Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Minuni ale Ortodoxiei > Intamplari adevarate
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 13.11.2013, 11:59:41
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit Frumusețea ortodoxiei

Mi-a venit în minte o idee despre frumusețea ortodoxiei... nu știu dacă am citit sau am mai auzit pe undeva, dar cred că ideea merită un topic nou!

Deși aș avea multe de spus, nu prea am acum timp și cuvinte... dar voi lăsa două idei înainte de a vă invita pe voi, ceilalți, să contribuiți la acest topic:

1) Cele mai frumoase lucruri în viață se pot întâmpla în sânul Bisericii - sau sunt cu adevărat frumoase dacă se petrec aici.

2) "Experiența străveche a vieții în Biserică a dovedit fără greș faptul că pentru rugăciune - adică pentru Dumnezeu - nicio boală a duhului nu este incurabilă. Putem să ne naștem în cele mai nefavorabile împrejurări. Putem crește în medii ignorante, dure și chiar criminale, putem să fim atrași de exemplele de viețuire generale din jurul nostru. Putem suferi orice fel de lipsuri, ocări, pierderi. Putem fi diformi din naștere și putem ști ce înseamnă a fi disprețuiți, răniți, respinși. Tot ceea ce e nenorocire în lumea de astăzi își poate lăsa amprenta asupra noastră. Dar, din clipa în care ne întoarcem la Dumnezeu, din clipa în care ne-am hotărât să urmăm poruncile Lui, începe un proces de tămăduire fundamentală."

Ca să îmbin puțin lucrurile/ topicurile, vă mai invit pe voi să recunoașteti autorul fragmentului de la punctul 2), precum și cartea din care este extras. Oricum, a mai fost scris pe forum.

Last edited by Annyta; 13.11.2013 at 14:33:57.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 13.11.2013, 13:56:33
stefan florin's Avatar
stefan florin stefan florin is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 09.02.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 4.856
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
1) Cele mai frumoase lucruri în viață se pot întâmpla în sânul Bisericii - sau sunt cu adevărat frumoase dacă se petrec aici.
asa este. Cei ce sunt in sanul Bisericii sunt practic in bratele lui Dumnezeu, iar in bratele lui Dumnezeu nu se pot intampla decat lucruri frumoase
Reply With Quote
  #3  
Vechi 13.11.2013, 14:31:11
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de stefan florin Vezi mesajul
asa este. Cei ce sunt in sanul Bisericii sunt practic in bratele lui Dumnezeu, iar in bratele lui Dumnezeu nu se pot intampla decat lucruri frumoase
Îți mulțumesc că ai spart gheața! Mă gândesc acum la fiul cel mare, care fiind tot timpul în brațele Tatălui, nu a reușit însă să se împărtășească din dragostea Tatălui, căci nu i-a înțeles bucuria acestuia pentru fiul cel mic, rătăcitor, care s-a întors acasă, la El.

Oare noi cum suntem?
Reply With Quote
  #4  
Vechi 13.11.2013, 14:52:33
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Îți mulțumesc că ai spart gheața! Mă gândesc acum la fiul cel mare, care fiind tot timpul în brațele Tatălui, nu a reușit însă să se împărtășească din dragostea Tatălui, căci nu i-a înțeles bucuria acestuia pentru fiul cel mic, rătăcitor, care s-a întors acasă, la El.

Oare noi cum suntem?
Pentru că alții, probabil, muncesc acum, sau nu au acces la calculator :-) m-am hotărât să continui eu cu un răspuns... sper să nu se amuze nimeni că "eu centrez, eu dau cu capul"...

Eu mă asemăn mai mult cu fiul cel mic, atât în momentul plecării de acasă, în lumea cea largă, dar și în momentele regăsirii drumului spre casă și a brațelor părintești!
Oare s-ar putea continua parabola? În sensul că fiul întors acasă să devină un fiu mai mare, însă conștient de măreția faptului de a fi tot timpul acasă?
Reply With Quote
  #5  
Vechi 13.11.2013, 18:32:47
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Pentru că alții, probabil, muncesc acum, sau nu au acces la calculator :-) m-am hotărât să continui eu cu un răspuns... sper să nu se amuze nimeni că "eu centrez, eu dau cu capul"...

Eu mă asemăn mai mult cu fiul cel mic, atât în momentul plecării de acasă, în lumea cea largă, dar și în momentele regăsirii drumului spre casă și a brațelor părintești!
Oare s-ar putea continua parabola? În sensul că fiul întors acasă să devină un fiu mai mare, însă conștient de măreția faptului de a fi tot timpul acasă?
În majoritatea exegezelor la parabola fiului risipitor este subliniată valoarea inestimabilă a căinței profunde care face posibilă smerenia adevărată și deschide orizontul devenirii pentru metanoia - învierea cugetului și întâlnirea lui cu inima, un proces tainic generat de energia increată a Iubirii.
Experiența și conștientizarea risipirii, apoi revelația dragostei nesfârșite a Tatălui, îl va propulsa fulgerător pe fiul cel mic într-un "acasă" la care fiul cel mare n-a avut niciodată acces.

Și da, descoperirea frumuseții ortodoxiei este conținută de bucuria revenirii acasă după ce ne-am risipit sentimente, speranțe, dorințe, vise pe drumurile înfundate ale existenței sine Deo. Această bucurie nu are echivalent și termen de comparație în nimic din ce poate experimenta omul căutând "în țări îndepărtate" desfătări pieritoare, cheltuind averi pentru a fugi de realitatea nonsensului vieții trăite în afara Adevărului.

Ortodoxia și frumusețea ei este nemijlocit legată de prezența lucrătoare a Sfintei Treimi de la care își primește întreaga putere și plenitudine. Din acest motiv reușește cu atâta delicatețe să ridice la putere tot ceea ce trăim la un moment dat. Mai ales atunci când trecem printr-un moment privilegiat al vieții, când descoperim pas cu pas adâncimile iubirii și nu găsim cuvinte de recunoștință și mulțumire către Cel care ne dăruiește toate aceste neprețuite pregustări ale frumuseții Împărăției Sale!
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #6  
Vechi 13.11.2013, 19:08:08
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
În majoritatea exegezelor la parabola fiului risipitor este subliniată valoarea inestimabilă a căinței profunde care face posibilă smerenia adevărată și deschide orizontul devenirii pentru metanoia - învierea cugetului și întâlnirea lui cu inima, un proces tainic generat de energia increată a Iubirii.
Experiența și conștientizarea risipirii, apoi revelația dragostei nesfârșite a Tatălui, îl va propulsa fulgerător pe fiul cel mic într-un "acasă" la care fiul cel mare n-a avut niciodată acces.

Și da, descoperirea frumuseții ortodoxiei este conținută de bucuria revenirii acasă după ce ne-am risipit sentimente, speranțe, dorințe, vise pe drumurile înfundate ale existenței sine Deo. Această bucurie nu are echivalent și termen de comparație în nimic din ce poate experimenta omul căutând "în țări îndepărtate" desfătări pieritoare, cheltuind averi pentru a fugi de realitatea nonsensului vieții trăite în afara Adevărului.

Ortodoxia și frumusețea ei este nemijlocit legată de prezența lucrătoare a Sfintei Treimi de la care își primește întreaga putere și plenitudine. Din acest motiv reușește cu atâta delicatețe să ridice la putere tot ceea ce trăim la un moment dat. Mai ales atunci când trecem printr-un moment privilegiat al vieții, când descoperim pas cu pas adâncimile iubirii și nu găsim cuvinte de recunoștință și mulțumire către Cel care ne dăruiește toate aceste neprețuite pregustări ale frumuseții Împărăției Sale!
Mulțumesc pentru răspuns! - și să nu crezi că m-am oprit doar la cuvintele/ ideile accentuate.
Mi se întâmplă, în anumite momente ... privilegiate ale vieții - le putem spune și experiențe - ca inima și cugetul meu să se manifeste mai altfel decât în mod obișnuit, într-un fel mai intens, mai tulburător... Părintele mi-a atras atenția odată, mai demult, că ar fi bine să-mi stăpânesc tulburarea, să mă liniștesc! Și acum mă întreb: dacă în opinia ta "prezența lucrătoare a Sfintei Treimi" sau "ortodoxia și frumusețea ei" reușește cu delicatețe să ridice la putere anumite trăiri, atunci există riscul ca ceea ce mi se întâmplă mie, uneori, tulburător, să aibă și influențe mai puțin benefice?
Este mai greu de dat un răspuns, desigur... în necunoștință de cauză... m-aș bucura însă să vedem și alte opinii pe acest subiect.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 13.11.2013, 21:05:16
Mihailc Mihailc is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 15.03.2008
Mesaje: 3.173
Implicit

Citat:
În prealabil postat de Annyta Vezi mesajul
Mulțumesc pentru răspuns! - și să nu crezi că m-am oprit doar la cuvintele/ ideile accentuate.
Mi se întâmplă, în anumite momente ... privilegiate ale vieții - le putem spune și experiențe - ca inima și cugetul meu să se manifeste mai altfel decât în mod obișnuit, într-un fel mai intens, mai tulburător... Părintele mi-a atras atenția odată, mai demult, că ar fi bine să-mi stăpânesc tulburarea, să mă liniștesc! Și acum mă întreb: dacă în opinia ta "prezența lucrătoare a Sfintei Treimi" sau "ortodoxia și frumusețea ei" reușește cu delicatețe să ridice la putere anumite trăiri, atunci există riscul ca ceea ce mi se întâmplă mie, uneori, tulburător, să aibă și influențe mai puțin benefice?
Este mai greu de dat un răspuns, desigur... în necunoștință de cauză... m-aș bucura însă să vedem și alte opinii pe acest subiect.
Experiențele privilegiate au, adeseori, ca efect secundar o destabilizare temporară a ritmului în care ne-am obișnuit să trăim, asta până energia se distribuie la toate nivelurile vieții noastre, ridicându-le și pe acelea la alte standarde de funcționare. Și în astfel de cazuri întâmpinarea ascetică a bucuriei este, cred eu, cea mai bună soluție.
__________________
Prostul este dușmanul a ceea ce nu cunoaște (Ibn Arabi)
Reply With Quote
  #8  
Vechi 13.11.2013, 23:26:43
adam000 adam000 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.09.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 719
Implicit

In mintea si in sufletul meu, frumusetea ortodoxiei se suprapune cu frumusetea sfinteniei.
Iar in acest sens recomand cu bucurie o carte care mie personal mi-a placut f mult prin frumusetea ei - ii zice chiar: Frumusetea sfinteniei

http://basilica.ro/stiri/ifrumusetea...ieii_6025.html
__________________
Ca sub stapanirea Ta totdeauna fiind paziti, Tie slava sa inaltam, Tatalui si Fiului si Sfantului Duh, acum si pururea si in vecii vecilor
Amin.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 14.11.2013, 15:24:25
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

O altă expresie a frumuseții ortodoxiei este cea din parabola grăuntelui de muștar:

„Asemănatu-s'a împărăția cerurilor cu grăuntele de muștar pe care l-a luat un om și l-a semănat în țarina sa.
Acesta este mai mic decât toate semințele, dar când a crescut este mai mare decât toate legumele și se face pom, încât vin păsările cerului și se sălășluiesc în ramurile lui“.


Gândul meu se oprește la micile semințe de ... gând bun... pe care le-am sădit când și când și care, fără știrea mea, au răsărit, au înmugurit, adunându-se câteodată în trăiri minunate, surpinzătoare...
Reply With Quote
  #10  
Vechi 22.11.2013, 16:22:28
Annyta
Guest
 
Mesaje: n/a
Implicit

Cu permisiunea autorului și din dorința de a îmbogăți acest topic:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...&postcount=423

Citat:
În prealabil postat de Mihailc Vezi mesajul
Povestea convertirii lui Tom Hanks este foarte frumoasă. Acest mare actor, care l-a interpretat genial pe neverosimilul personaj Forrest Gump, a cunoscut ortodoxia prin soția lui, Rita Wilson, ea fiind descendentă dintr-o familie cu rădăcini în Grecia. Tom și Rita s-au întâlnit în anii '80 în tumultosul mediu hollywood-ian, pe când nici el nici ea nu erau star-uri din primul eșalon și alcătuiesc unul dintre cele mai stabile cupluri din lumea showbiz-ului american. Tom s-a botezat oarecum în virtutea inerției amoroase, fără să știe cu exactitate în ce se bagă, dar fascinat de calitatea umană a Ritei dobândită ca efect secundar al practicării credinței ortodoxe. Cum el nu prea avea convingeri religioase ferme, n-a avut obiecții să se convertească urmând dorinței ei de a construi o relație orientată spre desăvârșirea tainei cununiei. După ani și ani, Tom vorbește despre momentul acela ca despre cea mai importantă răscruce atât a vieții personale cât și a carierei. De ce și a carierei? Fiindcă, a spus-o oarecum pe înțelesul publicului american, n-ai cum să-l întrupezi pe Forrest Gump fără o înțelegere duhovnicească a persoanei, iar această cunoaștere tainică a fost posibilă datorită aprofundării credinței bisericești într-o iubire fecundă, binecuvântată de Domnul. Marile lui realizări în arta cinematografică și prestigiul uriaș dobândit ulterior sunt nemijlocit legate de descoperirea frumuseții ortodoxiei și a integrării ei în viața lui pe toate planurile. Iar prima persoană în care a sesizat lucrarea acestei frumuseți a fost, și este, soția lui despre care mărturisește că e tot mai îndrăgostit - rețineți vă rog, după 28 de ani de căsnicie.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare