Calea de mijloc

[NECTARIE]

Calea de mijloc", numita adesea si "calea de aur", este drumul cel mai sigur spre mantuire.

Calea "de mijloc" este acea cale care evita extremele iar, dupa cum bine stim, orice extrema poate fi daunatoare (fatala). Lucru daunator este deci si acea viata cand rea, cand buna, numai echilibrata sa fie, cat si acea extrema pietista, acea evlavie lipsita de discernamant si de dragoste, izvorata din mandrie.

Calea "de mijloc" a Bisericii inseamna evitarea a doua extreme, anume pe cea a unei prea mari ingaduinte, care favorizeaza o vietuire "crestina" caldicica si neautentica, cat si pe cea a habotniciei, cand mintea luminata se opacizeaza, iar "litera" stinge "duhul".

In vremurile noastre, caracterizate de incertitudini si dileme, din prea mult zel, chiar si unii dintre crestini ajung sa cada intr-o extrema periculoasa, straina de originile Bisericii Ortodoxe. Acestia sunt cei care ajung sa mearga pe extrema cea "de-a dreapta", a unei ravne gresit infaptuite, poate la fel de vinovata ca si cea "de-a stanga", anume a complacerii in pacate.

Incepand prin a avea o ravna buna, unii dintre noi ajung insa la a hrani o ravna periculoasa, avand drept cauza mandria si sentimentul de "a fi alesi special", care duce la jertfa, uitand de mila. Hristos ne aminteste insa neincetat calea cea "de mijloc", zicand: "Mila voiesc, iar nu jertfa. Caci nu am venit sa chem pe cei drepti, ci pe pacatosi la pocainta." (Matei 9, 13)

Nu voi cauta insa a spune mai multe despre aceasta extrema a ravnitorilor, ci imi voi indrepta atentia spre aceia care ajung sa se complaca in pacate, numite de ei "mici", ori pogoraminte datorate "neputintelor".

Cand este inteleasa gresit "calea de mijloc" ?

Cand un om ajunge sa inteleaga calea "de mijloc" drept o vietuire crestina caldicica, atunci el rataceste deja de pe calea cea spre mantuire. Sa ne punem inainte cuvintele pe care unii dintre noi le vom auzi la Judecata: "Fiindca esti caldicel, am sa te vars din gura Mea." (Apocalipsa 3, 16)

[camy_d]

Orice virtute dusă la extrem este periculoasă.

[NECTARIE]

Calea "de mijloc" nu este sub nici o forma slujire la doi domni, care este lucru cu neputinta. "Caci ce insotire are dreptatea cu faradelegea? sau ce partasie are lumina cu intunericul? si ce invoire este intre Hristos si Veliar? sau ce are laolalta un credincios cu un necredincios? sau ce intelegere este intre templul lui Dumnezeu si idoli?" (II Corinteni 6, 14-16)

Hristos a venit sa aduca pe pamant sabie, iar sabia adusa de El este cea mai ascutita dintre toate, ea taind si despartind vesnic cele rele de cele bune. Hristos a adus sabie impotriva pacatului si mila pentru pacatosi. "Nu am venit sa impac adevarul cu minciuna, intelepciunea si prostia, binele si raul, dreptatea si silnicia, bestialitatea si omenia, inocenta si desfranarea, pe Dumnezeu si pe mamona: ci am adus sabie, ca sa tai si sa le despart, incat sa nu se amestece. (Sfantul Nicolae Velimirovici)

Calea "de mijloc" nu inseamna a face compromisuri si neincetate pogoraminte. Pe multi i-am auzit spunand: "Lasa, ca nu strica putin din aceasta si putin din aceea (pacate), ca doar nu suntem calugari ori vietuitori in pestera". Mare inselare este a izola vietuirea crestina autentica (unica) in manastiri si pesteri, pe cand in lume sa fie lasat totul la aprecierea fiecaruia. Masura este una, iar calea este tot una. Cat despre pogoraminte, acestea au rostul de a sprijini neputintele, iar nu de a sustine patimile.

Pentru chinezii taoisti lumea este un echilibru fragil intre principii contrare aflate intr-o continua miscare. Faptele omului pot restabili echilibrul sau, din contra, pot destabiliza intregul sistem, ducand pana la ruperea armoniei universului. Ei sustin ca in fiecare lucru bun se afla si ceva rau, iar in oricare lucru rau se afla si ceva bun.

Ajungand sa ascultam mai mult de invatatorii cei lumesti, decat de Evanghelia lui Hristos, care ne cere sa fim "desavarsiti precum Tatal" (Matei 5, 4Cool, vom ajunge cu siguranta sa imbinam lucrurile cele bune cu cele rele, intr-o vietuire unica, pe care o vom mai si numi "crestina".

Crestinul trebuie sa stiu una si buna: Cele contrariile nu pot fi impacate !

