100 de ani de la nasterea parintelui Arsenie Boca

[laurschepsis]

Doamne-ajuta!

Miercuri, 29 septembrie 2010, se implinesc 100 de ani de la venirea in aceasta parte de lume a marelui duhovnic al neamului romanesc, parintele Arsenie Boca.

S-a mutat la Domnul de mai bine de 20 de ani si, an dupa an, proorocirea Sfantului ca "De la Prislop va lua foc tara" se confirma din ce mai pregnant. Din ce in ce mai multi romani iau drumul Prislopului pentru ca asa cum a si promis, de "acolo" unde s-a mutat ne ajuta din ce in ce mai mult. Cine a fost acolo, stie despre ce scriu.

Maine dimineata, ora 7.00 plecam pe traseul: Bucuresti, Ploiesti, Sinaia, Manastirea Brancoveanu, Vata de Sus si Prislop. Ne intoarcem miercuri seara. Mai sunt locuri libere in masina. Cine vrea sa mearga, tel la 0726.12.72.06 sau 0757.12.72.06.

Doamne-ajuta!

"Sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie"

Cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Nicolae Balan, Mitropolitul Ardealului, Parintele Arsenie a tinut predici si conferinte chiar si in sate, mai intai in Tara Fagarasului, apoi mai departe, in Tara Barsei si Marginimea Sibiului si in alte localitati transilvanene, sfatuind credinciosii si preotii pentru imbunatatirea lor spirituala. Spunea: "Misiunea preotului este de a salva ceea ce se poate salva, de a propovadui raspicat vointa lui Dumnezeu, Cel in Treime, dupa Predania Bisericii, pe Hristos cel cu Cruce, sufletelor; de a ajuta pe cei credinciosi sa se mantuiasca, de a-i scoate din mijlocul raului, la mantuire".

Vara, la Sambata



Era ferm impotriva pacatului, pe care il sanctiona cu severitate. Avea constiinta ca neamul romanesc trebuie trezit la o viata crestina. Uneori, spunea fara ocolisuri, pe fata, faptele oamenilor. Ii certa pe oameni pentru pacatele lor, dar ii si mangaia: "Cat suntem infasurati in trup, suntem destul de legati intr-o intelegere trupeasca a vietii. Dar cand vom scapa de muritorul acesta de pe noi, atunci cu mare recunostinta vom multumi lui Dumnezeu pentru toate incercarile la care ne-a supus cat eram in lume. Prin urmare, sa lungim vederea pana dincolo de zarea acestei vieti, pana la cealalta imparatie, ca altfel nu putem pricepe necazurile vietii acesteia si nepricepand-o pe aceasta prin cealalta, n-o putem rabda. Dar daca o intelegem asa cum este, pe una in legatura cu alta, atunci oricat ar fi de necajita capata o valoare nepretuita. Si atunci se intampla un lucru minunat: Omul iubeste necazurile si pe toti cei ce-l necajesc indeosebi. De-acum, crestinul sta linistit pe conducerea lui Dumnezeu si vede ca orice cruce a vietii sale e o marturie a iubirii parintesti a lui Dumnezeu. Orice cruce e o treapta a desavarsirii. Deci, daca ne impartasim cu Sfanta Jertfa a Domnului, ne impartasim cu Taina Iubirii supreme a lui Dumnezeu, impartasire care, printre alte daruri, are si pe acesta: ca ne ridica de la intelegerea prunceasca a vietii, la intelegerea pe care o avea Iisus, in temeiul careia Ii suntem urmatori convinsi si linistiti, oricat de nelinistita ar fi marea vietii de aici. Stim Cui credem si stim Cine-i la carma!".
Lumea il iubea si il astepta cu nerabdare. Parintele spunea raspicat: "Vin vremuri grele". Si asa a fost. Tavalugul necazurilor a trecut peste tara noastra. Zicea Parintele Arsenie: "Daca Dumnezeu va voi sa mancam din cazanul celor fara Dumnezeu, vom manca si din acesta, pentru ca oamenii s-au indepartat de Dumnezeu".
Ii indemna pe oameni sa nu mai faca pacate, pentru a nu atrage mania lui Dumnezeu asupra lor. Le spunea sa conceapa copiii in curatenie, cu rugaciune, cu post si spovedanie, sa mearga la biserica, sa nu mai lucreze duminica si in sarbatori, ca e mare pacat sa furi lui Dumnezeu ziua lui de rugaciune. Oamenii isi fac randuielile lor, netinand seama de poruncile lui Dumnezeu, si atunci Dumnezeu ingaduie sa vina necazurile peste om, ca sa inteleaga ca este pe o cale gresita, ca s-a departat de El cu viata, cu faptele, cu rugaciunea, cu cinstirea Maicii Domnului, a Sfintei Cruci, cu prezenta la Sfanta Liturghie, ca a uitat sa se spovedeasca si sa se impartaseasca.

