Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Biserica ortodoxa > Despre Biserica Ortodoxa in general
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #621  
Vechi 04.11.2013, 13:17:32
Marimira's Avatar
Marimira Marimira is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 01.10.2009
Religia: Ortodox
Mesaje: 574
Implicit

Foarte folositoare si ziditoare de suflet aceste postari!

Multumim dl.Cristi pentru truda si dragostea d-voastra!

Dumnezeu sa va binecuvinteze!
__________________
1.Toate respira prin darul lui Dumnezeu!
2. Oricat ai fi de bun, nu esti suficient de bun!
3. Omul smerit poate sa miste astrele!
Reply With Quote
  #622  
Vechi 05.11.2013, 21:19:37
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Atitudinea in fata necazurilor si suferintelor

Faptul ca exista necazuri este in firea lucrurilor. Pentru aceasta si exista viata pamanteasca. Sa dam deci slava lui Dumnezeu ca ne-a aratat incotro sa ne indreptam in momentul necazului si unde sa cautam mangaierea. Domnul este aproape-Nu vă împovărați cu nici o grijă. Ci întru toate, prin închinăciune și prin rugă cu mulțumire, cererile voastre să fie arătate lui Dumnezeu” (Filipeni 4, 6). Caci de am ramane singuri, cine ar gasi atata putere incat sa duca pana la sfarsit viata aceasta plina de jale? Ne este de folos faptul ca intampinam greutati si impotriviri. Pentru ca acestea intorc pe om catre inima lui, facandu-l sa cunoasca ca patria sa nu este aici pe pamant, iar nadejdea sa nu si-o puna in vreun lucru din lume.
Ne este de folos sa dam uneori peste lucruri ce ne stau impotriva, sa vedem ca oamenii gandesc si vorbesc rau despre noi, chiar daca noi facem bine si avem constiinta curata. Pentru ca acestea ne pastreaza smerenia si ne scuteste de fumul slavei desarte. Cand oamenii ne dispretuiesc in lume, cand se darama toata stradania noastra, atunci mai mult decat orice, suntem chemati a cauta pe Dumnezeu, ca unul ce cunoaste inimile, martor la nevinovatia noastra. Iata de ce omul ar trebui sa se reazeme cu totul numai pe Dumnezeu si sa nu caute la oameni mangaierea: pentru ca siguranta intreaga, dreptatea si pacea deplina, nu sunt din lumea aceasta.
Toate sunt de la Dumnezeu- si cele placute si cele neplacute. La tot ce va inconjoara sa priviti ca la instrumentele lui Dumnezeu folosite spre binele vostru si in spatele lor sa vedeti mana lui Dumnezeu, care va face bine. Deci, sa primiti cu bucurie orice neplacere si sa multumiti pentru toate, spunand din inima: “Slava tie Doamne!”
Deprindeti-va sa vedeti in necazuri mila Domnului si intampinati-le linistiti, lasandu-va in voia lui Dumnezeu. Caci si cele neplacute sunt trimise spre binele nostru: pentru curatire, pentru smerenie, pentru intarirea firii celei bune si a nadejdii in Dumnezeu. Sa va dea Domnul sa porniti atat cu mintea, cat si cu inima, pe calea voii Lui si din ea sa scoateti toata mangaierea. Puneti-va ca lege: 1) in fiecare clipa sa asteptati necazul si, atunci cand vine, sa-l intampinati ca pe un oaspete poftit; 2) cand apare ceva potrivnic vointei, gata sa va supere si sa va enerveze, nu ingaduiti acestor sentimente sa se nasca, ci rugati-va la Dumnezeu; 3) orice asteptare a incetarii acestei randuieli sa v-o scoateti din cap si sa va asteptati in continuare la necazuri, pana la sfarsitul vietii. In acest fel, rabdarea se va putea salaslui in voi; 4) la toate acestea adaugati o inima iubitoare, o atitudine si o vorbire blanda.
In necazuri, binele este ascuns sub durerea inimii, de aceea el nu se simte, nici nu se vede, desi nu este imaginar, ci cat se poate de real. Numai orbirea noastra, care nu vede nimic si iubirea de sine, care este prea exigenta, sunt cauzele care ne ranesc inima in necazuri si imprejurari nefavorabile. Lasati-va asadar pe voi si tot ce e al vostru in mainile lui Dumnezeu si la hotararile Lui consimtiti din tot sufletul, din toata inima.
