a dat seama de miciimea sa si el, s-a aruncat la pamant, in chip de smerenie si slava lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu L-a aruncat la pamant, ci liberul arbitru, care i-a spus ca este pacatos. Saul (adica Sf, Apostol Pavel) a fost un om credincios lui Dumnezeu dupa, legea lui Moise, de aceea s-a aplecat la pamant in fatza lui Dumnezeu. Asemenea lui Saul fac si oamenii in necazuri, oamenii speriati. Necazurile ii fac sa isi aminteasca de Dumnezeu si sa fie smeriti, sa cada in genunchi si sa se roage.

[coldworld]

În prealabil postat de Roseinthedesert

Faptele Apostolilor 9:3 *Pe drum, când s-a apropiat de Damasc, de odată a strălucit o lumină din cer în jurul lui.
4 *El a căzut la pământ şi a auzit un glas, care-i zicea: „Saule, Saule, pentru ce Mă prigoneşti?”

Aceasta este o teofanie, habar nu ai pe ce lume traiesti !
Cand cad ca mustele sub spray acei "carismatici" in secta respectiva, se intalnesc cumva cu Dumnezeu? nu este un alt om in fatza lor? unde ai gasit in Biblie ca au cazut crestini in fatza altor crestini?
Tare va mai rataciti !!!

[Danut7]

In cazul lui Pavel nu cred ca a fost vorba de vorbire in limbi. :)

[anna21]

În prealabil postat de Roseinthedesert

Imi iau inima in dinti si o sa abordez o tema la care vor aparea destui care sa imi spuna ca gresesc. Problema manifestarilor Duhului Sfant. Am observat in decursul anilor ca problema este la mine si nicidecum la Duhul Sfant. Eu sunt cea care cu greu accept ca lucrurile pot arata altfel decat am fost invatata sau decat mi le-am imaginat. Trebuie sa recunosc ca inca am probleme cu privire la felul cum arata uneori lucrurile, cand Duhul Sfant coboara cu putere peste o biserica sau peste cineva anume. Nu odata am intors tot internetul pe dos sa citesc tot ce pot gasi despre un anume predicator prin care Dumnezeu lucreaza intr-un mod ciudat, chiar foarte ciudat, si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca problema este la mine nu la ei. Nu spun ca tot ce zboara se mananca, dar intr-un procent covarsitor luand situatiile cu care m-am confruntat, a trebuit sa recunosc ca am o problema, recunosc ca inca am o problema, nu teoretic ci practic.
Teoretic stiu ca Dumnezeu are voie daca vrea sa ne ia de zuluful parului (Ezechiel 8 :3) si sa ne ridice 2 metri in sus, sau sa ne faca sa stam in cap, sau sa ne tranteasca la pamant si sa aratam ca si cum ne-ar fi lovit trenul, are voie sa ne faca sa tremuram din toate incheieturile sau sa radem ca dementii. Teoretic stiu ca daca Isus a fost in stare sa scuipe pe limba mutului, daca Isaia a umblat gol trei ani, pentru ca asa i-a spus Dumnezeu, atunci nu ar mai trebui sa ma mire nimic. Dar practic, asa crescuta intr-o biserica baptista in care trebuie sa stai linistit pe scaun, asa organizat, si in care nici nu se pune problema de o revarsare puternica a Duhului, desi am parasit de mult spatiul asta rigid si lipsit de viata, inca in subconstientul meu am o problema cu aceste manifestari.

Ce mult m-a intristat postarea ta. Nu cred ca pot sa te ajut (sa te scot din inselare si inchipuire), dar poate macar altii care citesc aici pot intelege ceva.
Voi reda un citrat din parintele Arsenie Boca. Iti recomand sa-l citesti cu multa atentie.

