MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

[Igor_Paslusnik]

Şi Sfântul Prooroc şi Psalmist David, că se numeşte pe sine vierme şi viermişorul lui Israel, ce-i?

Şi că Sfântul Apostol Pavel, spune despre sine că e cel dintâi păcătos, ce-i?
Sunt doar două exemple ce îmi vin acum în minte.
Smerenia, publică sau nu, la o măsură sau alta, niciodată nu va fi un lucru rău.
E ceea ce demonii nu pot să imite niciodată, căci Duhul smereniei, e Duhul Sfânt. Şi simţi ce este, dacă este, smerenie sau nu.

Cum şi Biserica simte antihriştii, care sunt mulţi şi dintre care acei mulţi, care şi azi mişună pe tot pământul, dintre ei, unul va fi ales să conducă pământul globalizat. Doamne fereşte.

"precum aţi auzit că vine antihrist, iar acum mulţi antihrişti s-au arătat; de aici cunoaştem noi că este ceasul de pe urmă." - 1 Ioan 2, 18.

[Iorest]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Iorest, dacă tu asta ai înţeles, după tot ce ai citit, din tot ce am scris, eu îţi mulţumesc sincer, pentru că îmi vrei binele.
Dar nu te pot ajuta cu mai mult, decât mulţumindu-ţi, că ai citit pe sărite şi nu ai citit tot.

Roagă-te şi pentru mine, spurcăciunea şi beşica de puroi, pomeneşte-mă în sfinţitele tale rugăciuni şi iartă-mă.

Omule, nu am nimic cu tine nu cred ca esti spurcaciune si besica de puroi, pasajul ala m-a deranjat cel mai tare pentru ca intra in coliziune cu casatoria, la restul cuvantul de ordine e discutabil, as putea face referire la fiecare dar nu vreau sa se transforme intr-un demers negativ sau sa ne pierdem timpul .
Punctele de la 1 pana la 4 sunt adecvate, nimic de zis la ele.

Ma bucur totusi ca nu te-ai apucat sa combati ultimul comentariu semn ca undeva in sinea ta recunosti faptul ca erau inadecvate acele pasaje, mai bine castigam toti daca auzeam cat de minunata e calugaria nu fricile despre casatorie pe care e posibil sa le aiba multa lume, la ce folos sa le tot auzim sau sa le exploatam la nivel de discurs ?

Curentul actual e de destructurare a familiei si trebuie sa fim atenti sa nu punem umarul la daramarea increderii in aceasta institutie sacra, chiar si din motive duhovnicesti.

Toti calugarii mari vorbeau de cat de frumoasa e calugaria, nu antagonizau cu casatoria plus ca era altul contextul social, casatoria era ceva fixat clar si batut in cuie ca si o vocatie si realizare in viata, acum se urmareste decredibilizarea casatoriei, chiar daca desigur tu nu ai intentionat asta.

Acum tot mai multi oameni nu mai vad casatoria ca realizare(cu semnificatia de sens, rost, motivatie nu de castig urat) in viata, de aia se comporta cum se comporta si e munca grea sa duci lamurire cu ei sa iasa dintr-o viata plina de placeri si sa fie macar monogami in familie daca resping ascetismul total.

Dupa poti sa zidesti masuri si mai mari, cand ei simt gustul Harului pe care in sitatia lor au sanse mai mari sa-l intalneasca in familie, daca de manastire nu pot intelege.

[ioan67]

În prealabil postat de gpalama

Din cele 3 corpuri de biblioteca in care am carti de teologie, de pe ce raft vrei sa aleg o carte? Ca am citit suficient din cartile pe care le-am cumparat, am incercat sa nu le iau degeaba....

E tare de tot argumentatia ta.... nu raspunzi la ce esti intrebat, formulezi noi acuzatii.

Si poate nu esti atent, dar noi nu dezbatem probleme teologice 'complexe' in care este necesara o expunere, o fundamentare, o analiza corecta, exemple... etc, ci dezbatem chestii minore in care o expunere pe scurt este mai folositoare decat o argumentatie juridica.



Amesteci toate lucrurile pentru ca sa-ti dea tie socoteala.

Cas la gura inseamna un tanar care mai are multe de invatat. TU ADICA.

Ai de invatat asa:

1. Ce e viata. Pentru ca esti la inceputul vietii.

Eu nu te-as face preot decat dupa ce ai trecut prin viata, daca te-as vedea barbat serios la casa lui, care stie ce e viata. Si de familie, si in general.

