|
#1
|
|||
|
|||
Slujbele zilei
Asa cum am promis pe alt fir, am construit cu ajutorul resurselor de pe internet un fir in care se regasesc toate slujbele de peste zi.
Sper ca in felul acesta sa ne fie mai clar si sa stim intotdeauna despre ce vorbim. Colegii mai avanasati in ale teologiei dau informatii, dar noi cei mai putin cunoscatori nu avem clare anumite lucruri me de inceput. Am pus peste tot sursa informatiei si mentionez ca le pun numai aici pe forum, ca sa ne lamurim si sa invatam. Daca adminul gaseste ca sunt probleme, sa ma anunte. Asadar: Ciclul zilnic al slujbelor Ceasurilor zilei (sau al Celor Șapte Laude) marchează fiecare zi liturgică din viața Bisericii Ortodoxe. De regulă, mănăstirile sunt cele care urmează toată această rânduială. Uneori este și cazul catedralelor. În majoritatea bisericilor de parohie însă nu se slujește rânduiala Ceasurilor. Sfânta Liturghie nu face parte ea însăși din rânduiala Ceasurilor, dar este inserată între ele, de regulă după Utrenie. În unele cazuri, este combinată cu Vecernia. Slujba Obedniței este legată de cea a Sfintei Liturghii și se slujește adesea în zilele în care nu se face Sfânta Liturghie. Slujbele de peste zi se găsesc de regulă în cartea numită Ceaslov (din slavonă) sau (H)Orologhion (după denumirea în limba greacă) Rânduiala ceasurilor este următoarea: Vecernia (la apusul soarelui) Pavecernița (după cină) - este cunoscută și ca Dupăcinarea; Miezonoptica (12:00am); Utrenia (la răsăritul soarelui); (Sf. Liturghie) -am introdus eu conform textului de mai sus Ceasul I (6:00am) Ceasul al III-lea (9:00am) Ceasul al VI-lea (12:00pm) Ceasul al IX-lea (3:00pm) Slujbe compuse Deși fiecare slujbă din rânduiala Ceasurilor are, prin tradiție, o oră anume când trebuie slujită, în practica obișnuită acestea se slujesc câte trei împreună Slujba de seară cuprinde, de regulă, Ceasul al IX-lea, Vecernia și Pavecernița. Începe puțin mai înainte de apusul soarelui. Slujba de dimineață cuprinde, de regulă, Miezonoptica, Utrenia și Ceasul I. Începe puțin mai înainte de răsăritul soarelui. Slujba de prânz cuprinde Ceasul al Treilea și Ceasul al Șaselea. Sfânta Liturghie sau Obednița poate fi inclusă în această slujbă. În zilele în care se slujește Pavecernița Mare (e.g. în zilele din săptămână din Postul Mare), ea formează singură întreaga slujbă de seară. În acest caz, Vecernia se slujește în cadrul slujbei de prânz. http://ro.orthodoxwiki.org/Slujbele_de_peste_zi
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 20.03.2013 at 16:45:43. |
#2
|
|||
|
|||
Vecernia (εσπερινός) este prima slujbă din Slujbele zilei slujite în Biserica Ortodoxă. Deoarece ziua liturgică începe la apus, Vecernia este slujită, în mod tradițional, seara devreme. Pentru multe parohii, vecernia este principala slujbă de seară.
Structura Vecernia mare se deschide de către preot cu Binecuvântat este Dumnezeul nostru... și apoi Rugăciunea Trisaghionului. (Notă: dacă Vecernia mare urmează imediat după Ceasul al IX-lea atunci Rugăciunea Trisaghionului este omisă.) Este citit Psalmul proemial (Psalmul 102 Binecuvintează suflete al meu pe Domnul ...), în timpul căruia preotul citește în liniște cele șapte rugăciuni ale aprinderii candelelor. Diaconul rostește Ectenia păcii. Este cântată sau citită catisma zilei. După catismă, diaconul rostește Ectenia mică. Pe glasul săptămânii respective sunt cântați Psalmii 140, 141, 129 și 116 (Doamne, strigat-am către Tine ...). Ultimele versuri sunt alternate cu stihira zilei sau perioadei liturgice respective. În timpul acestei citiri, diaconul sau preotul realizează cădirea principală. Preotul sau diaconul fac Intrarea mică. Este cântat imnul Lumină lină. Este cântat prochimenul vecerniei. Dacă sunt programate citiri din Vechiul Testament, acestea urmează după prochimen. Diaconul intonează Ectenia. Este spusă rugăciunea de seară Învrednicește-ne, Doamne. Diaconul intonează Ectenia cererii stăruitoare. Preotul spune Rugăciunea plecării capetelor. Sunt cântate stihirile de la Stihoavnă cu stihurile aferente. În funcție de obiceiul locului este cântat sau citit imnul Sfântului Simeon de Dumnezeu Purtătorul (numit și Acum slobozește). Este spusă Rugăciunea Trisaghionului. Sunt cântate troparul și bogorodocina (theotokarionul). Preotul dă binecuvântarea finală și face Încheierea mare. Privegherea de toată noaptea În seara unor sărbători importante, Vecernia mare poate fi combinată cu alte slujbe în ceea ce se numește Privegherea de toată noaptea. Liturghia Darurilor mai înainte sfințite În miercurile și vinerile din Postul Mare și luni, joi și vineri din Săptămâna Mare, Vecernia cuprinde și împărțirea Euharistiei împreună cu unele elemente din Sfânta Liturghie formând Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Sfânta Liturghie cu vecernie Vecernia mare este urmată de Sfânta Liturghie a Sfântului Vasile cel Mare în Joia Mare și în Sâmbăta Mare. Această combinare mai este slujită și în ajunul Nașterii Domnului și al Epifaniei când aceste sărbători se întâmplă să fie în altă zi a săptămânii decât duminică sau luni. În conformitate cu unele tradiții, atunci când Bunavestire cade în zilele de lucru ale săptămânii din Postul Mare sau în primele trei zile din Săptămâna Mare, Sfânta Liturghie de sărbătoare a Sfântului Ioan Gură de Aur se combină cu Vecernia mare amândouă slujindu-se în ziua sărbătorii împreună. Sfânta Liturghie de seară Începând cu 1975 Arhiepiscopia Creștină Ortodoxă Antiohiană a Americii de Nord a permis parohiilor din jurisdicția sa să prăznuiască anumite sărbători importante care cad în alte zile decât duminică și luni printr-o Sfântă Liturghie de seară slujită în ajunul sărbătorii. Liturghia de seară combină Vecernia mare cu Sfânta Liturghie de sărbătoare într-un mod puțin diferit față de Sfânta Liturghie cu vecernie tradițională. Această formă a fost dezvoltată de Departamentul de Liturgică și Traduceri al arhiepiscopiei. Introducerea Sfintei Liturghii de seară este considerată de unii ca o adaptare pastorală rezonabilă la realitatea vieții americane și occidentale în general—datorită obligațiilor de muncă și școală majoritatea familiilor nu-și pot modifica programul astfel încât să participe la Sfânta Liturghie de dimineață. Alții argumentează că aceasta este o inovație care rupe ciclul liturgic și continuă un trend negativ de scurtare a slujbelor. http://ro.orthodoxwiki.org/Vecernia
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#3
|
|||
|
|||
Pavecernița (în grecește: Apodeipnon; în slavonă: Povocherniya; literal, rugăciunea de "după cină") este o slujbă de rugăciuni și psalmi, citiți după cină și care se slujește după Vecernie.
Pavecernița mică Pavecernița mică se slujește în zilele de peste an (i.e., atunci când nu se slujește Pavecernița mare). În serile de sâmbătă și sărbători cu Veghe de toată noaptea, Pavecernița poate fi citită în particular sau omisă. Printre greci, care în mod normal nu slujesc Veghea de toată noaptea în serile de sâmbătă, Pavecernița poate fi slujită ca de obicei. Slujba Pavecerniței mici este compusă din trei psalmi (50, 69, 142), Doxologia mică, Crezul de la Niceea, canonul urmat de Cuvine-se cu adevărat,[1] Trisaghion, Troparul zilei, Doamne, miluiește (de 40 de ori), Rugăciunea ceasurilor, Rugăciunea de implorare a lui Pavel Călugărul și Rugăciunea către Iisus Hristos a lui Antiohie Călugărul.