|
|
|
|
|
#1
25.08.2006, 11:56:10
|
|||
|
|||
Pai da, "nu se vede padurea din cauza copacilor"
Mircea Cartarescu -------------------------------------------------------------------------------- Zambesc Niste grasane se uitau la mine si atunci imi dau seama ca zambesc. zambesc in masina 109 in drum spre slujba. fireste impresie buna nu poate sa faca un tinerel pletos care se uita pe geam si zambeste. dar eu mi-am amintit de tine si, ca de obicei, am zambit. e o reactie necontrolata. m-am trezit dimineata incalcit in vise urate, cu jupuiri de viu, cu andrele strabatindu-mi dantura si mi-am amintit de orele de gramatica. in masina pute-a maieuri si-a benzina iar pe geam ce sa vezi? blocuri si iar blocuri. am zambit si am ramas, cred, minute bune cu zambetul asta. mi te-am amintit in tricoul galben, labartat si eu tot in tricou, cam soios, cum am intrat la bulandra. era antreul plin de gagici incotofenite si tipi la costum... noi parca eram picati de la Woodstock, la scoala directorul m-a luat în primire si secretara m-a amenintat planta ornamentala neudata la timp mai avea doar un sfert din frunze incercand sa stapanesc clasa am simtit zambetul revenind atat de irezistibil, incat a trebuit sa ma intorc cu fata la tabla. 
|
|
#2
28.08.2006, 13:32:09
|
|||
|
|||
|
Una trista, una nu
Mircea Cartarescu -------------------------------------------------------------------------------- In stilul lui Bacovia e seara si ninge-ndesat zapada-n zapada se lasa si abia ma mai misc inghetat si abia mai stiu drumul spre casa e bezna un caine-a latrat de-acum n-are rost sa mai sper sprijinit de un stalp un soldat si-aprinde tigarea stingher e noapte si ninge turbat si nu mai zsresc nici un drum cum viata-i un loc departat cum totu-i mai simplu de-acum! Nichita Stanescu ----------------------------------------------- Cantec de dor Ma culcasem langa glasul tau. Era tare bine acolo si sanii tai calzi imi pastrau tamplele. Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. Poate ceva despre crengile ai apele care ti-au cutreierat noptile. Sau poate copilaria ta care a murit undeva, sub cuvinte. Nici nu-mi mai amintesc ce cantai. Ma jucam cu palmile in zulufii tai. Erau tare indaratnici si tu nu ma mai bagai de seama. Nici nu-mi mai amintesc de ce plangeai. Poate doar asa, de tristetea amurgurilor. Ori poate de drag si de blandete. Nu-mi mai amintesc de ce plangeai. Ma culcasem langa glasul tau si te iubeam. decembrie 1956 Luna in camp Cu mana stangă ti-am intors spre mine chipul, sub cortul adormitilor gutui si de-aa putea sa-mi rup din ochii tai privirea, vazduhul serii mi-ar parea caprui. Mi s-ar parea ca deslusesc, prin crenge, zvelti vanatori, in arcuitii lei din goana calului, cum isi subtie arcul. 0, tinde-ti mana stanga catre ei si stinge tu conturul lor de lemn subtire pe care ramurile i-au aprins, suind sub luna-n seve caii repezi ce-au ratacit cu timpul, pe intins. Eu te privesc in ochi si-n jur sa sterg copacii In ochii tai cu luna ma rasfrang ... si ai putea, uitand, sa ne strivesti in gene dar chipul ti-l intorn, pe bratul stang.
|
|
#3
29.08.2006, 18:20:20
|
|||
|
|||
|
Nichita Stanescu
-------------------------------------------------------------------------------- Mortile iubite Sunt gata sa mor inecat in aceste sunete de privigetoare asupra carora m-am intamplat in dimineata rasarind fara soare. Ma agat de orele vechi dar fug toate-napoi, totdeauna nesigure si perechi, asemenea cailor inhamati cate doi. Ridic mana prin frunze spre cer, ridic din ea insasi vocala strigand, dar tace privighetoarea si pier mortile mele iubite, din gand. Mircea Cartarescu ------------------------------------- Ciocnirea intr-un tarziu am incercat sa-ti dau telefon, dar telefonul murise receptorul duhnea a formol, am desurubat capacul microfonului si am gasit fierul ruginit, plin de viermi; am cautat surubelnita si-am desfacut carcasa: de lita bobinelor isi prinsesera paianjenii panza. pe snurul impletit, acum putred, cu cauciucul mancat si sarma zdrelita isi lasau mirosul furnicile; l-am apucat, l-am smucit pan-a iesit din pioneze cu tencuiala cu tot, am tras de el pana am inceput sa apropii metru cu metru cartierul tau de al meu turtind farmaciile, cofetariile, pleznind tevile de canalizare incalecand asfalturile, presand atat de mult stelele pe cerul violaceu, de amurg, dintre case incat........