Si eu cred ca asta e motivul pentru care te tine Dumnezeu departe de toate si de familie si restul, ca daca ai fi preot ai face prostii prin exaltarea ta si i-ai alinia pe toti la 'duhovnicia/dezechilibrul' tau.... mediteaza putin la ce am spus.
Nu prea pari de calugarie din ce spui, ci mai degraba de viata de familie.


2. Echilibru si maturitate duhovniceasca

Posturile tale sunt un haos duhovnicesc.
Hristos a spus MERGETI SI INVATATI, nu MERGETI SI SMINTITI SI OSANDITI.

Vad ca ai o cultura teologica si duhovniceasca.
Insa nivelul urmator este ECHILIBRUL DUHOVNICESC, MATURITATEA DUHOVNICASCA si INTELEPCIUNEA DUHOVNICEASCA.

Posturile tale spun clar care este nivelul tau: te agiti pe probleme marunte, care nu sunt ale tale, nu iti vezi de lucrurile tale, osandesti, judeci tot ce vezi la orizont. Pe scurt, un tanar infocat, evlavios, dar care mai are de invatat s crescut.

Sau poate tu esti deja la nivelul celor mari, si ai sarit rapid treptele uceniciei si ale varstei...

3. Viata duhovniceasca reala

Tu reciti chestii din Scriptura pe banda rulanta. Si bagi texte la greu.

Insa nu vorbestii chestii din viata ta, traite te tine.
Esti un recitator profesionist din Scriptura si din Sfintii Parinti, fara o viata duhovniceasca reala.

Trebuie sa ajungi la ceva autentic si nu la recitari profesioniste din Scriptura...

Iar viata duhovniceasca reala inseamna rugaciune. Care te ridica la un alt nivel peste teologia sintetica si oarecum canonica a cartilor.
Sfintii au vorbit despre si din viata lor si din experienta lor cu Dumnezeu.
Daca l-ai citit pe Sf. Grigorie Palama, ai si facut ce a facut el?



Linisteste-te dragul meu, suntem cu tine, dar masoara-te putin si tu pe tine.
Si putina smerenie reala in posturile tale (care inseamna moderatie in toate) nu strica nimanui.
Ca tot tipi despre smerenie in toate posturile tale si ne-o bagi pe gat cu toata forta.

Multumim, frate, pentru darnicie!
Avem cu totii de invatat din expunerea dvs.
Dar destinatarul insusi, oare, va invata ceva?... Macar sa cada oleaca pe ganduri, cateva minute, acolo, o clipa macar!
Ramane de vazut...

[GMihai]

În prealabil postat de Iorest

De departe pasajul acesta este cel mai teribil din toata argumentatia de 80 si este jenant sa fie introdus in 8x 10 de la simbolistica vesniciei pentru cine face casa cu bunul simt.



Tu faci observatie altora cu privire la limbaj cand iti spun ca te dai in barci si imaginatia ta scoate astfel de pasaje, carvasazica... duhovnicesti pentru simbolistica veșniciei ?

Nu poti tu sa spui ca timpul petrecut in familie chiar daca s-a intamplat sa se ajunga la infidelitate si despartire e aruncat la gunoi, depinde mult de ce s-a intamplat, Dumnezeu apreciaza altfel, nu dupa mintea ta, ci in functie de situatia concreta si scoate spor si daca a gasit ceva bun in viata de familie.

Este una a da din gura despre casatorie de pe margine si este altceva a fi fost casatorit, chiar si cu un divort, un om divortat are alta experienta de viata fata de unul care doar a facut ipoteze iezuitice despre casatorie, dar casatorit n-a fost si n-a fost nici duhovnic la persoane casatorite ca sa-i inteleaga.

Niciun crestin normal la cap nu se casatoreste cu gandul sa insele sau sa se desparta, ca daca ar fi asa n-ar mai fi crestin.

Daca se pune raul inainte omul nu mai face nimic niciodata, dar argumentul e semnificativ pentru ca tradeaza o nesiguranta patologica, o frica paralizanta pentru initiativa casatoriei.

Obsesia asta de a fi inselat e a unui om care nu poate depasi anumite stadii si fixatii mentale, nu zic ca oamenii nu-si pun intrebarea asta, dar a face din chestia asta un argument sau un cap de pod pentru a nu te casatori arata de fapt lipsa de incredintare in pronia lui Dumnezeu, care tine in brate si fidelitatea cuplului, printre multe altele.

