|
|
|
|
|
#1
23.11.2006, 14:03:19
|
|||
|
|||
Articol - Cadoul e pe drum... de Liviu Mihaileanu
Cadoul e pe drum... De ziua ei sora mea a primit un dar neobisnuit de la mine: o imagine in care un cadou statea parca rupt din context in mijlocul unei strazi iar textul insotitor anunta promitator – „Cadoul e pe drum...” Intentia a fost a unui cadou inedit, de care nu mai avusese parte pana atunci insa, printr-un cumul de evenimente neprevazute nu am reusit sa-l obtin pana la ziua ei... si nici dupa aceea, cadoul ramanand... pe drum. Imi amintesc cat de febril asteptam sarbatorile cu ceva ani in urma si asta pentru ca stiam ca prin casa, undeva, este ascuns un cadou pentru mine. Nu de putine ori scotoceam dulapurile in lipsa parintilor pana gaseam ceea ce cautam inainte de termen. Cand sti ca ai un cadou promis, chiar daca nu rostit, visezi toata noaptea la el, te intrebi ce este, cum arata si mai ales... cand o sa ai ocazia sa pui mana pe el. Dincolo de tabloul pe care sunt sigur ca cei mai multi il percep ca pe o poveste rupta din culegerile lui Ispirescu, ceea ce m-a gadilat in ureche a fost „sezonul cadourilor” asociat acestor manifestari. Ne-am obisnuit sa numim „cadou” ceva pe care putem pune mana, un lucru pe care sa-l punem in vitrina, sa-l folosim pentru binele nostru sau pentru raul altuia, sa-l purtam poate cu mandrie la mana sau la gat... Ati auzit vreodata expresia „am primit un zambet cadou”? Eu nu... Poate pentru ca este dematerializat, nu-l putem lua sa-l punem in vitrina, sa-l aratam altora: „uite ce zambet frumos am primit in dar, are 24 K iar ce vezi stralucind acolo este un diamant cu taietura perfecta”... si totusi: ce valoare au pentru noi „cadourile” pe care nu putem pune mana? Le cautam oare cu aceeasi febrilitate in speranta de a le gasi cat mai repede? Avem aceeasi tresarire de bucurie cand ne gandim la ele? Sezonul cadourilor s-a deschis de doua milenii. „Eu Ma duc sa va pregatesc un loc”, ne-a spus Isus. Pentru cineva care crede cu adevarat lucrul acesta, promisiunea este suficienta pentru a sari in sus de bucurie: „acolo sus este un cadou care ma asteapta”... Oare cum o fi acel loc? Voi mai simti acolo efectele reumatismului si ale varicelor? Cum este sa stai de vorba cu Isus fata catre fata? Ce va doriti de Craciun? Raspundeti la intrebarea aceasta inainte de a citi mai departe... Asa este ca v-ati gandit la ceva pe care puteti pune mana? si totusi... cadoul pe care ni l-a lasat Isus cand a plecat de pe pamant nu este unul pe care sa il manance moliile sau sa-l napadeasca rugina. „Va las pacea, va dau pacea Mea” este cadoul pe care ni-l face inainte de plecare. Nu este un cadou pe care sa-mi permit sa-l las in vitrina... nici macar prins la butoniera sau folosit pe post de masca de noapte. Este zambetul de 24 K din mine care poate fi un cadou, pe care nu poti sa-l pui in vitrina, pentru tine... Asta asa, ca sa-ti starneasca pofta dupa cadoul cel mare, cadou care inca... e pe drum! Articol de Liviu Mihaileanu 
|
|
|
Mod linear