|
|
#4
31.08.2006, 17:58:21
|
|||
|
|||
|
Vasile Alecsandri
-------------------------------------------------------------------------------- Dimineata Zori de ziua se revarsa peste vesela natura, Prevestind un soare dulce cu lumina si caldura, In curand si el apare pe-orizontul aurit, Sorbind roua diminetii de pe campul inverzit. El se-nalta de trei suliti pe cereasca mandra scara Si cu raze vii saruta june flori de primavara, Deditei si viorele, brebenei si toporasi Ce razbat prin frunze-uscate si s-arata dragalasi. Muncitorii pe-a lor prispe dreg uneltele de munca. Pasarelele-si dreg glasul prin huceagul de sub lunca. In gradini, in campi, pe dealuri, prin poiene si prin vii Ard movili buruienoase, scotand fumuri cenusii. Caii zburda prin ceairuri; turma zbiara la pasune; Mieii sprinteni pe colnice fug gramada-n repejune, Si o blanda copilita, torcand lana din fuior, Paste bobocei de aur lang-un limpede izvor.
|
|
#5
01.09.2006, 16:35:56
|
|||
|
|||
|
Ana Blandiana
-------------------------------------- Carantina Durerea nu e contagioasa, Va asigur, durerea nu se transmite, Nici un nerv rasucit in trupul aproapelui meu Nu produce in mine sfasietoare atingeri. Durerea nu e contagioasa, durerea Singularizeaza mai atroce decat zidurile, Nici o carantina nu izoleaza atat de perfect, E banal ce spun - acesta e argumentul. Doamne, cata literatura continem! Sentimentele - va amintiti? - le-am invatat inca la scoala. In jurul patului celui ce moare ei plang, Dar nu se contamineaza de moarte nici unul. Fiti linistiti, privegheati altruisti pe bolnavi. Nu veti lua durerea lor, fiti fara teama. A murit. Vrea cineva sa-l urmeze? Numai bocete traditionale. Oradea, 16/17 octombrie 1964 Ana Blandiana -------------------------------------------------------------------------------- Fii intelept Nu te speria de gesturile mele, Tu cel care ma vezi, Oricat de apriga mi-ar fi miscarea. Fii intelept si bucura-te. Eu sunt asemenea elicei avionului, Neputincioasa pana-i poti vedea rotirea - Ucigator este doar locul pasnic unde Elicea avionului se-nvarte invizibila. Tu teme-te numai de spatiu-n care Iti pare cum ca nu exist, si plangi Numai in vantul transparent care m-ascunde. Nealegere Adusa la marea judecata Care se termina prin trimiterea pe pamant, Eu, gasita nevinovata, Am primit dreptul Sa ma aleg pe mine. Dar nu barbat, si nu femeie, Si nici un animal n-am vrut sa fiu, Si nici o pasare, si nici o planta. Se-aud secundele cazand Din marele drept de-a alege Se-aud lovindu-se de piatra: Nu, nu, nu, nu. Zadarnic adusa la judecata, Zadarnic nevinovata. Sa lasam sa cada cuvintele Sa lasam sa cada cuvintele Numai ca fructele, numai ca frunzele, Numai cele in care moartea s-a copt. Sa le lasam sa cada Aproape putrede, Abia imbracand in carnea lor Osul sfant. Samburul gol desfacut, Ca din vestezi nori luna, Poate s-ar furisa spre pamant... Fiecare miscare Fiecare miscare a mea Se vede In mai multe oglinzi deodata, Fiecare privire a mea Se intalneste cu sine De mai multe ori, Pana Uit care Este cea adevarata Si cine Ma-ngana. Stapana, Mi-e frica de somn Si rusine A fi. Pentru mine Orice rasarit are Un numar necunoscut de sori Si-o singura Adormitoare Zi.
|
|
#6
06.09.2006, 13:38:41
|
|||
|
|||
|
Ion Barbu
-------------------------------------------------------------------------------- Umanizare Castelul tau de ghiata l-am cunoscut gindire: Sub tristele-i arcade mult timp am ratacit De noi rasfringeri dornic, dar nicio oglindire, In stinsele cristale ce-ascunzi, nu mi-a vorbit. Am parasit in urma grandoarea ta polara Si-am mers, si-am mers spre caldul pamint de miazazi, Si sub un pilc de arbori stufosi, in fapt de seara, Cararea mea, surprinsa de umbra, se opri. Sub acel pilc de arbori salbateci, in amurg, mi-ai aparut - sub chipuri necunoscute mie, Cum nu erai acolo, in frigurosul burg, Tu, muzica a formei in zbor, Euritmie! Sub infloritii arbori, sub ochiul meu uimit, Te-ai resorbit in sunet, in linie, culoare, Te-ai revarsat in lucruri, cum in eternul mit Se revarsa divinul in luturi pieritoare. ............................................ Si-n acel fapt de seara, uitindu-ma spre Nord, In ceasul cind penumbra la orizont descreste Iar seara intirzie un somnolent acord, Mi s-a parut ca domul de ghiata se topeste.
|
|
#8
14.09.2006, 19:08:21
|
|||
|
|||
|
Jan Lulu Stern
-------------------------------------------------------------------------------- Rugaciune Intoarce-ti , doamne , fata catre mine Sa vezi din plin pe robul tau umil Sa-l vezi ingindurat , plin de suspine Si neajutorat ca un copil . Aducerile-aminte mi-arata a mea viata Ca pe-un zabranic negru-n zi de-nmormintare Copil , tinar , adult ma vad mereu in ceata O ceata deasa , neagra si fara de scapare . Am asteptat sfirsitul sau batrinetea calma Nesimtitor in groapa sau fara de dorinte Dar , ca-n trecut , si-acuma o palma sau sudalma Ma insotesc pe drumu-mi cel plin de suferinte Si ca-n trecut si-acuma sint fara aparare O tinta minuscula dar nimerita-n plin De tot noroiul lumii , ce ustura si doare Si iti preface viata intr-un amar destin . Mi-am cautat scaparea pe cai intortocheate Sau pe cararea dreapta a recei judecati Dar usile-au ramas in fata-mi ferecate Pecetluite trainic , acum ca-n alte dati . Si sa nu-l vezi pe robul tau umil Infrint , indurerat , plin de suspine Si neajutorat ca un copil Intoarce-ti , doamne , fata de la mine Si sa nu-l vezi pe robul tau umil Si sa-ntelegi ca-i irosit o viata De om batrin , de-adult si de copil Intoarce-te , parinte , si nu-l privi in fata . Mihai Eminescu -------------------------------- La mijloc de codru... La mijloc de codru des Toate pasarile ies, Din huceag de alunis, La voiosul luminis, Luminis de langa balta, Care-n trestia inalta Leganandu-se din unde, In adancu-i se patrunde Si de luna si de soare Si de pasari calatoare, Si de luna si de stele Si de zbor de randurele Si de chipul dragei mele. Mihai Eminescu ----------------------- Freamat de codru Tresarind scanteie lacul Si se leagana sub soare; Eu, privindu-l din padure, Las aleanul sa ma fure Si ascult de la racoare Pitpalacul. Din izvoare si din garle Apa suna somnoroasa; Unde soarele patrunde Printre ramuri a ei unde, Ea in valuri sperioase Se azvarle. Cucul canta, mierle, presuri - Cine stie sa le-asculte? Ale pasarilor neamuri Ciripesc pitite-n ramuri Si vorbesc cu-atat de multe Intelesuri. Cucu-ntreaba: - Unde-i sora Viselor noastre de vara? Mladioasa si iubita, Cu privirea ostenita, Ca o zana sa rasara Tuturora. Teiul vechi un ram intins-a, Ea sa poata sa-l indoaie, Ramul tanar vant sa-si deie Si de brate-n sus s-o ieie, Iara florile sa ploaie Peste dansa. Se intreaba trist izvorul: - Unde mi-i craiasa oare? Parul moale despletindu-si, Fata-n apa mea privindu-si Sa m-atinga visatoare Cu piciorul? Am raspuns: - Padure draga, Ea nu vine, nu mai vine! Singuri, voi, stejari, ramaneti De visati la ochii vineti, Ce lucira pentru mine Vara-ntreaga. Ce frumos era in cranguri, Cand cu ea m-am prins tovaras! O poveste incantata Care azi e-ntunecata... De-unde esti revino iarasi, Sa fim singuri!
|
|
#9
18.09.2006, 16:10:04
|
|||
|
|||
|
Rondelul orasului mic de Alexandru Macedonski
Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade, Cu oameni prosti, dar cumsecade, Ce nici nu stiu ca sint poet. Cu centrul intim si cochet, Si fara case cu arcade; Orasul mic te fura-ncet Cu ale lui tacute strade. Prin umbra parcului discret, Nu se strecoara mascarade Si nu s-aud în el tirade Despre-al politicei secret. Orasul mic te fura-ncet. Radu Gyr ------------------------------ Voi n-ati fost cu noi in celule Voi n-ati fost cu noi in celule sa stiti ce e viata de bezne, sub ghiare de fiara, cu guri nesatule, voi nu stiti ce-i omul cand prinde sa urle, strivit de catuse la glezne. Voi n-ati plans in palme, fierbinte, strapunsi de cutitul tradarii. Sub cer fara stele, in drum spre morminte, voi n-ai dus povara durerilor sfinte spre slava si binele tarii. In cantec cu noi laolalta trecand printre umbre peretii, voi n-ati cunoscut frumusetea inalta cum dorul irumpe, cum inima salta gonind dupa harpele vietii. Ce-i munca de brate plapande, ce-i jugul, ce-i ranjet de monstru, cum scartie osul cand frigul patrunde, ce-i foamea, ce-i setea, voi n-aveti de unde sa spuneti aproapelui vostru. Voi nu stiti in crunta-nchisoare cum minte speranta si visul, cand usile grele se-nchid in zavoare, si-n teama de groaznica lui inclestare pe sine se vinde invinsul. ....................... Asa sunteti toti cei ce credeti ca pumnul e singura faima. Fatarnici la cuget, pe-alaturi ne treceti, cand noi cu obrajii ca pamantul de vineti, gustam din osanda si spaima. Cand portile sparge-se-or toate si mortii vor prinde sa urle, cand lanturi si ziduri cadea-vor sfarmate, voi nu stit ce-nseamna-nvierea din moarte, caci n-ati fost cu noi in celule. Maria-Eugenia Olaru ----------------------------------------- Alergare Cu gleznele frante de-nlacrimare stelara, imblanzitoare de haitasi, Prada, intoarcere transparenta urmand vanatorul. Acopera-mi ochii Tata Ceresc, Sangereaza Lumina in Pietre. Sunt roua Drumului ranita de umblet, mereu, mereu cautand. Dar cine stie puntea unde tzngerii innopteaza si cata lumina odihneste-n Cuvant!? Luciana Stoicescu-Vaughan ----------------------------------------------- Metamorfoza Am devenit ca tine de piatra si plumb si parca-as vrea sa m-ascund, sa nu mai stiu de nimeni si nimic. Sa nu-ti stau in cale, sa nu ma vezi, oricum ar fi prea mult ca sa mai crezi ca m-am schimbat si-am devenit ce ti-ai dorit si astazi sint femeia ideala cu chip frumos si mintea goala. Lui Eminescu Odihna de veci a strabunilor mei Ia-ma la tine sub floarea de tei Sa dorm nesfirsitul cu drag In lacasul strimt din lemnul de fag. Mi-e mintea obosita de continua lupta. De chin inima in doua e rupta. Tinjesc pacea si linistea mortii Suprema stapina pe stigmatul sortii. Cu lacrima alba imi tes razvratire Poruncii ursitei sa n-am multumire Si viata imi trece in goana nebuna Dind loc deznadejdii ce-n sir se aduna. Mi-e ziua un zid, iar noaptea un clocot. Urechea imi cinta cadenta de clopot. Colind pe coclauri traind fara rost Si-mi pare un vis trecutul ce-a fost. Curriculum vitae Eu am crescut cu Verdi, Cu Bach si Titzian, Visind pe Buonarotti In vers esenian. M-am imbatat cu Strauss, Chopin mi-a fost amant Si-am adormit pe Goya Cu gindul la Mozart. Rimbeaud imi e prieten, Baudelaire e cam gelos, Enescu-mi cinta seara Cu-arcusul lui duios. Rossini imi alina Iubirea pentru List, Vivaldi ma transpune Pe unde de artist Si ma ascund confuza In ginduri delirante, Pozind chiar pentru Rubens In scenele flamande. Titanii vietii mele Pe care i-am iubit... De nu v-as fi-ntilnit La ce-as fi mai trait?
|
|
#10
18.09.2006, 16:17:55
|
|||
|
|||
|
si uite asa am dat-o in poezii diverse...:D ;)
|
 |
|
Subiecte asemănătoare
|
||||
| Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
| Mircea Eliade - un credincios fara Dumnezeu? | costel | Generalitati | 23 | 10.11.2012 10:27:10 |
|
|
Mod linear
