Epuizarea fizica si psihica

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de gpalama

Imi cer iertare daca am gresit, si ma smeresc.

E bine ce ziceti. Insa nimeni nu poate zice, gata de maine schimb familia pe care o am, locul de munca, meseria, ma mut in alt oras, schimb banca si banii pe care ii am. Schimb viata cu totul.

Refacerea vietii e o lupta cu pasi mici. Daca nu ati inteles rostul "peticelor", care este acela de a rezolva treptat problemele; daca te apuci sa rastorni viata nu vei rezolva nimic. Mai bine peticesti usor usor totul iar cand poti rezolvi cum trebuie decat sa ... nu rezolvi nimic.

A, nu.... Chiar mi-a plăcut cum ai scris, frate, am găsit că e corect, eficient pe plan psihologic, cel puţin. Cred că am înţeles ce vrei să spui şi sunt de acord cu modul în care pui problema.
Numai că prin versetele citate eu am descoperit o altă perspectivă. Care nu încalcă micile socoteli psihologice, ci le cuprinde şi le orientează, validîndu-le şi potenţîndu-le, ca să funcţioneze deplin.
Depinde cum înţelege şi Fallen versetele respective. Chiar aşa, cum pot fi tâlcuite? Are cineva idee ce spun Părinţii?

[florin.oltean75]

Nu exista om care sa nu intampine probleme, sa nu fie muncit la un moment dat de angoasa.

Angoasa incepe sa apara atunci cand ni se pare ca suntem intr-o situatie fara iesire.

Toate variantele ipotetice par imposibile si inacceptabile.

Pot fi forme de angoasa mai usoare, altele mai grave.

Depinde cat de mult suntem expusi stimulilor care produc angoasa.

Prelungirea pendularii dureroase intre alternative 'dead end' poate conduce la cronicizarea angoasei - cu efecte grave psihice si fizice - senzatia de sfarseala, epuizare - "epava umana".

Angoasa se poate declansa de la orice fel de stimuli - fie simple nimicuri, sau situatii de risc mai complexe (sub aspect financiar, moral, penal...) - pentru ca aceasta realitate este periculoasa si inselatoare sub toate aspectele ei.

-----------------

Cel afectat de angoasa este ispitit sa creada ca nu exista nicio solutie.

O persoana credincioasa insa stie ca Dumnezeu este mult mai inteligent decat noi.

Ca poate gasi cu usurinta solutii pentru noi astfel incat sa iesim din aceasta intunecime chinuitoare.

Cel care se roaga deja il are pe Dumnezeu in inima sa. In inima gandirii sale.
Tot ce trebuie sa faca este sa-L lase pe Dumnezeu sa gandeasca solutia.

Mintea Lui Dumnezeu preia gandirea noastra.

Mintea noastra se face tacuta si doar iL insoteste.

Contextul dilematic nu mai este privit de mintea noastra care incearca sa gaseasca febrila o solutie, ci de mintea Lui Dumnezeu.

Gandeste El pentru noi intreaga situatie.

Mintea noastra este mica in mintea Lui Dumnezeu care preia functia de comanda-control.

Izbavitorul doreste sa ne lumineze toate intunecimile noastre launtrice, sa le biruie cu mare putere.


Dumnezeu este cel care negresit gaseste solutia si tot El este si cel care se roaga pentru noi.

Ne degreveaza de absolut toate muncile.

Noi doar iL contemplam in actiune.

[florin.oltean75]

Cand intampinam o anumita dificultate, din punct de vedere spiritual exista doua solutii:

1)fie prin inlaturarea acesteia - iesirea din contextul stresant

2)fie prin sublimarea ei - mentinerea contextului stresant, dar factorul de stres isi pierde puterea asupra noastra pentru ca intelepciunea launtrica lumineaza mai puternic

Pentru ca, de fapt, nu stim cata putere avem, Gen Togden, un calugar tibetan, obisnuia sa se roage astfel:

Doamne, daca aceasta ispita este mai bine sa fie inlaturata, inlatur-o,
daca este mai bine sa fie transformata, transform-o.

