Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Sarbatori > Diverse Sarbatori
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #801  
Vechi 22.10.2016, 12:04:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

in aceasta luna, in ziua a douazeci si doua, pomenirea celui intru sfinti parintelui nostru si intocmai cu apostolii Averchie, episcopul Ierapolei, facatorul de minuni.

Sfantul Averchie, Episcop si Facator de Minuni din Hieropolis, a trait in secolul al II-lea in Frigia, mai exact Ierapolea (Hieropolis) Frigiei Salutare, pe vremea imparatiei lui Marcu Antonin (161-180).

Orasul Hieropolis era plin de pagani si foarte putini crestini. Sfantul se ruga lui Dumnezeu pentru mantuirea sufletelor lor si pentru a se numara printre cei alesi. Odata un inger i s-a infatisat si i-a poruncit Sf. Averchie sa distruga idolii din templul pagan, ceea ce a si facut cu multa ravna. Apoi, auzind ca inchinatorii la idoli il cautau ca sa-l omoare, sfantul a mers in locul unde s-au adunat oamenii si cu voce tare a vorbit despre ratacirile paganilor. Acestia au incercat sa-l prinda pe sfant dar in momentul acela, trei tineri posedati au inceput sa strige din multime. Oamenii au ramas inmarmuriti cand au vazut cum sfantul a izgonit duhurile necurate din acei tineri numai cu puterea rugaciunii. Vazandu-i pe indraciti reveniti la normal, locuitorii din Hieropolis i-au cerut Sfantului Averchie sa-i invete despre credinta crestina si au acceptat sfantul botez.

Sfantul Averchie a umblat prin orasele si satele vecine vindecind bolnavii si propovaduind cuvantul lui Dumnezeu. El a predicat in Siria, Cilicia, Mesopotamia, vizitind Roma si convertind peste tot multimi de oameni la crestinism. Multi ani sfantul a aparat biserica de eretici, a intarit crestinii in credinta, a revarsat din abundenta sfaturile sale despre cararea cea dreapta, a vindecat bolnavii si a propovaduit slava lui Dumnezeu. Pentru faptele sale minunate Sf. Averchie a fost socotit "intocmai cu Apostolii".

Sf. Averchie s-a intors sa moara acasa la Hieropolis. Dupa moartea sa multe minuni s-au infaptuit la mormantul sau. El si-a scris propriul epitaf care a fost gravat in piatra de mormant. Piatra este pastrata si azi in Muzeul Lateran.

Tot in aceasta zi, pomenirea Sfintilor sapte tineri din Efes: Maximilian, Iamvlih, Martian, Dionisie, Antonin, Exacustodian si Constantin.

Acesti sfinti au fost in zilele imparatului Deciu; si s-au sfatuit si si-au impartit averea la saraci si au intrat intr-o pestera; si rugandu-se lui Dumnezeu, sa le ia sufletele, ca sa nu cada in mana imparatului si-au dat sufletele. Iar daca s-a intors Deciu la Efes, a intrebat de ei, ca sa-i faca sa aduca Jertfa la idoli, si afland ca au murit in pestera a poruncit ca sa astupe gura pesterii. Deci, dupa trei sute saptezeci si doi de ani, cand a fost in vremea imparatiei lui Teodosie cel mic, scornindu-se un eres cum ca nu exista inviere, la treizeci si opt de ani ai imparatiei lui, vazand imparatul ca se tulbura Biserica lui Dumnezeu, pentru ca se aflau si unii din episcopi cuprinsi de acel eres, sta indoit ce va face. Dezbracandu-se de haine, si culcandu-se jos la pamant, imparatul se ruga lui Dumnezeu cu lacrimi ca sa-i arate ceea ce dorea sa stie. Domnul nu i-a trecut lacrimile cu vederea, ci i-a aratat cu chip aceasta. Stapanul muntelui in care era pestera aceea, a vrut sa faca in aceeasi vreme staul pentru turma sa; si rasturnand pietrele de la pestera, spre zidirea staulului, s-a deschis usa pesterii; si din porunca lui Dumnezeu s-au desteptat acei sapte sfinti tineri ce fusesera savarsiti acolo si vorbeau intre dansii ca si cum ar fi fost adormiti de ieri neschimbandu-se nicidecum; atat cat nici hainele lor ce purtau, nu se stricasera cu nimic de pamant; si mai vartos aceasta aducandu-si aminte, ca si Deciu ii cerca ca sa-i chinuiasca vorbeau intre dansii, zicand Maximilian catre ceilalti: "De cumva ne vor si prinde, fratilor, sa stam barbateste si sa nu vindem bunul neam al credintei noastre; iar tu, frate Iamvlihe, du-te si cumpara paine si ia mai multa, ca aseara ai adus putina si ne-am culcat flamanzi; si afla si de Deciu, ce gand are pentru nois" Deci, mergand Iamvlih la cetate, si vazand semnul Crucii la poarta, se mira; acelasi semn vazand si prin alte parti, si zidirile schimbate, si altfel de oameni, i se parea ca viseaza, sau ca nu-si este in fire. insa mergand catre cei ce vindeau paine, a luat si dandu-le argintul, se grabea sa se intoarca.

