Poezii preferate...

[Doriana]

Valeriu Gafencu - Un gand smerit

Un gand smerit si simplu, o lumina,
Spre Tine se inalta lin din mina
Si sufletul inlacrimat se roaga:
"O, vino, de pacate ne dezleaga".

Iisuse, Doamne, vino-n zori!
Te cheama cei din inchisori.
O, vino, mina lumineaza,
Pe noi ne binecuvanteaza!

Pe fruntea mea senina mana-Ti pune
Si cheama-ma incetisor pe nume
Cum Ti-ai chemat prietenul din groapa...
Te rog, Iisuse, da-mi un pic de apa.

Pe umeri ma apasa greu o cruce
Si sanger... Da-mi putere s-o pot duce,
Da-mi Paine, Apa vie da-mi din Vita,
Sa simt pulsand viata in mladita.

Enigmatici şi cuminţi,
Terminându-şi rostul lor,
Lângă noi se sting şi mor,
Dragii noştri, dragi părinţi.

Chiamă-i Doamne înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost,
Şi fă-i tineri cum au fost,
Fă-i mai tineri decât noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Să-i mai poţi întârzia
Să o ia de la început.

Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori,
Doamne fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc,
Ia priviţi-i cum se sting,
Lumânări în cuib de cuc,
Parcă tac, şi parcă ning.

Plini de boli şi suferind
Ne întoarcem în pământ,
Cât mai suntem, cât mai sunt,
Mângâiaţi-i pe părinţi.

E pământul tot mai greu,
Despărţirea-i tot mai grea,
Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.

Dar de ce priviţi asa,
Fata mea şi fiul meu,
Eu sunt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut-mâna, tatăl meu,
Sărut-mâna, mama mea.
Rămas bun, băiatul meu,
Rămas bun, fetiţa mea,

Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetiţa mea.

[mara2008]

I-am cerut lui Dmnezeu sa ma faca puternic,
pentru ca sa pot pune in aplicare proiecte marete
Si El m-a lasat slab precum eram
pentru a ma pastra intru smerenie.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea sanatatea,
Pentru a pune inpractica planuri grandioase
iar el mi-a dat durerea
pentru a-L intelege mai bine.
ii cerui bogatia pamantului
pentru a dobandi totul
iar El m-a lasat sarac
pentru a nu deveni egoist.
I-am cerut puterea,
pentru ca oamenii sa aiba nevoie de mine
iar El mi-a dat umilinta
pentru ca eu sa am nevoie de ei.
I-am cerut lui Dumnezeu totul,
pentru ca sa ma pot bucura de viata,
iar El mi-a lasat doar viata,
pentru ca sa ma invat a ma incanta de toate.
-Doamne ,n-am primit nimic
din tot ceea ce am cerut,
dar totusi mi-ai dat
tot ceea ce aveam nevoie,
si asta aproape impotriva vointei mele.
Rugaciunile pe care nu le-am facut mi-au fost implinite.
fie laudat Dumnezeul meu,
intre toate popoarele
caci intre toti pamantenii
nimeni nu a dobandit ceea ce am dobandit eu!

În prealabil postat de mara2008

I-am cerut lui Dmnezeu sa ma faca puternic,
pentru ca sa pot pune in aplicare proiecte marete
Si El m-a lasat slab precum eram
pentru a ma pastra intru smerenie.
I-am cerut lui Dumnezeu sa-mi dea sanatatea,
Pentru a pune inpractica planuri grandioase
iar el mi-a dat durerea
pentru a-L intelege mai bine.
ii cerui bogatia pamantului
pentru a dobandi totul
iar El m-a lasat sarac
pentru a nu deveni egoist.
I-am cerut puterea,
pentru ca oamenii sa aiba nevoie de mine
iar El mi-a dat umilinta
pentru ca eu sa am nevoie de ei.
I-am cerut lui Dumnezeu totul,
pentru ca sa ma pot bucura de viata,
iar El mi-a lasat doar viata,
pentru ca sa ma invat a ma incanta de toate.
-Doamne ,n-am primit nimic
din tot ceea ce am cerut,
dar totusi mi-ai dat
tot ceea ce aveam nevoie,
si asta aproape impotriva vointei mele.
Rugaciunile pe care nu le-am facut mi-au fost implinite.
fie laudat Dumnezeul meu,
intre toate popoarele
caci intre toti pamantenii
nimeni nu a dobandit ceea ce am dobandit eu!

