Incerc sa rezist...

Cumplit e să ajungi călugăr fără să ai chemare către așa ceva. (e cumplit pentru starea duhovnicească a omului, nu pentru starea lui psihologică, situația exterioară sau mai știu eu ce). Părintele Rafail explica într-o conferință ce risc imens e să îndemni pe cineva spre călugărie sau căsătorie, dar mai ales spre călugărie. De altfel pacea ți-o poți găsi la fel de bine și ca celib în lume, același părinte spune asta (și părintele Porfirie). Cred că mulți ar fi surprinși să afle ce procentaj dintre cei de pe forum trăiesc singuri în lume.

[Petre.]

Am vrut sa traiesc ca un calugar sa vad cum e si daca e pentru mine: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14342

La calugarie m-am gandit si eu, credeam ca asta e totul, ''leapada tot ce ai, ia-ti crucea si urmeaza-mi mie'', ''cautati imparatia lui Dumnezeu si toate celelealte vi se vor adauga voua'' , asa ziceam eu in mintea mea, insa odata ajuns la manastire si traind la un calugar o saptamana si ceva, si vorbind cu staretul de acolo, el mi-a spus vazandu-ma ca nu e pentru mine calugaria, ca ar trebui sa imi intemeiez o familie, mi-a zis ca e ca o chemare pentru cei alesi pentru asa ceva.

Mi-a mai zis ca mantuirea se poate dobandi si prin casatorie, nu numai prin calugarie si m-a indemnat sa-mi fac o familie. Am fost acum aproape un an acolo, si cred ca o sa mai trec pe la ei cand o sa am momente grele.

Desi problemele care le am m-au apropiat pe Dumnezeu si acum il caut si am nevoie de El ca de aer, situatia are doua taisuri, daca aleg calea mai simpla de rezolvare a problemelor, ajung sa renunt definitiv la mantuire prin sinucidere, insa in fiecare dimineata cand ma trezesc imi doresc sa nu o fi facut, sa raman in somnul vesnic...

[Nicador]

În prealabil postat de Petre.

Am vrut sa traiesc ca un calugar sa vad cum e si daca e pentru mine: http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14342

La calugarie m-am gandit si eu, credeam ca asta e totul, ''leapada tot ce ai, ia-ti crucea si urmeaza-mi mie'', ''cautati imparatia lui Dumnezeu si toate celelealte vi se vor adauga voua'' , asa ziceam eu in mintea mea, insa odata ajuns la manastire si traind la un calugar o saptamana si ceva, si vorbind cu staretul de acolo, el mi-a spus vazandu-ma ca nu e pentru mine calugaria, ca ar trebui sa imi intemeiez o familie, mi-a zis ca e ca o chemare pentru cei alesi pentru asa ceva.

Mi-a mai zis ca mantuirea se poate dobandi si prin casatorie, nu numai prin calugarie si m-a indemnat sa-mi fac o familie. Am fost acum aproape un an acolo, si cred ca o sa mai trec pe la ei cand o sa am momente grele.

Desi problemele care le am m-au apropiat pe Dumnezeu si acum il caut si am nevoie de El ca de aer, situatia are doua taisuri, daca aleg calea mai simpla de rezolvare a problemelor, ajung sa renunt definitiv la mantuire prin sinucidere, insa in fiecare dimineata cand ma trezesc imi doresc sa nu o fi facut, sa raman in somnul vesnic...

Si zici ca la pustnicie te-ai gandit?

[cezar_ioan]

În prealabil postat de Petre.

in fiecare dimineata cand ma trezesc imi doresc sa nu o fi facut, sa raman in somnul vesnic...

Petre, hai sa lamurim aspectul asta:
Spui ca o solutie pentru chinul tau ar fi sa ramai in somnul vesnic.
Probabil, spui aceasta deoarece in timpul somnului, cand dormi acasa, constiinta ta nu mai e muncita de gandurile si emotiile acelea dureroase, de simtamantul golului si lipsei de sens, de alte si alte trairi care te perpelesc si te muncesc nespus.

Si consideri, probabil, ca daca ai ramane in somn, o vesnicie, ai scapa pentru totdeauna de suferinta pe care o traiesti in starea de veghe.

Daca ti se intampla asa cum presupun eu aici, te rog sa imi raspunzi la o intrebare:
Oare somnul de acasa, unde te odihnesti de cele de peste zi, in casa parintilor tai, in familia ta e totuna cu somnul vesnic dobandit prin sinucidere?

A dormi acasa, in familie, e totuna cu a fi mort in urma suicidului?

Starea de somn a celui viu, e totuna cu starea de moarte?

Crezi ca daca nu te vei mai trezi, nu va mai fi nimic? Chiar nimic si chiar nimeni?


Draga Petre, eu consider ca tocmai pe aceasta presupunereatragatoare se bazeaza mersul fragil al gandirii noastre omenesti atunci cand vedem moartea ca pe o solutie.
Somnul odihnitor de acasa e una. Iar moartea vesnica in ruptura definitiva de Dumnezeu, e altceva, frate drag!
Nu e nicidecum somnul nocturn sau diurn pe care ni-l cautam ca resursa in familie...

Draga Petre, depresia si necazurile vietii sunt insotite adeseori de o forta seducatoare, ca o vraja dulce, care ne ispiteste sufletul ranit. Da-ti te rog seama de asta!
Moartea e o tarfa foarte priceputa. Cu totul si cu totul seducatoare! Da-ti seama de asta, cat mai grabnic, daca se poate chiar acum!

Gandul somnului vesnic nu e solutie la problema vietii noastre, ci e dracie inca mult cu mult mai mare!
Nu scapam de chin, ci ne TREZIM in chinuri cu nespus mai mari! CU TOTUL CONSTIENTI, CU MULT MAI VIU SI EXPLICIT, FARA VREO NOUA POSIBILITATE DE A MAI ADORMI MAI APOI.
Dupa momentul mortii urmeaza...: TREZIREA VESNICA! Nu mai e posibil sa inchidem ochii nici o clipa, nici macar un minutel. Odihna ne-a fost luata pentru totdeauna! In veci!
Oricat suna de ingrozitor ce iti spun, oricat de mult te-ar mira ca iti spun asta: suferinta noastra, a celor care suferim inviata aceasa e un mizilic, un fleac, un fulg de praf pe langa incomensurabilul foc al mortii vesnice.
E foarte neplacuta situatia pe care o traversezi, asta am inteles cu totii, OK. Si multi dintre noi stim din propria experienta omeneasca ce inseamna perpelirea depresiei si deznadejdea... Si cautarea, uneori intensa, vie, dureroasa, a lui Dumnezeu.
Insa mai stim si ca somnul mortii auto-dorite intrece de nespus, peste puterile noastre de masura, durerea unei vieti inca nedepline.

In concluzie, ceea ce avem de facut in situatii de mare ispita ca aceasta pe care o traversezi, este sa lepadam mai intai orice speranta ca somnul mortii ne va fi aleanul si limanul. STAREA MORTII VESNICE E UNA DE TREZIRE, NU DE SOMN.

Nu Petre, nu putem scapa cu una cu doua, din ne-intregirea naostra... Ar fi prea usor... "Solutia" asta nu aduce nici un profit, decat in imaginatia ranita...
Solutia reala e, insa, la indemana, e chiar acum la indemana. Muta-ti, doar, ochii mintii in alta parte!
Continua sa vorbesti despre ce ti se intampla, mai intai! Practica marturisirea. Daca ai gasit un om potrivit, tine-te de el! In relatia ta vie, concreta cu acel om va incepe, repejor, sa mijeasca flacara nadejdii si verdele primaverii sufletesti. DUMNEZEU LUCREAZA SI PRIN OAMENI!

Doar nu te-nsingura! Sari din solitudine ca din muscatura sarpelui, frate!
Vei fi izbavit, in curind, prin Mila Domnului.
Curaj, frate! Curaj!

[cezar_ioan]

Fratilor, va rog sa ingaduiti sa port un dialog cu Petre (daca va dori si el, desigur), deocamdata aici pe topic, chiar daca uneori vi se pare ca am spus ceva cu care nu sunteti de acord.
Rog aceasta nu pentru ca m-as lua pe mine prea in serios, ci din motive pe care, daca bine-voiti, le acceptati cu usurinta.
Cred ca daca ingaduiti sa port o conversatie cu Petre asa cum sunt in stare s-o fac, tinind cont de experienta mea de viata (profesional si personal, fiind eu insumi un om care a trecut prin depresie severa, candva) aceasta ar putea sa fie de folos fratelui nostru aflat la necaz.
Rog doar sa gazduiti dialogul fara sa interveniti din lateral, fara sa il deturnati de pe fagasul lui. De ce zic astfel? Pentru ca sunt temator... Stim cu totii ce se intampla uneori cand pe un topic incep sa apara discutii in contradictoriu... Topicul se face praf si nu se alege nici un rod. In acest sens, va rog sa ingaduiti dialogul, daca acesta se va infiripa prin bunavointa lui Petre.
Va multumesc!

P.S. Pe de alta parte, cred ca Petre are nevoie de sprijin, de participare la dialog cu contributia cat mai multor oameni care ii pot impartasi ceva din suferinta si solutiile lor! Cum Il putem cunoaste pe Domnul? Concret, viu, fara dubii... Pare a fi intrebarea de capatai si dorinta cea mai arzatoare a lui Petre, daca am inteles bine... :)
Ma iertati, va rog!

[Petre.]

În prealabil postat de Nicador

Si zici ca la pustnicie te-ai gandit?

Da, m-am gandit, undeva numai eu du Dumnezeu, si de aici a venit ideea de a trai mai retras printre calugari, dupa care urma pasul logic al pustniciei.

Nu e pentru mine singuratatea, asta simt, desi se zice ca daca il ai pe Domnul, nu iti mai trebuie nimic altceva, insa deocamdata nu il am pe Domnul in suflet, sau mai bine zis nu ii simt prezenta in mine si in jurul meu. De fapt nelinistea si starea mentala de disperare are printre cauze si singuratatea.

[Nicador]

În prealabil postat de Petre.

Da, m-am gandit, undeva numai eu du Dumnezeu, si de aici a venit ideea de a trai mai retras printre calugari, dupa care urma pasul logic al pustniciei.

Nu e pentru mine singuratatea, asta simt, desi se zice ca daca il ai pe Domnul, nu iti mai trebuie nimic altceva, insa deocamdata nu il am pe Domnul in suflet, sau mai bine zis nu ii simt prezenta in mine si in jurul meu. De fapt nelinistea si starea mentala de disperare are printre cauze si singuratatea.

Logic, atunci gandeste-te: de ce te-ai sinucide daca nu-ti place singuratatea? E aiurea (ma rog, sinuciderea oricum nu e o optiune)

Mai bine ai rabdare printre fratii tai pana iti faci un anturaj.

[dobrin7m]

În prealabil postat de Petre.

Da, m-am gandit, undeva numai eu du Dumnezeu, si de aici a venit ideea de a trai mai retras printre calugari, dupa care urma pasul logic al pustniciei.

Nu e pentru mine singuratatea, asta simt, desi se zice ca daca il ai pe Domnul, nu iti mai trebuie nimic altceva, insa deocamdata nu il am pe Domnul in suflet, sau mai bine zis nu ii simt prezenta in mine si in jurul meu. De fapt nelinistea si starea mentala de disperare are printre cauze si singuratatea.

Petre cred ca trebuie neaparat sa analizezi un pic gandurile tale. Incearca sa te pui un pic paznic mintii tale. De acolo pleaca totul. Pentru ca asa cum indiferent ce este in jurul tau, interiorul tau poate fi altfel. Adica e singuratate in jurul tau, atunci nu lasa in suflet sa fie singuratate. Aceasta este important. Poate fii in jurul tau pustiu si in suflet sa ai toata lumea duhovniceasca cu tine.
Cred ca trebuie sa te apleci un pic inlauntrul tau si cu atentie sa cercetezi. Ca si acolo vin ganduri multe si nu toate sunt bune.

"Asemenea copilului mic care nu are trebuinta sa invete sa vada lumina cu ochii trupesti (de nu are cumva vreo suferinta a ochilor), tot asa nu are nevoie oarecine sa fie invatat in intelepciunea duhovniceasca si in unirea cugetului cu Dumnezeu afara de lucrarea curatirii si luminarii mintii. Caci multi fiind foarte simpli si neiscusiti la invatatura, au invatat intelepciunea duhovniceasca - prin lucrarea mintii si pazirea poruncilor - si s-au impartasit de mari daruri , precum Antonie, Pahomie, Pavel cel prea simplu si altii multi.

Mintea este inaintea oricarei invataturi si stiinte lumesti. Caci mintea nu a luat nastere ca urmare a deprinderilor carturaresti si nu au crescut din invatatura , ci toate acestea au luat nastere de la minte. Dumnezeu a dat in chip firesc minte fiecaruia, iar invatatura de carte s-a ivit de la oameni de aceea noi trebuie sa ne ingrijim inainte de toate de curatirea mintii. Mintea fiind curatita si luminata, poate pricepe toate cele din afara si cele launtrice, caci este duhovniceasca - si sa judece despre toate, insa pe ea nu poate sa o judece nimeni - a grait Apostolul .(1Cor. 2,14-15)

Fiecare jertfa cu sare se va sara, spune Domnul, iar nefiind sarata se va strica. (Mat.5,13. Marcu 9,49-50. Luca 14,34). Tot astfel si sufletul este jertfa fireasca pentru Dumnezeu, dupa cum este spus, jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit (Psalm 50,18). , insa nefiind sarata cu sarea harului Preasfantului Duh, in fel si chip se va strica din pricina nebuniei si se va umple cu noian de multime de patimi.

Pe cat se nevoieste cineva in lucrarea mintii pe atat isi va cunoaste neputinta sa, si pe cat isi cunoaste neputimta pe atat isi lumineaza mintea, pe atat izbandeste intru smerenie si umilinta. Nimeni nu-si va cunoaste neputinta, decat dupa vreme indelungata si multa indeletnicire, pana in chip desavarsit si din toate partile isi va cunoaste neputinta sa si va cunoaste cu adevarat ca nu poate savarsi nimic cu de la sine putere. (Ioan15,5).

Dar nimeni nu isi va cunoaste neputinta sa inainte sa fie stapanit si rapus de catre felurite ingaduiri ale ispitei; si pana nu va cerca asupra sa toate aceste ispite, pana atunci nu poate ajunge intru cunoasterea desavarsita de sine si a neputintei sale si sa fie smerit. de aceea Dumnezeu in chip obisnuit mai intai ii incearca pe robii sai cu felurite ispite - ca acestia cunoscand neputinta pururi sa petreaca smeriti, nicidecum sa se bizuiasca pe sine, caci si aurul si argintul, fara de cercarea prin ardere nu au desavarsire. (Pilde 17,3.,27,21)." Sf. Dimitrie al Rostovului - Alfabetul duhovnicesc

Multe si felurite ganduri ne trec prin cap si tot atat de multe si felurite ganduri ne fac rau. Sunt ca un roi de viespi ce vine pe capul nostru si nu ne mai slabesc. Un gand iti spune - esti singur, un gand iti striga - nu mai poti, al gand iti spune - mai bine sa mori, si tot asa si noi care avem minte necuratita si neluminata le credem pe toate ca si cum ar fi de la noi si ar fi adevarate. Insa ia aminte bine, de unde vin aceste ganduri multe care duc la deznadejde? De la tine? noi avem ganduri firesti, nu ganduri de autodistrugere; de la Dumnezeu care iubeste toata faptura? ia aminte la asta. Stai bine si cugeta "Sa cugeti la toate cele pe care vrei sa le faci." a grait Domnul lui Iosua Navi. Fi paznic mintii tale si vei vedea cate ganduri inselatoare te duc spre pierzanie. Bucura-te de timpul vietii tale pe care Domnul ti l-a ingaduit, ai timp sa il cunosti pe Dumnezeu. Cati oameni au murit necunoscandu-l! Sfantul Siluan Atonitul 25 ani a plans sa se intoarca Duhul Sfant la el. A petrecut cu rabdare si smerenie. Asta ne lipseste noua, rabdarea si smerenia. Daca le cunoastem pe acestea doua, il vom cunoaste pe Domnul.

[Nicador]

În prealabil postat de dobrin7m

Petre cred ca trebuie neaparat sa analizezi un pic gandurile tale. Incearca sa te pui un pic paznic mintii tale. De acolo pleaca totul. Pentru ca asa cum indiferent ce este in jurul tau, interiorul tau poate fi altfel. Adica e singuratate in jurul tau, atunci nu lasa in suflet sa fie singuratate. Aceasta este important. Poate fii in jurul tau pustiu si in suflet sa ai toata lumea duhovniceasca cu tine.
Cred ca trebuie sa te apleci un pic inlauntrul tau si cu atentie sa cercetezi. Ca si acolo vin ganduri multe si nu toate sunt bune.

"Asemenea copilului mic care nu are trebuinta sa invete sa vada lumina cu ochii trupesti (de nu are cumva vreo suferinta a ochilor), tot asa nu are nevoie oarecine sa fie invatat in intelepciunea duhovniceasca si in unirea cugetului cu Dumnezeu afara de lucrarea curatirii si luminarii mintii. Caci multi fiind foarte simpli si neiscusiti la invatatura, au invatat intelepciunea duhovniceasca - prin lucrarea mintii si pazirea poruncilor - si s-au impartasit de mari daruri , precum Antonie, Pahomie, Pavel cel prea simplu si altii multi.

Mintea este inaintea oricarei invataturi si stiinte lumesti. Caci mintea nu a luat nastere ca urmare a deprinderilor carturaresti si nu au crescut din invatatura , ci toate acestea au luat nastere de la minte. Dumnezeu a dat in chip firesc minte fiecaruia, iar invatatura de carte s-a ivit de la oameni de aceea noi trebuie sa ne ingrijim inainte de toate de curatirea mintii. Mintea fiind curatita si luminata, poate pricepe toate cele din afara si cele launtrice, caci este duhovniceasca - si sa judece despre toate, insa pe ea nu poate sa o judece nimeni - a grait Apostolul .(1Cor. 2,14-15)

Fiecare jertfa cu sare se va sara, spune Domnul, iar nefiind sarata se va strica. (Mat.5,13. Marcu 9,49-50. Luca 14,34). Tot astfel si sufletul este jertfa fireasca pentru Dumnezeu, dupa cum este spus, jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit (Psalm 50,18). , insa nefiind sarata cu sarea harului Preasfantului Duh, in fel si chip se va strica din pricina nebuniei si se va umple cu noian de multime de patimi.

Pe cat se nevoieste cineva in lucrarea mintii pe atat isi va cunoaste neputinta sa, si pe cat isi cunoaste neputimta pe atat isi lumineaza mintea, pe atat izbandeste intru smerenie si umilinta. Nimeni nu-si va cunoaste neputinta, decat dupa vreme indelungata si multa indeletnicire, pana in chip desavarsit si din toate partile isi va cunoaste neputinta sa si va cunoaste cu adevarat ca nu poate savarsi nimic cu de la sine putere. (Ioan15,5).

Dar nimeni nu isi va cunoaste neputinta sa inainte sa fie stapanit si rapus de catre felurite ingaduiri ale ispitei; si pana nu va cerca asupra sa toate aceste ispite, pana atunci nu poate ajunge intru cunoasterea desavarsita de sine si a neputintei sale si sa fie smerit. de aceea Dumnezeu in chip obisnuit mai intai ii incearca pe robii sai cu felurite ispite - ca acestia cunoscand neputinta pururi sa petreaca smeriti, nicidecum sa se bizuiasca pe sine, caci si aurul si argintul, fara de cercarea prin ardere nu au desavarsire. (Pilde 17,3.,27,21)." Sf. Dimitrie al Rostovului - Alfabetul duhovnicesc

Multe si felurite ganduri ne trec prin cap si tot atat de multe si felurite ganduri ne fac rau. Sunt ca un roi de viespi ce vine pe capul nostru si nu ne mai slabesc. Un gand iti spune - esti singur, un gand iti striga - nu mai poti, al gand iti spune - mai bine sa mori, si tot asa si noi care avem minte necuratita si neluminata le credem pe toate ca si cum ar fi de la noi si ar fi adevarate. Insa ia aminte bine, de unde vin aceste ganduri multe care duc la deznadejde? De la tine? noi avem ganduri firesti, nu ganduri de autodistrugere; de la Dumnezeu care iubeste toata faptura? ia aminte la asta. Stai bine si cugeta "Sa cugeti la toate cele pe care vrei sa le faci." a grait Domnul lui Iosua Navi. Fi paznic mintii tale si vei vedea cate ganduri inselatoare te duc spre pierzanie. Bucura-te de timpul vietii tale pe care Domnul ti l-a ingaduit, ai timp sa il cunosti pe Dumnezeu. Cati oameni au murit necunoscandu-l! Sfantul Siluan Atonitul 25 ani a plans sa se intoarca Duhul Sfant la el. A petrecut cu rabdare si smerenie. Asta ne lipseste noua, rabdarea si smerenia. Daca le cunoastem pe acestea doua, il vom cunoaste pe Domnul.

Da. Dumnezeu vorbește prin oameni :-)

[Petre.]

În prealabil postat de Pelerin spre Rasarit

Petre sa stii ca exista cel putin un om pe acest forum,pe care il cunosc,si care sincer s-a gandit la tine si la situatia ta si sunt convins ca este un om al carui suflet nu ezita sa raspunda la durerile altora desi poate si el le are pe ale lui.Gandul lui cu privire la tine,desi eu nu as fi putut fi vrednic sa-l indeplinesc,sper sa se indeplineasca prin voia si dragostea lui Dumnezeu care randuieste mereu ce este mai bine pentru fiecare,peste neputintele noastre.Dumnezeu sa-ti lumineze inima si gandul asa cum deja o face.

Despre cine este vorba, daca poti sa spui ? Cred ca pot sa ghicesc cine e, desi vreau sa fiu sigur.