Antropologia (teologica) ortodoxa

[Eugen7]

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:

"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Multi talcuiesc versetul din Biblie “Dumnezeu a suflat suflare de viata in fata lui Adam”, intaiul-zidit, cel ce a fost facut de El din tarana, cum ca pana in acel moment nu era nici suflet omenesc, nici duh in Adam, ci exista doar trupul facut din tarana (adica neinsufletit, inert = cadavru).

Aceasta talcuire este gresita, pentru ca Domnul l-a zidit pe Adam din tarana, asa cum descrie Sfantul Apostol Pavel: “Intreg duhul vostru, si sufletul, si trupul sa se pazeasca, fara de prihana, intru venirea Domnului nostru Iisus Hristos.” (1 Tesaloniceni 5:23). Si toate acesta parti ale firii noastre au fost facute din tarana, si ADAM NU A FOST ZIDIT MORT (adica doar trupul neinsufletit, inert = cadavru), ci o fiinta lucratoare, ca toate fapturile Domnului ce vietuiesc pe pamant (adica ca toate organismele, avand viata biologica animala descrisa de fiziologie).

Important este lucrul ca daca Domnul Dumnezeu nu ar fi suflat DUPA ACEEA in fata sa, aceasta SUFLARE DE VIATA - adica HARUL Domnului Dumnezeului nostru Sfantul Duh, Care purcede din Tatal, sade in Fiul si este trimis in lume de dragul Fiului - Adam ar fi ramas fara Sfantul Duh in el. (fara viata duhovniceasca, fara posibilitatea indumnezeirii intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat)

Sfantul Duh e Cel care L-a inaltat pe Adam la demnitatea dumnezeiasca. Desi desavarsit, el a fost facut si superior celorlalte fapturi ale Domnului, ca o incununare a zidirii pe pamant; el ar fi fost ca toate celelalte fapturi, care desi au un trup, suflet [...], fiecare dupa felul sau, nu au pe Sfantul Duh intr-insele (si nici capacitatea ontologica de a fi salas al Duhului Sfant)

Dar cand Domnul Dumnezeu a suflat in fata lui Adam suflarea de viata, atunci, dupa cuvintele lui Moisi: “Adam s-a facut fiinta vie” (Facerea 2:7)," (si duhovniceste nu doar biologic) "adica plinit si asemenea lui Dumnezeu in toate felurile, si ca El, pururea nemuritor. Adam era imun la actiunea elementelor, in asa masura, incat apa nu il putea ineca, focul nu il putea arde, pamantul nu il putea inghiti in adancurile sale, si vazduhul nu ii putea face rau in nici un fel."

Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).

Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.

Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".

Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).

[Eugen7]

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:

"PREZENTA DUHULUI SFANT IN ISTORIE [...]
Atunci când Domnul i-a poruncit (lui Adam) să dea nume tuturor creaturilor, el a dat fiecărei creaturi câte un nume care îi exprima complet toate calităţile, puterile şi trăsăturile date ei de Dumnezeu la crearea ei.

Datorită acestui dar special al harului suprafiresc al lui Dumnezeu care i-a fost dăruit prin suflarea vieţii, Adam putea vedea (duhovniceste) şi înţelege (duhovniceste) cuvintele Sale, conversaţia sfinţilor îngeri, limbajul tuturor fiarelor, păsărilor şi reptilelor şi tot ceea ce ne este ascuns nouă creaturilor păcătoase şi căzute (si nepocaite, care astfel refuza mantuirea Domnului Iisus Hristos si prezenta Duhului Sfant Dumnezeu), dar care era atât de limpede lui Adam înainte de cădere"
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

[delia31]

În prealabil postat de Eugen7

Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.

Ai putea, te rog frumos, detalia putin aceasta concluzie a Sf. Serafim de Sarov, punand-o in paralel cu afirmatia Sf. Ioan Damaschinul : "Trupul şi sufletul au fost făcute simultan si nu numai intâi unul si apoi celălalt."