Superbă poezia aceasta! Dacă este scrisă de tine felicitări!

[mara2008]

Nu Dorina ,nu este scrisa de mine.
Daca era scrisa de mine sau stiam autorul as fi precizat.

[Mihnea Dragomir]

Naşterea Ta, Cristoase, Dumnezeul nostru
Răsărit-a lumii Lumina cunoştinţei
că întru dânsa cei ce slujeau stelelor,
de la stea au învăţat
să se închine Ţie,
Soarelui dreptatii,
şi să Te cunoască pe Tine,
Răsaritul cel de sus.
Doamne, mărire Ţie !

(Troparul Naşterii)

[Mihnea Dragomir]

Cântecul Căţelei
(S. Esenin)

Când se rupea ziua de noapte,
În ocol, pe ogrinji uscaţi,
Căţeaua a fătat şapte
Căţei roşcaţi.


Îi dezmierda iubitoare,
Lingându-i în timp ce sugeau.
Fulgi de ninsoare
De caldul burţii ei se topeau.


Iar mai pe seară,
Când se culca păsăretul buimac,
A venit ursuz omul de-afară
Şi i-a băgat pe toţi şapte-n sac.


Alergând după ei prin troiene,
Gâfâia prin omătu-ndesat...
Şi mult după-aceea, multă vreme,
Oglinda apei a tot tremurat.


Apoi, când se-ntorcea zdrobită,
Să-şi lingă sudoarea lângă culcuş,
I se păru că luna pe casă ivită
E unul din căţeluşi.


Privea ceru-n neştire,
Scheunând amar,
În timp ce luna subţire
Se pitea după-o culme-n hotar.


Umilă, smerită, parcă datoare,
Când unul, altul o mai lovea,
Aştri blânzi, pâlpâiau prin ninsoare
Ochii ei de căţea.


Doi bureţi
(M. Sorescu)

Doi bureţi
Erau băieţi
Şi-şi vorbeau de la burete
La burete cu "băiete".

Când stăteau la vreo agapă
Mâncau sare şi beau apă,
Acolò pe fund de mare :
Aci apă, aci sare.

La sare se-nţelegeau,
Dar la apă se-mbrânceau...

Iar acuma pe dulap,
Nu se ceartă, nu se bat.
Sarea e-n bucatarie.
Apa-n aer, cine ştie.

[penticostalulmantuibil]

M-auzi cum cant - si totusi
Nimic nu-mi spui, ci stai,
De ce nu ma mai mustri
Cum mai demult faceai?

Ma vezi cum fac, - si totusi
Ma lasi sa fac asa,
De ce nu ma mai mustri
Cum ma-ndreptai candva?

Ma stii cum merg, - si totusi
Ma lasi sa merg cum vreu,
De ce nu ma mai mustri
Ci stai si taci mereu?

M-asculti cum spun, - si totusi
Ma lasi cum vreau sa zic,
De ce nu ma mai mustri
Si nu-mi mai spui nimic?

- O, trufasa mea fire
Cum mi Te-a-ndepartat
O, duhul meu cel mandru
Ce nu-i placea mustrat!

- Azi taci - dar gol si vested
E-ntregul meu hotar
Si searbada-i cantarea
Si truda-i fara har.

Cu inima zdrobita
Nimic nu-ti cer asa
Isuse, ca mustrarea
Ce ma-ndrepta candva.