Referinta asta e mai degraba slaba credinta decat motiv pentru calugarie si e un argument prost pentru ca imaginatia nu face casa prea buna cu calugaria pe termen lung, cel putin nu imaginatia care dezvolta scene in care posibila sotie este atinsa de altul.

Ca se considera ca sotii sunt crestini, vorbim de oameni crestini pe forum care-si cauta parteneri crestini de mantuire in viata de familie, deci se pleaca de la alta intelegere si abordare asupra vietii de familie.

Da, crestinii constienti care-si doresc casatoria se lasa pur si simplu in voia lui Dumnezeu, ca multe se pot intampla cu ei, deci se aseamana cu monahii care lasa pe Dumnezeu sa lucreze cu ei.

Apoi daca tot calculam minutele, cate din cele 1440 de minute e nevoie sa fie daruite rugaciunii pentru a simti prezenta reala a binecuvantarii in viata de familie ?

Cat s-au rugat preotii, care au chiar multi copii, pentru o sotie alaturi de care sa se mantuiasca ?, ca am auzit de unii care s-au rugat ani de zile si se roaga in continuare pentru trainicia cuplului.

Aspirantul la monahism care e in prima faza cam cat din cele 1440 de minute se gandeste la Dumnezeu si cat in afara manastirii? ca a sta intr-o manastire nu e ca si cum gandurile n-ar zbura in afara zidurilor.

Apoi chiar si daca s-ar intampla sa cada unul din soti in pacat, cati ar avea tarie sa-si puna sufletul lor pentru rugaciune totala ca sa salveze pe celalalt si casatoria in Duhul Evangheliei ?

Sau inima se frange in bucati doar pentru cei de la distanta, nu pentru oameni palpabili, reperabili cu care s-a impartit ceva in viata ?

Un om care nu poate ierta pe cineva din proximitate pe care spune ca-l iubeste, cu care a poate a facut copiii si a impartit bune si rele nu cred ca se va ruga nici pentru copiii din Africa, nici pentru nimic, ba mai mult daca ar fi bantuit de imaginile adulterului, inseamna ca nu are de fapt inalta rugaciune care aduce frangerea inimii.



Si de ce ar fi indice al dragostei pentru Hristos refuzul de a avea masina ?

Pai sigur ca nu e normal sa lasi sotia sa vina prin frig iarna sau noaptea primejduindu-se, copiii la fel nu pot fi dusi prin frig, plus plasele de cumparaturi, plus rutele imense care se parcurg cu mijloace de transport, plus sa duci pe cineva la timp cand nu gasesti taxi sau sa duci repede la spital daca e nevoie.

Mai degraba argumentul asta putea veni de la un om care nu foloseste niciun mijloc de transport in comun nici la deplasatul la manastiri, ci merge doar pe jos sau cu caruta.

Sper ca mergi pe jos pana la Ouranopoli si de acolo treci cu vasle, ca e posibil sa fie masina condusa de cineva cu pasaport cu cip, mijloacele de transport sa fie fabricate prin exploatarea cuiva pe un salariu derizoriu si sa polueze aerul si apa, cele cu motor.

Eu nu cred ca e bine sa ne fatarnicim sub masca sfinteniei si sa profitam de altii care au carnet si masina in a ne face treburile si sa nici nu asimilam ingustimi de minte ca fiind sfintenie, sau dragoste pentru Hristos, daca de fapt impovaram pe altii prin acele comportamente.

Dar costa sa ai si sa intretii o masina, trebuie loc de munca, normal ca nu e usor pentru oamenii confortabili.

Cred ca ati pus punctul pe i.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de simpllu

Poţi să ignori fără să condamni, ci dimpotrivă să compătimeşti. Simplu.

Biserica nu condamnă pe nimeni, Adrian.

Am mai spus, oamenii singuri se condamnă, prin lipsa lor de Hristos, de Biserică, prin urmarea hristoşilor mincinoşi întro grupare ce se numeşte pe sine biserică, sau o grupare ideologică.
Sunt conduşi de demoni, toţi cei fără Hristos Domnul. Şi singuri se dau afară şi se ţin afară de Biserică, prin mândrie, lipsa smereniei, prin lipsa ascezei, a răstignirii, lipsa nevoinţei, ascultării, dragostei, discernământului, rugăciunii şi postului.
Cum nimeni nu l-a dat afară pe satana din Rai, singur s-a dat afară, a căzut. Am mai spus.
Şi cum nu i-a excomunicat nimeni pe apusenii din romano-catolicism, singuri s-aui excomunicat.

Revin.

