Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Biserica Ortodoxa Romana
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1411  
Vechi 04.02.2019, 01:37:14
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Cărarea vieții noastre este plină de suferințe și lacrimi, de spini și pălămidă. Peste tot sunt înfipte cruci, agonie și durere. Fiecare pas este o grădină Ghetsimani, fiecare urcuș, o Golgotă, și fiecare moment, o suliță. Dacă am putea să absorbim pământul ca un burete, din el ar curge după aceea sânge și lacrimi – omul ca iarba, zilele lui ca floarea câmpului, așa va înflori, spune Psalmistul (Psalmul 102, 15).
Cele frumoase se adună cu durere, dar durerea, după aceea, aduce bucuria. Trandafirul scoate spini și aceștia, la sfârșit, florile. De obicei, curcubeul se înalță după ploaie, iar cerul înstelat este precedat de furtuni. Discernământul credinței și al filosofiei creștine, ajutat de inspirație, are capacitatea să pătrundă dincolo de fenomene. Prin suferință, el vede bucuria și nădejdea, ca și biruința lui Hristos, care a izvorât din durerea patimilor și a crucii.
Sursa: ”Ne vorbește Starețul Efrem Filotheitul, Meșteșugul mântuirii”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1412  
Vechi 04.02.2019, 20:56:00
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Într-o sfântă rugăciune, noi credincioșii spunem cu smerenie: „Am greșit și nevrednici ne-am făcut”. Greșim cu gândul, cu vorba, păcătuim cu fapta. Greșim unul împotriva altuia, greșim împotriva noastră, dar greșim cu osebire împotriva lui Dumnezeu.
Povara păcatelor trebuie s-o aducem la Hristos, Care a venit să cheme pe păcătoși la pocăință. Să îndrăznim a ne apropia de El, căci în câmpul pocăinței Biserica ne făgăduiește iertarea și îndreptarea sufletului, pe care le putem afla numai lângă picioarele Crucii pe care Hristos a murit pentru păcatele noastre.
Sfântul Apostol Petru zice: „Pocăiți-vă, dar și vă întoarceți ca să se șteargă păcatele voastre, ca să vină de la fața Domnului vremuri de ușurare” (Fapte 3, 19-20). În această privință, iată ce ne învață un Părinte al pustiei: „Precum umbra noastră pururea o avem cu noi, ori încotro mergem, așa ni se cade nouă să avem umilința și plângerea pentru păcate cu noi, ori încotro vom merge și oriunde vom fi”.
În Noul Testament avem numeroase și impresionante cazuri de inimi bolnave, din cauza nesocotirii orânduirii divine, peste care, în clipa copleșitoarei lor rătăciri, soarele divin își trimite razele sale binecuvântate și le tămăduiește. Cu o condiție însă și anume, ca cei păcătoși să fi ajuns la conștiința ticăloșirii sufletului și vieții lor, mărturisindu-și în duh de căință grava lor nesocotință, precum și la hotărârea de a substitui bezna păcatului cu lumina virtuților, de a așeza adevărul în locul erorii.
Filozoful și matematicianul german Leibnitz (†1716) spunea că „dacă Dumnezeu îngăduie păcatul, este dovadă de înțelepciune, pentru că întoarcerea, convertirea fac măreție omului”.
Sfântul Apostol Pavel scria corintenilor că „nici desfrânații, nici închinătorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiții, nici furii, nici lacomii, nici bețivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu. Și așa erați unii dintre voi. Dar v-ați spălat, dar v-ați sfințit, dar v-ați îndreptat în numele Domnului Iisus Hristos și în Duhul Dumnezeului nostru” (I Cor. 6, 9-11).
Arhiepiscop Irineu Bistriteanul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1413  
Vechi 07.02.2019, 19:59:21
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

- "CUVINTELE BUZELOR LOR SUNT CA UNTDELEMNUL, DAR ÎN INIMA LOR SUNT SĂGEȚI".(Psalmii).
- "În calea aceasta în care am umblat ascuns-au cursă Mie".(Psalmii).
- Metodele murdare de astăzi de a strica liniștea societății umane, cum ar fi manipularea, dezinformarea, inducerea în eroare, inducerea unor stări false, sunt lucruri demonice, contrare învățăturii creștine a Sfintei Evanghelii.
- De exemplu, dacă vrei să induci omului panică îi vorbești de război, dacă vrei să-i induci omului teroare îi vorbești de sfârșitul lumii, dacă vrei să-i induci omului dilemă și nesiguranță, îi vorbești de dezastrul economic.
