Sarac vs Bogat

[AndruscaCIM]

M-am intrebat de-a lungul timpului de ce se bate inspre saracie, smerenie si modestie muuulta, acestea fiind atributele crestinului adevarat??? Din ce stiu eu sunt cateva pilde in care bogatia este un dar al lui Dumnezeu pentru cei iubiti ai lui, daruind chiar unsutit. Sa inteleg ca toti oamenii de afaceri, sefii, directorii, toti bogatii, toti imparatii sunt considerati automat ca fiind pacatosi, in timp ce toti saracii sunt evlaviosi si mantuiti?????Nu poate exista om bogat care sa faca mai mult bine in lume decat pot face altii?

Ar mai fi existat Manastiri, Biserici,ctitorii, troite, comercializarea albumelor de muzica psaltica, icoane, vesminte preotesti, milostenie...daca toti ar fi saraci si asta ar fi idealul de crestin adevarat???

[Floar3]

Nu stii pilda cu camila si cu acul?

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de Floar3

Nu stii pilda cu camila si cu acul?

Deci bogatia nu poate fi considerata dar de la Dumnezeu, sau harnicie pur si simplu?

O stiu pe cea cu acul, dar poate se referea si la relatia om-bogatie, nu neaparat la bogatie in sine .

Stiu si Pilda lui Iov...de ce i s-ar fi dat insutit, si nu ar fi lasat Dumnezeu sa se limiteze la traiul intr-o coliba, mancand coaja de paine, daca asta ar fi ceea ce isi doreste Dumnezeu de la credinciosi??????

[lidiap]

Imi aduc aminte cuvintele preotului la predica: Dumnezeu nu este impotriva bogatiei iar oamenii cu stare nu sunt niste nemernici sau pacatosi. Nu trebuie sa fii neaparat sarac ca sa cunosti foloasele credintei. Sigur, daca ar fi sa ne gandim cati dintre saraci vin la si catre biserica si cati dintre bogati fac acest lucru... E mult loc de interpretare. Se pune problema cum a fost dobandita acea avere (sigur, ne putem intreba de la ce nivel incolo ne consideram bogati, fiecare avem propria noastra scara de valori). Am rude foarte bogate dar cu mare frica de Dumnezeu, practicanti, fac bine si rezultatele se vad in viata linistita si tihnita, plina de roadele credintei pe care o au. Cred ca important este sa avem masura in toate.

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de lidiap

Imi aduc aminte cuvintele preotului la predica: Dumnezeu nu este impotriva bogatiei iar oamenii cu stare nu sunt niste nemernici sau pacatosi. Nu trebuie sa fii neaparat sarac ca sa cunosti foloasele credintei. Sigur, daca ar fi sa ne gandim cati dintre saraci vin la si catre biserica si cati dintre bogati fac acest lucru... E mult loc de interpretare. Se pune problema cum a fost dobandita acea avere (sigur, ne putem intreba de la ce nivel incolo ne consideram bogati, fiecare avem propria noastra scara de valori). Am rude foarte bogate dar cu mare frica de Dumnezeu, practicanti, fac bine si rezultatele se vad in viata linistita si tihnita, plina de roadele credintei pe care o au. Cred ca important este sa avem masura in toate.

Exact, si atunci de ce exista tendinta aceasta de a ridica in slavi saracia??? Saracia poate fi o virtute numai in cazul in care alegi aceasta cale de buna voie...insa poate fi catalogata ca si lene pur si simplu. Saracia ii poate apropa pe oameni de Dumnezeu, sau ii poate indeparta, deci depinde foarte mult de caracterul individului si nu de situatia materiala in sine...cred eu.

Eu cred ca oamenii bogati isi pot castiga averea si cinstit, pe merit, muncind mai mult decat o fac altii si de asemenea pot avea o relatie foarte apropiata de Dumnezeu si face foarte mult bine. Practic ceea ce conteaza este ce fac acei oameni cu banii, si cred de exemplu ca daca cineva alege ca mare parte din munca sa sa fie alocata ctitoririi de Biserici, deja lucrurile capata o cu totul si cu totul alta aura....

[mihailt]

Pai nu e pacat sa fie bogat e pacat sa fii bogat nemilos fiind inselat de duhuri rele.
Si Sfantu Iov a fost foarte bogat dar din averea sa dadea multa milostenie.

[Floar3]

În prealabil postat de AndruscaCIM

Deci bogatia nu poate fi considerata dar de la Dumnezeu, sau harnicie pur si simplu?

O stiu pe cea cu acul, dar poate se referea si la relatia om-bogatie, nu neaparat la bogatie in sine .

Stiu si Pilda lui Iov...de ce i s-ar fi dat insutit, si nu ar fi lasat Dumnezeu sa se limiteze la traiul intr-o coliba, mancand coaja de paine, daca asta ar fi ceea ce isi doreste Dumnezeu de la credinciosi??????

In Vechiul Testament era alta lege, acum legea s-a desavarsit iar oamenii trebuie sa fie desavarsiti asemenea legii.
Daca ai rabdare citeste aici ca explica mai multe:
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/...viata-de-veci/

[sophia]

AndruscaCIM - noua ne-a explicat preotul la predica asa:
Stii ca exista pilde in care un om bogat a fost si hapsan si nu a daruit altora (ex. aia cu bogatul si ospatul la care numai de-ai lui erau invitati, sau cu Lazar cel sarac) si alte pilde inca omul bogat era si darnic si bun (cel cu vindecarea slugii, sau imi scapa acum altele).
Preotul nostru spunea asa, ca pentru Dumnezeu nu bogatia ca atare este un pacat si faptul de a nu darui si altora din ea, de a nu ajuta pe altul.
Tocmai ce spui tu, sunt unii care sunt bogati, dar si f.filantropi si fac mult bine in lume. Aceia sunt buni crestini.
Pacatul apare atunci cand ai de toate si vezi ca altul de langa tine are nevoie si nu-i dai si lui.
E putin derutant poate.
Ma gandesc acum la acel bogatas care isi facea tot mai multe si mai mari hambare ca sa-si adune granele si bogatiile, dar nu se gandea la saraci. Iisus i-a spus atunci: "nebunule, la noapte vin sa-ti iau sufletul ce-ai sa faci cu averile adunate"?
Nu mi-e clar insa pana la ce limita trebuie sa ajunga saracia. Adica se spune ca monahii sa fie saraci de tot, tendinta spre pustnicie, in care sa nu ai chiar nimic. De ce este buna asta.
Adica daca ar fi calugarii mai avuti, dar ar ajuta pe ceilalti si ar duce impreuna cu ceilalti o viata crestina, ar fi pacatosi?
Pe de alta parte: un dar de la cei Magi a fost aurul (pentru Iisus. In biserici sunt multe obiecte bogate, cu aur si argint, multe biserici marete, cu mult lux, etc.
Asta cum se impaca atunci?
Aici am o deruta. Probabil insa ca este aceeasi explicatie: este bogatie, dar aceste locasuri fac bine oamenilor, macar pentru credinta, chiar daca nu daruiesc material din avutia lor, ci dimpotriva (oamenii trebuie sa doneze bisericii).

Ceea ce nu mi-este nici mie asa clar este cu smerenia si modestia. In sensul ca nu pricep de ce mandria este neaparat pacat.
Da, depinde ce faci cu mandria, daca faci rau altuia, sau nu-i faci bine.
Exista acea regula cu smerenia in biserica si capul plecat. Dar pana unde totusi?

[lidiap]

am citi o carte , se numea "De ce sa fii fraier, bolnav si falit si cum sa ajungi destept, sanatos si bogat" Autorul povesteste o intamplare: ajunsese falit, rau de tot. Si a facut o promisiune: daca va reusi sa-si gaseasca un job din salarul lui va da o parte bisericii (nu era foarte convins de puterea lui Dumnezeu). A reusit sa-si revina financiar si primul lucru pe care l-a facut a fost sa-si tina primisiunea fata de Cel de sus. Si mereu a facut la fel.
Se numeste "zeciuiala" adica din castigul tau da o parte LUI pentru ca oricum de la El vin toate,

[Traditie1]

Cred ca e vorba de faptul ca trebuie sa dai saracilor surplusul. Mântuitorul a dat pilda cu acul si camila dupa ce a sfatuit un tânar bogat sa-si dea averile si acela a refuzat.