Deci e datoria noastră, ca Biserică, să descoperim, să arătăm spre vindecare. Dacă nu-i spui omului de ce anume suferă şi să-i dai medicamentul, cum se va mai vindeca?
"nu fiţi părtaşi la faptele cele fără roadă ale întunericului, ci mai degrabă, osândiţi-le pe faţă." - Efeseni 5, 11.
Dacă omul nu îşi asumă că e bolnav, cum se mai vindecă. Sau chiar dacă ştie că e bolnav, dacă nu ia medicamentele, cum se vindecă? Nicicum.

Dacă unui eretic, nu-i spui că-i eretic, cum îşi mai cunoaşte şi recunoaşte el erezia? Va crede că-i bine ce face. Cum va mai căuta vindecare, dacă nu va ştii de ce boală suferă?

Dacă unui om bolnav după bani, fie el şi episcop, dacă nu-i spui că e pe drumul spre iad, cum se mai vindecă?
"iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor şi cei ce au poftit-o cu înfocare au rătăcit de la credinţă" - 1 Timotei 6, 10.
şi
"Vedeţi şi păziţi-vă de toată lăcomia, căci viaţa cuiva nu stă în prisosul avuţiilor sale." - Luca 12, 15.

Deci ce este durerea?
"Pentru că dreptul acesta, locuind între ei, prin ce vedea şi auzea, zi de zi, chinuia sufletul său cel drept, din pricina faptelor lor nelegiuite." - 2 Petru 2, 8.
Deci creştinii, cei ai lui Hristos, cei fără erezie, văzând faptele nelegiuite ale omenirii, îşi chinuiesc sufletele, le este chin şi suferinţă, le este durere, păcatele omenirii, ale aproapelui, ale tuturora cei fără Hristos, păgâni, eretici, atei, gnostici, etc.

În prealabil postat de Iorest

Ma bucur totusi ca nu te-ai apucat sa combati ultimul comentariu semn ca undeva in sinea ta recunosti faptul ca erau inadecvate acele pasaje, mai bine castigam toti daca auzeam cat de minunata e calugaria nu fricile despre casatorie pe care e posibil sa le aiba multa lume, la ce folos sa le tot auzim sau sa le exploatam la nivel de discurs ?

Curentul actual e de destructurare a familiei si trebuie sa fim atenti sa nu punem umarul la daramarea increderii in aceasta institutie sacra, chiar si din motive duhovnicesti.

Doamne miluieşte, desigur. Recunosc nu numai că am multe inadecvenţe, dar sunt plin de ele şi de păcate. Vai mie, vai.

În prealabil postat de Iorest

Toti calugarii mari vorbeau de cat de frumoasa e calugaria, nu antagonizau cu casatoria plus ca era altul contextul social, casatoria era ceva fixat clar si batut in cuie ca si o vocatie si realizare in viata, acum se urmareste decredibilizarea casatoriei, chiar daca desigur tu nu ai intentionat asta.

Ţi se pare ţie că eu sunt călugăr?
Sau că sunt om mare?
Sunt păcătos împuţit, notoriu, scursură împrăştiată-n ploaie, vrednic de moarte şi iad, legat cu satana, că nimic bun nu fac, stricatu' de mine !
Dar mai bine cancer, leucemie, ghilotină, ars pe rugul inchiziţiei, otravă, gâtul tăiat de extremişti, orice moarte, de mii şi milioane de ori, decât fără Hristos !

Şi-apoi căsătoria? Fix pe mine mai găsit care să decredibilizez căsătoria?
Oh, ţucu-ţi mintea ta, frăţioare ! :)
N-am nimic cu căsătoria. E o minune atât de frumoasă. E Sfântă. Şi e pentru cei ce doresc să se sfinţească. Cei ce vor patimi carnale, vor eşua înâi în credinţă, apoi în îmbunătăţire, în virtuţi, în Hristos şi apoi în căsătorie.
Şi totuşi căsătoria e cale spre Rai.
Dar e inferioară călugăriei, afierosirii Domnului. Călugăria chiar a fost Sfântă Taină, până în secolul 8-9, atunci existau 12 Sfinte Taine.

În prealabil postat de Iorest

Acum tot mai multi oameni nu mai vad casatoria ca realizare(cu semnificatia de sens, rost, motivatie nu de castig urat) in viata, de aia se comporta cum se comporta si e munca grea sa duci lamurire cu ei sa iasa dintr-o viata plina de placeri si fie macar monogami in familie daca resping ascetismul total.