Deschideti ochiul mintii si vedeti cununa care va cobora din cer pe capul vostru, daca veti ramane netulburati si linistiti. Caci cei ce sufera si indura traiul lor cel amar cu supunere fata de Dumnezeu, se aseamana cu mucenicii, carora le-a fost pregatita o mare rasplata in ceruri. De aceea, daca veti carti, nu numai ca nu veti primi cununa muceniceasca, dar va trebui sa dati si raspuns la judecata pentru aceasta.
Fiecare dintre noi, in necazuri poate sa-si dea seama de ceea ce este el in adevar. Caci “cel ce n-a fost incercat, nu stie nimic”. Omul caruia totul ii merge bine este expus la o mare primejdie; el trebuie sa se astepte la necazuri puternice. Si aceste necazuri vor fi cu atat mai puternice, cu cat vor fi intampinate dupa bucurii mari. Caci impotriva oricarei fericiri pamantesti se porneste o rascoala nevazuta. E foarte de temut ca nu cumva sufletul tau sa fie apucat de un somn greu si la ora desteptarii sa nu i se zica: “Adu-ți aminte că ai primit cele bune pe pamant” (Luca 16, 25).
Sfanta Biserica se roaga pentru izbavirea de necazuri, deoarece a invatat acest lucru din Psaltire, care este plina de strigari privind izbavirea de necazuri. De aici reiese ca aceasta e voia lui Dumnezeu. Rugati-va si voi pentru izbavirea de necazuri, implinind aceasta voie a lui Dumnezeu. Mantuitorul a decis ca “prin multe suferinte trebuie sa intram in imparatia lui Dumnezeu” (Fapte 14, 22). Binevoiti sa tineti minte atunci cand va lovesc necazurile, ca aceasta e calea pe care Domnul v-o asterne spre Imparatia Sa. De aceea nu va opuneti si nu tipati, ci cu blandete si cu multumire sa indurati necazurile.
De suferit, suferiti, dar niciodata peste masura. Fiecare suferinta inecati-o in credinta ca totul este de la Dumnezeu si totul este spre binele vostru. Si credinta aceasta sa o respirati intotdeauna.
.
Surse bibliografice:
“Urmarea Lui Hristos” (pg. 23-24);
Sfantul Teofan Zavoratul, “Sfaturi Intelepte” (pg. 418-423).
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #623  
Vechi 05.11.2013, 21:35:44
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Toate pedepsele sunt vazute ca venind de la Dumnezeu, ca plata pentru pacate. Cu toate acestea, Dumnezeu nu pedepseste aici toate pacatele. Oamenii asa ar vrea. Si fiindca ei nu pot rabda, se intreaba: “Cum de mai rabda Dumnezeu?” Multi, din pricina acestei rabdari divine, isi pierd siguranta in existenta lui Dumnezeu.
De aceea, stiind Dumnezeu slabiciunea credinciosilor si desfraul rautatii, mai intervine din cand in cand cu pedepse (intamplari) infricosatoare intre oameni. Nu pedepseste toate relele aici si imediat, dupa cum nici nu rasplateste tot binele aici si numaidecat, cred ca din urmatoarea ratiune:
- Daca ar pedepsi toate relele aici, ar putea insemna ca lumea aceasta este singura care exista. Daca ar pedepsi toate relele imediat, ar insemna ca se teme de puterea raului, care, nepedepsit imediat, I-ar putea periclita stapanirea lumii.
- Daca ar rasplati tot binele aici ar insemna acelasi lucru, ca exista numai lumea aceasta. Daca ar rasplati tot binele imediat, ar insemna ca sufletul exista numai in lumea aceasta, in care Dumnezeu trebuie sa se achite urgent de indatorirea ce I-a facut-o omul.
- Ca uneori Dumnezeu pedepseste raul si uneori rasplateste binele, este ca omul sa stie ca raul se pedepseste si binele se rasplateste.
- Daca o face rar in lumea aceasta, este semn ca o face sigur in cealalta.
- Daca uneori nu pedepseste raul este ca asteapta pocainta pacatosului.
Oare ne intrebam de ce mama nu-si omoara numaidecat copilul, cand il surprinde in fapta rea? Sau de ce oare Dumnezeu nu ne trazneste pe noi numaidecat cand ne surprinde in fapta rea?
Pentru ca nici un gospodar nu-si taie livada daca nu a rodit intr-un singur an, ci asteapta cu nadejde anul al doilea si al treilea. Nedreptatea unui om este un an nerodnic, si Dumnezeu tace si asteapta cu nadejde.
Cateodata asteapta in zadar; Iuda ramane tot Iuda. Insa adesea se intampla ca livada neroditoare sa aduca un rod bogat si Saul sa devina Pavel.
- Daca uneori nu rasplateste binele dreptului este semn ca-i lucreaza rabdarea. Dumnezeu asteapta sfarsitul omului: fie ca a fost multa vreme bun, fie ca a fost multa vreme rau, cele de pe urma au ultimul cuvant.
O rasplata aici si imediat pentru toate faptele, ar dauna libertatii omului. Binele s-ar face numai din interesul rasplatii, iar raul nu s-ar mai face de frica pedepsei. S-ar micsora ceva din slava lui Dumnezeu si s-ar micsora si prestigiul fiintei omenesti in drumul ei spre indumnezeire.
Limitele omului sunt limitele sfinteniei sale. Iar sfintenia este de la Dumnezeu. De altfel, singurul leac al vietii pentru a o scapa de la naruire, numai sfintenia ramane.
Sfintenia tare seamana cu sanatatea originara a omului. Toti oamenii care vor sa se mantuiasca sunt datori a o dobandi. Dar este cel mai greu lucru sa indupleci omul sa urmareasca realizarea sfinteniei. Vede bine cate napaste indura daca nu-si reazema viata pe Dumnezeu, si totusi … Cu toate acestea, sunt frati de-ai nostri, oameni care au ajuns inca din veacul acesta, urgisit de pacate, pana la stralucirile “Schimbarii la fata”.
.
Surse bibliografice:
Parintele Arsenie Boca, “Omul, zidire de mare pret”
Episcopul Nicolae Velimirovici, Invataturi despre bine si rau”
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #624  
Vechi 06.11.2013, 23:40:19
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Adevărata rugăciune

Adevărata rugăciune este cea neîmprăștiată și neîncetată „care se face cu stăruință, cu suflet îndurerat și minte încordată”. Rugăciunea se face nu prin simple cuvinte, ci mai degrabă prin faptele bune. Căruța rugăciunii este smerenia, dar „dovada smereniei este rugăciunea. Căci recunoscându-ne propria neputință chemăm puterea lui Dumnezeu”.
Fecioare, numai pe Hristos aveți înaintea ochilor și pe Tatăl Lui, luminate fiind în rugăciuni de Duhul Sfânt. Când te rogi, dacă nu vorbești cu Dumnezeu, cum vei fi auzit de El? Rugăciunea unește cu Dumnezeu și ne apropie de El, fiind o vorbire insuflată și o conversație înțelegătoare cu Cel ce este cel mai bun și mai de cinste decât toate.
Rugăciunea este ajutorul vieții noastre, convorbire cu Dumnezeu, uitarea celor pământești, suiș către cer, prin rugăciune ne ducem la Dumnezeu. Rugându-ne, devenim neîmprăștiați, dacă suntem convinși că stăm înaintea lui Dumnezeu.
Rugăciunea este soarele ochilor înțelegători ai sufletului. Așa cum soarele este lumină pentru trup, așa este rugăciunea pentru suflet, rugăciunea spusă cu râvnă este lumină nestinsă și neîncetată a sufletului și a minții.
Dumnezeiasca rugăciune este cu adevărat armă cerească și numai ea poate să păzească în siguranță pe cei ce s-au dăruit pe ei înșiși lui Dumnezeu. Rugăciunea este un antidot comun pentru toate patimile. „Rugăciunea este călăuză vieții, vistieria sănătății, floarea care înflorește nădejdea”. „Mare armă este rugăciunea, mare siguranță, mare comoară, mare liman, locaș neprădat”. Rugăciunea este leac mântuitor care pune piedică păcatelor și remediu pentru greșeli. Mare armă este rugăciunea, comoară neîmpuținată, bogăție necheltuită, liman neînspumat de valuri, temeiul liniștii, rădăcina și maica miilor de bunătăți, mai puternică decât însăși împărăția.
Rugăciunea este „limanul celor înviforați, ancora celor învăluiți, toiagul celor neputincioși, comoara săracilor, siguranța celor bogați, depărtarea bolilor, păzirea sănătății, scăpare din toată întristarea, temeiul dorinței, pricinuitoarea neîncetatei desfătări, maica înțelepciunii”. „Rugăciunea nu este doar păcătoșilor provizie, iar drepților mai degrabă nepotrivită, ci ambelor categorii le izvorăște daruri, drepților, siguranța dreptății, iar păcătoșilor, iertare păcatelor, iar pe drepți îi statornicește împotriva păcatului”. „Înțelegător este strigătul drepților către Dumnezeu, dând mare glas în ascunzișul inimii, care poate să ajungă la însăși urechile lui Dumnezeu. Căci cel care cere lucruri mari și se roagă pentru cele cerești, acesta strigă și trimite la Dumnezeu o rugăciune care se face auzită”. „Dumnezeu cunoaște gândurile tuturor și ceea ce glasul semnifică pentru noi, aceea vorbește cugetul nostru lui Dumnezeu, pe care mai înainte de creație îl știa că va veni în minte. Este așadar îngăduit să trimitem rugăciune la Dumnezeu nu prin glas, ci numai dinlăuntru, concentrând tot ceea ce este duhovnicesc în glasul cel înțelegător, prin întoarcere neîmprăștiată către Dumnezeu”.
„Aceasta mai cu seamă este rugăciunea, când se înalță strigăte înlăuntru, aceasta mai cu seamă arată rugăciunea, când sufletul se îndurerează, nu prin osteneala glasului, ci prin râvna minții. Așa s-a rugat și Moise. De aceea chiar când acela nu grăia nimic, a zis Dumnezeu: „Ce strigi către Mine?. Oamenii însă aud numai glasul cel din afară, dar Dumnezeu, mai înainte de glas, ascultă pe cei ce strigă înlăuntru. Dar îi poate auzi și pe cei ce nu strigă, pe cei care, deși umblă prin piețe, se roagă în minte cu multă atenție, și care se întâlnesc cu prietenii și orice ar face, cheamă pe Dumnezeu cu strigăt puternic, cel dinlăuntru zic, și nimănui dintre cei de față nu i se face vădit aceasta”.
„Nu prin înfățișarea trupului, nici prin strigarea glasului, ci prin râvna credinței să facem rugăciunile. Nici cu zgomot și cu strigăt și cu ostentație, ca și cum i-am lovi pe cei aproape de noi, ci cu toată smerenia și zdrobirea minții și cu lacrimile cele dinlăuntru”.
(Sfântul Nectarie de la Eghina, Cunoaște-te pe tine însuți, în curs de tiparire la Editura Doxologia)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #625  
Vechi 08.11.2013, 00:11:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Cine a fost rănit de viață, cine șovaie, neștiind pe ce cale să o apuce, trebuie să-i cheme în ajutor pe Arhangheli ca să-l învețe cum trebuie să trăias*că: "Arhangheli ai lui Dumnezeu, care ați fost rân*duiți de Dumnezeu Însuși ca să ne dați învățătură și înțelepțire, învățați-mă ce cale să aleg, calea pe care voi merge ca să plac Dumnezeului meu!"
Acest cin, zice Sfântul Dionisie, este rânduit să învețe. Arhanghelii sunt învățători cerești. Ce învață ei? Îi învață pe oameni cum să își rându*iască viața așa cum place lui Dumnezeu, dupa voia lui Dumnezeu.
În viață sunt felurite căi (de pildă, calea călu*gărească și calea omului căsătorit), sunt felurite slujiri. Ce să alegem, ce hotărâre să luam, la ce să ne oprim? Tocmai aici îi vin în ajutor omului Arhanghelii. Acestora Dumnezeu le descoperă voia Sa privitoare la om. Ca atare, Arhanghelii știu ce-l așteaptă pe un anumit om pe diferitele căi ale vieții: ce restriști, ce ispite, ce sminteli; de aceea, îl abat de pe o cale pe alta, îl învață să alea*gă calea ce i se potrivește lui.
Cine a fost rănit de viață, cine șovaie, neștiind pe ce cale să o apuce, trebuie să-i cheme în ajutor pe Arhangheli ca să-l învețe cum trebuie să trăias*că: "Arhangheli ai lui Dumnezeu, care ați fost rân*duiți de Dumnezeu Însuși ca să ne dați învățătură și înțelepțire, învățați-mă ce cale să aleg, calea pe care voi merge ca să plac Dumnezeului meu!"
(Sfântul Serafim al Dmitrovului, Despre îngeri, Editura Sophia, p. 71)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #626  
Vechi 08.11.2013, 22:04:23
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Demonii nu au nici stăpânire, nici putere contra cuiva, decât numai dacă li se îngăduie de Dumnezeu în scopul mântuirii, cum este cazul cu Iov. Dar dacă Dumnezeu le îngăduie, au putere, se schimbă și iau forma pe care o vor după fantezia lor. Nici îngerii lui Dumnezeu, nici demonii nu cunosc cele viitoare; cu toate acestea proorocesc, îngerii proorocesc pentru că Dumnezeu le revelează și le poruncește să proorocească. Pentru aceea se realizează toate câte spun ei. Dar și demonii proorocesc: uneori pentru că văd cele ce se întâmplă departe, alteori prin conjectură. Pentru aceea de multe ori mint și nu trebuiesc crezuți, chiar dacă uneori spun adevărul, în chipul în care am arătat. Ei cunosc și Scripturile. Toată răutatea și patimile necurate au fost născocite de ei. Li s-a îngăduit să ispitească pe om, dar nu au putere să forțeze pe cineva. Căci noi avem facultatea de a primi ispita sau de a nu o primi. Pentru acest motiv s-a pregătit diavolului și demonilor lui și celor care îl urmează, focul nestins și pedeapsa veșnică. Dar trebuie să se știe că ceea ce este moartea pentru oameni, aceea este căderea pentru îngeri. După cădere ei nu mai au posibilitatea pocăinței, cum nu o au nici oamenii după moarte.
(Sfântul Ioan Damaschin, Dogmatică, Traducere de Pr. D. Fecioru, Editura Apologeticum, București 2004, p. 40-41)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #627  
Vechi 12.11.2013, 21:15:58
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit

Trebuie să cunoști și următorul vicleșug al demonilor.
Uneori ei se împart (în grupuri). Unii vin cu ispita. Și, când tu cauți ajutor, vin alții în chipuri de îngeri și îi alungă pe cei dintâi ca să fii înșelat de părerea că ei sunt îngeri adevărați (și să cazi în înfumurare, crezând că ești vrednic).
Străduiește-te să fii, pe cât este cu putință, mai smerit și mai bărbătos - și ispita vrăjmașă a demonilor nu se va atinge de sufletul tău și biciul lor nu se va apropia de trupul tău. Că îngerilor Săi va porunci pentru tine (Domnul) ca să te păzească în toate căile tale (Ps. 90, 11); și ei vor respinge în chip nevăzut de la tine orice lucrare vrăjmașă.


(Sfântul Cuvios Nil Pustnicul, în Despre rugăciune și trezvie în învățăturile Sfinților Părinți, Editura Egumenița, pp. 234-235)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #628  
Vechi 13.11.2013, 22:56:17
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Biruirea patimilor ce ne stăpânesc

sursa: http://orthodoxwayoflife.blogspot.ro




Biruirea patimilor ce ne stăpânesc este una dintre cele mai grele încercări în drumul nostru spre mântuire. Sfântul Teofan Zăvorâtul ne asigură că patimile nu au autonomie, adică le putem ține sub control dacă dorim acest lucru. Pentru a împlini aceasta, nu trebuie să renunțăm nici la umanitatea noastră, nici la personalitatea fiecăruia. El zice: Patimile au ajuns să facă parte din natura noastră și pot fi alungate fără ca acea persoană să renunțe la umanitatea sa. Ba din potrivă, odată ce au fost biruite, cel care s-a vindecat de ele rămâne cu adevărat o ființă vie, în timp ce prezența patimilor în cineva îl face pe acela să decadă din umanitatea lui, devenind în multe privințe mai rău decât un animal.
Deci ne punem întrebarea: care este izvorul sau sursa acestor patimi?
Sfântul Teofan Zăvorâtul ne învață astfel: Toate acestea (patimile) vin din dorința de a ne satisface propriile plăceri, din egoism și din mândrie; și tot acestea le și susțin.
Provocarea noastră este să împlinim cuvintele Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Care ne îndeamnă să ne smerim, să ne punem nădejdea în El ca Cel care pe toate le împlinește, și să nu ne centrăm atenția pe propriul nostru ego, ca centru al universului. Când vom putea înfăptui asta, toate patimile își vor pierde puterea asupra noastră, și vor deveni simple inclinații, pe care le vom putea controla cu ușurință. Vom putea să le zâmbim și le vom ignora chemarea spre a păcătui. Această stare se numește detașare sau dezlipire de ceea ce a fost înainte. Este ceea ce ne îndeamnă și Sfântul Apostol Petru: Fiți treji, privegheați (I Petru 5, 8), dar și Sfântul Evanghelist Marcu: Luați aminte, privegheați și vă rugați (Marcu 13, 33). Sfântul Teofan Zăvorâtul comentează astfel aceste două citate: A priveghea nu înseamnă a nu dormi, nici a nu fi neglijent, ci a ține trupul și sufletul într-o stare permanentă de vigilență. A fi treji înseamnă a nu-ți pune inima în nimic decât în Dumnezeu, iar a lua aminte înseamnă a privi cu atenție ca nimic rău să nu apară în inimă.
Biruirea patimilor este o luptă continuă pentru un creștin, până la moarte. Pe măsură ce devenim mai vigilenți și credința noastră în Dumnezeu se întărește, vom primi ajutor de la Duhul Sfânt, ca să putem birui patimile și ispitele care vin asupra noastră în fiecare zi. Vom pierde atașamentul pe care îl avem cu lucrurile care ne înconjoară și cu gândurile noastre, și vom învăța să practicăm iubirea de Dumnezeu și de aproapele pe care Hristos ne-a poruncit să o avem, dacă dorim să fim alaturi de El în Împărăția Sa.
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #629  
Vechi 14.11.2013, 21:13:50
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Două sunt de preț la rugăciune, cum spun Părinții, luarea-aminte și trezvia

Două sunt de preț la rugăciune, cum spun Părinții, luarea-aminte și trezvia. Prima ține duhul la Dumnezeu, a doua îl păzește de toate celelalte gânduri. Avem a ne feri nu doar de cugetele rele, ci de tot gândul care ne fură de la rugăciune.
Că multe gânduri se abat cu putere asupra celui ce se roagă. Ca roiurile de muște ori ca haitele de câini, spune Părintele Serghie. Și foarte ciudate. Dar așa e în firea lucrurilor. Nu le ză*mislește rugăciunea, ci-s ale adâncului neștiut al sufletului nostru, iar ea le scoate numai la ivea*lă. Așa cum, răscolind apa unei bălți ce pare limpede și clară, îndată se tulbură și își arată necurățiile ce zac pe fundul ei. Nici baltă cristalină n-ai să afli, nici suflet cu totul curat.
Sunt însă și gânduri aduse de draci, ca să ne fure de la rugăciune. Când te rogi, vin asupra ta multe gânduri re*le. Nu înseamnă că ești mai bun când nu te rogi. E o ispită și un vicleșug drăcesc, ca să te facă să-ți spui: „Ce gânduri urâte am când mă rog și câtă tulburare. N-am să mă mai rog, ca să scap de ele și să mă liniștesc”.


(Ține candela inimii aprinsă, Jean-Claude Larchet, Editura Sophia, București, 2007, p. 55)
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
  #630  
Vechi 15.11.2013, 21:06:16
cristiboss56's Avatar
cristiboss56 cristiboss56 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 16.12.2006
Locație: Oricare ar fi vicisitudinile zilelor și anilor,oricare ar fi durata lor,vine ora răsplatei:BRĂTIANU
Religia: Ortodox
Mesaje: 32.376
Implicit Smerenia este scurtatura catre mantuire

1 Dumnezeu ne-a daruit ca jug smerita cugetare.
2 Fericiti sunt ochii pe care omul, din pricina smereniei, nu îndrãzneste sã-i ridice spre Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).
3 Iubeste smerenia si ea te va pazi de pacate.
4 În sufletele smerite se odihneste Domnul (Sf. Teodor Studitul).
5 Întelepciunea adevãratã nu stã în discutii si vorbe învãtate, ci în smerenie (Fericitul Augustin).
6 Micsoreazã-te în toate înaintea oamenilor si vei fi înãltat înaintea conducatorilor veacului acestuia (Sf. Isaac Sirul).
7 Nepretuirea de sine inseamna, in primul rand, a nu te socoti asemenea cu cineva si, in al doilea rand, a nu spune despre un lucru bun ca tu l-ai facut.
8 Nici cel trufas la cugetare nu-si cunoaste cãderile sale, nici cel smerit la cugetare, virtutile sale (Avva Ilie Ecdicul).
9 Nu este mic ceea ce este foarte mic.
10 Nu orice om care petrece în liniste este smerit cugetãtor, dar orice smerit cugetãtor petrece în liniste (Sf. Isaac Sirul).
11 Nu pentru osteneli, ci pentru simplitate si smerenie se aratã Dumnezeu sufletului (Sf. Ioan Scãrarul).
12 Nu te îngâmfa si nu te înãlta cu credinta si sfintenia ta, ci petrece pânã la ultima ta suflare în smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
13 Pe când mândria este moartea virtutilor si viata pãcatelor, smerenia este moartea pãcatelor si viata virtutilor (Sf. Ioan Hrisostom).
14 Pe cat te vei cobora, pe atata te vei inalta.
15 Pentru tine Dumnezeu S-a smerit pe Sine, iar tu nici pentru tine nu te smeresti, ci te înalti si te înfumurezi (Sf. Macarie cel Mare).
16 Plecarea genunchilor inchipuie caderea pacatului de la noi si prilejuieste marturisirea lui; iar ridicarea inseamna pocainta, inchipuind fagaduinta unei vieti intru virtute.
17 Precum sufletul nu e cunoscut sau vazut de ochii trupesti, asa cel smerit nu e cunoscut oamenilor.
18 Rasplata nu se da lucrarii, ci smereniei.
19 Sa ne apropiem de Dumnezeu ca niste raniti, nu ca niste biruitori.
20 Se cere smerenie de la tineri si dragoste de la batrani.
21 Smerenia aduce chiar si fara fapte, iertarea multor pacate.
22 Smerenia atrage bunãvointa lui Dumnezeu (Sf. Ioan Hrisostom).
23 Smerenia cu cuvantul e rodul mandriei.
24 Smerenia desavarsita consta in a primi cu bucurie invinovatirile mincinoase.
25 Smerenia este acoperamant dumnezeiesc, spre a nu fi vazute izbandirile noastre, e adancul fara fund al putinatatii noastre, care nu poate fi furat de nici un talhar.
26 Smerenia este radacina si izvorul tuturor virtutilor (Sf. Grigorie Teologul).
27 Smerenia este scurtatura catre mantuire.
28 Smerit la cuget este cel ce are in ascuns ceva vrednic de fala si nu se faleste.
29 Smerita cugetare o aratã nu acela care se considera pe sine a fi un ticalos, ci acela care, fiind mustrat de altul, nu-si micsoreazã dragostea fatã de el (Sf. Ioan Hrisostom).
30 Socoteste-te lipsit de invatatura si vei fi aflat intelept.
31 Zadarnice sunt ostenelile aceluia care posteste mult si duce nevointe mari, fãrã smerenie (Avva Isaia Pustnicul).
.
Sursa bibliografica:- „Viata in duh filocalic” (Antologie filocalica alcatuita de Ignatie Monahul), Editata de Manastirea Pissiota, Bucuresti, 1999
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie.
(Părintele Alexander Schmemann)
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
Daca pot primi niste raspunsuri andrei23 Generalitati 28 19.06.2011 19:13:32
Caut niste raspunsuri NeInocentiu Secte si culte 108 18.04.2011 14:43:12