Vazand insa ca vanzatorii aratau intre dansii si pe la altii argintul, si cautand la dansul si zicand ca a gasit o comoara, precum argintul arata lucru de fata, avand chipul celui ce a imparatit mai inainte cu multi ani, il cuprinsese frica si grija si nu putea sa graiasca cugetand ca l-au cunoscut si-l vor prinde, si-l vor duce la imparatul Deciu. Drept aceea cazand la dansii cu rugaminte zicea: "Rogu-ma voua, daca ati luat argintul, luati si painea, numai pe mine ma lasati sa-mi caut de cale". Iar aceia ii ziceau:

"Arata-ne comoara si ne fa si pe noi partasi; sau de nu, te vom da spre moarte". Acestea zicandu-i si vazandu-l ca este pe ganduri, il legara de grumaji, si-l purtau prin targ, aducandu-l la proconsulul cetatii ca sa-si dea seama. Iar vazandu-l dregatorul ii zise: "Spune-ne tinere, cum ai aflat comoara, cata este si undes" Iar el a raspuns: "Niciodata n-am aflat comoara, si banii imi sunt de la parinti si ce intamplare este aceasta nu stiu". Iar proconsulul zise: "Dar din care cetate estis" El zise: "Din aceasta sunt, de este acesta Efesul". Iar guvernatorul zise: "Dar care iti sunt parintiis Sa vina aici si daca se va cunoaste adevarul te vom crede". Iar el zise: "Cutare este tatal meu si cutare este mama mea si cutare imi sunt rudele si cutare este mosul meu". Iar dregatorul zise: "Nu vei putea tu sa ne faci sa credem spunandu-ne nume straine, care nu sunt acum, ci sunt afara din cele obisnuite". Iar Iamvlih zise: "De nu ma crezi ca spun adevarul, nu stiu ce sa zic alta". Atunci dregatorul zise: "Pagane, banul tau marturiseste dupa scrisoare ca este tiparit mai inainte cu trei sute de ani si mai bine, din zilele imparatului Deciu; si tu fiind tanar, nici treizeci de ani avand, te silesti sa ne amagesti". Atunci Iamvlih cazand la picioarele lor se ruga zicand: "Ma rog, domnilor mei, spuneti-mi unde se afla imparatul Deciu, care era intru aceasta cetates" apoi ei zisera: "in vremile acestea nu se afla Deciu ci a fost mai inainte cu multi ani". Si Iamvlih zise: "Si pentru aceasta v-ati mirat, domnii meis Veniti dar dupa mine si va voi duce la sotii mei care sunt in pestera si de la dansii doara se vor crede cuvintele mele; ca eu stiu ca am fugit de fata imparatului Deciu. Si ieri venind ca sa cumpar paine, am vazut pe Deciu intrand in cetatea aceasta". Acestea zise, si auzind episcopul Marin, zise catre proconsulul: "Pare-mi-se sa se fi intamplat vreo minune la aceasta povestire. Ci, sa mergem cu dansul impreuna sa vedem".

Si mergand dupa cuvintele acestea intra inainte Iamvlih in pestera; dupa aceea episcopul. Si intorcandu-se spre partea dreapta a usii, vazu un sicrias pecetluit, cu doua peceti de argint, pe care il pusese Rufin si Teodor crestini fiind, ce fusesera trimisi impreuna si cu altii de Deciu, ca sa astupe pestera, scriind intru aceasta spre pomenirea sfintilor, insemnandu-le numele lor in table de plumb. Si strangandu-se toti cei alesi cu proconsulul le-au aratat lor. Si deschizand gasira tablele cele de plumb. Si citind se minunara si intrand inauntru in pestera, aflara pe sfinti si au cazut la picioarele lor si sezand ii intrebau. Iar ei povesteau mai intai despre ale lor; dupa aceea de ispravile imparatului Deciu; si se mirau toti si slaveau pe Dumnezeul minunilor. Atunci proconsulul impreuna ca episcopul au scris imparatului Teodosie, si i-au vestit despre toate cele mai sus-zise. Deci imparatul luand scrisoarea, s-a umplut de bucurie pentru o instiintare ca aceasta si a mers foarte degrab acolo la acel loc; si cum a intrat in pestera, a cazut la pamant si a udat picioarele sfintilor cu lacrimile lui si i se bucura sufletul, caci i-a ascultat Domnul rugaciunea, aratandu-i de fata invierea mortilor. Deci, facand imparatul nu putina vorba cu sfintii impreuna cu episcopii si cu mai-marii cetatii, sfintii au fost cuprinsi ca de un somn; si privind toti cum dormitau, iarasi au raposat catre Domnul. Atunci imparatul dand haine scumpe si aur si argint, se facu sapte sicrie intru cinstea sfintilor. Iar peste noapte s-au aratat imparatului si-i zisera: "Lasa-ne imparate pe pamant, unde o data am inviat". Si facandu-se adunare mare de episcopi, imparatul puse pe pamant, precum ei poruncise prin vedenie si facand praznic cu bucurie, au dat multa milostenie la saracii cetatii Efesului si se bucura cinstind pe tot poporul sau cu daruri. Si a slobozit pe episcopii care erau inchisi prin temnita, pentru propovaduirea invierii; si s-a facut de toti praznic obstesc, multumind si slavind pe Dumnezeu.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Alexandru episcopul si Iraclie Mucenicul, Anna si Elisaveta, Teodota si Glicheria.

Sfantul mucenic Alexandru, episcop fiind si invatand si intorcand si botezand pe multi a fost prins de guvernator si fiind chinuit mult si silit ca sa jertfeasca la idoli, n-a vrut sa se supuna. Deci, vazand Iraclie ostasul rabdarea lui a crezut in Hristos si chinuindu-l si pe acesta mai intai mult, i-au taiat capul. Si facand Sfantul Alexandru minuni si tamaduindu-se de rani, cu ajutorul si harul lui Dumnezeu a tras spre credinta lui Hristos si pe patru femei: Teodota, Glicheria, Anna si Elisaveta care inaintea guvernatorului stand si mustrand inselaciunea idolilor, li s-au taiat capetele. Apoi si Sfantul Alexandru s-a savarsit lovit de sabie.

Tot in aceasta zi, Sfantul Mucenic Zaharia, care in mare s-a savarsit.

Tot in aceasta zi, Sfantul Ruf, care in pace s-a savarsit.

Tot in aceasta zi Cuviosul Lot cel ce in pace s-a savarsit.

Cu ale lor sfinte rugaciuni, Doamne, miluieste-ne si ne mantuieste pe noi. Amin.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #802  
Vechi 11.11.2016, 07:29:10
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Studitul Sfântul Mare Mucenic Mina; Sfinții Mucenici Victor, Vichentie și Ștefanida; Sfântul Cuvios Teodor Studitul

Sfântul Mina a trăit pe vremea lui Dioclețian și Maximian (286-305) și era din Egipt, creștin cu credința, iar cu slujba ostaș din ceata tribunului Firmilian, aflându-se cu trupa sa în cetatea Cotiani din Frigia. În întreg Imperiul Roman creștinii erau aspru pedepsiți cu chinuri și cu moarte pentru credința lor. Atunci fericitul Mina a lepădat ostășia și s-a dus în munți, în pustie, viețuind mai bine cu fiarele sălbatice decât cu un popor care nu-L recunoaște pe Dumnezeu. După multă vreme, în cetatea Cotiani s-a făcut praznic mare în cinstea zeilor păgâni, iar Sfântul Mina, umplându-se de râvnă pentru Dumnezeu, a venit în cetate și L-a propovăduit cu mult curaj pe Hristos Iisus Mântuitorul. Pentru aceasta a fost prins și dus înaintea lui Arghirisc dregătorul, care a poruncit să fie bătut și chinuit. Pentru că nu s-a lepădat de credința creștină, închinătorii la idoli i-au tăiat capul Sfântului Mina. Fragmente din sfintele sale moaște se află și în București, la Biserica „Sfântul Mina”-Vergu.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #803  
Vechi 13.11.2016, 00:05:54
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Sfantul Ioan Gură de Aur