Dupa poti sa zidesti masuri si mai mari, cand ei simt gustul Harului pe care in sitatia lor au sanse mai mari sa-l intalneasca in familie, daca de manastire nu pot intelege.

Se comportă stricat, că sunt străini de Hristos.
Ei nu se iubesc cu adevărat, îşi iubesc doar trupurile. Când se satură, caută alte trupuri.
Iar mulţi se căsătoresc de ochii lumii, sau pentru bani, sau după ce s-au tăvălit cu vreo 20-30 de trupuri, sau mai mult, se fac oameni cuminţi şi vor să se aşeze la casa lor.

Cu patima urlând în ei ca un monstru, nevindecată. Sigur că vor cădea iar şi vor fi nemulţumiţi.

Poftele carnale, le-a organizat diavolul astfel:

Întâi în gând: pofteşti noutăţi carnale, şi apoi aşa se nasc prima dată: malahie şi diferite poziţii, apoi kama sutra, narcisism, masaje erotice, obiecte sexuale, uleiuri, arome/parfumuri, metrosexualitate, flirturi, apoi vine sodomizarea soţiei, apoi spurcarea gurii cu care ne rugăm şi mărturisim pe Domnul, prin unire intimă orală, apoi adulterul, preadesfrânarea, se înşeală unii pe alţii, apoi unirile intime în grup, schimbări de parteneri, apoi sodomia între bărbaţi şi sodomia între femei, apoi extremismul sexual, sclavia sexuală, sado-maso, biciuiri, legări, pentru stimularea apetitului, poftei, chiar stimulări până la sânge, tăierea, schingiuirea corpului, apoi vine zoofilia, apoi catastrofa pedofiliei, apoi necrofilia, apoi crima, uciderea altui om, apoi sinuciderea. Sinuciderea e din mai multe cauze, vorbesc doar de sinuciderea venită prin poftele carnale.

Totul fără Hristos, e iad. Oriunde, oricum, oricât, oricând.

Amintesc de un cuvânt, pentru întărirea celor ce doresc călugăria :

Matei 19:
9. Iar Eu zic vouă că oricine va lăsa pe femeia sa, în afară de pricină de desfrânare, şi se va însura cu alta, săvârşeşte adulter; şi cine s-a însurat cu cea lăsată, săvârşeşte adulter.
10. Ucenicii I-au zis: Dacă astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos să se însoare.
11. Iar El le-a zis: Nu toţi pricep cuvântul acesta, ci aceia cărora le este dat.

Pomeniţi şi iertaţi.

[GMihai]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Întâi în gând: pofteşti noutăţi carnale, şi apoi aşa se nasc prima dată: malahie şi diferite poziţii, apoi kama sutra, narcisism, masaje erotice, obiecte sexuale, uleiuri, arome/parfumuri, metrosexualitate, flirturi, apoi vine sodomizarea soţiei, apoi spurcarea gurii cu care ne rugăm şi mărturisim pe Domnul, prin unire intimă orală, apoi adulterul, preadesfrânarea, se înşeală unii pe alţii, apoi unirile intime în grup, schimbări de parteneri, apoi sodomia între bărbaţi şi sodomia între femei, apoi extremismul sexual, sclavia sexuală, sado-maso, biciuiri, legări, pentru stimularea apetitului, poftei, chiar stimulări până la sânge, tăierea, schingiuirea corpului, apoi vine zoofilia, apoi catastrofa pedofiliei, apoi necrofilia, apoi crima, uciderea altui om, apoi sinuciderea. Sinuciderea e din mai multe cauze, vorbesc doar de sinuciderea venită prin poftele carnale.

Viitor monah. Ptiu, Doamne !

In fine... Emiliane, cand pleci la manastire ?

[ioan67]

Uite, Igor, despre ce e vorba. Ca sa n-o mai lungim:
https://www.youtube.com/watch?v=I6MzdABnBVs

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de ioan67

Uite, Igor, despre ce e vorba. Ca sa n-o mai lungim:
https://www.youtube.com/watch?v=I6MzdABnBVs

Ohooo :) să-i vezi pe-ai mei...