A vorbi si a scrie despre Parintele Arsenie Boca este o temeritate si o raspundere. Dar nici a tacea nu se cuvine, caci m-as arata lipsit de recunostinta fata de Parintele nostru duhovnicesc, care ne-a renascut "prin Evanghelie in Iisus Hristos", ca oarecand Sfantul Apostol Pavel pe Corinteni. Si ar insemna o impietate. Or, insusi Domnul nostru Iisus Hristos ne-a invatat sa fim recunoscatori fata de binefacatorii nostri.
Nu ma socotesc ucenic al Parintelui, in sensul Patericului, caci nu am putut sta mereu in preajma lui, ca sa-i pun des intrebari, asteptand raspunsuri. Dar ma socotesc fericit ca l-am avut duhovnic si parinte, atat cat s-a putut, si dau marturie ca altfel ar fi fost cursul vietii mele daca nu l-as fi cunoscut pe Parintele Arsenie. Acum, de-atunci au trecut 68 de ani, privind la roadele vietii sale, in constiinta ucenicilor Sfintiei sale, si a miilor de credinciosi din tara noastra, imi dau seama ce dar ne-a randuit noua Dumnezeu!

Inca inainte de a ajunge la Prislop si de a patrunde pe portile deschise solemn, ca o Psaltire, am simtit deodata o apasare asternuta bland pe umarul meu; am simtit ceea ce multi pelerini dau marturie ca simt: prezenta si ocrotirea nevazuta, abia perceptibila, a parintelui - ajutorul si rugaciunea sa. Nu stiu cum am razbit prin multimea adunata in jurul soborului de preoti, pentru a asculta slujba de pomenire si cuvantul Prea Sfintitului Daniil - vechi si incercat ucenic testamentar al parintelui. Nu stiu cum am strabatut drumul pana la cimitirul din deal si cine mi-a condus pasii.



Stiu doar ca la mormantul parintelui m-am cutremurat, ochii mi s-au umezit de lacrimi si o sfiiciune lina si curata m-a stapanit un timp, sub privirile deloc mirate ale pelerinilor care vegheasera crucea ieromonahului Arsenie toata noaptea, de-a dreptul sub cerul liber.
La sfarsit de noiembrie, de ziua parintelui, la Prislop se petrec lucruri ciudate si minunate in acelasi timp. Cateodata, pe scoarta unor copaci apare semnul crucii; cateodata, o lumina alb aurie te insoteste pana la pestera Sfantului Ioan de la Prislop, iar bradul din fata bisericii se umple, uneori, de parelnice globuri stralucitor transparente, spre uimirea si cutremurul credinciosilor adunati la slujba. De ziua parintelui, cu precizia unui ceasornic stelar, se mai petrec doua lucruri, pe care cei mai vechi pelerini le traiesc aievea, de fiecare data: pe 29 noiembrie, vremea se indulceste negresit (fie ca e deja zapada sau ploaie indesita dusmanos cu moina), iar drumul pana la manastire se arata atat de usor si fara poticnire, incat toti credinciosii dau marturie ca, de fapt, nu au calatorit pe osteneala picioarelor lor, ci intr-un zbor neobisnuit, in chiar causul palmelor sfintite si ocrotitoare ale parintelui.