I oan a fost contemporan cu oameni influenți. O glorioasă constelație de genii a fost cea care lumina perioada acelor ani în care Sfântul Ioan predica la Constantinopol. În vest erau Ambrozie, Ieronim, Augustin. În est erau cei trei Sfinți Capadocieni: Vasile, Grigorie de Nazianz și Grigorie de Nyssa, educați, magnetici și de-a dreptul fascinanți. Aceștia au fost bărbații cu care Sf. Ioan a împărțit atenția lumii.
Trăsături fizice
În privința aspectului fizic, Gură de Aur era mic de statură și plăpând, avea fața plăcută, dar slăbită de post și suferindă, obrajii trași, fruntea înaltă, liberă și ridată, proeminentă, capul pleșuv, urechile puțin mari, un chip plat, cu barbă, ochii adânci erau ca două torțe arzând și deosebit de ageri și de pătrunzători. Stomacul îi crea des probleme și adesea febră. Era foarte sensibil la frig. La fizic nu avea nimic prin care să se impună mulțimii. Întreaga sa viață era în ochii vii și strălucitori și în voce, relativ slabă dar de o rară putere de persuasiune (Cf. J. Tixeront,
Précis de Patrologie, Paris, 1927, pp. 264-266) .
Gusturile sale erau dintre cele mai simple, iar viața sa, de o austeritate continuă. Era o natură delicată, simțind cu putere lucrurile și traducându-și impresiile într-un mod tranșant. Grațios, bun, afectuos și vesel cu cei apropiați, rămânea, în relațiile sale exterioare, tot timpul rezervat. Hrisostom atacat, calomniat, a refuzat lupta și i-a plăcut mai mult să cedeze decât să lupte. În fața dușmanilor fără conștiință, el a avut scrupule și nu și-a valorizat drepturile.
Opera Sfântului Ioan Hrisostom
În ce privește opera, putem spune că acesta lasă posterității o operă uriașă, inegalabilă atât ca dimensiuni, cât și prin conținut, cuprinzând 18 volume în ediția Migne (vol. 47-64), comparabilă doar cu cea a lui Origen sau a Fericitului Augustin. Dintre anticii antiohieni, Sfântul Ioan este singurul ale cărui scrieri au dăinuit, în timp, aproape în întregime. Acest privilegiu este datorat personalității autorului, dar nu într-o mai mică măsură, valorii lor. Nici un scriitor oriental nu a obținut în asemenea măsură admirația și aprecierea posteriorității.
Scrierile Sfântului Ioan Gură de Aur, dintre cele mai bogate și alese ale literaturii mondiale, s-au păstrat aproape în totalitate. Opera sa conține tratate, omilii, cateheze, comentarii biblice, cuvântări, epistole, precum și cărți de cult, dintre care cea mai celebră, rămâne, fără îndoială,
Slujba Sfintei Liturghii, după care se oficiază Liturghia în cea mai mare parte a Bisericii Ortodoxe.
Majoritatea acestor scrieri sunt la origine predici susținute de Sfântul Ioan în Antiohia și Constantinopol. Unele dintre acestea nu au fost scrise propriu-zis de Ioan, ci stenografiate de tahigrafi în timp ce el le vorbea credincioșilor, iar înaintea editării acestora, erau verificate și corectate de Sfântul Ioan.
Toate scrierile Sfântului Ioan atrag și uimesc într-atât încât îl cuceresc cu totul pe cititor. Operele sale literare sunt un izvor nesecat nu doar pentru teologi, ci și pentru arheologi și pentru istoricii culturii.
Conținutul scrierilor Sfântului Ioan
Scrierile lui Ioan analizează cu limpezime și convingere probleme morale, sociale, dogmatice și interpretative, comentează practicile vieții cotidiene, interpretează cărțile Vechiului și Noului Testament, elogiază personalitatea multor personaje biblice, a sfinților, și a contemporanilor săi de seamă, se opresc asupra învățăturilor fundamentale ale Bisericii și apără învățătura genuin-creștină de asaltul ereziilor destul de numeroase în acea perioadă.
Bogăția, profunzimea și logica ideilor sale, cunoștințele lui enciclopedice, memoria sa fenomenală și precizia în citarea și interpretarea Scripturii, precum și descoperirea bogățiilor de sensuri ale scrierilor acesteia, frumusețea și atracția stilului, figurile retorice, jocul de cuvinte folosit în unele locuri, desfată sufletul cititorului constituind un adevărat festin duhovnicesc pentru acesta.
Aproape fiecare frază din omiliile sale este certificată cu un citat din Sfânta Scriptură. Fiecare idee este imediat lămurită prin diferite exemple sau asemănări luate din fenomenele naturii, din regnul plantelor, sau al animalelor, din faptele omenești, și cu deosebire din moravurile și obiceiurile oamenilor de atunci.
Scrierile Sfântului Ioan au un caracter particular ce îți revelă imediat dacă scrierea aparține Sfântului sau nu, chiar dacă nu se cunoaște de la început numele autorului, ci se voiește a se dovedi din lectura scrierii. Căci, într-adevăr, toate scrierile Sfântului Ioan, fie ele dogmatice, fie morale, fie comentarii la Scriptură, poartă ca tip particular următoarea caracteristică: nici scrierile dogmatice nu sunt curat dogmatice, nici cele morale nu sunt curat morale și lipsite de partea dogmatică, și nici explicările sau herminiile lui asupra Sfintei Scripturi, nu pot fi curat hermeneutice, fără partea dogmatică, ci toate se prezintă sub aceste trei fețe: dogmatică, hermeneutică și morală.
Corespondența Sfântului Ioan
În scrisorile sale, se pare că vorba sa este mai puțin nervoasă, mai puțin profundă, subtilă, însă de o inteligență ascuțită, mai eficace și mai pe înțelesul ascultătorilor și cititorilor pentru care oratorul are o afecțiune aparte. A fost bine spus că dacă Ipponate ilumina mințile, Hrisostom reușește să întărească voința. Scrisorile, care sunt circa 240 la număr, foarte scurte, aproape toate scrise în exil și pe tema Providenței, temă ce era cea mai potrivită pentru a mângâia sufletele de tulburările suferite atunci de către Biserică, tulburări care îl întristau foarte mult, mai mult decât propriile lui suferințe. În această privință, sunt deosebite cele 17 scrisori închinate văduvei Olimpiada; de mare interes istoric s-au dovedit a fi și cele două scrisori dedicate Papei Inocențiu în care Hrisostom formulează o adresare elocventă. Epistolele sunt adresate vechilor prieteni din Antiohia și Constantinopol, episcopi, preoți, călugări, funcționari, care îi luaseră partea și care din pricina acestei loialități față de el, fuseseră închiși, torturați sau exilați. Se poate ca autorul, prizonier în deșertul său, să fi fost supus cenzurii, dar și formația sa clasică la școala lui Libanius se simte într-o oarecare măsură. Învățase să trateze corespondența ca pe un gen literar, deținând legi și reguli proprii, la care, ca un om cultivat, ținuse. Această considerație ne va explica de ce Sfântul Ioan Hrisostom, care de altfel face dovada unei veritabile stăpâniri a limbii, n-are aici aceeași ținută literară.
Sf. Ioan – remarcabil teolog
În teologie, Sf. Ioan Gură de Aur este, înainte de toate, un moralist care extrage din învățătura curentă consecințe practice. El cunoaște, de altfel, foarte bine doctrina creștină și, în anumite discursuri de controversă, a expus-o într-un mod savant, dar nu a aprofundat-o pentru ea însăși, nici nu s-a amestecat în discuții teologice. S-a spus, adeseori, că Sfântul Ioan Gură de Aur a fost mai puțin preocupat de problemele dogmatice și mai mult de cele morale. O astfel de disociere este neavenită, deoarece învățăturile sale morale sunt mereu ancorate în structurile doctrinare biblice și ale tradiției Bisericii. Putem înțelege mai bine pasionanta lui preocupare față de morală, dacă avem în vedere faptul că el s-a considerat înainte de toate păstor de suflete și abia apoi învățător. Ca păstor de suflete, el a înțeles și a cultivat datoria sfântă de a-i învăța pe credincioși ce înseamnă, în realitate, transpunerea noțiunilor de credință în viață, asumându-și astfel sarcina propovăduirii cuvântului evanghelic. Putem spune că Sfântul Ioan a fost oarecum reținut în speculații despre tainele divine. Atributele lui Dumnezeu îi sunt familiare, dar el caută mai puțin să le analizeze, dorind mai mult să le trăiască și să le facă trăite. Sfântul Ioan Gură de Aur nu a avut curiozitatea de a cerceta modul în care, în Hristos, cele două firi s-au unit, iar, pe de altă parte, ca un veritabil antiohian, el a insistat cu precădere asupra umanității sfinte, a vieții, a operei și a morții lui Hristos.
Trebuie însă subliniat faptul că la acea vreme nu erau erezii îngrijorătoare de combătut, așa cum fuseseră înainte și după el. În acest domeniu, Sfântul Ioan nu a avut mult de lucru și nici nu s-a văzut constrâns să aprofundeze grave probleme teologice, așa cum li s-a întâmplat Sfântului Atanasie, Sfântului Vasile, Fericitului Augustin. A luptat mai ales împotriva ereticilor anomei, alcătuind și o lucrare intitulată Contra anomeilor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #804  
Vechi 13.11.2016, 00:16:00
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 《 continuare 》

