mandria si orgoliul in casnicie

[cristy]

buna tuturor!
sunt noua pe acest forum si sper ca ma puteti ajuta. problema mea este urmatoarea:
sunt casatorita de cateva luni si, desi am locuit cu sotul meu inainte de casatorie, dupa ce ne-am cununat, lucrurile s-au schimbat. dragostea noastra e la fel de mare, dar probleme au aparut in comunicare.
eu stau rau la capitolul asta. a fost prima mea relatie serioasa, primul meu barbat. el are experiente cuplului si a relatiilor de durata, dar eu a trebuit sa invat din mers. stau si ma gandesc ca nu am notiunea cuplului: nu stiu sa comunic, de multe ori ma las condusa de orgoliu si mandrie. cand sunt stresata de la serviciu si se intampla ceva si acasa, ma descarc pe el, sunt impulsiva, ii vorbesc urat, ridic vocea.
ma controlez mult si lupt cu mine sa ma autoeduc. dar mai am scapari... si una am avut aseara. o discutie banala, s-a transformat in cearta. imi ranesc sotul si trebuie sa ma opresc.
ce ma supara mai tare e ca tineam si post... si simt ca am intinat postul de miercuri, simt ca am gresit in fata sotului meu si mai ales in fata lui dumnezeu.
ma simt cumplit, si ma doare sufletul.
cum renunt la orgoliu, mandrie, cum ma pot indrepta sa nu mai fiu agresiva cu el? e un barbat extraordinar si nu merita asta. simt ca imi bat joc de ce mi-a harazit dumnezeu.
va rog, astept sfaturile voastre.
domnul sa va aiba in paza lui! sanatate!

Draga mea faptul ca esti constienta de greselile pe care le faci te va ajuta si sa te schimbi daca vrei cu adevarat.
Eu iti recomand sa mergi sa vorbesti cu un duhovnic bun si pt asta te sfatuiesc sa mergi la Biserica Sf.Voievozi (de langa pta.Matache-Gara de Nord) la pr.Ct.Coman care este un sustinator al familiei...il mai poti gasi si la Fac.de Teologie din Buc.Nu am cuvinte sa-l descriu...dar daca vrei cel mai bun sfat pe care,desigur sa-l si urmezi indiferent ca-ti convine sau nu,cauta acest parinte...sau mai poti merge la pr.Vasile Gavrila de la Bis.Studentilor(Rusa) de la Universitate.
Mai sunt si alti duhovnici buni dar cei doi in ordinea pe care ti-am dat-o sunt extraordinari.
Iti doresc numai bine si nu uita ca esti in post,motiv pt care e posibil sa ai si astfel de incercari...mai ales ca ai tinut postul.

[Negroponte]

:)Cristy,lepadarea de sine este prima conditie pe care Dumnezeu ne-o cere ca sa-l urmam,dar e si cea mai grea.Daca-l iubesti precum spui vei reusi sa te stapanesti sa nu-l ranesti pe sotul tau.Mergerea la duhovnic cat mai des este de mare ajutor.Dumnezeu sa va ajute!

draga mea TE ROG NU INTRA IN DEZNADEJDE!! tocmai faptul ca realizezi aceasta slabiciune a ta este un pas inainte, te rog incearca sa spui atunci cand iti vine "supararea" Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui D-zeu miluieste-ma pe mine pacatoasa, asa prin starea aceasta de umilinta care ti-o insufla rug in sine vei vedea ca nu esti cu nimic mai sus fata de sotul tau...atunci vor disparea si strile de razbunare pe el. E adev ca perioada de acomodare este grea dar va trece iata eu am deja 16 ani de casnicie si inca mai rezistam:D

[nicoletajuravle]

În prealabil postat de jeny

draga mea TE ROG NU INTRA IN DEZNADEJDE!! tocmai faptul ca realizezi aceasta slabiciune a ta este un pas inainte, te rog incearca sa spui atunci cand iti vine "supararea" Doamne Iisuse Hristoase Fiul Lui D-zeu miluieste-ma pe mine pacatoasa, asa prin starea aceasta de umilinta care ti-o insufla rug in sine vei vedea ca nu esti cu nimic mai sus fata de sotul tau...atunci vor disparea si strile de razbunare pe el. E adev ca perioada de acomodare este grea dar va trece iata eu am deja 16 ani de casnicie si inca mai rezistam:D

multi inainte pt d-na Jeni ,sieu am 3 anisori de casatorie dar la mine e invers el e foarte orgolios si vrea tot timpul sa-mi dea de inteles ca el e cocosul:p in familie eu m-am acomodat destul se repede si nu mai tin la suparare cum tineam in primul an, acum cand exista discutii mai aprinse il las sa termine si ma gandesc ca maine va fi altfel e o noua zi Cred ca atunci cand te casatoresti trebuie sa invatam sa ne acceptam asa cum suntem, fiecare din noi avem calitati si defecte important e sa mergem inainte cu credinta

[iosif]

E atat de dureros ca tot ceea ce acumulam din afara sa aducem si cu acea otrava sa ii otravim pe cei dragi noua. Da, Cristi, intristarea ta este pe deplin motivata. Primul pas l-ai facut, te-ai intristat si iti pare rau pentru aceste lucruri. Urmeaza acum mai multa rugaciune prn care sa ceri lui Dumnezeu puterea de a nu mia face acestea si de a primi pace si blandete.

E o lupta continua pe care trebuie sa o dam pentru pacea noastra si a celorlalti.

[Va_iubesc]

Draga Cristy,

Desi poate ar trebui sa-i las pe cei casatoriti sa vorbeasca din experienta lor, totusi iti spun din ce am vazut eu in familia mea, de fapt la parintii mei, eu fiind necasatorita. Parintii mei, desi si unul si altul aveau job-uri stresante, nu aduceau nimic din framantarile exterioare in casa, decat daca doreau sa se sfatuiasca reciproc, dar nu ca sa tensioneze atmosfera acasa. Dau slava Domnului ca mama mea e o femeie smerita, iar tata nu e nici el prea departe. Asta i-a ajutat sa depaseasca orice problema pe care au avut-o. Eu n-am asistat niciodata la vreo cearta intre ei, dar stiu ca discutau foarte deschis totul. Se mai intampla sa vad tensiuni cand mama lua o decizie sa mergem undeva, fara a-i cere acordul tatalui, iar el era putin suparat, dar ii trecea repede. Posturile tinute cu totii, rugaciunile, mersul la Biserica, in pelerinaje, ajutorarea reciproca si a celorlalti, etc. au facut ca ai mei sa implineasca anul asta 31 de ani de la casatorie. Hai ca le-am facut publicitate si pe tine te-am ametit cu exemplele astea.

Uite cateva pareri sistematice:
1. Stresul de la serviciu ramane acolo.

2. Smerenia e calitatea lui Dumnezeu, trebuie sa o invatam. Nu pot sa-ti dau prea multe sfaturi, ca si eu sunt tot in faza de invatare. Citeste Biblia (Evangheliile) si o sa vezi atitudini de-ale Mantuitorului pline de smerenie. Apoi chiar atitudinea lui Dumnezeu Care Ii da Judecata sa o faca Fiul.

3. In familie unul trebuie sa fie celuilalt odihna, adica sa fim ca un han care sa-l primeasca cu iubire si liniste pe celalalt.

4. In familie nu exista eu, ci noi. Orice decizie se ia in doi. Cand cineva te intreaba ceva de genul sa mergeti undeva. Ii raspunzi ca o sa te consulti cu sotul si ii dai raspunsul apoi. Nu e vorba ca nu ai libertate sau ca nu are sotul incredere in deciziile tale, ci ca in familie trebuie ca deciziile sa fie luate in comuniune.

5. Comunicarea este importanta. Te deranjeaza ceva, spune-i! Te deranjeaza cum te-ai purtat tu, mergi si spune-i si cere-ti iertare! Nu te culca niciodata suparata sau lasandu-l pe celalalt trist. Nu stii daca te mai trezesti si poti sa pleci din lumea asta lasand intristare.

6. Spui ca ai locuit impreuna cu sotul. Nu vreau sa intru in detalii, am vazut oameni care au locuit perioade scurte unul cu altul si au trait ca frate si sora. Ideea e ca daca nu e situatia de mai sus, atunci ar trebui sa va curatati sufletele. Prin orice tip de pacat, noi ne indepartam de Dumnezeu. Daca nu mergem sa ne spovedim si sa reintram in comuniune cu Dumnezeu, noi traim singuri. Comuniunea intr-o familie inseamna cei doi si Dumnezeu. El este Cel Care leaga.

