|
#11
|
|||
|
|||
Citat:
daca ti s-a spus "DOAR CE E SCRIS E VALABIL" inseamna ca sunt persoane neo-protestante eu sunt casatorita catolic cu un catolic am facut pregatire pentru casatorie am facut casatorie cu Liturghie (inclusiv spovada si impartasanie - si la noi se poate fara...) |
#12
|
|||
|
|||
Citat:
|
#13
|
|||
|
|||
Sa inteleg ca esti catolica; s_s_s????
De la ce vine numele tau???? |
#14
|
|||
|
|||
Dulcineea, ceea ce ai propus tu prin topicul acesta nu este deloc ziditor, ci o barfa in toata regula. Oare nu te-am mai atentionat asupra acestui lucru? Acest lucru se intampla si printre noi, nu numai printre altii. Nu cred ca acela este un exemplu, generalizarile de acest gen nu fac decat rau si sunt absolut in afara adevarului!
|
#15
|
|||
|
|||
Citat:
|
#16
|
|||
|
|||
Citat:
Vorbesc din ce am vazut personal, sss asa ca las-o balta si spune-ne mai bine ce nelamuriri ai? |
#17
|
|||
|
|||
Si tinerii ortodocsi care nu au calcat in viata lor la biserica? Haideti, fratilor! Opriti-va! Subiectul acesta este o rusine pentru un forum ortodox!
|
#18
|
|||
|
|||
Citat:
[size=1]Tabăra ECUMENICA din Tg. Lăpuș, exemplu concret de formare în spiritul umanismului integral ECUMENICA TABĂRA PENTRU TINERET TG. LĂPUȘ, 16-23 august 2006 Ediția a VIII-a Această tabără nu e doar una religioasă, ci și una cultural-socială. Pe lângă conferințele zilnice susținute de personalități ale lumii religioase și laice, în fiecare an reînviem spiritul Evului Mediu printr-un carnaval medieval de anvergură, cu muzică și dansuri medievale, cu personajele cetății medievale (regele, regina, bufonul, curteni, călugări, saltimbanci, vrăjitoare, prințese etc); Organizăm excursii prin Țara Lăpușului, la biserici monument, la gospodari ce mai obțin var ca și acum 1000 de ani sau cărbune din lemn, nopți de veghe cu lumânări pe lacuri, concursuri sportive, de cultură generală, de creativitate, de pictură, distractive etc. În 2001, tinerii (peste 150) au avut posibilitatea să fie ziariști pentru o zi, să ia interviuri, să aplice chestionare despre tabără. S-au făcut castele din nisip și modelaj în lut, au fost seri de folclor (mituri populare prezentate de profesori universitari într-un mediu natural fermecător). Toată lumea a învățat să lucreze cînepa, de la cules pînă la obținerea pânzei și menținerea ei, folosind unelte de pe vremea străbunicilor: meliță, urzoi, vârtelnițe, fusăriță, răschitorul, ciubărul, cujeica, războiul de țesut, durgalăul, maiul, ticlazăul; să taie lemne cu securea, să mulgă vaca etc., în cadrul unui concurs de reînviere a tradițiilor. S-au făcut excursii pe munte, am vizitat mine părăsite și am cules afine cu pieptenele special confecționat. Seara s-a aprins focul de tabără și s-a cîntat și dansat la un concert folk live. Tabăra a presupus și vizite la meșteri populari – sculptori în lemn de porți maramureșene, troițe, măști, icoane, de asemenea vizite la spital și la săracii din oraș, cu pachete de mâncare. Am imaginat și o călătorie inițiatică la Locurile Sfinte (simbolizate în acest caz de Mănăstirea Rohia – situată la 7 km de Tg. Lăpuș). Călătoria se desfășura pe un drum de țară și prin pădure. Au fost 7 etape, cu 7 încercări diferite. Echipele plecau la 10 minute diferență una de alta. Tinerii au trebuit să poarte câte un rucsac plin cu bolovani (simbolul păcatelor noastre), de asemenea să-și formeze un lider din mers (având în vedre că echipele au fost formate pe loc, tocmai pentru a-i pune în situații-problemă), care să încurajeze membrii grupului, să-i sfătuiască. Drumul spre mănăstire era complet necunoscut „pelerinilor”, aceștia fiind ghidați de semne făcute pe copaci sau pe iarbă (unele făcute în mod intenționat pentru a deruta); toți trebuiau să gândească rapid și într-un mod creștin deoarece aveau de trecut mai multe probe-încercări: de cultură generală, proba bunului Samaritean, proba de îndemânare – prinderea cu gura a unor mere dintr-un lighean