Neegalat în exegeza Sfintei Scripturi
În exegeză, el caută mai întâi sensul literal și nu se teme să facă, atunci când se impune, considerații gramaticale și lingvistice pentru a explica un pasaj dificil, dar aceasta nu semnifică decât o pregătire pentru a desprinde sensul tipic sau învățătura morală a textului.
Este de netăgăduit că Sfântul Ioan ocupă primul loc în literatura noastră bisericească, mai ales ca hermeneut neîntrecut al Sfintei Scripturi. Fidel principiilor Școlii din Antiohia, al cărei ilustru reprezentant și este, el se atașează mai ales exegezei literare. Totuși, temperează rigiditatea acestei metode fie printr-un recurs prudent și moderat la un oarecare alegorism, mereu fondat pe literă, fie prin insistența asupra învățăturii morale și a bogăției aplicațiilor practice. Hrisostom era omul unei singure Cărți . Biblia sa nu era niciodată închisă. O știa pe de rost. O citează, o explică, o comentează și recomandă permanent citirea acesteia. Sfânta Scriptură este, pentru Sfântul Ioan, sursa principală și unică a gândirii sale. El face din aceasta o lege pentru orice orator creștin. Biblia este pentru Sfântul Ioan Hrisostom cartea prin excelență, care reunește lecțiile cele mai variate și cele mai practice pentru instruirea credincioșilor.Din textele sfinte, Sfântul Ioan Hrisostom își propune să scoată întreaga profunzime. Cu imaginația sa prolifică, el își închipuie fără greutate personajele, intră fără greutate în interiorul sfinților, în sentimentele lor, până a și le însuși și apoi le transmite cu o vitalitate a cărei emoție te molipsește.
Marele arhiepiscop al Constantinopolului comentează cea mai mare parte a cărților Vechiului și Noului Testament, de la Facere și până la Epistola către Evrei. Sfântul Pavel este pentru dânsul obiectul unei predilecții speciale. Fără îndoială, cele mai numeroase și cele mai vii cuvântări de laudă sunt cele consacrate Sfântului Apostol Pavel. Aproape la fiecare pas pomenește cu drag numele marelui Apostol.
Neîntrecut predicator
Ca predicator, Sfântul Ioan Gură de Aur a fost considerat cel dintâi. Făcând o paralelă între Hrisostom și Augustin, teologul Bardenhewer spunea: „Augustin vorbea scurt, prefera silogismul; Hrisostom foarte lung, adesea câte două ore fără să producă oboseală ascultătorilor, ci dimpotrivă. Augustin se adresa mai mult minții, Hrisostom sufletului întreg, pe care voia să-l vadă mișcat la fapte creștine. Augustin urma în cuvântarea sa o cale severă, logică, rece, abstractă, de multe ori chiar greoaie, Sf. Ioan însă vorbea cald, cursiv, figurat, se inspira de la auditoriul său sau de la împrejurări; ținea continuu încordată atenția ascultătorilor prin exemplele vii și plastice de care se servea, prin figurile de stil, care niciodată nu erau exagerate. Predica lui era un fel de exegeză. Găsim la el unele interpretări de o rară frumusețe. Despre corabia lui Noe, spune el undeva: Aceasta avea un sens tainic, era prototip al celor viitoare; căci prin corabie era preînchipuită Biserica; prin Noe, Hristos; prin porumbel, Sfântul Duh, prin frunza de măslin, dragostea lui Dumnezeu pentru oameni
( Geschihte der Altkirchlichen Literatur , 1923, p. 355).
Cuvântul a fost vocația și dorința sa arzătoare și cea mai pură măreție. Contemporanilor săi le plăcea deja să spună: Și din gura sa ieșeau cuvinte mai dulci ca mierea. Toate secolele creștine au confirmat acest elogiu. A fost numit
Homer al oratorilor . El cunoștea regulile artei oratorice încât nici un scriitor grec creștin nu i s-ar fi putut compara, iar aceste reguli le aplica cu cea mai mare libertate. Cu toate aceste elogii, este prea puțin cunoscut, și cu siguranță prea puțin cercetat, chiar și de cei care consideră numele său un simbol.
Pe când alții sunt doar slujitori ai regulilor școlare, Sfântul Ioan Hrisostom aplică aceste reguli oarecum fără să se gândească, fără vreun artificiu și cu un simț perfect al măsurii.
Contemporanii săi, și alături de aceștia, generațiile următoare, nu conteneau să-l proclame cel mai mare dintre oratorii Bisericii grecești . Papa Pius X l-a decretat patron al predicatorilor creștini (Berthold Altaner,
Patrologia, ed. Marietti, 1977, p. 334), iar numele său stă și astăzi pe buzele tuturor.
Predica și îngrijirea sufletului deveniră, pentru Sfântul Ioan, scopul principal al vieții sale; în fapt, au fost transmise urmașilor mai mult de 700 de predici autentice, rod al celor 12 ani de misiune în Antiohia și al celor 6 ani de episcopat (până la exilarea sa) în Constantinopol.