7. A ridica vocea si a vorbi urat cu un om sunt semne de intunecime interioara, de mandrie si de manie. E cu atat mai grav cu cat e vorba de sotul tau, cel pe care ar trebui sa-l iubesti si cu care ar trebui sa te comporti diferit.

Ceea ce Dumnezeu ne cere e sa iubim. Prin fiecare gest prin care noi nu cultivam iubirea, ne simtim tulburati, intristati, indurerati...asa cum esti tu acum. Prin orice gest de iubire ne simtim impliniti, si dornici sa inmultim iubirea. Deci sa invatam sa iubim!

Elena

[cristy]

va multumesc pt sfaturi si incurajari. cand am scris cele de mai sus, ma simteam singura, trista, o fiinta josnica, capabila sa arunce cu noroi in ceea ce iubeste cel mai mult... v-am citit cu mare atentie toate replicile. si vreau sa va multumesc inca o data pt sprijinul vostru. lupta o duc cu mine acum, pt a incerca sa ma schimb.
primul lucru pe care l-am facut a fost sa inteleg ca am o problema. acum incerc sa o rezolv, sa ma autoeduc, sa ma schimb.
nu mai aveam pace interioara, eram macinata de indoieli, de suspiciuni... ma maniam din orice, eram furioasa pe cei dragi... dar problema era la mine, nu la ei. eu nu eram multumita de mine, eu avem frustrari in ceea ce ma priveste, eu sufeream pt ca vreau sa fac mai multe cu viata mea. eu nu mai aveam incredere in sotul meu, imi varsam nervii pe el. toate frustrarile mele le varsam pe el.
primul pas l-am facut: m-am spovedit si impartasit. si duminica, de florii, dupa ani de zile, am stat la slujba. si incep sa-mi recapat pacea interioara, si mi-am propus sa intru din nou in armonie cu Dumnezeu, sa postesc, sa ma rog.
stiu ca numai asta ma va ajuta sa-mi recapat echilibrul, sa fiu sprijinul de care are nevoie sotul meu. numai asa nu ma voi considera inferioara celorlalti, nu voi mai considera ca hainele frumoase si faptul ca arat bine sunt singurele lucruri care ma fac sa am incredere in mine. increderea in mine mi-o poate da numai credinta. am realizat ca, toate celelalte imi dadeau o falsa impresie de siguranta, credeam ca mi-am recastigat increderea pierduta. insa cand renuntam la haine, ramaneam doar eu cu mine, cu aceleasi frustrari, cu aceleasi nemultumiri...
acum am inteles ca numai Dumnezeu este aliatul meu.

elena, iti multumesc in mod deosebit pt exemplul de casnicie pe care mi l-ai dat. asta imi doresc si pt mine si sotul meu. voi tine cont de cele ce mi-ai scris, si cand voi simti ca cedez, imi voi aminti de tine si de cele scrise aici. iti doresc multa sanatate, toate lucrurile bune pt tine si familia ta, si sa le dea Dumnezeu parintilor tai aceeasi intelegere si dragoste ca si pana acum.

[Va_iubesc]

În prealabil postat de cristy

elena, iti multumesc in mod deosebit pt exemplul de casnicie pe care mi l-ai dat. asta imi doresc si pt mine si sotul meu. voi tine cont de cele ce mi-ai scris, si cand voi simti ca cedez, imi voi aminti de tine si de cele scrise aici. iti doresc multa sanatate, toate lucrurile bune pt tine si familia ta, si sa le dea Dumnezeu parintilor tai aceeasi intelegere si dragoste ca si pana acum.

Draga Cristina,

Multumesc pentru urari si sa stii ca ma bucur din toata inima ca Dumnezeu ti-a aratat unde greseai. Sa-ti dea Domnul bucuria sa ai o casnicie in care sa domneasca pacea, intelegerea, rabdarea, toate invaluite in IUBIRE!

Un crestin adevarat se vede din relatia pe care o are cu sotul/sotia. Cand tu iti intristezi sotul, e ca si cand Il intristezi pe Hristos. Asa ca fa-I pe amandoi sa se bucure!

Elena

oare cati dintre noi stim sa oferim iubirea ca pe o ofranda, sa o daruim fara sa steptam sa fim rasplatiti pentru ea?..e o intrebare grea stiu dar, eu mi-am pus-o adesea.. voi??? jenica