In Dogmatica sa, Sf. Ioan Damschinul face aceasta afirmatie opunand-o conceptiei neoplatonice a preexistentianismului, doctrina sustinuta de Origen si respinsa la Sinodul V ecumenic. Doctrina despre preexistenta sufletelor afirma ca toate sufletele oamenilor au fost create la inceput, toate odata, dar au pacatuit in acea stare, iar drept pedeapsa, Dumnezeu le-ar fi trimis pe rand in trupuri, urmand sa se purifice de pacate prin suferintele indurate in trup.
In acest context, Sf. Ioan Damaschinul neaga preexistenta sufletelor inaintea trupului, afirmand ca „trupul si sufletul au fost facute simultan si nu numai intai unul si apoi celalalt, dupa cum in chip prostesc afirma Origen” (Sf. Ioan Damaschinul, Dogmatica, cartea a II, cap. 12, Despre om).

[ioanna]

În prealabil postat de delia31

Ai putea, te rog frumos, detalia putin aceasta concluzie a Sf. Serafim de Sarov, punand-o in paralel cu afirmatia Sf. Ioan Damaschinul : "Trupul şi sufletul au fost făcute simultan si nu numai intâi unul si apoi celălalt."

Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.

[andra_v]

În prealabil postat de Eugen7

Sfantul Serafim de Sarov - Facerea omului:


Astfel Sfantul Serafim de Sarov afirma inechivoc:
1) Adam a fost creat in etape, el avea viata biologica (animalica) inaite de a primi de la Dumenzeu prin suflare directa, Duhul Sfant Dumnezeu, primind asftel si o viata duhovniceasca pe langa cea biologica deja existenta.
2) Scopul vietii umane este dobandirea Duhului Sfant Dumnezeu evident prin vietuirea intru Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.
http://serafimdesarov.trei.ro/?cat=3
http://calindragan.wordpress.com/tag/serafim-sarov/
http://orthodoxinfo.com/praxis/wonderful.aspx

Conform teologiei patristice ortodoxe organismele au 3 tipuri de suflete, legate intre ele, ce au fost create in ordine, de la simplu la complex, iar in functie de complexitate au si congnitia (cunoasterea) Creatorului.
Astfel exista:
a) suflet vegetal, specific organismelor din regnul vegetal, ce are doar puterea de vigoare (potenta) (responsabila pentru vietuirea biologica specifica)
b) suflet animal, specific animalelor (complexitatea diferind in functie de specie) ce are pe langa puterea de vigoare si pe cea de dorinta (pofta) axata pe cognitia inteligenta urmare a perceptiei senzoriale ce urmareste in principal instictul de supravietuire si cel de reproducere, existand astfel emotii specifice, sentimente: bucurie, ura, tristete...
c) suflet uman, specific doar speciei umane ce are 3 puteri: intelect (ratiune, minte, nous), dorinta (pofta) si vigoare (potenta). Mintea (intelectul, ratiunea, gandirea) umana poate intelege cum functioneaza universul (implicit viata biologica, organismele etc.) insa nu si cauza si scopul acestuia. Mintea induhovnicita intelege nu doar cauza si scopul universului ci chiar "vede" pe Dumnezeu ("vederea" duhovniceasca specifica ortodoxiei crestine, pe care pune accentul filocalia. Apofatismul de gradul 3 conform teologiei Pr.Prof. Dumitru Staniloae). Astfel doar sufletul omului are capacitatea ontologica sa fie salas al Sfantului Duh Dumnezeu fiind chip al Logosului (Fiul, Cuvantul Tatalui).

Astfel, omul este cununa creatiei nu din punct de vedere fiziologic (exista multe specii de animale cu sisteme senzoriale si cognitii specifice mult mai "performante" si mai complexe decat specia umana) ci din punct de vedere cognitiv (doar omul poate intelege scopul si sensul creatiei... materie, organisme), omul putand fi salas al Duhului Sfant Dumnezeu (avand astfel o congnitie, cunoastere duhovniceasca specifica), intrucat este dupa chipul lui Hristos, si fiind indumnezeit prin har de Dumnezeu. Deci, maretia omului se justifica exclusiv in Hristos Iisus Dumnezeu adevarat si om adevarat.

Doar Adam (intreaga specie umana) a fost chemat de Dumnezeu sa puna "nume" creatiei (organisme vegetale, animale etc.) intrucat doar omul, luminat de Duhul Sfant poate intelege cauza si scopul creatiei.

Doar intru Hristos Iisus este posibila desavarsirea si indumnezeirea omului "caci intru EL si pentru El au fost facute toate".

Deci scopul, centrul (spiritual, duhovnicesc) al creatiei este omul Hristos Iisus (si nu Adam, care este doar inceputul ontologic al speciei umane).

Pe aceeasi linie, a se vedea si Sfantul Luca al Crimeii care, intr-o lucrare a sa despre teologie si psihologie, a dezvoltat un intreg capitol pe tema sufletului cu particularitatile sale in lumea vegetala, animala si sufletul uman, fundamentat pe teologia patristica ortodoxa.

[delia31]

În prealabil postat de ioanna

Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.

Nu la distinctia dintre om si animale, data de suflarea lui Dumnezeu ma refeream, ci la opozitia simultaneitate versus succesiune, in crearea omului.

Ca tot ai anticipat cursul discutiei, ar trebui precizat de la inceput ca la facerea animalelor, Dumnezeu doar a zis si ele s-au facut, in schimb la crearea omului, nu S-a limitat la a zice „sa se faca om”, ci i-a modelat trupul din acea materie creata anterior prin cuvant si asupra caruia a suflat suflarea de viata.

Aici se cer niste nuante. Biologic vorbind, omul fusese deci modelat dintr-o materie cosmica creata anterior prin simpla rostire, in schimb, celelalte vietuitoare nu fusesera modelate de „mâna” lui Dumnezeu, ci create doar prin simpla rostire.
Eu cred ca distinctia dintre om si animale nu vine doar odata cu suflarea de viata, ci putin mai inainte cand, la modelarea lui S-a implicat in mod diferit fata de crearea animalelor pe care le-a facut doar cu cuvantul.

Cand vorbim de superioritatea omului fata de animale, la nivelul strict biologic, are vreo relevanta faptul ca omul nu a fost creat prin simpla rostire iar animalele nu au fost modelate direct? A intalnit cineva prin scrierile sfintilor parinti aceasta?

[Eugen7]

În prealabil postat de ioanna

Nu vad contradictie intre cele doua afirmatii. Ceea ce ne deosebeste de animale este duhul sau sufletul spiritualizat. Trupul si sufletul au fost facute simultan, insa prin suflarea lui Dumnezeu are loc insufletirea sufletului.

Sunt in asentimentul tau Ioana.

Consider ca trebuie intelese notiunile din filozofia greaca folosite in teologia patristica (intrucat Sfintii Parinti se folosec doar de aceste notiuni pentru a exprima in limbaj stiintific si filozofic potrivit paradigmei stiintifice din vremea lor, adevarurile teologice): nous (minte), psiche (suflet), pneuma(duh), sarx (carne), soma (trup fiziologic).

spre exemplu notiunea de suflet nemuritor este inteleasa in filozofia greaca ca o substanta eterna (de unde provide si ideea preexistentei sufletelor care este respinsa de teologie).
Din punct de vedere teologic ortodox, sufletul este nemuritor doar prin harul lui Dumnezeu si nu prin existenta de sine asa cum sustinea filozofia greaca (platonica).

Astfel din punct de vedere antropologic diferentele sunt fundamentale, in timp ce filozofia greaca sustine ca omul este un semizeu datorita sufletului sau nemuritor si nu are nevoie de divinitate pentru nemurirea sufletului, din punct de vedere teologic patristic, sufletul omului este nemuritor numai si numai datorita harului lui Dumnezeu. Fara harul lui Dumnezeu omul nu este decat materie ("praf si cenusa") iar sufletul spiritual al omului daca nu este induhovnicit (desavarsit, indumnezeit) va inseta intodeauna dupa cauza si scopul exitentei sale: harul Dumnezeiesc.

In acest sens din punct de vedere antropologic, Hristos Iisus este centrul si scopul ontologic al creatiei si fara EL omul (fiecare persoana) nu poate avea desavarisrea si indumnezeirea (prin Harul Duhului Sfant).
Astfel, creatia omului incepe ontologic cu Adam dar este sfarsita in Hristos Iisus. Din punct de vedere al vietii duhovnicesti afirmatia precedenta este inechivoca.

[Eugen7]

În prealabil postat de delia31

Nu stiu daca m-am exprimat suficient de clar, ideea e ca, eu cred ca distinctia dintre om si animale nu vine doar odata cu suflarea de viata, ci e data si de faptul ca la modelarea lui S-a implicat in mod diferit fata de crearea animalelor pe care le-a facut doar cu cuvantul.

Este pertinenta observatia ta Delia insa consider ca trebuie avut in vedere ca atat plantele cat si animale si inclusiv omul sunt facute din aceeasi substanta: materie, pamant, "tarana".
Aceasta "modelare" de care vorbesti cum ar putea justifica maretia omului din moment ce exista specii de animale care fiziologic sunt mult mai complexe decat omul (spre exemplu delfinul cu sitemul de ecolocatie) sau au sistemele senzoriale mult mai performante (spre exemplu vazul vulturului, mirosul ursului...).
Astfel consider ca argumentul superoritatii omului datorita modelarii este nepotrivit (in general teologia neoprotestanta cauta o justificare a maretiei omului din punct de vedere trupeste).

În prealabil postat de delia31

Cand vorbim de superioritatea omului fata de animale, la nivelul strict biologic, are vreo relevanta faptul ca omul nu a fost creat prin simpla rostire iar animalele nu au fost modelate direct? A intalnit cineva prin scrierile sfintilor parinti aceasta?

Din cat am studiat pana in prezent, in literatura teologica patristica am intalnit in unanimitate pozitia conform careia omul este cununa creatiei datorita capacitatilor sale cognitive (duhovnicesti).

In acest sens "modelarea" directa a omului este justificata doar in vederea vietii umane duhovnicesti care incepe ontologic cu Adam si se desavarseste in Hristos Iisus.

Contemplatia si desavarsirea (indumnezeirea) sunt posibile omului doar in Hristos Iisus prin Harul Duhului Sfant. Astfel, Hristos Iisus este sfarsitul creatiei ontologice a omului incepute cu Adam (caci din puct de vedere ontologic Adam desi avea viata duhovniceasca pe langa cea biologica, nu avea posibilitatea indumnezeirii, care este viata duhovniceasca pe cea mai inalta treapta).

[Eugen7]

Sfantul Serafim de Sarov este inechivoc cand afirma ca din punct de vedere ontologic, in cazul lui Adam, viata biologica a omului precede vietii duhovnicesti a omului.

Din puct de vedere al speciei umane, desavarsirea vietii duhovnicesti este posibila doar in Hristos Iisus (indumnezeirea omului este posibila numai si numai intru Hristos Iisus-Dumnezeu adevarat si om adevarat-, prin harul Duhului Sfant).

Gheron Iosif – Marturii din viata monahala
Creatorul a suflat in tine si ti-a dat duh de viata
http://ro.orthodoxwiki.org/Iosif_Isihastul
"Oricine doreste si cauta sa primeasca harul dumnezeiesc, sa i-l daruiasca Dumnezeu, trebuie intai de toate sa-si cunoasca foarte bine propria existenta, sa se cunoasca pe sine. Acesta este adevarul adevarat. Pentru ca orice lucru are un inceput. Si daca inceputul nu-l poti afla, nu ai cum sa ajungi la bun sfarsit. Iar inceputul si adevarul este sa cunoasca omul ca este nimic, zero, si ca din nimic au fost toate facute.

" A zis si s-au facut ". A zis si s- afacut pamantul (materia). Si luand tarana (pamantului, materie) a SADIT pe om. Fara suflare (duhovniceasca, rationala - dar cu suflet animal), un om de pamant (organism, animal). Aceasta este existenta ta. Aceasta suntem toti. Pamant si tarana.

Aceasta este prima lectie pe care trebuie sa o inveti foarte bine pentru ca harul lui Dumnezeu sa vina si sa ramana pentru totdeauna cu tine. Din aceasta vine cunostinta adevarata si tot din aceasta se naste smerenia. Sa nu fii greoi la cuvinte cand spui acestea, ci foarte sigur pe tine sa marturisesti adevarul: " sunt pamant, praf si tarana ". Aceasta este prima noastra MAMA.