Predicile sale erau practice. Predica pe subiecte sau teme apăsătoare – păcat, căință, credință, lucrarea pentru mântuire a lui Hristos. Multe dintre ele explică Sfânta Scriptură, sursă inepuizabilă de învățături morale și pretext de îndemnuri la sfințenie.
Predicile sale, care durau deseori chiar și două ore, nu plictisesc, nici nu obosesc întrucât sunt însuflețite de imagini și comparații; acestea sunt, de asemenea, corelate, în exordii și concluzii, cu evenimente contemporane și, uneori, îmbogățite de digresiuni în jurul unor argumente de mare interes.
Sf. Ioan Gură de Aur – un arhipăstor exemplar
Pe cât a fost de mare orator, pe atât a fost de mare păstor sufletesc. Sfântul Ioan Gură de Aur a slujit preoția ca diacon, ca preot și ca episcop. Principiile preoției sunt trasate cu mână de maestru în tratatul său Despre preoție, la care au meditat atâția preoți care găsesc în el sfaturi, îndrumări și consolări admirabile.El a avut atitudini, învățături, tâlcuiri, îndrumări și explicații care sunt valabile și astăzi. Tragedia vieții Sfântului Ioan ne arată ce adâncă conștiință religioasă a avut ierarhul, în fața moaștelor căruia a trebuit să se plece împăratul Teodosie al II-lea (408-450) și să îngenuncheze, cerând iertare pentru păcatele părinților săi.
În calitate de episcop, Ioan a aplanat unele conflicte între împărat și oficialii săi, în special în probleme foarte importante; a intervenit în probleme disciplinare convocând sinoade, destituind episcopi, închizând biserici non-niceene; de asemenea, a vizitat deseori mănăstirile pentru maici din vecinătate pentru a instrui membrii comunității. Sfântul Ioan nu s-a sfiit să pună ordine chiar în eparhii străine, cum a fost cea a Efesului, și a depus, într-un sinod local, pe șase episcopi care-și cumpăraseră dregătoria cu bani. Din lucrarea sa misionară una misionară mai amintim: convertirea goților la ortodoxie (le-a dat o biserică și le-a hirotonit preoți dintre ei) și trimiterea unor călugări pentru răspândirea creștinismului în Sciția, Persia și Fenicia. Deci pe sciții care locuiau împrejurul Dunării i-a luminat (adică populațiile care locuiau pe teritoriul țării noastre, pe strămoșii noștri). În timpul acesta, Sfântul Ioan și slujea, predica, medita, catehiza, făcea vizite pastorale,cerceta așezămintele Bisericii, făcea administrație, citea și scria. Cele mai multe din aceste obligații le îndeplinea zilnic, ca Sfântul Vasile cel Mare și Fericitul Augustin. E greu de închipuit cum reușea el să facă față unei asemenea munci enorme, mai ales că era o mână de om, și deseori bolnav.
Nectarie, patriarhul anterior, fusese un mare senior, și fastul clerului înalt ajunsese la concurență cu cel al aristocrației civile. Mare parte dintre clericii colaboratori au fost foarte nemulțumiți de austeritatea și frugalitatea noului patriarh, care cerea să fie vândute obiectele de lux din Patriarhie, care refuza mesele copioase, totdeauna mânca singur.
A reorganizat spitalele și ospiciile orașului mergând până la a încerca să-l depășească pe Sfântul Vasile în încercarea sa de a pune pe picioare o instituție pentru leproși ; a vândut bunuri bisericești, folosind banii în scopuri filantropice; și, chiar și în exil fiind, a răscumpărat captivi pe care i-a redat familiilor. Pentru aceasta, ca și alți episcopi de dinainte și de după el, a folosit banii de la susținătorii înstăriți.
Apostolul milosteniei și ambasadorul săracilor
Sfântul Ioan Gură de Aur este, prin excelență, și apostolul milosteniei. El și-a îndemnat ascultătorii la milostenie. A condamnat cu duritate avariția (în omiliile despre Lazăr și bogatul rău) și s-a făcut panegiristul milosteniei. Elocința sa este inepuizabilă în a relua această temă fără încetare. A da unui sărac înseamnă a da lui Dumnezeu și Ioan a găsit, înaintea lui Bossuet, accentele magnifice pentru a celebra eminenta demnitate a săracilor. În zelul său, s-a lăsat dus până acolo încât apare ca un tribun ce discută de la înălțimea scaunului problema socială. Dar, în loc să concluzioneze ca un tribun dreptul de revoltă al săracului față de bogat, el nu are alt scop decât de a-l aduce pe cel bogat la milostenie și la practicarea într-ajutorării.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #805  
Vechi 13.11.2016, 00:20:43
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit 《 continuare 》

