Eens

[Mihnea Dragomir]

"Extra Ecclesia nulla salus" este o veche dogmă a Bisericii. În această formulare ("Nu există salvare în afara Bisericii") se pare că aparţine Sf Ciprian. Un foarte recent articol pe această temă a apărut pe blogul francofon "Disputationes theologicae" aici:
http://disputationes.over-blog.com/a...-61363606.html

Pe scurt, acest prim articol despre care înţelegem că deschide o întreagă serie, aminteşte principalele interpretări posibile ale acestei dogme, spectrul fiind cuprins între o interpretare strictă, şi anume că apartenenţa formală la Biserica Catolică este condiţie a mântuirii şi o interpretare lărgită, care se bazează pe ideea că "sufletul Bisericii" trece dincolo de graniţele vizibile ale Trupului Mistic al lui Cristos.

E ca si cand am spune, ca unica conditie a mantuirii ar fi botezul... Ori noi stim ca botezul e doar prima conditie.
Si apoi, Sf. Ciprian se referea la Biserica Catolica de dinainte de Marea Schisma, nu?!?

[Noesisaa]

Credeam ca Sf. Augustin a spus Extra Ecclesiam nulla salus.

Sf. Ciprian a spus (citez din memorie ceva ce am citit in engleza): Nu poti sa-L numesti pe Dumnezeu Tata daca nu o ai pe Biserica Lui drept mama.

[rasofor]

Les non-catholiques sont-ils « membres » de l’Eglise ?

Da' cine s-a desprins din biserica adevărată ?
Te pomeneşti că fac şi ei Proscomidie !
Te pomeneşti că au revenit la adevăratul Crez !
Te pomeneşti că sunt "aproape" ortodocşi şi nu ştiu cum să mai facă să slujească cu ortodocşii !

"Fraţilor" nu este decât o singură biserică : Creştin-Ortodoxă !

[catalin2]

Probabil e adevarat ce ziceau cei doi sfinti, nu exista mantuire in afara Bisericii, adica a Bisericii Ortodoxe. Pentru ca nici inainte de venirea lui Iisus nu s-au mantuit oamenii pana sa nu ajunga Mantuitorul sa-i scoata din Iad. Si erau multi oameni sfinti.

[Mihnea Dragomir]

EENS, fiind o dogmă care a început a se cristaliza în perioada Bisericii Nedespărţite, mai precis în vremea Sfinţilor Părinţi (cu susţinere în Tradiţie şi în Scriptură) este firesc să fie împărtăşită atât de ortodocşi, cât şi de catolici. Desigur, ei nu vor cădea prea curând de acord asupra a ceea ce se înţelege prin Biserică. Evident, Biserica lui Cristos este Biserica Ortodoxă în ochii ortodocşilor şi este Biserica Catolică în ochii catolicilor. Şi la ortodocşi, din câte am observat, există aceleaşi două interpretări ale acestui principiu: o interpretare riguroasă şi o interpretare lărgită.

[Savonarola]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Extra Ecclesia nulla salus" este o veche dogmă a Bisericii. În această formulare ("Nu există salvare în afara Bisericii") se pare că aparţine Sf Ciprian.

Pe scurt, acest prim articol despre care înţelegem că deschide o întreagă serie, aminteşte principalele interpretări posibile ale acestei dogme, spectrul fiind cuprins între o interpretare strictă, şi anume că apartenenţa formală la Biserica Catolică este condiţie a mântuirii şi o interpretare lărgită, care se bazează pe ideea că "sufletul Bisericii" trece dincolo de graniţele vizibile ale Trupului Mistic al lui Cristos.

Trecând peste faptul că MD nu intră mai în amănunt pentru a clarifica mai bine cele două interpretări, dacă într-adevăr pot exista mai multe interpretări, o să aducem un citat de la Conciliul IV Lateran (1215) sub papa Inocent III, sinod considerat ecumenic de romano-catolici.

There is indeed one universal church of the faithful, outside of which nobody at all is saved, in which Jesus Christ is both priest and sacrifice. His body and blood are truly contained in the sacrament of the altar under the forms of bread and wine, the bread and wine having been changed in substance, by God's power, into his body and blood, so that in order to achieve this mystery of unity we receive from God what he received from us. Nobody can effect this sacrament except a priest who has been properly ordained according to the church's keys, which Jesus Christ himself gave to the apostles and their successors. But the sacrament of baptism is consecrated in water at the invocation of the undivided Trinity -- namely Father, Son and holy Spirit -- and brings salvation to both children and adults when it is correctly carried out by anyone in the form laid down by the church. If someone falls into sin after having received baptism, he or she can always be restored through true penitence. For not only virgins and the continent but also married persons find favour with God by right faith and good actions and deserve to attain to eternal blessedness.

sursa: http://www.piar.hu/councils/ecum12.htm

Conform acestei mărturisiri de credinţă nimeni nu este mântuit sau nu are mântuire în afara Bisericii universale în care Iisus Hristos este preotul şi jertfa. Mântuirea este adusă prin botez, şi mai precis prin botezul în apă. Rămâne însă sentinţa categorică a acestui conciliu al latinilor că în afara Bisericii universale a lui Hristos nimeni nu este mântuit sau nu are mântuire.

