|
#141
|
|||
|
|||
Citat:
Cand confunzi voia lui Dumnezeu cu trecatoarele tale ambitii si compromisuri lumesti,cand amesteci inchinarea cu frustrarile tale nationaliste,cand tai altora posibilitatea de a veni la Dumnezeu asa cum a randuit El,atunci nu mai poti fi lumina lumii,sarea isi pierde puterea de a sara si este calcata in picioare,mai devreme sau mai tarziu.Judecata lui Dumnezeu a venit si va veni mereu peste orice nebunie omeneasca iar judecata este aceasta:Dumnezeu nu pedepseste EL,pentru ar trebui sa ne stearga de pe fata pamantului dar este un Tata iubitor si milostiv,asa cum s-a aratat in Hristos,ci ingaduie pentru o vreme ca actiunile oamenilor sa-si consume consecintele astfel incat raul facut se intoarce si te pedepseste.Pedeapsa lumii este sa suporte consecintele propriilor sale fapte. Last edited by Pelerin spre Rasarit; 31.08.2013 at 18:04:17. |
#142
|
|||
|
|||
Într-adevăr, Pelerinule.
Apoi, în "Deuteronomul" întrezărim scopul acelor practici tradiționale evreiești - unul pedagogic, întrucât practica zeciuielii implică și deprinderea omului cu frica de Dumnezeu: "ca să te înveți a te teme de Domnul Dumnezeul tău în toate zilele". (Deut. 14, 23) Reluînd mereu, ca un Părinte iubitor, legământul cu poporul ales, Dumnezeu îi îndeamnă pe oameni să mențină și să sporească lucrarea duhovnicească. Frica de Dumnezeu, ca scop principal al activității din Templu, este dublată și de rodul acesteia: "mănâncă acolo înaintea Domnului Dumnezeului tău și te veselește, tu și familia ta." (Deut. 14, 26) Tatăl îi vrea așadar pe copii, adunați laolaltă, cu El și cu întreaga familie, pentru a lua masa și a se veseli! În acest sens al bucuriei pe care omul o poate trăi doar Acasă (în templu), doar în intimitate cu Dumnezeu, cheamă Domnul pe poporul Său. Dar, așa cum bine ai punctat, Pelerinule, cu timpul poporul s-a răcit, a pierdut sensul dintâi al Legământului și, răcinud-se cu inima a desacralizat, pur și simplu, actul inițial, sacru, duhovnicesc. (Întâlnim, iată, o situație pe care azi noi o numim secularizarea Bisericii.) Cu câtă durere, oare, Fiul lui Dumnezeu vede cum stau lucrurile în Templu?... În loc ca oamenii să se apropie de Dumnezeu și să sporească în lucrarea duhovnicească, mâncînd și veselindu-se în dar, ei se ocupă, la modul cel mai lumesc, cu afacerile economice. În gestul Domnului întrezărim, poate, nu atât furia împotriva unor bișnițari (dacă putem afirma așa, întrucât ei aveau îndrumare chiar din Deut. 14, 24-26 spre a cumpăra "boi, oi, vin, sicheră și orice îți poftește sufletul tău"), cât mai ales amărăciunea și gestul aprig, prompt, spre trezirea din alunecarea ori căderea evreilor din demnitatea sortită lor: aceea de aleși pentru o lucrare duhovnicească de excepție, unică în istoria lumii. Este gestul unui Tată îndurerat și al unui Învățător hotărât să îndrepte lucrurile pe făgașul lor binecuvântat. |
#143
|
|||
|
|||
Exista o carte Ioane,clasica in lumea apuseana,numita ,,A rabbi talks with Jesus"scrisa de profesorul si rabinul Jacob Neusner.Subiectul este simplu.Acesta isi imagineaza o intoarcere in timp la momentul Predicii de pe Munte si intra intr-un dialog cu Iisus din Nazaret despre natura Adevarului unic al lui Dumnezeu.Este forma suprema de respect din partea unui rabin evreu,care nu intra cu oricine in dialog pe o asemenea tema.Neusner isi bazeaza viziunea plecand de la Evanghelia dupa Matei si problema se pune asa:dupa aceea predica l-ar fi urmat pe EL sau ar fi ramas credincios Torei?Neusner alege a doua varianta si isi explica motivele.Este fascinant sa vezi,dupa atat timp,cat de actual este dialogul biblic al Mantuitorului cu Nicodim,se blocheaza in piedici asemanatoare cumva cu ale predecesorului sau.Pur si simplu nu poate depasi ideea unui legamant doar pt ei,in conditiile lor si in felul lor.Indiferent ce a aratat istoria pur si simplu adopta o atitudine autista.Si asta mi-a confirmat iarasi o idee a lui Mircea Eliade:,,Un fenomen religios nu se va dezvalui ca atare decat considerat in propria sa modalitate.A voi sa-l delimitezi altfel inseamna a-l trada;inseamna a lasa sa scape tocmai ceea ce este unic si ireductibil in el,anume caracterul sau sacru".Numai bine Ioane,ma bucur mult ca am mai putut si noi vorbi privind in zare :)
|
|