Apelativul de Hrisostom
Dacă ne întrebăm, care a fost calitatea lui superioară, și care a fost caracteristica sa deosebită, negreșit vom răspunde că în privința culturii filosofice și enciclopedice, nu era mai prejos de scriitorii din timpurile sale; ca hermeneut al Sfintei Scripturi a fost aproape de neîntrecut, pentru care toți hermeneuții de după dânsul, pe el l-au avut de bază în herminiile lor; în privința sfințeniei vieții a fost unul dintre cei mai rari bărbați ai Bisericii creștine iar ca păstor și administrator a fost de admirat. Dar cu asemenea calități îi găsim împodobiți și pe alții dintre Părinții Bisericii creștine. Aceea însă, care îl distinge pe Sfântul Ioan de toți ceilalți Părinți, dascăli și scriitori ai Bisericii creștine, aceea care-l arată a fi de neîntrecut, și în care n-a avut până acum egal pe nimeni, care și constituie slava lui particulară, este calitatea de Hrisostom pe care i-au acordat-o secolele de după dânsul.
Acesta este Sfântul Ioan din Constantinopol: un mesager al poporului, o inimă mare, un împătimit al studiului Cărții (adică al Bibliei – n.n.) și iubitor de semeni; un om ce părea să știe intuitiv care erau nevoile oamenilor și care să distingă adevărul de fals. A fost cu adevărat gură de aur,
a fost cel mai elocvent retor al Bisericii creștine, până în ziua de astăzi. Creștinătatea întreagă, imediat după încetarea lui din viață, l-a proclamat de dascăl ecumenic, cel mai mare luminător al lumii, stâlpul Bisericii, lumina adevărului, trâmbița lui Hristos, prooroc și vorbitor al tainelor lui Dumnezeu, Theoforul Ioan, Hrisostomul Ioan, voind prin aceasta de a învedera marele lui talent oratoric.
Mare învățător al lumii
Acest virtuoz al cuvântului dumnezeiesc a lucrat pentru Biserică toată viața sa cu o nespusă ardoare și Biserica l-a așezat nu numai printre Părinții bisericești, ci și printre Doctorii și scriitorii ei cei mai celebri. De asemenea, calitățile literare ale operelor sale care i-au captivat pe contemporanii săi, îl impun pentru totdeauna literaturii creștine și universale. La puțin timp după moartea sa, Sfântul Ioan Hrisostom a fost privit atât de ortodocși cât și de catolici nu numai ca un predicator și exeget remarcabil, ci și ca o voce autoritară în probleme de credință. Pentru că Hrisostom a fost și un mare interpret – deși nu și sistematizator – al doctrinei creștine, Biserica l-a numit marele învățător al lumii.
Sinoadele ecumenice din Calcedon (451), Constantinopol (680) și Niceea (787), îl arată ca martor al adevăratei credințe. La fel papii Leon cel Mare și Agato.
Titlul de învățat (înțelept) al Bisericii nu se aplică decât pentru un foarte mic număr de scriitori bisericești, folosit atât în antichitatea creștină (ei sunt Părinți ai Bisericii și Învățați totodată), cât și în secolele următoare. Presupune o aprobare specială din partea Bisericii, și aceasta nu este dată decât autorilor care adaugă la o înaltă înțelepciune, adevăruri creștine, o ortodoxie strictă și o viață sfântă. Printre aceștia, unii se bucură de o autoritate excepțională. Biserica Ortodoxă are în mod special respect pentru Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie de Nazianz și Sfântul Ioan Hrisostom, pe care îi numește Învățați ecumenici.
O sumară caracterizare
Făcând o foarte sumară caracterizare a Sfântului Ioan, putem spune că are tot ceea ce îi trebuie pentru a reuși în slujirea sa, o credință profundă, un zel devorant, o elocință în același timp caldă și familiară, îmbogățită cu cele mai frumoase flori ale retoricii și cu cea mai exactă cunoaștere a sufletelor. Acesta este unul dintre caracterele cele mai atrăgătoare care s-ar putea întâlni. Un suflet tandru, delicat, vibrând la toate emoțiile, o inimă puternică, dur cu el însuși, nemilos cu viciile, fremătându-se în prezența răului, dar în același timp un spirit insuficient pregătit exigențelor luptei și condamnat, prin natura sa, la o suferință continuă, suferința oamenilor loiali, care se lansează cu greu într-o luptă și nu găsesc în fața lor decât dușmani mascați în fața cărora toată sinceritatea lor este zadarnică. Comportamentul său față de unii și față de alții era dominat de adevăr și milostenie.
Sfântul Ioan Gură de Aur rămâne cel mai cunoscut dintre Părinții greci și una din cele mai fascinante figuri ale antichității creștine. Cu vie venerație ne aducem aminte de el, pe care în toate Liturghiile îl chemăm și ni-l dorim ocrotitor.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #806  
Vechi 13.11.2016, 00:27:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Cu recunoștință :)