[Savonarola]

O altă mărturie romano-catolică asupra faptului că în afara Bisericii nu există mântuire este la Conciliul de la Vienne (1311-1313) sub papa Clement V, sinod considerat deasemenea ecumenic, cu autoritate pentru romano-catolici.

Since however there is for both regulars and seculars, for superiors and subjects, for exempt and non-exempt, one universal church, outside of which there is no salvation, for all of whom there is one Lord, one faith and one baptism, it is right that all who are of the same body should be of one will, and as brethren bound to one another by the bond of charity.

sursa: http://www.piar.hu/councils/ecum15.htm

[Savonarola]

Însă dintre toate pronunţările Bisericii Romano-Catolice cu privire la fptul că în afara Bisericii nu există mântuire, cea mai "grea" dintre toate are loc la Conciliul de la Florenţa (1439), sub papa Eugeniu IV, conciliu general considerat de asemenea ecumenic şi cu autoritate maximă în Biserica Romano-Catolică.

It firmly believes, professes and preaches that all those who are outside the catholic church, not only pagans but also Jews or heretics and schismatics, cannot share in eternal life and will go into the everlasting fire which was prepared for the devil and his angels, unless they are joined to the catholic church before the end of their lives; that the unity of the ecclesiastical body is of such importance that only for those who abide in it do the church's sacraments contribute to salvation and do fasts, almsgiving and other works of piety and practices of the christian militia produce eternal rewards; and that nobody can be saved, no matter how much he has given away in alms and even if he has shed his blood in the name of Christ, unless he has persevered in the bosom and the unity of the catholic church.

sursa:http://www.piar.hu/councils/ecum17.htm

În această pronunţare de maximă autoritate a Bisericii Romano-Catolice, se exprimă credinţa că aceia care sunt în afara Bisericii Catolice, nu doar păgânii dar şi evreii, ereticii şi schismaticii nu pot avea părtăşie la viaţa veşnică şi vor merge în focul veşnic care a fost pregătit pentru diavol şi îngerii lui, dacă nu sunt uniţi cu Biserica Catolică până la sfârşitul vieţii lor. Nimeni nu poate fi mântuit, nici chiar dacă şi-ar fi dat viaţa (sângele) în numele lui Hristos, dacă nu a perseverat în sânul şi unitatea Bisericii Catolice (adică a acelei Biserici al cărei păstor suprem (văzut) este papa, succesorul sfântului Petru). Din acest decret se poate vedea foarte bine şi delimitările Bisericii Catolice; din Biserica Catolică nu fac parte nici păgânii (între care se includ şi islamicii, mahomedanii), nici iudaicii, nici ereticii şi nici schismaticii. Toţi acei păgâni, iudaici, eretici şi schismatici care nu s-au unit cu Biserica Catolică până la sfârşitul vieţii lor şi care nu au perseverat în sânul şi unitatea Bisericii Catolice nu pot avea parte de viaţa eternă, nu se vor mântui, ci vor merge în focul cel veşnic pregătit pentru diavol şi îngerii lui. Ca o curiozitate pentru amatori, la Conciliul de la Florenţa religia islamică este denumită secta abominabilă a lui Mahomet.

[Savonarola]

O altă definţie sau mărturisire a acestei credinţe a Bisericii Catolice este prezentă în celebra bulă "Unam Sanctam" a papei Bonifaciu VIII promulgată la 1302.

Urged by faith, we are obliged to believe and to maintain that the Church is one, holy, catholic, and also apostolic. We believe in her firmly and we confess with simplicity that outside of her there is neither salvation nor the remission of sins, as the Spouse in the Canticles [Sgs 6:8] proclaims: 'One is my dove, my perfect one. She is the only one, the chosen of her who bore her,' and she represents one sole mystical body whose Head is Christ and the head of Christ is God [1 Cor 11:3]. In her then is one Lord, one faith, one baptism [Eph 4:5]. There had been at the time of the deluge only one ark of Noah, prefiguring the one Church, which ark, having been finished to a single cubit, had only one pilot and guide, i.e., Noah, and we read that, outside of this ark, all that subsisted on the earth was destroyed.

Furthermore, we declare, we proclaim, we define that it is absolutely necessary for salvation that every human creature be subject to the Roman Pontiff.

sursa: http://www.papalencyclicals.net/Bon08/B8unam.htm

După cum se poate vedea, în această bulă, care este considerată ex-cathedra şi prin urmare este considerată infailibilă, papa Bonifaciu VIII nu doar că afirmă clar că în afara Bisericii Catolice nu există mântuire şi nici ştergere a păcatelor, dar afirmă şi că este absolut necesar pentru mântuirea fiecărei fiinţe umane ca aceasta să fie supusă a Pontifului Roman.

Acestea sunt deci câteva decrete sau mărturisiri ale Bisericii Romano-Catolice asupra dogmei că în afara Bisericii nu există mântuire, prezente deci în documente de maximă autoritate ale Bisericii Romano-Catolice, la Concilii Ecumenice (pentru ei) şi în bule papale, toate aflate sub spectrul infailibilităţii:

Conciliul IV Lateran (1215)
Bula Unam Sanctam (1302)
Conciliul de la Vienne (1311-1313)
Conciliul de la Florenţa (1439).

Aceasta este dogma romano-catolică despre care se spune că a fost contrazisă la Conciliul II Vatican în Constituţia Dogmatică asupra Bisericii, "Lumen Gentium", paragraful 16.