Calea de mijloc este o autentica vietuire intru Hristos !

Calea "de mijloc" este o autentica vietuire intru Hristos, este o schimbare radicala a vietii de mai inainte, fara a cadea insa in nici una dintre extreme. Sfintii nu au fost extremisti, in pofida tuturor nevointelor lor, adesea greu de imaginat, ei fiind oricand gata sa renunte la nevointele lor, de dragul oamenilor.

Sfantul Simeon Stalpnicul a fost primul care a practicat o asemenea nevointa. Pentru a verifica autenticitatea vietuirii sfantului, ceilalti parinti au hotarat sa-i porunceasca sa se coboare de pe stalp, caci nu ii este lucru de folos. Cand a auzit cuvantul lor, sfantul a inceput imediat a cobora de pe stalp. Vazand aceasta, parintii au cunoscut harul primit de sfant si si-au cerut iertare, ingaduindu-i sa ramana pe stalp.

Biserica Ortodoxa pastreaza, asadar, calea "de mijloc" prin reprezentantii sai cei mai inalti, adica prin sfinti. Calea "de mijloc" este deci pastrata si aratata neincetat de catre sfinti, care, desi nu au fugit de pacatosi, nu s-au amestecat cu faptele acestora. Desi sfintii nu au iesit din lume, ba inca multi dintre ei au vietuit chiar in orase si sate, ei au murit pacatelor din aceasta.

Calea "de mijloc" inseamna a intrupa Evanghelia lui Hristos si a urma sfintilor Sai.

În prealabil postat de camy_d

Orice virtute dusă la extrem este periculoasă.

aaaa.....nope :D.........pai Dumnezeu nu e numai iubire dusa la extrem ci e mai mult decat iubire, nu e numai mila dusa la extrem ci e mai mult decat mila.....faza cu calea de mijloc as interpreta-o mai degraba asa : pt a avansa in virtute calea de mijloc este cea mai buna = pt a avansa in virtute caile extreme sunt periculoase.....cred ca treaba asta nu e precum o dogma astfel incat sa fie fara de exceptie ci se refera la marea majoritate a cazurilor...

[NECTARIE]

Singurul drum spre mantuire este calea vietii sau calea luminii, despre care vorbesc scrierile apostolice, iar mijlocul prin care crestinul se poate afla pe aceasta este starea de trezvie, adica privegherea, paza gandurilor si auto-mentinerea intr-o tensiunea duhovniceasca permanenta sub supravegherea duhovnicului.

[camy_d]

În prealabil postat de VladCat

aaaa.....nope :D.........pai Dumnezeu nu e numai iubire dusa la extrem ci e mai mult decat iubire, nu e numai mila dusa la extrem ci e mai mult decat mila.....faza cu calea de mijloc as interpreta-o mai degraba asa : pt a avansa in virtute calea de mijloc este cea mai buna = pt a avansa in virtute caile extreme sunt periculoase.....cred ca treaba asta nu e precum o dogma astfel incat sa fie fara de exceptie ci se refera la marea majoritate a cazurilor...

Iubire dusă la extrem: iubitul/iubita e mai important ca Dumnezeu.

[Mihnea Dragomir]

Cum împăcăm îndemnul de a fi "nebuni după Cristos" cu îndemnul de a urma calea de mijloc, numită uneori şi Calea Regală ? De fapt, nu există contradicţie, nici dificultate, după cum vom vedea.

Cele şapte virtuţi sunt de două categorii: avem, pe de o parte, cele trei virtuţi teologale: credinţa, speranţa, iubirea. Acestea sunt numite "teologale" fiindcă privesc direct spre Dumnezeu. Ele nu au factor de limitare intern.
Avem mai apoi, cele patru virtuţi cardinale (sau "balamale" dacă se poate spune astfel). Acestea se deosebesc de primele, fiind virtuţi mediane. Poţi să păcătuieşti din prea puţin curaj, dar poţi să păcătuieşti şi din prea mult curaj. Poţi să păcătuieşti din prea puţină prudenţă, dar poţi să păcătuieşti şi din prea multă prudenţă. A urma Calea Regală la acest fel de virtuţi mediane se referă.
Dimpotrivă, nu poţi păcătui crezând prea mult în Dumnezeu. Nici sperând prea mult, nici iubindu-L prea mult. Nebunia în Cristos la aceste trei virtuţi teologale se referă.

Cel puţin, asta e părerea mea.

În prealabil postat de camy_d

Iubire dusă la extrem: iubitul/iubita e mai important ca Dumnezeu.

"iubitul/iubita e mai important ca Dumnezeu" cred ca insemna idolatrie sau patima (nu neaaparat erotica)....in nici un caz iubire dusa la extrem....fiindca pt a duce iubirea pt iubit/iubita la extrem e nevoie sa Il asezi inainte de toate in inima ta pe Dumnezeu.