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de fallen

... presupun ca daca ne propunem sa schimbam doar jobul, dar nu ne schimbam viziunea...n-am facut nimic ...sau tocmai asta voiati sa spuneti ???

Despre ce schimbare poate fi vorba, în ce sens? Spre nou, spre un nou absolut? Sau spre vechi, mai exact spre originar, pe diverse căi noi?
Ce preferăm: vinul nou sau vinul vechi? (vinul vechi e bunătatea dintâi, vinul nou sunt duhurile atractive ale lumii acesteia).
Cum interpretăm situaţiile de viaţă? Prin ce erminie (cadru semantic)? Prin lentila valorilor şi scopurilor lumii de azi ori prin lentila pusă în om de Creator dintru Început?
Care e, oare, acea ultimă "traducere" prin care înţelegem textul vieţii noastre şi al altora?

*
Şi ce rol poate avea simţământul de vinovăţie pe care îl pomeneai într-o postare anterioară? Vinovăţie faţă de ce anume? Faţă de vreun standard? Faţă de vreo idee, vreun ideal, vreo speranţă spulberată?
Sau poate faţă de vreo persoană...

[Ioan_Cezar]

În prealabil postat de fallen

Stiu ca o sa imi spuneti ca asa ceva nu e posibil sa se intample unui credincios, dar...din pacate nu suntem cu totii atat de...

Are cineve idee cum se poate iesi dintr-un asemenea cerc vicios???
Adica cand constati catreaba nu mai merge bine, si de fapt e si vina ta, ca tu nu mai ai chef de munca...dar nici nu poti renunta, ca trebuie sa lucrezi ceva,insa nici in alta parte nu poti sa te duci, pentru ca efectiv numai ai chef sa muncesti nimic, esti intr-o stare prea avansata de epuizare fizica si neroasa si ai dezvoltat chiar o depresie...( stiu pe cineva care totasa nu mai suporta locul de munca si a ajuns la spital, a stat trei saptamani internata, cu depresie, apoi a vrut sa iasa la pensie, dar i-au zis ca nu se mai poate, depresia nu mai e acum motiv de pensionare...atunci cine te angajeaza asa, in halul asta, demoralizat si inutil, dupa ce ca merge rau peste tot ??? ( sau stiti vreo rugaciune facatoare de minuni, care o spui seara si te trezesti a doua zi dimineata ca uitat tot ce ai patit rau si esti din nou in forma, puternic, increzator si gata de a pleca din nou la lupta ???)

Pe de alta parte daca ramai asa lucrurile nu pot merge decat dince in ce mai rau..cum poti sa mergi in alta parte sa zici ca acolo te vei descurca bine, daca tu stii ca esti varza? Ai uitat si ce stiai, nu mai poti nici ce puteai inainte...ai fi vrut sa inveti ma multe, dar chiar nu ai avut de la cine...no offense, dar nu pot sa am incredere nimeni, ca si sef, lider, comandant, atata timp cat sustine niste chestii cu care nu sunt de acord ( nu ca asa vreau eu sa nu fiu, ca as suferi de nesupunere cronica, sau as avea impresii despre mine, dar pt ca sunt in discordanta cu ce stiu si cu ce am invatat pana acum....
No offense, nu cred ca mai pot si nici nu mai vreau sa ma supun ordinelor cuiva, mai ales cand mi se cer lucruri ilogice si imposibile ( eu spun ca o anume firma nu mai imi da marfa daca nu platesc, ei nu si nu, sa mai insist ca poate n-am fost destul de convingatoare; si asta n-ar fi nimic, ca de-aici nu moare nimeni, dar credeti-ma ca ti se pot cere chestii mult mai imorale si mai impertinente ( inclusiv lucruri e care nici ei insisi nu le stiu si nu le pot face, dar " tu tre sa faci imposibilul, sa-ti depasesti limitele".. ( ca doar de-aia te-am angajat si te platim, almnteri nedescurcam singuri, nu ???))...dar asa ce sa fac? Sa imi resetez modul de gandire, informatiile pe care le am in cap, constiinta morala, etc, doar ca sa fiu in concordanta cu ce mi se cere, cu ce vor unii si altii de la mine???