- Și vorba unei bătrâne pe care am spovedit-o acum recent, o bătrână cu 400 ron pensie, discutam împreună de cele de zi cu zi:
- Bunicuță, cum te descurci, mai poți, ai ce-ți trebuie?
- Slavă lui Dumnezeu, o palmă de pământ am, am 80 de ani, dar eu mă aplec și îmi pun ce-mi trebuie în gradină, am 400 ron pensie, e adevărat că nu îmi ajung, dar sunt buni și ăștia.
- Însă, Slavă Domnului că nu-i razboi, Slavă Domnului că nu-i foamete, Slavă Domnului că nu trec avioane să bombardeze, că nu ard casele, că nu te împușcă nimeni, că nu sunt bombe, că nu este tifos, nici foamete.
- Ea prinse-se toate perioadele grele din vremea războiului și mi-a spus;
- Acuma nu-i greu, noi ne-am învățat așa să ne plângem și se supără Dumnezeu de glasul nemulțumitorului.
- Vedeți, sfatul unei bătrâne simple:
- Se supără Dumnezeu când tu ai de toate și tot tu cârtești și vrei și mai mult, Dumnezeu se mânie,Doamne ferește, că alții nu au nici cât avem noi.
- Aceasta este mentalitatea omului mulțumitor față de pronie și care se mulțumește cu mai puțin și cu smerenie.
- Trecând peste arma dezinformării, manipulării și mizeria umană de astăzi, v-am amintit că din multa neatenție, societatea uneori o poate lua în jos în degingoladă, în mizerie, numai că noi suntem obligați să avem grijă că această derapare, să nu cuprindă și trupul și sufletul.
- Spune Mântuitorul în sfânta Evanghelie:
- "Să nu vă temeți de cei ce ucid trupul"...
Și o să ne întrebăm, cum adică ucid trupul?
- Să nu trăim cu impresia că neavând pe cineva cu o mitralieră și nu ne mitraliază, noi nu avem război, fals!
- În primul rând războiul poate fi sociologic, ca oamenii să se urască și să se dușmănească.
Avem razboi economic, avem haos total ca lumea să fie neliniștită, să trăiască tot timpul cu teama lipsurilor.
- Ce auzim astăzi în jurul nostru?
A picat afacerea, am dat faliment, am închis, am băgat în insolvență, am rămas fără serviciu, fără casă, și toate nebuniile lumii actuale.
- Avem războiul sufletesc, mai periculos și distructiv, vedeți atacul acesta al modernității, al ideologiilor moderne, al nesimțirii, al imoralității, al tupeului, al lipsei bunului simț, al proastei educații, al necredinței toate vin ca o avalanșă peste omul modern, care deja este slabănogit de patimi și pofte, bolnav trupește și sufletește.
https://www.youtube....fNjUaDUkMtTfFVY
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1414  
Vechi 08.02.2019, 00:41:30
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Tot ce facem să facem cu rugăciune și blagoslovenieca să se pogoare harul Sfântului Duh peste noi. „Fără de Mine nu puteți face nimic”, zice Domnul. Astăzi s-au înmulțit ispitele pentru călugăr, pentru că ispititorul a căpătat putere și îndrăzneală. Răutatea în om nu este atât din noi, cât de la ispititorul care continuu ne pândește ca să ne clatine poziția.
Nimeni nu vrea să știe că cel mai mare lucru este să te cunoști cu adevărat pe sine, cine ești cu adevărat. Asta este cea mai mare virtute. Nicăieri Ortodoxia nu ne obligă să vedem greșelile altuia, ci să ne vedem pe noi și să ne smerim și să ne considerăm mai răi ca toți. Fără dragoste nicio nevoință nu are valoare. Dragoste, pace și acoperământul ascultării.
Dumnezeu este iubire, dar iubire cu măsură, cu hotar. Hotărârile Sfintelor Sinoade spuneau: „Părutu-S-a Duhului Sfânt și nouă” și erau convinși că hotărârile lor erau de la Dumnezeu. Și nu s-a făcut nici unul din cele șapte mari Soboare Ecumenice fără mari minuni. Și noi acum lepădăm hotărârile Sfintelor Soboare în numele dragostei.
(Starețul Dionisie – Duhovnicul de la Sfântul Munte Athos, Editura Prodromos, 2009, p. 297)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1415  
Vechi 11.02.2019, 22:23:04
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Traducere și adaptare: Tamara Hotnog
Sursa:
Parlons D'Orthodoxie
Trebuie, ne învață Starețul Serghie, să veghem la a fi mereu în alertă, într-o stare de mișcare – ceea ce Sfântul Pavel numește râvnă. Trebuie să excludem orice pasivitate, să nu ne lăsăm în voia curentului, ci să ne luăm viața în mâini. Să nu ne lăsăm conduși de senzațiile noastre, de imaginația noastră, de impresiile noastre, ci să fim în toate și permanent stăpâni pe noi înșine.
Acesta este adevărul pe care Sfinții Părinți îl numesc cumpătare, în sensul lui cel mai general. Am primit pentru aceasta puterea harică din Sfintele Taine. Să fii în pace cu Dumnezeu și cu aproapele îi par a fi Starețului un prealabil indispensabil oricărei lucrări duhovnicești (îndeosebi rugăciunii și împărtășirii cu Sfintele Taine). Dacă lucrurile nu stau astfel, se impune un demers de pocăință și de reîmpăcare.
Mânia și toate formele de agresivitate nu sunt admisibile decât într-un caz, anume în războiul cu ispitele, cu păcatele, cu patimile și cu vrăjmașii nevăzuți, demonii. Și atunci sunt nu doar legitime, ci necesare: „Este neapărată trebuință să avem față de demoni împotrivire și chiar furie”. Această furie nu este o furie obișnuită, pătimașă, ci o furie duhovnicească, o mânie sfântă, care este cu totul compatibilă cu pacea lăuntrică.
Adevărata pace nu este liniștea lăuntrică, lipsa tulburării mentale, ci o stare duhovnicească ce rezultă dintr-un dar dumnezeiesc.
Căci nu pacea lumii (care este instabilă și puțin sigură), ci pacea de Sus o cerem în rugăciunile liturgice. Această pace trebuie să o iubim și să o căutăm cu orice preț, căci ea este o mare comoară duhovnicească.
(Extrase din cartea lui Jean-Claude Larchet, „Starețul Serghie”)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1416  
Vechi 14.03.2019, 21:36:32
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Nu este ușor a-I urma dintr’o dată lui Hristos. Mai întâi urmează-i pe oamenii buni din satul tău. Aceasta să-ți fie cea dintâi treaptă.
Apoi urmează-i pe oamenii sfinți din neamul tău. Aceasta să-ți fie a doua treaptă.
Apoi urmează-i pe cei mai mari sfinți ai Bisericii. Aceasta să-ți fie a treia treaptă.
În cele din urmă, urmează-I lui Hristos. Aceasta este vârful unde nu se poate ajunge dintr-o singură săritură, făcută tocmai de jos.
Trudește neîncetat asupra sufletului tău ca și cum ai face-o asupra țarinii tale celei mai roditoare – care, tocmai pentru că este cea mai rodnică, e și cel mai ușor acoperită de buruiană.
Toate strădaniile tale, cele din afară și cele din lăuntru, să fie închinate sufletului – căci numai pe el îl poți izbăvi de potopul morții. Însă nu te aștepta să-ți albești sufletul fără o lucrare trudnică și îndelungată, căci așa se albesc sufletele oamenilor, după amărunțita și lămurita cercare a Bisericii.
De bună seamă, toată osteneala ta ar putea rămâne zadarnică fără harul dătător de viață al lui Dumnezeu. Harul este pentru curățirea sufletului ceea ce este apa pentru spălarea pânzei.
Spălătoreasa se ostenește cu mâinile, cu maiul, cu pietre și săpun, dar de fapt apa albește. Așa este și cu tine; ale tale sunt postul, rugăciunea, privegherea, cugetarea, pocăința și faptele bune, însă harul este apa lui Dumnezeu care spală, curăță și albește.
De aceea Îl roagă Prorocul pe Dumnezeu: „Miluiește-mă, Dumnezeule, dupre mare mila Ta… Spăla-mă-vei, și mai vârtos decât zăpada mă voiu albi.” (Ps. 50)
Sfântul Nicolae Velimirovici Episcopul Ohridei și Jicei
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1417  
Vechi 15.03.2019, 15:47:24
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Lacrimile din vremea rugăciunii
Lacrimile din vremea rugăciunii sunt semnele milei lui Dumnezeu, de care s-a învrednicit sufletul pentru pocăința lui; și mai arată că primit a fost sufletul și a început să intre în câmpia curățeniei prin lacrimi. Că dacă gândurile nu se vor ridica din cele pieritoare și nu se vor lepăda de la sine nădejdea în lume, și dacă nu se vor apuca să disprețuiască lumea, și nu vor începe să-și pregătească merinde bune pentru iertarea lor, și dacă nu se vor porni în suflet gândurile la oricare (sfinți) care sunt acolo (în cer) ochii nu pot vărsa lacrimi.
Pentru că lacrimile (curg) din gândurile cele necontenit curate, din concentrare, din gândurile multe și dese, care în toată vremea răsar, și din amintirea unui oarecare lucru subtil, care vine în minte, și mâhnește inima prin amintirea lui. Acestea înmulțesc și sporesc și mai mult lacrimile.
Sfântul Isaac Sirul
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1418  
Vechi 17.03.2019, 21:47:38
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Nu ești creștin dacă nu iubești. Dacă iubești haotic, emoțional și negândit, nu se cheamă iubire. Dacă tot ești invitat să-ți spui părerea, caută să oferi o certitudine, sau să taci. La vot îți exprimi o opțiune. Mare lucru, ai zice, dar sfinții părinți ai Bisericii au scris pagini nemuritoare despre ce înseamnă darul de a-ți putea exprima o opțiune, pentru bine sau rău, pentru Dumnezeu sau diavol.
Opțiunea unui creștin e clară: vot împotriva răului, de orice fel, și în favoarea binelui. Când găsim amestecuri, ținem minte de la
Solomon că ”puțin rău nimicește mult bine” (Eccl. 9: 18), așa că nu facem compromisuri. Deloc. Adică nu votăm oameni în care binele se împletește cu răul, care nu mărturisesc clar din ce sunt făcuți și ce vor să facă, și cu cine.
Mai spun sfinții să căutăm cunoștința lucrurilor, apoi discernământul, sau dreapta socoteală. Cunoștința vine din cercetare și practică. Practică în respingerea răului și urmarea binelui. Nu se vede această practică în felul în care ne alegem conducătorii. Nu se vede că acei oameni care se roagă neîncetat (1 Tes. 5: 17) și se desăvârșesc în virtute (Mat. 5: 48; 2 Pt. 1: 4-6) ar avea aceleași pretenții în privința conducătorilor lor ca atunci când își aleg mentorii duhovnicești. Că ar fi conștienți că ”puțin rău nimicește mult bine” (Eccl. 9: 18).
Dumnezeu, de la Facere până la Apocalipsă, lucrează pentru și împreună cu noi. S-a și întrupat, făcându-se unul dintre noi. Lumea și-a continuat parcursul încercând să facă abstracție de acest lucru. A reușit pentru 300 de ani, după care a luat Biserica drept reper moral și valoric.
Ortodoxia a rămas în armonie cu statul, cu lumea științifică, precum și cu națiunile. A chemat mereu la regândirea capitalismului și socialismului, la o viață umană cât mai frumoasă și înaltă. A adăugat valoare lumii, omului, naturii, precum și o viziune care să le ofere un scop.
Oferă opțiuni și ne cheamă încontinuu să o votăm, să optăm pentru ea, pentru Biserică, pentru Dumnezeu, fără să părăsim lumea, ci să-i oferim ceea ce are ea nevoie mai mult. Așa cum românii din străinătate aduc plus valoare acelor țări, uman și economic, deși sunt cu inima acasă, la fel și creștinii, deși privesc spre cer și-L poartă în suflet pe Hristos, muncesc cu sârg pentru înfrumusețarea lumii acesteia.
Cu cât vor fi mai mulți creștini trăitori, din sânul lor vor ieși mai mulți eroi ai neamului. Eroi ai luptei de zi cu zi și ai celei din 4 în 4 ani. Cei care pot aduce neamului din izvorul fericirii și bunăstării ım̂părăției lui Dumnezeu, fără să ne îndatoreze pentru câteva generații.
Pr. George Ovidiu Chirița
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1419  
Vechi 23.04.2019, 20:53:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Dumnezeu a îngenuncheat înaintea omului!
Arhim Efrem Filotheitul
„S-a smerit pe Sine”…
Dumnezeul nostru, așa cum este nesfârșit și necuprins în măreția Sa, tot la fel de nesfârșit și necuprins este și în smerenia Sa. S-a smerit pe Sine până la sfârșit și a luat Trup omenesc. „Cuvântul Trup S-a făcut și S-a sălășluit întru noi”, scrie Evanghelistul Ioan , și a devenit om desăvârșit, ca să ne izbăvească de păcat. Pentru un om de lut, pentru un neascultător și un trădător, care a devenit vas al patimilor și al demonilor, S-a pogorât întreaga Sfântă Treime și Fiul S-a spânzurat pe Cruce.
Ne-a cercetat ca să ne facă prieteni și fii ai lui Dumnezeu prin renaștere, în vreme ce păcatul ne făcuse străini și vrăjmași ai Săi. S-a apropiat de noi, ne-a însoțit, ne-a cunoscut într-un oarecare fel omenesc cine suntem, ne-a compătimit ca pe niște oameni omorâți de păcat, răniți cu răni urâte, pline de duhoare. Nu S-a scârbit de noi, ci S-a încins cu ștergarul, a îngenuncheat și ne-a spălat picioarele. Dumnezeu a îngenuncheat înaintea omului! Creatorul înaintea creaturii! Cel fără patimă înaintea celui pătimaș! Cel Curat înaintea celui întinat! A spălat picioarele trădătorului Său! Nu S-a scârbit de el, deși știa că avea să-L trădeze. Nu putea să-l oprească? Desigur, căci ce este cu neputință la Dumnezeu? Și totuși îl lasă liber, după voința și alegerea sa. Și îndură toată această nedreptate. Nesfârșită este dragostea Lui, smerenia și răbdarea Lui. Și toate acestea, ca să ne arate calea ce duce la Dumnezeu, și anume smerenia.
Fragment din cartea Arta mântuirii, ce va apărea la Editura Evanghelismos.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #1420  
Vechi 23.04.2019, 21:07:43
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 31.883
Implicit

Iubirea nu cere mari isprăvi și planuri mari; face mult bine doar cu o vorbă bună, cu o privire, o mică rugăciune…
Ea caută la frate, gata mereu să-i sară în ajutor. Fii blând și bun cu toți, ne îndeamnă Părintele Serghie, că toți sunt în nevoi, bolnavi cu toții. Nu-i nimeni sănătos la suflet. Deși ne pare că le merge bine, de stai să cugeți ce i-a fost hărăzit omului să fie și ce-a ajuns, nu poți decât să plângi de mila lor și-a ta. Pe lângă asta, sunt ne*cazurile vieții: citește numai ziarul și-ai să vezi cum omenirea se zbate în chin și suferință. N-au, oare, toți acești oameni nefericiți nevoie de mila și bunătatea ta?
Fiecare om pe care Domnul ți l-a scos în cale să simtă că ți-e drag, că-i vrei binele și ai dorința vie de a-l ajuta. Să simtă, adică, toți iubirea ta.
Și cum să nu-i iubești pe toți, când sunt cu toții de mare preț în ochii lui Dumnezeu! Când fiecare, cum spune Dostoievski, mărunt și neînsemnat cum e, are o soartă măreață și zguduitoare, vrednic de luat în seamă și de plâns. Că pentru toți, până la unul, S-a întrupat și S-a jertfit Hristos. Părintele Serghie spune sus și tare că niciodată nu-i prețuim pe oameni așa cum se cuvine și de aceea pe cei ce par că sunt mai de necinste, pe aceia cu mai multă cinste să-i întâmpinăm (cf. 1 Cor. 12, 23).
Să-ți pese de fiecare om, ajută-l, dorește-i mântuirea. Cu gingășie însă să-l ajuți. Nu-i ține predici, că nu-i sunt de folos nici lui, nici ție. Nici sfat nu da, de nu ți s-a cerut. De faci vreun bine, fă-l cu duh smerit. Să-ți fie pildă adânca smerenie cu care Sfântul Serafim de Sarov îi în*tâmpina pe cei ce veneau la el, mic ori mare. (…)
Mai înainte de a le vorbi oamenilor de Dumnezeu, roagă-L pe Duhul Sfânt să te lumineze cum și ce să spui. Și întotdeauna, cu rugăciune pentru cel de lângă tine, caută și află cuvântul potrivit.
Că rugăciunea uneltește iubirea de oameni, o ține vie, o sporește și o arată. Rugăciunea îți deschide ochii, ca să-l vezi pe cel de lângă tine și să-i cunoști nevoia. Din milă, vine ruga, iar din rugă, mila.
Îndoit folos ai pururea din rugăciunea pentru frate; pe tine te blagoslovește cu sporul de iubire, pe celălalt cu mângâierea celor cerute pentru el. Și nu-i mai mare dar ca darul rugăciunii. Dă-l mai întâi celui ce-i știi nevoia și necazul. Dar ține minte că nu e om să n-aibă trebuință de rugăciunea și de iubirea ta.
Iar nevoia pe care o are fiecare ți-o arată ru*găciunea. Ea îți șoptește și de-i bine să-i vorbești și cum, ori de-i mai bine să păstrezi tăcerea și să stai deoparte.
Extras din ”Ține candela inimii aprinsă (Învățătura Părintelui Serghie)”- Jean-Claude Larchet, Editura Sophia
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare