Nu-mi place cum suna... intreb doar ...

[iustin10]

:) Pai de ce l-au rastignit ? .Iata ce zice Mantuitorul cand ii zice lui Petru sa lase sabia "Oare nu pot Eu sa rog pe Tatal sa trimita 12 legiuni de ingeri ?Dar cum se va indeplini oare scriptura "
Desi e printre cele mai absurde acte,totusi ,nu oamenii l-au rastignit,daca nu ar fi fost lasati .Ci aceasta a fost cunoscuta si permisa dinainte de Dumnezeu Tatal,si imbratisata cu toata dragostea (dar si teama de Fiul Sau) ,numai si numai pentru iertarea pacatelor noastre,si impacarea cu Dumnezeu.
Acesta e scopul acelei jertfe,scop planificat ,sau cel putin cunoscut, de Dumnezeu inusi.
Fara acest act dureros ,noi nu suntem nimic in fata lui Dumnezeu,caci doar prin acest act ne-a iertat El,pacatele noastre nenumarate .
De ce a facut El asa? Pentru ca e bun....

[cristiboss56]

În prealabil postat de Ioan-Victor

Deci permiteti-mi sa ma ingrozesc...Mi se pare foarte ciudat sa iti jertfesti propriul Salvator inaintea fiecarei Sfinte Liturghii...Si jertfinu-L pe El nu ne asemanam noi oare cu acei oameni fara suflet care chiar L-au rastignit? Mie personal rastignirea mi se pare cel mai necinstit lucru s-a intamplat vreodata si mi se pare foarte trist ca este reconstituit atat de des...Mi se pare foarte ciudat...

Dragă Victor , Jertfa Lui nu s-a oprit într un anumit punct , într o anumită dată calendaristică , ea este continuă , find până la urmă "balonul nostru de oxigen". Jertfa este continuă , Victore, pentru că Jertfa mai înseamnă multă iubire, dăruire , iertare, milostivire făr de margini , ea ne menţine încă vii în astă lume . Jertfa Divină este cu mult deasupra înţelegerii noastre, dar ea trebuie privită şi acceptată ca ceva continuu . El se jertfeşte continuu pentru noi , pentru păcatele şi fără de legile noastre , Se jertfeşte , cum am arătat mai sus, prin iubire, prin iertare , şi nu cred că cineva din astă lume, are atâta şi atâta iertare cât are Hristos , Dumnezeul nostru.

E plina ortodoxia de lucruri deosebite...Si toate sunt atat de atragatoare...Pana la urma chiar si ritualul proscomidiei este atragator daca este privit dintr-un anumit punct de vedere...

Daca Iisus nu a murit si nu a inviat, atunci (zice Apostolul Pavel) sa mancam si sa bem, caci ca maine vom muri si noi.
Daca am fi amenintati de moarte iminenta (sa zicem de un criminal feroce) si un prieten s-ar lupta punandu-si viata la risc pentru noi, desigur ne-am cutremura. Stim toti ce e razboiul macar de la televizor. Dar eu voi adauga: desi nevrednic, eu am trait sa vad copii mergand sa-i impuste armata "patriei" in '89 si o spun fara sa-mi para bine: fratilor, aproape am facut pe mine de frica. Iar unii din ei se duceau la moarte parca era vreo sarbatoare ! De cate ori moare un drept pentru lume, de atatea ori e liturghie. De cate ori e liturghie, Iisus moare si invie. Si cum spunea parintele Steinhardt "n-a facut cu ochiul de pe cruce 'stati linistiti, ne vedem duminica'" Nu si-a dat voie cu firea dumnezeiasca sa-si usureze sarcina umana. Deci vazand pe cel mai puternic prieten al firii umane, Dumnezeu omul, intrand la cel mai infricosator razboi, cu cel mai cumplit dusman, cum sa nu ne gandim "nu si-a usurat cu nimic misiunea, ca unul dintre noi a dus-o". Iata deci frica. Frica aceasta l-a facut pe Petru sa se lepede. Frica aceasta a cutremurat zidirile neinsufletite. Nu e nimic nefiresc, desi e un sacrificiu suprafiresc. Si e cu atat mai extraordinar cu cat chiar si cel mai ticalos om de azi maine ar putea, de dragul unui dusman (!) sa-si puna viata in primejdie. Exista ingeri in ierarhia serafimilor care sunt atat de aproape de Dumnezeu incat se confunda aproape cu vapaia si lumina Lui SI TOTUSI NICIUNUL DIN ACESTIA NU POATE SUFERI PENTRU O CAUZA DREAPTA. De aceea nu numai noi, ci si ei, de cate ori se actualizeaza jerfa, privesc cu teama si cu cutremur.