Daca pamantul este calcat de picioare, si tu trebuie sa te lasi calcat de picioare. Esti tarana, nu ai nici o valoare. Te TRANSFORMI dintr-una in alta ca orice materie nefolositoare.
Dar Creatorul a suflat in tine duh de viata (duhovniceasca). Si iata, dintr-o data, ai devenit om rational. Vorbesti, lucrezi, scrii, inveti. Nu uita insa ca radacina ta este pamantul. Si daca Cel care ti-a dat duhul ti-l ia inapoi, tu devii din nou pamant bun de facut caramizi.

[...]
Asemenea si harul. Cand se apropie de om, nu preschimba firea omului, ci atributele naturale si privilegiile cele bune cu care este inzestrata firea - atat cat pot cuprinde vasele fiecaruia -, suplineste si adauga sau, dimpotriva, micsoreaza si inlatura. Si asa cum crearea (biologica) precede suflarea de viata (duhovniceasca), la fel trebuie si fapta sa preceada contemplatia.

Numim " fapta " tot ceea ce se savarseste prin trup si " contemplatie " (theoria) toate cate lucreaza gandirea cu mintea. Este imposibil sa ajungi la contemplatie fara fapta. Straduieste-te, asadar, acum sa savarsesti ceea ce cere fapta, si cele mai inalte vor veni de la sine."
http://www.crestinortodox.ro/carti-o...ata-80950.html

[delia31]

În prealabil postat de Eugen7

Este pertinenta observatia ta Delia insa consider ca trebuie avut in vedere ca atat plantele cat si animale si inclusiv omul sunt facute din aceeasi substanta: materie, pamant, "tarana".
Aceasta "modelare" de care vorbesti cum ar putea justifica maretia omului din moment ce exista specii de animale care fiziologic sunt mult mai complexe decat omul (spre exemplu delfinul cu sitemul de ecolocatie) sau au sistemele senzoriale mult mai performante (spre exemplu vazul vulturului, mirosul ursului...).
Astfel consider ca argumentul superoritatii omului datorita modelarii este nepotrivit (in general teologia neoprotestanta cauta o justificare a maretiei omului din punct de vedere trupeste).


Din cat am studiat pana in prezent, in literatura teologica patristica am intalnit in unanimitate pozitia conform careia omul este cununa creatiei datorita capacitatilor sale cognitive (duhovnicesti).

In acest sens "modelarea" directa a omului este justificata doar in vederea vietii umane duhovnicesti care incepe ontologic cu Adam si se desavarseste in Hristos Iisus.

Cand vorbim de superioritatea omului, e limpede ca aceasta e data de posibilitatea ca duhul lui sa fie in comuniune cu Duhul Sfant prin har pt. a se indumnezei inclusiv trupeste, nicidecum n-am sugerat ca maretia lui sta doar in bio-psihologia constitutiei lui psiho-somatice.
Nici n-am vrut sa spun ca faptul de a fi fost modelat direct de „mana” lui Dumnezeu si nu creat doar prin rostire, ar fi principalul sau unicul argument pentru superioritatea lui.

Credeam ca vreun sfant parinte o fi talcuit de ce Dumnezeu i-a elaborat constitutia materiala diferit fata de celelalte vietuitoare, modelandu-l cu „mana”. De ce nu l-o fi facut doar prin simpla rostire „sa fie om” asa cum i-o fi facut pe delfini, de ex.

Si ma gandeam ca, in virtutea prestiintei Sale, Dumnezeu Insusi stia ca trupul acela adamic urma sa devina si trup al Sau propriu, impropriat in unul din ipostasurile Treimii la plinirea vremii.
Trupul acela paradisiac modelat cu „mâna” si pregatit astfel de dinainte ca salas in care sa vietuiasca chiar El, ar fi astfel prima treapta a umanului a carui menire e devenirea intru fiinta si ajungerea la indumnezeire, treapta cea mai de sus a umanului, treaptă la care a ajuns Hristos. Si dupa El, Maica Domnului, si dupa ea, sfintii ceilalti.