Pe 29 septembrie anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea marelui duhovnic și sfînt al neamului românesc-Părintele Arsenie Boca. Părintele Arsenie a străbătut miezul veacului XX, ca un martor mărturisitor și ca un martir în vremea grelei prigoane comuniste, atee. Așa cum mama Părintelui a visat cînd era însărcinată și îl purta în pîntece pe dînsul, că purta în pîntecele său soarele și luna, așa avea să-i fie viața pămîntească, cei 79 de ani. Primii 38 de ani, pînă în anul 1948, cînd a plecat de la Mănăstirea Sîmbăta de Sus unde era stareț, iar jugul ateu nu strînsese încă de tot grumazul țării, au fost ani strălucitori, de mărturisire și de revigorare a vieții duhovnicești românești. Următorii 41 de ani, pînă în anul adormirii Sale-1989, au urmat anii de umbră, cînd a fost urmărit, închis de mai multe ori, persecutat, nu a putut predica, nu a putut sluji, liturghisi, dar, prin rugăciunea lui de foc, prin mărturisirea Adevărului (în taină sau prin simpla Sa prezență) și prin pictura catehetică, a strălucit în acest întuneric al necredinței care învăluia țara, precum lumina lunii.
Redau mai jos, spre amintire și spre folos sufletesc, un excepțional cuvînt al ucenicului său de suflet- actualul Episcop Locțiitor al Daciei Felix(Banatul sârbesc) Daniil Stoenescu, apărut în vol. ”Părintele Arsenie- ,,Omul îmbrăcat în haină de in” și ,, Îngerul cu cădelnița de aur”, Ed. Charisma, Sinaia, 2008, pg. 43-44.

[Grabriella]

Am fost profund marcata de contactul cu acea "Gura de Rai" care este Manastirea Prislop precum si locul de adanca spiritualitate unde este ingropat trupul parintelui si pestera unde a vietuit si unde a fost omorat Sf. Ioan de la Prislop.Citind "Cararea Imparatiei" am simtit toata forta si sfintenia Ortodoxiei, mi s-au lamurit foarte multe nedumeriri si am ramas strapunsa in suflet de explicatiile genetice date de scumpul si dragul nostru parinte Arsenie .
Ultima data cand am fost la Prislop eram foarte necajita , cu o mare problema pe suflet. M-am dus cu convingerea ca parintele, cu voia Bunului Dumnezeu, ma va auzii si daca i se va ingadui ma va ajuta.Toata suferinta si ingrijorarea mea au disparut si bucuria si increderea in ajutorul si purtarea de grija a Lui Dumnezeu mi-a inundat fiinta. Am perceput in alt fel problemele existentiale cu care ma confruntam. Sotul meu a facut o poza in timp ce ma inchinam la crucea parintelui de la mormant.Acasa am observat , deasupra mea o sfera ca un abur ,un chip surazand.Nu era nor,pentru ca nu era pe cer si nici in padurea din fundalul pozei ci intr-un plan foarte apropiat.
Cu adevarat Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor!
Si este Minunat in sfintii Sai !

[Eugen7]

În prealabil postat de Grabriella

Am fost profund marcata de contactul cu acea "Gura de Rai" care este Manastirea Prislop precum si locul de adanca spiritualitate unde este ingropat trupul parintelui si pestera unde a vietuit si unde a fost omorat Sf. Ioan de la Prislop.Citind "Cararea Imparatiei" am simtit toata forta si sfintenia Ortodoxiei, mi s-au lamurit foarte multe nedumeriri si am ramas strapunsa in suflet de explicatiile genetice date de scumpul si dragul nostru parinte Arsenie .
Ultima data cand am fost la Prislop eram foarte necajita , cu o mare problema pe suflet. M-am dus cu convingerea ca parintele, cu voia Bunului Dumnezeu, ma va auzii si daca i se va ingadui ma va ajuta.Toata suferinta si ingrijorarea mea au disparut si bucuria si increderea in ajutorul si purtarea de grija a Lui Dumnezeu mi-a inundat fiinta. Am perceput in alt fel problemele existentiale cu care ma confruntam. Sotul meu a facut o poza in timp ce ma inchinam la crucea parintelui de la mormant.Acasa am observat , deasupra mea o sfera ca un abur ,un chip surazand.Nu era nor,pentru ca nu era pe cer si nici in padurea din fundalul pozei ci intr-un plan foarte apropiat.
Cu adevarat Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor!
Si este Minunat in sfintii Sai !

Asa este: Minunat este Domnul intru sfintii sai.
Slava Domnului ca ne daruieste preoti si sfinti. Parintele Arsenie are ucenici ce sunt in viata si au harul Sfintiei Sale... sunt si alti preoti in viata care au harul parintelui Arsenie.
Domnul sa ne binecuvinteze.

În prealabil postat de Grabriella

Am fost profund marcata de contactul cu acea "Gura de Rai" care este Manastirea Prislop precum si locul de adanca spiritualitate unde este ingropat trupul parintelui si pestera unde a vietuit si unde a fost omorat Sf. Ioan de la Prislop.Citind "Cararea Imparatiei" am simtit toata forta si sfintenia Ortodoxiei, mi s-au lamurit foarte multe nedumeriri si am ramas strapunsa in suflet de explicatiile genetice date de scumpul si dragul nostru parinte Arsenie .
Ultima data cand am fost la Prislop eram foarte necajita , cu o mare problema pe suflet. M-am dus cu convingerea ca parintele, cu voia Bunului Dumnezeu, ma va auzii si daca i se va ingadui ma va ajuta.Toata suferinta si ingrijorarea mea au disparut si bucuria si increderea in ajutorul si purtarea de grija a Lui Dumnezeu mi-a inundat fiinta. Am perceput in alt fel problemele existentiale cu care ma confruntam. Sotul meu a facut o poza in timp ce ma inchinam la crucea parintelui de la mormant.Acasa am observat , deasupra mea o sfera ca un abur ,un chip surazand.Nu era nor,pentru ca nu era pe cer si nici in padurea din fundalul pozei ci intr-un plan foarte apropiat.
Cu adevarat Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al minunilor!
Si este Minunat in sfintii Sai !

Iti multumesc din suflet Gabriela pentru postare,cuvintele si trairea ta sunt inca o dovada ca Parintele ARSENIE BOCA,dragul nostru Valean Zian face minuni si dincolo de ,,cortul pamantesc'' cum spunea el corpului,ceea ce e trist e ca unii ce-i drept putini la numar considera acestea ca fiind ,,sminteli''.

Nu uitati dragi frati de pretutindeni,oriunde va veti afla maine,aduceti-va o clipa aminte de marele duhovnic al neamului romanesc ARSENIE ZIAN BOCA,aprindeti o lumanare ptr. Sfintia Sa,si rugati-l sa se roage in continuare ptr. tara noastra draga ROMANIA.

[Rodica50]

În prealabil postat de cristian67

Nu uitati dragi frati de pretutindeni,oriunde va veti afla maine,aduceti-va o clipa aminte de marele duhovnic al neamului romanesc ARSENIE ZIAN BOCA,aprindeti o lumanare ptr. Sfintia Sa,si rugati-l sa se roage in continuare ptr. tara noastra draga ROMANIA.

Multumim de indemn! Asa sa fie! Fie ca Parintele sa ne ajute pe toti, de acolo, din cer!