cu apă), salvarea unui păgân muribund (un student la teatru a jucat perfect rolul păgânului în agonie) de la pedeapsa iadului, prin botezarea lui cu apă însoțită de semnul crucii; proba de dans și de muzică a constat în improvizarea unui dans pentru o melodie la fel de improvizată, apoi proba de rezistență și „alpinism”: în mai puțin de 2 minute au trebuit să se cațere pe unul sau doi membrii ai grupului pentru a păstra cât mai puține picioare pe pământ; proba 7: pentru că era luni au trebuit să scrie pe o foaie tot ce își mai aminteau din Evanghelia zilei precedente. Totul s-a terminat cu vizita la Mănăstirea Rohia (locul unde a trăit și este și îngropat Nicolae Steindhardt), unde am putut vedea Marea bibliotecă și vestitele ei volume, colecția de cărți vechi și icoane, altarul de vară, capela, toate învăluite într-o poezie blândă, văratică. Concluzia acestui traseu de inițiere era că oricâte încercări avem de depășit în viață, nu trebuie să ne îndepărtăm de Calea cea Dreaptă. În 2002, întâlnirea de la Tg.Lăpuș s-a vrut mai mult decât o tabără de vară. Am invitat tineri din toată țara în intenția de a inaugura o întâlnire a tineretului creștin de pretutindeni. Au fost invitate personalități profesori, preoți, scriitori de toate genurile pentru a ține conferințe-discuții cu tinerii și adulții. La acțiunile din anii precedenți (revăzute și îmbunătățite) s-au adăugat foarte multe lucruri inedite: concursuri de regionalisme și arhaisme, de citate celebre, parodii după melodii populare sau de muzică ușoară, poezie dadaistă; * lansarea pe apă de mesaje pacifiste, creștine, în sticle (s-au schimbat rolurile: salvatorii ne-am vrut noi, iar naufragiații – mai mult sau mai puțin – vor fi fost cei ce-au pescuit și citit scrisorile noastre de iubire și prietenie); * ziua scriitorilor: vizita unui grup de scriitori ardeleni, conduși de d-l redactor de televiziune Radu Țuculescu de la TVR Cluj; am ascultat scriitura fiecăruia în mijlocul singurului muzeu de sculptură în aer liber din România – Muzeul Florian (situat la 4 km de Tg.Lăpuș); * prezentare de modă medievală bluff (gen vrăjitoare pe mătură, rege detronat, călău cu spînzurătoare portabilă, înghițitor de flăcări cu extinctor etc.); * concursuri sportive: fotbal, baschet, poligon de biciclete, ștafete, concursuri de înot, discoteci în pijama, întreceri distractive (ex.: cum facem mămăligă la ceaun, mâncare chinezească: cine termină primul-întrecere pe echipe), probe pentru acordarea de prim ajutor în situații extreme, alpinism etc.; ............... În 2005, parcursul spiritual al tinerilor a fost ghidat pas cu pas de călugărul carmelitan Adolfo Scandura, care a și susținut colocvii zilnice despre păcatele capitale, antrenând toate echipele într-un adevărat maraton al cunoașterii de sine. ............... Acest mozaic de acțiuni, cimentat cu prietenie și iubire de aproapele, nu face decât să pună în evidență convingerea noastră că pe Dumnezeu îl găsești și în jocuri, dans sau muzică sau, și mai simplu, te găsește El atunci când râzi, când sari, cânți sau scrii. Pr.Silviu Hodiș ................... Primul obstacol a apărut de la însuși Dumnezeu sub forma unui drum inundat, dar pe care l-am trecut cu picioarele, nu speriindu-ne de apa ce ne intra în încălțăminte și ne uda pantalonii, ci bucurându-ne ca niște copii care pot, în sfârșit, să simtă cum se topesc în natura din jur. Toată apa aceea ne-a făcut să râdem și să glumim pe seama ei ori de câte ori ne aduceam aminte. Am alergat spre prima probă, privind cu nesaț dealurile împădurite din jurul nostru. Când am ajuns aici, o idee i-a venit unuia dintre noi și asta ne-a ușurat munca. Părea așa de ușor… La a doua probă un cuvânt este de ajuns pentru a ne organiza și totul venea parcă de la sine. Pas cu pas ne-am descoperit unii pe alții. Strigătul de încurajare nu ne-a părăsit nici o clipă simțind cum ne leagă în câteva clipe pentru eternitate. Strigam cu toții din tot sufletul către Dumnezeu o rugăciune, apoi alta și alta… Pădurea răsuna de vuietul uralelor, iar dealurile ne răspundeau cu ecoul lor. Puterea și însuflețirea ce ne doream se întorcea la noi prin fiecare copac, prin fiecare frunză, piatră sau fir de iarbă. Nu mai era frig, nici oboseală, ci doar o bucurie sinceră, ce creștea în noi precum aburii din dealurile mustind de apa ploii. Probă după probă ne îndeplineam lucrarea cu zâmbete în suflet și căutări de laudă. Simțeam cum hainele se lipesc de mine, iar în palmă sudoarea picura pe pământ, contopindu-se cu a celui din urma mea. O clipă l-am privit în ochi, mi-a zâmbit și s-a întors spre cel ce îl urma, spre ai oferi mai departe o privire vie și un zâmbet. Am străbătut drumul, am înfruntat pădurea, am luat dealul în piept pe cărările lui înguste până când, într-un sfârșit, măreața turlă a bisericii a răsărit dintre vârfurile copacilor. Ne apropiam alergând și strigând de bucurie până când, în fața unei porți, ne-am oprit uimiți: Rohia! Soarele de seară sufla aur pe acoperișurile și zidurile mănăstirii. Străluceau icoanele, împletind lumina lor cu căutările vecerniei ce păreau să legene încetișor pădurea. Emoționați, nu îndrăzneam nici unul să spunem ceva. Ne auzeam răsuflarea unul altuia. Pășeam încet, parcă să nu tulburăm pacea aceea sfântă ce domnea peste tot. Ne-am apropiat mai cu îndrăzneală, spălându-ne fețele de noroi și apoi închinându-ne la sfintele icoane. În fața bisericii, ne-am adunat în curând cu toții, privind în jurul nostru cu fericire: „A meritat totul!” Pe drumul spre întoarcere ne priveam unii pe alții și ne vorbeam. Era în noi ceva nou și frumos, iar în ochii celui de lângă mine vedeam un om, un om aparte: prietenul meu. E plin pământul de prieteni, dar uneori, în vâltoarea vieții, te întâlnești pe drum cu tine însuți. [/size] http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=90659 |
#19
|
|||
|
|||
Pun din nou mesajul, cu diacriticele înlocuite.
[size=1]Tabara ECUMENICA din Tg. Lapus, exemplu concret de formare în spiritul umanismului integral ECUMENICA TABARA PENTRU TINERET TG. LAPUS, 16-23 august 2006 Editia a VIII-a Aceasta tabara nu e doar una religioasa, ci si una cultural-sociala. Pe lânga conferintele zilnice sustinute de personalitati ale lumii religioase si laice, în fiecare an reînviem spiritul Evului Mediu printr-un carnaval medieval de anvergura, cu muzica si dansuri medievale, cu personajele cetatii medievale (regele, regina, bufonul, curteni, calugari, saltimbanci, vrajitoare, printese etc); Organizam excursii prin Tara Lapusului, la biserici monument, la gospodari ce mai obtin var ca si acum 1000 de ani sau carbune din lemn, nopti de veghe cu lumânari pe lacuri, concursuri sportive, de cultura generala, de creativitate, de pictura, distractive etc. În 2001, tinerii (peste 150) au avut posibilitatea sa fie ziaristi pentru o zi, sa ia interviuri, sa aplice chestionare despre tabara. S-au facut castele din nisip si modelaj în lut, au fost seri de folclor (mituri populare prezentate de profesori universitari într-un mediu natural fermecator). Toata lumea a învatat sa lucreze cînepa, de la cules pîna la obtinerea pânzei si mentinerea ei, folosind unelte de pe vremea strabunicilor: melita, urzoi, vârtelnite, fusarita, raschitorul, ciubarul, cujeica, razboiul de tesut, durgalaul, maiul, ticlazaul; sa taie lemne cu securea, sa mulga vaca etc., în cadrul unui concurs de reînviere a traditiilor. S-au facut excursii pe munte, am vizitat mine parasite si am cules afine cu pieptenele special confectionat. Seara s-a aprins focul de tabara si s-a cîntat si dansat la un concert folk live. Tabara a presupus si vizite la mesteri populari – sculptori în lemn de porti maramuresene, troite, masti, icoane, de asemenea vizite la spital si la saracii din oras, cu pachete de mâncare. Am imaginat si o calatorie initiatica la Locurile Sfinte (simbolizate în acest caz de Manastirea Rohia – situata la 7 km de Tg. Lapus). Calatoria se desfasura pe un drum de tara si prin padure. Au fost 7 etape, cu 7 încercari diferite. Echipele plecau la 10 minute diferenta una de alta. Tinerii au trebuit sa poarte câte un rucsac plin cu bolovani (simbolul pacatelor noastre), de asemenea sa-si formeze un lider din mers (având în vedre ca echipele au fost formate pe loc, tocmai pentru a-i pune în situatii-problema), care sa încurajeze membrii grupului, sa-i sfatuiasca. Drumul spre manastire era complet necunoscut „pelerinilor”, acestia fiind ghidati de semne facute pe copaci sau pe iarba (unele facute în mod intentionat pentru a deruta); toti trebuiau sa gândeasca rapid si într-un mod crestin deoarece aveau de trecut mai multe probe-încercari: de cultura generala, proba bunului Samaritean, proba de îndemânare – prinderea cu gura a unor mere dintr-un lighean cu apa), salvarea unui pagân muribund (un student la teatru a jucat perfect rolul pagânului în agonie) de la pedeapsa iadului, prin botezarea lui cu apa însotita de semnul crucii; proba de dans si de muzica a constat în improvizarea unui dans pentru o melodie la fel de improvizata, apoi proba de rezistenta si „alpinism”: în mai putin de 2 minute au trebuit sa se catere pe unul sau doi membrii ai grupului pentru a pastra cât mai putine picioare pe pamânt; proba 7: pentru ca era luni au trebuit sa scrie pe o foaie tot ce îsi mai aminteau din Evanghelia zilei precedente. Totul s-a terminat cu vizita la Manastirea Rohia (locul unde a trait si este si îngropat Nicolae Steindhardt), unde am putut vedea Marea biblioteca si vestitele ei volume, colectia de carti vechi si icoane, altarul de vara, capela, toate învaluite într-o poezie blânda, varatica. Concluzia acestui traseu de initiere era ca oricâte încercari avem de depasit în viata, nu trebuie sa ne îndepartam de Calea cea Dreapta. În 2002, întâlnirea de la Tg.Lapus s-a vrut mai mult decât o tabara de vara. Am invitat tineri din toata tara în intentia de a inaugura o întâlnire a tineretului crestin de pretutindeni. Au fost invitate personalitati profesori, preoti, scriitori de toate genurile pentru a tine conferinte-discutii cu tinerii si adultii. La actiunile din anii precedenti (revazute si îmbunatatite) s-au adaugat foarte multe lucruri inedite: concursuri de regionalisme si arhaisme, de citate celebre, parodii dupa melodii populare sau de muzica usoara, poezie dadaista; * lansarea pe apa de mesaje pacifiste, crestine, în sticle (s-au schimbat rolurile: salvatorii ne-am vrut noi, iar naufragiatii – mai mult sau mai putin – vor fi fost cei ce-au pescuit si citit scrisorile noastre de iubire si prietenie); * ziua scriitorilor: vizita unui grup de scriitori ardeleni, condusi de d-l redactor de televiziune Radu Tuculescu de la TVR Cluj; am ascultat scriitura fiecaruia în mijlocul singurului muzeu de sculptura în aer liber din România – Muzeul Florian (situat la 4 km de Tg.Lapus); * prezentare de moda medievala bluff (gen vrajitoare pe matura, rege detronat, calau cu spînzuratoare portabila, înghititor de flacari cu extinctor etc.); * concursuri sportive: fotbal, baschet, poligon de biciclete, stafete, concursuri de înot, discoteci în pijama, întreceri distractive (ex.: cum facem mamaliga la ceaun, mâncare chinezeasca: cine termina primul-întrecere pe echipe), probe pentru acordarea de prim ajutor în situatii extreme, alpinism etc.; ............... În 2005, parcursul spiritual al tinerilor a fost ghidat pas cu pas de calugarul carmelitan Adolfo Scandura, care a si sustinut colocvii zilnice despre pacatele capitale, antrenând toate echipele într-un adevarat maraton al cunoasterii de sine. ............... Acest mozaic de actiuni, cimentat cu prietenie si iubire de aproapele, nu face decât sa puna în evidenta convingerea noastra ca pe Dumnezeu îl gasesti si în jocuri, dans sau muzica sau, si mai simplu, te gaseste El atunci când râzi, când