Deci nu-i de mirare ca-i da in robia inselatorului de minte, ca sa-i chinuiasca. Cate unii mai aprinsi la minte, fie de la fire, fie de la boli, neavand cercarea dreptei socoteli, scancesc in inima lor dupa daruri mai presus de fire, imbulziti de iubirea de sine. Avand iubirea fara minte, pe care ar vrea sa o cinsteasca cu daruri mai presus de fire, Dumnezeu ingaduie duhului rau sa-i amageasca desavarsit (II Tesaloniceni 2, 11), ca pe unii ce indraznesc sa se apropie de Dumnezeu, necurati la inima. De aceea, pentru indrazneala, ii da pe seama vicleanului sa-i pedepseasca. Astfel, cand atarna de la Dumnezeu o atare pedeapsa peste oarecare, il cerceteaza satana, luand chipul mincinos al lui Hristos, si graindu-i cu mare blandete ii tranteste o lauda, cu care-l castiga fulgerator, si poate pentru totdeauna, ca pe unul ce, pe calea cea stramta si cu chinuri ce duce la Imparatie, umbla dupa “placeri duhovnicesti”. Iata-l cu momeala pe gat. De acum, dupa oarecare scoala a ratacirii, cand increderea ii va fi castigata desavarsit si-i va fi intarita prin potriviri de semne prevestite, ajunge increzut in sine si in hristosul lui, incat si moarte de om e in stare sa faca, intemeindu-se pe Scriptura.

Iata cum, “puiul de drac” al iubirii de sine, facandu-se barbat si ajutat prin vedenii mincinoase de tatal sau, tatal minciunii, stramba mintea bietului om, incat i se va parea pacatul virtute dumnezeiasca. Ba inca, omorand pe cei ce nu cred ca el, i se va parea ca face slujba lui “dumnezeu” (dumnezeul care l-a inselat pe el) (Numeri 25, 7-13).

Cand stai de vorba cu cate unii din acestia, te uimeste convingerea si siguranta lui, uneori si legatura cu judecata a cuvintelor lui, si nu poti prinde repede ca stai de vorba cu un inselat si sarit din minte. Asta, pana nu-i afli prima spartura a mintii, de la care apoi toate mestesugirile vicleanului sa-si de-a arama pe fata. Trebuie sa-i prinzi momeala pe care a inghitit-o si care, de cele mai multe ori, e caderea la lauda, cu care tatal minciunii si-a mangaiat pruncul iubirii de sine, pe care l-a clocit cu atat osardie cel amagit de minte.

Si nu e mare mirarea, caci zice un filosof: e destul sa primesti in minte o singura prejudecata, ca apoi sa nu fie prapastenie la care sa nu ajungi in chipul cel mai logic posibil cu putinta. De aceea Biserica insira printre pacatele mintii si prejudecatile. (…)

Cu ingaduirea lui Dumnezeu, satana ii cerne si ii culege pe toti cei ce umbla in lumea aceasta dupa placeri, chiar duhovnicesti, daca ii prinde ca inca nu s-au lepadat desavarsit de iubirea de sine si de orice spurcaciune a vietii, dupa atata si atata propovaduire a Bisericii. Ca patimile acestea ii fac pe oameni sa cada loviti de sagetile laudei si sa se trezeasca cu mintea inselata si sarita de la locul ei (din socoteala smereniei).

[coldworld]

În prealabil postat de Danut7

In cazul lui Pavel nu cred ca a fost vorba de vorbire in limbi. :)

bineinteles ca nu.