Am 3 copilaşi, ca 3 sori. 2 nepoţei şi-o nepoţică.
6 anişori cel mare, a început acuma primul an de şcoală, ce bucuros e :) şi 4 anişori cel mijlociu şi 3 anişori cea mică.
Sunt comorile mele ! :)
Şi ne jucăm toată ziua. Vin la "Unchiu Emuş' păcătoşu' " ! :)

Şi fratele meu mijlociu, cu cumnata mea, stau în chirie (eu sunt cel mic). Ea e din Anina, şi-au luat acolo casă, dar acolo nu-i de lucru nimic. Ea mai are şi doi fraţi acolo, dar abea găsesc de lucru cu ziua, amândoi sunt căsătoriţi şi au câte un copil şi ei.
Deci frate-meu cu cumnată-mea sau mutat şi stau în Timişoara, în chirie şi plătesc 250 de euro chirie pe lună, la un apartament cu 2 camere.
Iar eu? Ca lepra, mai rău ca ciuma sunt, cancer ordinar ce sunt, stau bine mersi întrun apartament cu 2 camere, cu maică-mea. Nu sunt eu definiţia egoismului? Strica-mi-ar Dumnezeu răutatea!
Fratele meu cel mare, iarăşi, abea se descurcă la sat, unde stă el.

Şi la magazinul bisericesc, în fiecare zi, vin peste 5, câteodată 10 oameni să cerşească, şi le descos povestea vieţii ficăruia.
N-am cuvinte să descriu vieţile lor, că mă năpădesc lacrimile şi n-am nevoie acuma de asta...

Fără să vorbesc despre mulţi alţii din judeţul Timiş, sau din România, fără să vorbesc despre cei din Africa şi Asia...

Copii mei, sunt şi ai lui Hristos, şi sunt toţi copii oamenilor. Dacă eu nu sunt în stare să mă jertfesc pentru puţini, câţiva în jurul meu, cum voi reuşi să fiu de folos celor mulţi, sau tuturora?
Cum voi reuşi să urmez pe Domnul? Să mă sfinţesc? Să înţeleg Biserica, să fiu al Domnului, al Bisericii?
Sau să urmez pe Domnul, mai târziu, când am familie, soţie şi copii? Să-i abandonez? Aş fi un laş ordinar. Nu se face aşa ceva.
Sau dacă mă înşeală soţia, mai pot sta lângă ea? Personal, eu nu mai pot.
Îmi vine silă de ea. Şi îi dau carte de despărţire, divorţul cum spune Scriptura.
Da, învăţătura Bisericii, e să stai cu ea, şi dacă te înşeală. Dar nu-i obligatoriu, doar se recomandă.
Şi personal, sunt prea sensibil să pot asta...
Dacă asta se întâmplă să mă înţele după ce am 2 sau 3 copii, sau mai mulţi, rămân copii din urmă, suferind. Şi să stau pentru copii?
Ştiind că ea merge să-şi satisfacă poftele carnale la altul sau alţii, că nu a fost de acord cu unirea intimă doar marţea şi joia?
Sau nu poate să ne oprim definitiv din uniri intime, dacă nu mai vrem copii, ca să nu folosim cauciucuri şi alte metode de oprirea vieţii?
Nu e în stare să se sfinţească, să fie fiică a Bisericii, să fim fiii Domnului?
Da, poate la început e o mironosiţă. Şi-apoi? Dacă-şi pierde măsura şi nu mai caută îmbunăţirea în Hristos permanent, apoi vin dezastrele.
M-am gândit la foarte multe aspecte ale căsătoriei, înainte să aleg călugăria...

Deci cu ce e mai frumos şi mai valoros copilul meu, decât copilul altuia?
Sau a altora? Aaa, că e al meu, biologic? Şi dacă moare? Nu hulesc eu pe Dumnezeu, că mi-a luat copilul? De parcă ar fi al meu. Nu-i al meu, e al Domnului. Sunt conştient de asta?
Şi-atunci de ce nu mă bucur că a plecat la Domnul? "Domnul a dat, Domnul a luat".
Nu mi-ai lipit eu inima de el? Ba da.
Spune: "cel ce iubeşte pe tată, mamă, soţie, copii, fraţi, surori, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine".

Deci unde-i măsura în Hristos a celui căsătorit? E mult mai slabă şi mai mică decât a celui dedicat cu fiecare respiraţie Domnului Dumnezeu şi oamenilor, adică a călugărului.
Nu oare Hristos, trebuie să fie scopul omului pe pământ? Ba da. Şi-atunci ce facem? Cât facem? De ce facem?

Prea mult de scris...

Pomeneşte-mă.

[ioan67]

Igor, Igor, opreste-te! Ho!
Era vorba despre altceva...
Chiar nu pricepi?

[Igor_Paslusnik]

Nu, n-am priceput, despre ce era vorba ? Explică că vezi că-s greu de cap.