Materialul postat mai sus despre Sfantul Ioan Gură de Aur a fost posibil datorită Părintelui Liviu Petcu .
Mulțumiri Parintelui Liviu Petcu
Asistent Cercetător științific al Universității "Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Doctor în Teologie la Facultatea de Teologie "Andrei Șaguna" din Sibiu cu calificativul "Magda cum Laude". Autorul mai multor cărți, compendii și antologii tematice patristice: „Lumina din inimi” etc.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #807  
Vechi 04.12.2016, 05:12:48
tabitha's Avatar
tabitha tabitha is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.04.2011
Locație: usa
Religia: Ortodox
Mesaje: 3.955
Implicit

Astăzi 3 Decembrie l-am sărbătorit pe Sf. Cuvios Gheorghe de la Cernica, un sfânt tare drag mie.

A fost un monah român originar din Transilvania, stareț al mai multor mănăstiri din Moldova și, mai târziu, din Țara Românească (Cernica și Căldărușani).

https://ro.orthodoxwiki.org/Gheorghe_de_la_Cernica
Reply With Quote
  #808  
Vechi 17.12.2016, 01:21:42
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

❤La multi ani ,Daniel,Daniela!❤

17 decembrie - Sf. Prooroc Daniel.

Acest fericit prooroc Daniel era din seminția lui Iuda, dintr-un neam care se găsea în slujba împărătească. S-a născut în Vitora cea de sus. Încă de pe când era copil a fost dus rob din Iudeea în țara haldeilor și a proorocit 70 de ani. A trăit cu 460 de ani înainte de întruparea lui Hristos. Era bărbat tare înțelept, iar iudeii socoteau că este eunuc. A plâns mult pentru popor și pentru cetatea Ierusalimului. Prin post se înfrâna de la orice mâncare dorită. Era uscățiv la față, dar foarte frumos, cu harul Celui Preaînalt.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #809  
Vechi 23.12.2016, 07:14:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Sfinții 10 Mucenici din Creta; Sfântul Ierarh Pavel, Arhiepiscopul Neocezareei (Zi aliturgică) Arhid. Ștefan Sfarghie, 23 Decembrie 2016

Acești 10 sfinți au pătimit pentru credința în Hristos-Domnul în insula Creta, în vremea împărăției lui Deciu (251-253). Nu erau toți din același loc, ci din mai multe părți ale țării. Din cetatea Gortinei erau cinci: Teodul, Satornin, Evpor, Ghelasie și Evnichian; Zotic era din Cnossos; Agatopod din Epinia Panormului; Vasilide din Hania, iar Evarest și Pompie din Ira*clion. Ei au fost dați de necre*dincioși dregătorului insulei, care a poruncit călăului să-i ducă la altarele idolilor ca să le aducă jertfe. Pentru că nu au vrut să facă acest lucru au fost chinuiți, batjocoriți, loviți cu pietre și pălmuiți, vreme de 30 de zile. În ziua a 23-a a lunii decembrie au fost duși la jude*cată și, stând ei tari și neclintiți în credința creștină, dregătorul i-a osândit la moarte prin sabie. Venind ei la locul de osândă, au făcut rugăciuni pentru cei care îi chinuiau și, astfel rugându-se, li s-au tăiat capetele.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #810  
Vechi 26.12.2016, 05:26:09
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Soborul Maicii Domnului – Biserica a rânduit ca astăzi, a doua zi după Crăciun, să fie pomenită Maica Domnului împreună cu soborul celor care o cinstesc pe ea. Cinstirea deosebită pe care o aducem Macii Domnului este foarte importantă deoarece Maica Domnului reprezintă iubirea milostivă, smerită, ocrotitoare și a devenit icoană vie a Bisericii. Fecioara Maria este Maica Mântuitorului nostru Iisus Hristos și ocrotitoarea tuturor creștinilor, precum și a familiei creștine.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Vecernia zilei + cristiboss56 Despre Vecernie 15 01.02.2016 22:26:36
Sfintii ortodocsi si sfintii catolici. voxdei55 Generalitati 8 04.12.2010 23:48:51
Versetul zilei Daniela-Iulia Din Noul Testament 1 13.05.2009 10:22:30
Informatia zilei silverstar Stiri, actualitati, anunturi 4 24.04.2009 09:30:11