Credeti ca epuizarea nervoasa apare doar la cei care sunt foarte ravnitori, au ambitii iesite din comun si parere de sine? Se pare ca nu ! Ii poate afecta deopotriva si pe cei mai putin motivati, care lucreaza fara chef si fara prea mari satisfactii, care sunt plictisiti si nemotivati in ceea ce fac...ba chiar ambitiosii se pare ca rezista mai mult, mai eroic...dar din pacate nici lor nu le poate fi bine in cazul in care dau gres...n-as vrea sa fiu in pielea lor....
Probabil doar cei versatili, cameleonici, care isi pot schimba prioritatile si modul de perceptie a realitatii, se pare ca au sanse sa reziste si sa se adapteze mai bine..daca este posibil asa ceva ( ma refer la aceia care au un entuziasm bolnav, neconform cu realitatea in care se afla, si mai incearca sa-i contamineze si pe ceilalti, sa se creada cei mai tari, cand de fapt sunt inglodati pana-n gat...nu e un lucru rau, de principiu, e rau insa ca unii vor sa se imbogateasca de pe urma unor " aurolaci" pe care ii trimit sa munceasca pe mai nimic, cat e ziua de lunga ( de ex sa mearga din usa in usa sa vanda te miri ce nimicuri, si la sfarsit le da si lor un mic comision din ce vand), motivandu-i cu asemenea discursuri... stiu ca poate fi luat drept antrenament basic de supravietuire, insa eu am ramas traumatizata, mi-a semanat prea mult aceasta munca cu cersetoria, mie mi se par agresivi asemenea oameni care practic vin si se roaga detine sa cumperi ceva de la ei, fiind constrans sa o faci de mila, mai ales daca ai fost si tu candva in situatia lor, nu ca chiar ti-ar trebui, insa tot nu ai cum sa ii ajuti pe toti care iti ies in cale...

Sau, mai e si varianta cand nu ti se da niciun ordin concret, ti se spune doar " fa la un fel, cum crezi tu de cuviinta, sa mearga treaba bine. Ca de asta te-am angajat. Daca ne pricepeam ne descurcam fara tine :)". Eventual, ti se mai spune si acasa " fa ceva sa iesi din comun, depaseste-ti limitele, fii creativ, ca doar de-aia ai fost la scoala si ai invatat mai mult ca noi, ca sa iesi din tipare, sa nu mai fii un sclav, de-aia te-am facut si te-am dat la scoala ( astea-s mesaje subliminale, desigur :D), de-aia ne-am insotit cu tine, ca daca voiam o sclava, o simpla muncitoare, gaseam cu toptanul, si mai bune muncitoare ca tine...dar de la tine avem asteptari, sa iti depasesti conditia si sa ne tragi sipe noi dupa tine...

Lumea ma acuza ca aici pe forum, sau la biserica, ni s-ar " spala creierul"...pai bine, si daca ar fi asa usor sa se realizeze lucrul asta, de ce nu mi-l spala ei inca odata si sa mi-l reprogrameze in directia dorita? De ce vor toti sa-mi schimb gandirea, dar nimeni nu poate sa o faca, ci asteapta de la mine sa gasesc o cale prin care sa o fac singura ( n-ai nevoie de psiholog, n-ai nevoie de duhovnic, n-ai nevoie nici de Dumnezeu, eventual, numai tu poti sa ti-o faci cu mana ta, prin autosugestie...)? Cum as putea oare, sa-mi fac o lista cu ce ganduri sa-mi bag in cap, si sa le repet obsesiv pana sunt sigura ca au intrat unde trebuie??? No offense, dar asta mi se pare sf...