În prealabil postat de Roseinthedesert

Imi iau inima in dinti si o sa abordez o tema la care vor aparea destui care sa imi spuna ca gresesc. Problema manifestarilor Duhului Sfant. Am observat in decursul anilor ca problema este la mine si nicidecum la Duhul Sfant. Eu sunt cea care cu greu accept ca lucrurile pot arata altfel decat am fost invatata sau decat mi le-am imaginat. Trebuie sa recunosc ca inca am probleme cu privire la felul cum arata uneori lucrurile, cand Duhul Sfant coboara cu putere peste o biserica sau peste cineva anume. Nu odata am intors tot internetul pe dos sa citesc tot ce pot gasi despre un anume predicator prin care Dumnezeu lucreaza intr-un mod ciudat, chiar foarte ciudat, si de cele mai multe ori am ajuns la concluzia ca problema este la mine nu la ei. Nu spun ca tot ce zboara se mananca, dar intr-un procent covarsitor luand situatiile cu care m-am confruntat, a trebuit sa recunosc ca am o problema, recunosc ca inca am o problema, nu teoretic ci practic.
Teoretic stiu ca Dumnezeu are voie daca vrea sa ne ia de zuluful parului (Ezechiel 8 :3) si sa ne ridice 2 metri in sus, sau sa ne faca sa stam in cap, sau sa ne tranteasca la pamant si sa aratam ca si cum ne-ar fi lovit trenul, are voie sa ne faca sa tremuram din toate incheieturile sau sa radem ca dementii. Teoretic stiu ca daca Isus a fost in stare sa scuipe pe limba mutului, daca Isaia a umblat gol trei ani, pentru ca asa i-a spus Dumnezeu, atunci nu ar mai trebui sa ma mire nimic. Dar practic, asa crescuta intr-o biserica baptista in care trebuie sa stai linistit pe scaun, asa organizat, si in care nici nu se pune problema de o revarsare puternica a Duhului, desi am parasit de mult spatiul asta rigid si lipsit de viata, inca in subconstientul meu am o problema cu aceste manifestari.
Si cu toate problemele acestea ale mele, oricat de ciudat si straniu ar arata unele manifestari, nu pot sa nu trag concluzia ca noi asa « ordonati » nu stim nimic din ce inseamna viata din abundenta cu Dumnezeu, avem niste biserici moarte, sau pe moarte, biserici teoretice dar nu practice, si ei ciudatii, care mai de care mai ciudati, au parte de Faptele Apostolilor in bisericile lor.
Au parte de manifestarea gloriei lui Dumnezeu, si totodata de bombardamentului celor ca noi, aia crescuti in « ordine »spirituala, care ii facem in tot felul, de la demonizati, eretici, satanisti, oculti, la ce mai vreti voi. Si de ce ? Pentru simplul fapt ca ne este insultata cultura, traditia si conceptiile pe care le avem.
Noi stam in banci, cantam, mai lacrimam, dar in final plecam acasa tot cu bolile cu care am venit, tot cu legaturile demonice cu care am venit, tot cu depresia, blocajul sentimetelor, oboseala spirituala. La ei, cad pe jos, se tavalesc, striga, tremura, fac tot felul de scheme, dar intr-un final, pleaca acasa sanatosi, vindecati fizic si emotional, atinsi de puterea lui Dumnezeu. La noi arata bine, civilizat, ordonat, la ei ciudat, dar la urma urmei rezultatul conteaza. Nu asta fluturam tot timpul? Roadele conteaza, ceea ce culegem conteaza!!! Daca culegem uscaciune ceva e in neregula, poate nu ei sunt pe o cale gresita ci chiar noi care ne credem echilibrati si cu capul pe umeri.
Vor sarii teologii ca arsi citind aceste randuri, bineinteles ca invatatura este important sa fie corecta, biblica, dar daca invatatura noastra « corecta » nu da rezultate ar trebui sa ne gandim un pic, macar un pic daca nu cumva aceasta invatatura nu este paralela cu Biblia. Vor mai sarii unii si vor spune ca adevarul este undeva la mijloc, cu asta ne simtim noi bine cu uscaciunea si cu zona gri. Citind in Biblie nu am gasit zone grii, zone de mijloc, Isus nu a vindecat doar jumatate din cei care au venit la El, nu a permis Duhului Sfant sa se manifeste prin El cu jumatati de masura.
In concluzie, poate sa arate cat se poate de ciudat, daca invatatura data de predicatorul respectiv o gasesc in Biblie, eu nu ma mai impotrivesc, desi uneori imi vine sa inchid ochii cand vad anumite faze, va trebui sa imi smulg sistemul acesta romanesc din radacini si sa termin cu ideile preconcepute, pentru ca exact asta sunt IDEI PRECONCEPUTE, de care suntem plini, si necazul cel mare este ca majoritatea nu vad asta.

Desigur, si dansul de bucurie al lui David inaintea Domnului a parut ciudat si total lipsit de "sfintenie" ... Ditamai regele, aproape gol, intra in cetate sarind ca apucatul inaintea chivotului Domnului ...

Eu cred ca vrem prea mult sa fim religiosi si prea putin sa fim traitori ... Cu un Dumnezeu care este un foc mistuitor (Evrei 12:29) , care a dat totul, inclusiv pe Fiul Sau, din iubire pentru niste pacatosi nevolnici ca noi, ar trebui sa fim mai putin teoreticieni si mult mai traitori ... Ne complacem in apa zeama calie a ce se cuvine si ce nu, si nu suntem nici fierbinti, nici reci ...

Exista vreun om caruia sa-i placa sa fie iubit asa, printre altele, dupa cuviinta ... dupa bani, serviciu, copii, vecini si vreo 2 prieteni? Desigur ca nu! Vrem sa fim iubiti total, complet, fierbinte, sincer, neprefacut ...

Doar lui Dumnezeu, care este cel care merita mai mult decat oricine, iubirea noastra fierbinte si devotamentul nostru total, ii dam ce ne mai ramane dupa ce am decis ce anume se cuvine si ce nu ...