[Tia]

[COLOR=#993333]Savarsirea Cuvioasei Maria Egipteanca[/COLOR]

[COLOR=#993333] de Sfantul Ioan Iacob[/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR]
[COLOR=#993333] In vremea noptii langa apa
In lunca Sfantului Iordan
Asteapta cautand in zare
Un pustnic Calamonitean.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Ce ai batranule Parinte,
De esti asa nerabdator
Si tot privesti in “ceea parte”
Cu ochiul tau iscoditor?[/COLOR]

[COLOR=#993333] Ai pus vreo undita in apa
Si n-o gasesti la locul ei
Sau la loc mai bun de pescuire
De ceea parte poate vrei?[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar asta nu se face noaptea,
S-o faci mai bine de cu zi
Si-i lucru de mirare Avvo,
Ca-ti vine dor a pescui![/COLOR]

[COLOR=#993333] Asa s-ar fi mirat oricine
Vazandu-l pe batran sezand
La miezul noptii langa apa
(Pescar pe el l-ar fi crezand).[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar dupa cum se vede treaba
Nu-i este lui de pescuit
De sta asa in nemiscare,
Rugandu-se necontenit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Privind mai bine, vom cunoaste
Ca este “Pustnicul Zosima”,
El poarta mantie in spate,
La piept: Epitrahil si schima.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Un vas bisericesc in mana,
El tine prea cuviincios
Avand dumnezeiescul Sange
Cu Sfantul Trup al lui Hristos.[/COLOR]

[COLOR=#993333] In vremea asta el asteapta
Din ceea parte de Iordan,
Sa vie spre impartasire
“Sihastra de neam Egiptean”.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Un an de zile se-mplinise
De cand s-a inteles cu ea
S-aduca “Sfintele” Batranul
Si-acuma ea intarzia![/COLOR]

[COLOR=#993333] In mintea lui i se strecoara
O banuiala cu fior:
“Dar poate nu mai sunt eu vrednic
Sa vad acum acel "![/COLOR]

[COLOR=#993333] Si daca vine ce voi face?
[/COLOR][COLOR=#993333] De luntre nu m-am ingrijit”!
Acestea cugetand Batranul
Un plans amar l-a napadit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar numai iata ca zareste
Pe Sfanta pustnica venind
Deasupra apei (ca pe gheata)
Mirat o vede el pasind.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Pe trupul ei parlit de soare
Si ca o scandura uscat
Ea poarta doar o zdreanta veche
Pe care Pustnicul i-a dat.[/COLOR]

[COLOR=#993333] In ziua cand era sa moara
Atuncea s-a impartasit
Si pentru asta pe Zosima
Mai inainte l-a vestit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Caci vrand sa moara nestiuta
I-a zis sa vie la un an
S-o afle ca mai inanite
De ceea parte de Iordan.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Cu multa nerabdare Avva
In anul urmator venind
Aflat-a trupul Cuvioasei
De un an de zile adormit.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Iar in nisip era scrisoare
Cu ziua savarsirii ei:
Ca-i este numele “Maria”
S-o-ngroape dupa obicei.[/COLOR]

[COLOR=#993333] Cantandu-i cele cuvenite
Sedea Batranul cugetand,
Ca nu avea nici o unealta
Sa-i faca groapa in pamant![/COLOR]

[COLOR=#993333] Dar, O! [/COLOR][COLOR=#993333]Minune prea slavita!
Venind un leu infricosat,
Cu ghearele scobind indata,
Mormantul Sfintei a sapat![/COLOR]

[COLOR=#993333] Apoi plecandu-se cucernic
In pace el s-a departat
Iar pustnicul cu multe lacrimi
Cinstitul trup a ingropat![/COLOR]
[COLOR=#993333] [/COLOR]

,,Afara-i vant si-i gol ulciorul.
- Hangiu smintit, da fuga iar !
Vreau vin ca zarea si ca dorul
Si cum e jalea de amar.

El insa-mi toarna in nestire
Un vin adanc cu umbre lungi.
- Bea ! Dulce-i ca o amintire
Pe care-o chemi cand o alungi.

Ulcioru-i gol si-afara vantul...
- Hangiu smintit, da fuga iar !
Vreau vin ca bezna, ca mormantul
Si cum e moartea de amar.

Hangiul insa-mi pune-n fata
Un vin insangerat de vremi.
- Bea ! Este dulce ca o viata
Pe care-o ierti cand o blestemi."