Fallen, aşa cum am spus de multe ori pe forum (şi am fost insultat şi luat peste picior pentru acest adevăr mic dar semnificativ), atunci când suntem surescitaţi şi copleşiţi de prea multe deodată, prioritatea este să ne liniştim.
Mai întâi să ne liniştim!
Apoi vom mai vedea.
*
Orice alergător de cursă lungă (iar viaţa e o astfel de cursă!), dacă a sesizat că i s-a dezlegat un şiret, se opreşte ca să şi-l lege. Şi abia apoi aleargă mai departe, altminteri poate să se împiedice când îi e lumea mai dragă, şi pierde tot, ba mai rămâne şi cu răni...
Avem dreptul să ne oprim, avem datoria faţă de noi, de oameni şi de Dumnezeu, să ne oprim din alergare atunci când sunt semne că ar fi nevoie de asta. Avem acest drept, avem această libertate care face parte chiar din regulile jocului.
*
Nu e ruşinos să te opreşti pentru ca, mai întâi, să te linişteşti. Apoi, cu mintea calmă şi limpede, să alegi ce ai de făcut mai departe. Aş spune că e o necesitate, o regulă de fier a vieţii sănătoase şi împlinite. Poate că timpul nu mai are răbdare cu oamenii, dar nu oamenii sunt făcuţi pentru timp, ci timpul pentru oameni. Noi dispunem de timp, iar nu timpul de noi. dacă avem impresia că e invers, atunci merită să ne oprim, pentru o vreme. Până şi florile se opresc, pentru a se odihni...
*
Cum să ne liniştim, însă? Cum să ne oprim, când totul pare că ne goneşte? Cum să iau răgaz în toiul problemelor care parcă nu se mai opresc, pe toate direcţiile - în familie, la serviciu etc.
Asta e o problemă la care nu se poate formula un răspuns general pe forum. Dar fiecare duhovnic şi fiecare consilier din oraşul nostru ar putea să dea un răspuns, ca ajutor, dacă vei cere expres asta. Sunt momente, cum bine ştii, în care avem nevoie de ajutor. Un ajutor potrivit pentru problema pe care o întâmpinăm, uneori un ajutor specializat, competent, eficient.
Dacă, însă, refuzăm din varii motive acest ajutor şi nu ne oprim ba, dimpotrivă, gonim încrâncenat mai departe, atunci oricât am scrie pe forum în acest cadru lipsit de Putere, Permisiune şi Protecţie (adică neterapeutic) problema noastră nu se va rezolva ci, dimpotrivă, se va accentua.
Părerea mea e să te opreşti şi să cauţi o cale pentru liniştire, mai întâi. Cu terapeutul tău, cu un duhovnic, în comunitatea eclesială. Cu un medic, dacă e nevoie. Fă orice lucru care îţi aduce liniştea pe o cale normală, morală, consacrată. Iar dacă în acest timp necesar pentru liniştire vei pierde ceva din agoniselile tale de mai nainte, adu-ţi aminte ce sunt aceste agoniseli: un job oarecare şi destul de stresant, o relaţie proastă (cum spuneai) cu un bărbat faţă de care nu ai obligaţiile căsătoriei, precum şi alte încropeli lumeşti. Faţă de ele, sănătatea şi pacea ta sunt mult mai importante acum. Linişteşte-te mai întâi, ca să poţi apoi să trăieşti. Că acum pare a fi mult zbucium steril şi mult chin.
Ai dreptul să trăieşti! Opreşte-te mai întâi şi cere ajutor pentru stările şi prolemele tale acolo unde e locul şi omul potrivit. Ca să te poţi bucura apoi de viaţă şi să îi bucuri şi pe cei din jur.
Doamne ajută!

[gpalama]

Corect ce zice IC mai sus. Sub alte cuvinte am zis si eu tot mai sus.

Insa din ce ai tot completat Fallen mai sus eu zic ca la tine problema este urmatoarea:
Faci lucrurile foarte foarte repede si pe graba.
De aici si agitatia imensa, consumul fizic si psihic imens.

Ce iti recomand ? In loc sa lucrezi la 110%, lucreaza si tu la 90%.
Si vei avea si mintea mai adunata, si tu vei fi mai linistita.

Toate lucrurile pe care le faci, fa-le cu calm, liniste, in pace.
Aici este greseala ta, si asta trebuie sa corectezi.


Daca o masina o conduci la 150kmh nu mai vezi nimic si esti si agitat si te consuma.
Daca o conduci la 100kmh atunci ai ocazia sa vezi ce e in jurul tau, si vei fi si mai linistit.
Cam asa e si cu viata.

[fallen]

Pe graba ? Nu prea as zice...dar acum ce sa fac si eu, oamenii se grabesc si ei, nu pot sa le fac programare ca la stomatolog, sa le zic sa intre perand, cate unul, ceilalti sa vina mai tarziu cand o sa fiu mai libera, ca doar mai au si ei alte treburi, de furnizori ce sa mai zic, ei si mai mult sunt indreptatiti sa se grabeasca...drept pt care la anumite ore se bulucesc cu totii pe capul meu, mai se iau si la cearta daca cineva, vreun client, e mai nehotarat, mai incet la minte, sau are de pus intrebari....dupa care se linistesc cu totii, pe seara nu mai vine nimeni, insa eu trebuie sa stau pana la ora inchiderii...si apoi, fireste, nu mai gasesc pe nimeni daca am si eu nevoie, toti sunt pe picior de plecare, si duhovnicul, cand il caut, si dentistul cand am avut nevoie...dimineata inainte de program, cand am mai avut nevoie la vreun doctor, iar am picat intr-un moment nepotrivit, si mi se pare absolut firesc, nici mie nu mi-ar conveni nici sa ma ia pacientul ca din oala, la prima ora, si sa mai se si grabeasca, nici sa ma intoarca din drum la ora plecarii ...

V-am spus cum a decurs ultima mea vizita la medic? Ca-n bancuri :). Eu imi faceam probleme ca am prea multe sa ii spun, doar ca nu-mi facusem lista, ca la duhovnic, si mi-era frica ca o sa uit sau nu o sa apuc sa i le spun pe toate cate ma dor, si cand colo, ce sa vezi, dansul era pe picior de plecare ( la raport, nu acasa, era 8,30 dim, iar eu la 9 trebuia sa deschid la mine), nici nu stiu daca am apucat sa ne salutam, doar mi-a scris colega d-lui reteta ( simpla, nu din cea oficiala), cu un medicament care imi era pe terminate, si mi-a zis ca daca e vreo problema, sa revin daca e cazul...si am plecat bucuroasa ca s-a terminat repede...

Oricum, e un aspect care ma cam deranjeaza si la doctori, si la psihologi, si chiar la preoti, ca la un moment dat, poate ca se grabesc si dansii, nu stiu, nu te mai lasa sa vorbesti tu, sa termini tot ce ai de spus, si incep dansii sa iti tina discursuri, " predici", etc, nu fara rost, desigur, dar te pot deturna de la ce ai mai fi avut de spus...eu acum inteleg ca daca vii cu mai multe " issues", trebuie tratate pe rand, fiecare in parte, nu ti se poate da un raspuns pt toate, dar cand urmatoarea sedinta e peste o luna sau peste 6... ce facem, tratam acum durerea de dinti, si luna viitoare pe cea de cap? Nu trebuie sa primesti cat mai multe informatii, ca sa iti faci o imagine de ansamblu, sa pui un diagnostic corect si complet? Nu veneau si la mine cu " ii curge o ureche", ca sa aflu, ulterior, ca de fapt are si cancer, si diabet, si ...mai stiu eu ce, e cu un picior in groapa...cati nu vin si la mine cu " rezultatul final": imi mor pasarile...trebuie sa trag de ei sa aflu ce se intampla inainte sa moara, nu ??? Ca dupa aia..ce rost mai are ?

Ideea e ca daca nu aflu toate detaliile problemei, ma grabesc sa trag concluzii pripite, in functie de datele pe care le am...( le curg ochii, sau urechile). Dar acum, ce sa faci daca omul se grabeste si nu are timp de povesti? El vrea un remediu pt ce il deranjeaza in acel moment particular. Nu il intereseaza ca s-ar putea sa aiba o infectie sistemica, poate chiar o epidemie..sau o alta suferinta grava ( unii te si injura daca mentionezi o asemenea posibilitate, cand ei cred si spera ca e doar un fleac... am avut un client care a pierdut un animal de vreo 3-4 mii euro, pt ca nu a considerat necesar sa mai dea bani pe o ecografie ( si pe benzina !) pentru o " simpla scurgere"...dar in fine, se pare ca treaba mea nu e sa fac ce trebuie, ci ce vrea clientul...pe banii lui el comanda ...

In fine, se pare ca acum, spre exemplu, am prea mult timp si sunt prea relaxata...
Poate e timpul sa ma intorc la treaba, ca daca le aman, se aduna si mai incolo nu se stie ce-o mai fii..
Ma iertati!

[fallen]

Pana la urma se pare ca nu am un serviciu chiar asa solicitant, per ansamblu, fizic si psihic. Doar ca uneori ma plictisesc, mi-e urat, ma enerveaza prostia omeneasca si toate celelalte atribute ale speciei ( se zice ca trebuie sa Il vedem pe Dumnezeu in oameni, dar eu chiar nu reusesc, de multe ori ai zice exact opusul, ca-i trimite Dracu sa ne tulbure ), mi-e urat ca am intrat intr-o rutina ( servici-acasa si retur), dar, in rest, nu imi impune niste standarde de autoperfectionare profesionala propriuzisa din contra daca as fi frumoasa si proasta cred ca ar fi perfect, atata doar ca frumoasa nu se mai poate, d la o varsta, restul insa se poate rezolva in timp :D), ceea ce pe de o parte e rau, pe termen lung, nsa pe moment, e bine, si e pe pkacul meu pt ca imi da timp de reflectii...ceea ce iarasi, nu stiu dc e rau sau bine....poate ar i mai bine sa nu am acest ragaz si sa fiu solicitata fizic pana cad lata, sa nu am timp sa ma gandesc la nimic, timpul sa treaca, banii sa se stranga, si sa ajungem mai repede, pe nesimtite, la o noua etapa a vietii......

Acum eu as vrea,daca se poate, sa mai continui sa rezist asa, o vreme, cat mai rezista si magazinul, macar pana reusim sa ne luam casa, si poate mai incercam si ne ajuta si Dumnezeu sa avem un copil, si atunci o sa iau si eu o binemeritata pauza, apoi o iau de la inceput, dar mai usor, sa ma pot ocupa si de familie...( desi al meu considera ca el merita o pauza mai mult dcat mine, ca el a muncit mai mult...in fine, atunci sa creasca el copilul, daca crede ca poate :D)...

Pana la urma, bune sau rele, chiar daca ma exaspereaza uneori, e serviciul meu si nu vreau sa-l pierd ; la fel si barbatul :D ( acum daca aveam si un copil tampit, care ma dezamagea, tot al meu era si l-as fi iubit, nu ?)

[iustin10]

În prealabil postat de fallen

Pana la urma, bune sau rele, chiar daca ma exaspereaza uneori, e serviciul meu si nu vreau sa-l pierd ; la fel si barbatul :D ( acum daca aveam si un copil tampit, care ma dezamagea, tot al meu era si l-as fi iubit, nu ?)

Se pare ca tu nu ai de fapt asa mari probleme , si ca doar noi judecam pripit paranduni-se ca esti surescitata . Dar de fapt e starea ta naturala cu care te simti f bine .
Mereu sunt pus si eu in ofsaid cand ma grabesc sa dau sfaturi , si constat ca celalalt e infinit mai complex decat incerc sa l reduc eu la un diagnostic
Totusi ,o chestie cred ca ar trebui sa o corectezi , nu mai vorbi urat de ceilalti : Ca sunt prosti , ca sunt trimisi de dracu ,ca sunt agasanti .
Nu castigi nimic daca vorbesti asa ,si in plus te indepartezi si de Dumnezeu . Caci Dumnezeu pune pe acelasi plan iubirea de oameni cu iubirea de Dumnezeu.
Cu umorul cu care te privesti pe tine ,macar cu umorul acesta, priveste-i si pe ei .
Cu tine ai voie sa te joci cum vrei , dar cu ceilalti nu ,pentru ca in fiecare om care iti intra in magazin este Hristos. El nu se va supara pe tine,asa cum nu s-a suparat pe Petru . Dar tu ,dispretuindu-i pe acesti micuti si enervant de rugatori ,pierzi sansa de a il vedea pe EL ,in fiecare semen al tau .

[Yasmina]

Eu nu stiu daca o "iau prin balarii"sau gandesc in perfecta concordanta cu crezul orthodox, cand afirm ca realitatea noastra nu este decat o multitudine de proiectii mentale personale.Cu alte cuvinte suntem toti pe acelasi camp,dar fiecare are o viziune aparte despre locatia respectiva si despre timp.
Ne raportam diferit la ele si o percepem diferit,vb despre realitatea noastra ca (o insumare a proceselor cognitive si biologice )si cum ar fi in acelasi timp si realitatea altora...desi nu este.
Ia sa iei cativa oameni gramada,pe un timp ploios,la 6 dimineata si sa-i intrebi pe toti ce spun si ce cred despre present?Unii se vor plange de vreme,altii de ora prea matinala dar desigur se vor gasi si unii carora sa le placa ploaia cat si ora matinala...vor fi fericiti,vor face jogging pana la cea mai apropiata cafenea,vor citi ziarul la o cafea in timp ce ceilalti nu vor gasi aceste resurse inyterioare de a se acomoda la o situatie nu chiar atat de comun(majoritar) placuta.

Ce legatura are asta cu epuizarea fizica si psihica resimtita de unii? S-ar putea sa nu fie reala,asa cum multe dintre durerile fizice si foarte acut resimtite ,nu sunt reale ci au o origine sugestiva.
Bine spus ca este un lant vicios deoarece atunci cand iti displace ceva din toata acceptiunea ,te sugestionezi foarte puternic si ar fi chiar nenormal ca toate sa-ti mearga struna, impotriva curentului caruia ii displace obiectul respectiv.Astfel spus ce legatura sa fie in faptul ca iti urasti jobul si astepti sa petreci un timp minunat acolo?Ar trebui sa te mire ca nu petreci orele de munca cu claritate mentala,energie si buna dispozitie?

Eu zic ca orice meserie/ocupatie cinstita(care nu face conflict cu cele 10 porunci capital)este de laudat/admirat si nu ar trebui sa necinstim oamenii pe predudecati despre ocupatii.Lumea are nevoie si de zugravi,gradinari,gunoieri,sau spalatori de wc-uri.
Numai ca oamenii mici,meschini ii abuzeaza pe altii din sfera serviciilor caci numai asa se simt si ei importanti;slava Domnului cu clientela,afacerile si drepturile clientului care sunt drepturi de stapan vezi Doamne,caci numai asa isi mai pot trai si unii fanteziile de persoana importanta! Pai cum te simti cand ii comanzi unuia care lucreaza in servicii?Lasa ca daca nu se inclina in fata ta si nu se arata slugarnic cum iti place tie sau de nu s-o lasa masluit pe toate partile cu intrebarile si chestionarile tale de stapan si om care detine orase intregi de suflete,apoi il parasti tu la manager,patron,conducere sa vada el puslamaua ca este un nevrednic si un nimenea care se pune cu tine,mai marele!

Asa au ajuns oamenii! Sa creada ca ei sunt cu adevarat speciali daca nu lucreaza in servicii si nu-si pun rabdarea in serviciul altora.
Sau poate ca n-au ajuns nicaieri,poate asa au fost din timpuri vechi si nu au evoluat nici sub 2000 de ani sub Hristos!