Si da, Rose, ai dreptate ... cei care pierdem suntem noi. Dumnezeu oricum ne vede inima si ea este singura care conteaza in ochii Lui ... Si daca inima mea este atat de plina de iubire pentru El incat imi vine sa strig, sa dansez, sa ma arunc la pamant, sa plang, sa rad ... eu sunt cea care pierde daca ma infranez de la toate aceste lucruri ... Este ca si cum mi-as inchide inima la bucuria de a ma sti ca sunt copilul unui atat de minunat Dumnezeu ...

[lacrimi]

În prealabil postat de macsim

Desigur, si dansul de bucurie al lui David inaintea Domnului a parut ciudat si total lipsit de "sfintenie" ... Ditamai regele, aproape gol, intra in cetate sarind ca apucatul inaintea chivotului Domnului ...

Eu cred ca vrem prea mult sa fim religiosi si prea putin sa fim traitori ... Cu un Dumnezeu care este un foc mistuitor (Evrei 12:29) , care a dat totul, inclusiv pe Fiul Sau, din iubire pentru niste pacatosi nevolnici ca noi, ar trebui sa fim mai putin teoreticieni si mult mai traitori ... Ne complacem in apa zeama calie a ce se cuvine si ce nu, si nu suntem nici fierbinti, nici reci ...

Exista vreun om caruia sa-i placa sa fie iubit asa, printre altele, dupa cuviinta ... dupa bani, serviciu, copii, vecini si vreo 2 prieteni? Desigur ca nu! Vrem sa fim iubiti total, complet, fierbinte, sincer, neprefacut ...

Doar lui Dumnezeu, care este cel care merita mai mult decat oricine, iubirea noastra fierbinte si devotamentul nostru total, ii dam ce ne mai ramane dupa ce am decis ce anume se cuvine si ce nu ...

Si da, Rose, ai dreptate ... cei care pierdem suntem noi. Dumnezeu oricum ne vede inima si ea este singura care conteaza in ochii Lui ... Si daca inima mea este atat de plina de iubire pentru El incat imi vine sa strig, sa dansez, sa ma arunc la pamant, sa plang, sa rad ... eu sunt cea care pierde daca ma infranez de la toate aceste lucruri ... Este ca si cum mi-as inchide inima la bucuria de a ma sti ca sunt copilul unui atat de minunat Dumnezeu ...

De ce nu o chemi si pe Rose in adunarea ta, sa-si manifeste si ea "bucuria"...
Iertati-ma si Dumnezeu sa va lumineze

[Radu32]

hai s-o spunem pe aia dreapta; bisericile traditionale, apostolice sunt depasite de problemele omului modren,anacronice si cazute in desuetudine, mentinute intr-un conservatorism ritualic sec ,care nu mai are de-a face cu omul sec 21 !

ma duc la biserica traditionala, ca sa vad ce ?
un popa plictisit care predica prost vreo 15 minute, si se grabeste sa termine mai repede, nereusind sa transmita nimica spre spectatori,dincolo de altar, eventual transmite lipsa de vocatie, asta cu siguranta !
lipsa de implicare sociala, a bisericilor traditionale, adica te duci acolo singur ,si iesi singur pe usa ,la fel ca la inceput !

muzica e la ,fel plictisitoare ,si veche, parca vesnic e inomormantare, de-ti vine sa fugi de aocolo, nu sa stai !

bisericile traditi0onale au o problema, si daca persita in consrvatoruismul fad si sec,vor pierde in continuare cridinciosi, pentru ca nu vor sa se adapteze timpului istoric nou,in care functioneaza !

În prealabil postat de lacrimi

De ce nu o chemi si pe Rose in adunarea ta, sa-si manifeste si ea "bucuria"...
Iertati-ma si Dumnezeu sa va lumineze

Lacrimi, cu toata dragostea in Hristos, te invit si pe tine la o portie de bucurie ... Cred ca ti-ar prinde bine ... :)

[coldworld]

În prealabil postat de macsim

Lacrimi, cu toata dragostea in Hristos, te invit si pe tine la o portie de bucurie ... Cred ca ti-ar prinde bine ... :)

Du-te, Lacrimi, la carismatici, ca sa te convingi odata pentru totdeauna ca acolo e Diavolul.
Eu am fost si am ramas ingrozita de ce e acolo.