Ce carti am mai citit....

Liturghia ortodoxa. Istorie si actualitate http://www.librariasophia.ro/carti-L....-so-9869.html
Autor: Ierom. Petru Pruteanu
Editura:Sophia

În prealabil postat de adam000

Ba eu cred ca e foarte ok sa ceri lui Dumnezeu un serviciu, daca ii ceri ca prin acel serviciu pe care El randuie sa ti-l dea, sa poti sluji Lui, slujind aproapelui tau.

La fel este ok sa vii in fata lui Dumnezeu cu smerenie si sa ii marturisesti slabiciunea si neputiinta ta (a faptului ca din cauza patimilor proprii ne simtim raniti si tentati sa reactionam in vreun fel oarecare) si rugandu-L sa ridice ispita pe care simtim ca nu o putem duce (dar in acelasi timp luptandu-ne din rasputeri cu noi sa nu raspundem la rau cu rau), si sa le ofere "dusmanilor" nostrii tot ce le este bun si de folos si sa a impace El.

În prealabil postat de anita

Ai dreptate ,nu e normal sa cerem sa castigam la loto ,desi nu am auzit sa se roage cineva 40 de zile ca sa castige la loto
Dar celelalte cereri sunt perfect legitime ,si sa nu uitam ca prin rugaciune noi sporim duhovniceste ,incepem sa ne schimbam ,sa devenim mai buni ,sau macar sa incercam.
Multi dupa ce au obtinut ce au cerut au ramas credinciosi si au mers in continuare la biserica ,asemenea leprosului care s-a intors sa multumeasca Matuitorului ,desi ceilalti plecasera mai departe.
Dumnezeu a castigat un suflet

În prealabil postat de Annyta

Reuşita la examen a unui şcolar este foarte importantă, căci este rezultatul muncii lui, aceasta e activitatea sa principală şi ar trebui să o ducă la bun sfârşit. Chiar duminică am participat la Sfânta Liturghie la Biserica Sf. Nicolae din Braşov (din Schei) şi acolo preoţii s-au rugat, printre altele, pentru reuşita la examene a elevilor şi studenţilor.

Sunt de acord că este mai important "a fi" decât "a face" şi "a avea", este important să luptăm împotriva patimilor, mândriei, invidiei, trândăviei... dar ne rugăm şi pentru ajutor în lucrurile pământeşti, căci trăim în lume şi nu în pustie sau în mănăstire. Chiar şi o călugăriţă, dintr-o mănăstire mai săracă, ne povestea cum se roagă uneori pentru a primi mâncare.

Este o conlucrare, cred eu, între Dumnezeu şi oameni. Noi ne facem partea noastră (muncim, învăţăm), dar ne şi rugăm pentru ajutorul şi ocrotirea lui Dumnezeu.

Rugăciunea curată este o stare mai presus de fire. Cum putem ajunge la rugăciune curată? Singuri sub nici o formă, ci numai cu mila şi ajutorul lui Dumnezeu, "căci Duhul Sfânt se roagă pentru noi cu suspine negrăite, când graiul şi mintea noastră rămân neputincioase". Aşadar, rugăciunea curată şi neîncetată este un dar de la Dumnezeu.
Şi acum vă întreb: nu este mai de folos să cerem mila lui Dumezeu, căci El ştie mai bine ce ne este de folos şi mai potrivit, atât pentru suflet, cât şi pentru trup (material)? Adică "Doamne, Iisuse Hristoase, miluieşte-mă" e mai potrivit decât "dă-mi Doamne cutare şi cutare". Oare nu aşa ne lăsăm noi deplin în voia şi în ajutorul lui Dumnezeu? Şi nu ştie Dumnezeu când avem nevoie de sănătate, de cele materile necesare traiului (servici) şi toate celelalte? În a cere mila lui Dumnezeu înseamnă a cere totul, nu întâmplător sfinţii au ajuns la măsura rugăciunii neîncetate. Iar a cere milă din postura de păcătos este tocmai o formă de a ne smeri.
Dumnezeu pune accentul pe ”a fi”, noi pe ”a avea”. În acest sens urmăriţi la Sf. Liturghie câte cereri materiale se fac. Eu îmi amintesc doar această cerere din Ectenia Mare:"...pentru îmbelşugarea roadelor pământului."

Desigur, nu e greşit ceea ce voi aţi punctat, însă eu am vrut să accentuez săltarea sensului firii la rosturi mai presus de fire, de aceea am spus (am citat) răgăciuni nepotrivite.

Sf. Nicolae Velimirovici: Taramul inaccesibil
Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida (supranumit pentru ferventa sa "episcopul sârbilor" a fost prizonier la nazisti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca nuvela de fata este o marturisire autobiografica.
Emotionanta marturisire a ortodoxiei!

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de ovidiu b.

Unde ai citit? Precizezi o sursă?

Autobiografie dată în arest la Securitate (17 iulie 1945)
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...-la-securitate

[tot-Laurentiu]

În prealabil postat de Miha-anca

Sf. Nicolae Velimirovici: Taramul inaccesibil
Nicolae Velimirovici, episcop de Ohrida (supranumit pentru ferventa sa "episcopul sârbilor" a fost prizonier la nazisti, ceea ce ne indreptateste sa credem ca nuvela de fata este o marturisire autobiografica.
Emotionanta marturisire a ortodoxiei!

Toate scrierile Sf. Nicolae Velimirovici sunt extraordinare.
Sf. Nicolae este supranumit "noul Gura de Aur" al Bisericii...

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Autobiografie dată în arest la Securitate (17 iulie 1945)
http://www.fericiticeiprigoniti.net/...-la-securitate

Aşa este, apare în autobigrafie: http://www.arsenieboca.ro/_arsenie/autobio/autobio.html
Citisem de mult această autobiografie, însă nu mi-a rămas în memorie această precizare şi m-a făcut curios unde apare.

În prealabil postat de tot-Laurentiu

Toate scrierile Sf. Nicolae Velimirovici sunt extraordinare.

Predici: http://www.librariasophia.ro/carti-P...f-so-1130.html
Autor: Sf. Nicolae Velimirovici
Editura: Ileana

[tot-Laurentiu]

[Marcel_Ionut]

Ultimele carti citite ar fi fratii Karamazov si Mestesugul bucuriei vol 1. Mie cred ca imi place tot ce tine de Dostoievski, are el un stil aparte de a scrie, sincer nu stiu daca era ateu sau credincios, parerea mea este ca era un om credincios, revenind la subiect, fratii Karamazov pentru mine a fost cam grea. La inceput era cam plictisitoare, prezenta foarte mult personajele, insa la un moment dat romanul ajunge la punctul culminant si se intampla ceva neasteptat sau asteptat, depinde de fiecare cum a dedus pana acolo ca se va intampla, eu se pare ca am dedus bine :D nu va voi spune spune ce se intampla ca sa nu stric surpriza, cert este ca mi-a placut de staretul manastirii, avea niste cuvinte foarte frumoase. Inainte sa citesc romanul am aflat ca autorul a petrecut ceva timp la Optina, un punct in plus pentru el :)) in fine romanul e frumos si are multe idei cu care sunt de acord.

Iar mestesugul bucuriei ce sa mai spun hrana pentru suflet pentru orice tanar !

Si totusi ma mananca curiozitatea, Dostoievski era ateu sau credincios? stie cineva ? :D

[glykys]

Era foarte credincios :). Evident, un credincios ortodox cu virtutile si patimile lui si cu o viata foarte zbuciumata. Provenea dintr-o familie practicanta, dar decisiva in "convertirea" sa la ortodoxie i-a fost experienta inchisorii. A stat in fata plutonului de executie, dar i s-a comutat pedeapsa. De altfel, multe dintre scenele si personajele sale sunt luate din experienta sa de viata.
Dostoievski a fost promotorul mesianismului rusesc, in contextul razboiului ruso-turc, socotind ca poporul rus are misiunea divina de a civiliza si converti celelalte popoare la ortodoxie.
Sa citesti si "Crima si pedeapsa" si "Idiotul", acestea sunt capodoperele lui. Prima, care nu ti se va parea deloc plictisitoare, este povestea unui tanar student socialist si ateu care, crezand ca prin gestul sau, este indreptatit sa restabileasca ordinea sociala a lumii, omoara cu sange rece o camatareasa, dar in urma intalnirii sale cu o prostituata descopera incet-incet o noua viziune despre lume, cea a crestinismului, si a ispasirii prin suferinta, care e o tema foarte draga lui.