sari, cânti sau scrii. Pr.Silviu Hodis ................... Primul obstacol a aparut de la însusi Dumnezeu sub forma unui drum inundat, dar pe care l-am trecut cu picioarele, nu speriindu-ne de apa ce ne intra în încaltaminte si ne uda pantalonii, ci bucurându-ne ca niste copii care pot, în sfârsit, sa simta cum se topesc în natura din jur. Toata apa aceea ne-a facut sa râdem si sa glumim pe seama ei ori de câte ori ne aduceam aminte. Am alergat spre prima proba, privind cu nesat dealurile împadurite din jurul nostru. Când am ajuns aici, o idee i-a venit unuia dintre noi si asta ne-a usurat munca. Parea asa de usor… La a doua proba un cuvânt este de ajuns pentru a ne organiza si totul venea parca de la sine. Pas cu pas ne-am descoperit unii pe altii. Strigatul de încurajare nu ne-a parasit nici o clipa simtind cum ne leaga în câteva clipe pentru eternitate. Strigam cu totii din tot sufletul catre Dumnezeu o rugaciune, apoi alta si alta… Padurea rasuna de vuietul uralelor, iar dealurile ne raspundeau cu ecoul lor. Puterea si însufletirea ce ne doream se întorcea la noi prin fiecare copac, prin fiecare frunza, piatra sau fir de iarba. Nu mai era frig, nici oboseala, ci doar o bucurie sincera, ce crestea în noi precum aburii din dealurile mustind de apa ploii. Proba dupa proba ne îndeplineam lucrarea cu zâmbete în suflet si cautari de lauda. Simteam cum hainele se lipesc de mine, iar în palma sudoarea picura pe pamânt, contopindu-se cu a celui din urma mea. O clipa l-am privit în ochi, mi-a zâmbit si s-a întors spre cel ce îl urma, spre ai oferi mai departe o privire vie si un zâmbet. Am strabatut drumul, am înfruntat padurea, am luat dealul în piept pe cararile lui înguste pâna când, într-un sfârsit, mareata turla a bisericii a rasarit dintre vârfurile copacilor. Ne apropiam alergând si strigând de bucurie pâna când, în fata unei porti, ne-am oprit uimiti: Rohia! Soarele de seara sufla aur pe acoperisurile si zidurile manastirii. Straluceau icoanele, împletind lumina lor cu cautarile vecerniei ce pareau sa legene încetisor padurea. Emotionati, nu îndrazneam nici unul sa spunem ceva. Ne auzeam rasuflarea unul altuia. Paseam încet, parca sa nu tulburam pacea aceea sfânta ce domnea peste tot. Ne-am apropiat mai cu îndrazneala, spalându-ne fetele de noroi si apoi închinându-ne la sfintele icoane. În fata bisericii, ne-am adunat în curând cu totii, privind în jurul nostru cu fericire: „A meritat totul!” Pe drumul spre întoarcere ne priveam unii pe altii si ne vorbeam. Era în noi ceva nou si frumos, iar în ochii celui de lânga mine vedeam un om, un om aparte: prietenul meu. E plin pamântul de prieteni, dar uneori, în vâltoarea vietii, te întâlnesti pe drum cu tine însuti. [/size] http://www.oecumene.radiovaticana.org/rom/Articolo.asp?c=90659 |
#20
|
|||
|
|||
Citat:
Sa nu uitam insa ca nici ei, catolicii nu au vrut sa se ajunga in acest punct, Doamne Fereste , sa nu-i subestimam, insa, greseala lor CAPITALA a fost ca au cedat presiunilor de schimbare din afara, a ...putincredinciosilor sa le spunem asa, fenomen trist care se raspindeste deja demult in toate sferele de educatie a copiilor si dupa cum vezi si la noi. ..cum a spus si Urzicuta..copilul e sef iar noi niste maimutoi! asa si preotul catolic cu tinerii lui! am stat cu ei mult timp si stiu!....iar ei preotii STIU!!! nu sunt ignoranti sau nu-si dau seama ce se petrece...de fapt sunt foarte inteligenti insa nu AU DE ALES!!! ...deci sa avem grija sa nu ajungem si noi in acel punct! |
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Doamne ajuta-ma ! | elenavioletacocos | Secte si culte | 17 | 29.03.2012 00:27:38 |
Doamne ajuta | ionut stefan | Generalitati | 0 | 07.08.2010 22:44:32 |
Doamne Doamne ajuta-ne ! | elenavioletacocos | Rugaciuni | 11 | 01.10.2009 09:59:38 |
doamne ajuta | simi | Generalitati | 13 | 23.07.2008 15:47:37 |
Doamne ajuta | serb_crina | Generalitati | 1 | 06.12.2007 12:30:18 |
|