[2] După care se cere iertare reciprocă și urmează binecuvântarea preotului. După aceea, urmează o litanie și închinarea la icoane și la moaște. Pavecernița Mare Pavecernița mare este o slujbă de pocăință care se slujește în următoarele zile: Marți și miercuri noaptea în Săptămâna brânzei (săptămâna anterioară Postului Mare) De luni până joi, noaptea, în Postul Mare[3] Nopțile de vineri din Postul Mare [4] Luni și joi din Săptămâna Mare De luni până vineri în posturile mai mici: Postul Crăciunului, Postul Sfinților Apostoli și Postul Adormirii Maicii Domnului [5] În ajunul unor Praznice Împărătești, ca parte componentă din Veghea de toată noaptea: Crăciun Epifania Bunavestire Spre deosebire de sora sa mai mică, Pavecernița mare are porțiuni care sunt cântate de cor [6] iar în timpul Postului Mare este spusă Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul cu mătănii. În prima săptămână din Postul Mare se slujește Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul, împărțit în patru părți, de luni până joi câte una. În Ceaslovul grecesc se găsește o formă modificată a Miezonopticii pentru Rugăciunea de dimineață a laicilor, în timp ce o formă modificată a Pavecerniței mici este folosită ca Rugăciune de seară. Pavecernița Mare este compusă din trei părți, fiecare începând cu chemarea la rugăciune: "Veniți să ne-nchinăm...": Prima parte' Este compusă din psalmii [7] 4, 6, și 12; Slavă..., etc.; psalmii 24, 30, 90; apoi urmează imnul "Domnul este cu noi" și tropar, Crezul, imnul "Preasfântă Născătoare de Dumnezeu", Trisaghionul și troparul zilei,Doamne miluiește (de 40 de ori), "Mai slăvită decât heruvimii..." și Rugăciunea Sfântului Vasile cel Mare. Partea a doua' Este compusă din paslmii 50 și 101, Rugăciunea lui Manase; Trisaghion și Troparul de Pocăință,[8] Doamne miluiește (de patruzeci de ori), "Mai slăvită decât heruvimii..." și Rugăciunea Sfântului Mardarie. Partea a treia' Este compusă din psalmii 69 și 142, Doxologia Mică;[9] apoi canonul care este urmat de Cuvine-se cu adevărat, Trisaghion, imnul "Doamne al Puterilor, fii cu noi...", Doamne miluiește (de 40 de ori), Rugăciunea orelor, "Mai slăvită decât heruvimii....", Rugăciunea Sfântului Efrem, Trisaghion, Rugăciunea de implorare a lui Pavel Călugărul și Rugăciunea către Iisus Hristos a lui Antiohie Călugărul.[2] Apoi urmează iertarea reciprocă. În loc de binecuvântarea obișnuită a preotului, toți fac mătănii în timp ce preotul citește o rugăciune specială de mijlocire. După aceea se slujește Litia și toți se închină la icoane și la moaște. http://ro.orthodoxwiki.org/Pavecerni%C5%A3a Aici nu sunt lamurita - vad ca la noi structura nu este chiar asa (mai prescurtata cred), acum cand se citeste Canonul Sf. Andrei Criteanul.
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#4
|
|||
|
|||
Miezonoptica (în grecește Mesonyktikon; în slavonă Polunoșnița) este o una din slujbele din slujbele zilnice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta s-a dezvoltat ca o slujbă specific monahală, inspirată de Psalmul 118,62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25,1-13)
Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118 ca pe o parte componentă importantă a Miezonopticii din zilele de lucru pe care o rosteau călugării în chilie, înainte de Utrenie.[2] În majoritatea locurilor unde se mai slujește în prezent Miezonoptica, aceasta este combinată cu Utrenia și cu Ceasul I într-una din cele trei slujbe compuse de peste zi prevăzute și în Tipic.[3] În privința Miezonopticii, Sfântul Marcu al Efesului spune: "Începutul tuturor imnurilor și rugăciunilor către Dumnezeu este vremea (kairos) rugăciunii de la miezul nopții. Prin ridicarea din somn în acest scop, simbolizăm mutarea din viața înșelăciunii întunericului către viața care este, după spusele lui Hristos, liberă și luminoasă, iar prin această rugăciune începem venerarea lui Dumnezeu. Pentru că este scris: Poporul care locuia întru întuneric va vedea lumină mare și voi cei ce locuiați în latura umbrei morții lumină va străluci peste voi. (Isaia 9,1."[4] Starea generală a acestei slujbe este una de pocăință, îmblânzită de o atitudine de așteptare plină de speranță. Miezonoptica poate fi împărțită în patru părți:[5] 1. Începutul constă din rugăciunile cu car încep de obicei majoritatea slujbelor ortodoxe: binecuvântarea preotului (Binecuvântat este Dumnezeul nostru...) și rugăciunile pe care le rostește citețul (Împărate Ceresc..., Trisaghionul, Preasfântă Treime și Tatăl nostru), care se sfârșesc cu chemarea la rugăciune: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu..." 2. Prima parte cuprinde Psalmul 50 (Miluiește-mă, Dumnezeule...) și o catismă din Psaltire (vezi mai jos), Crezul de la Niceea, Trisaghionul și Rugăciunea Domnească urmate de tropare și de rugăciuni, încheindu-se cu o nouă binecuvântare a preotului. În timpul slujbelor din Postul Mare, urmează Rugăciunea Sfântului Efrem Sirul.[6]). 3. Partea a doua începe cu reînnoirea chemării: "Veniți să ne închinăm Împăratului nostru Dumnezeu...", urmată de psalmii 120 și 133, apoi de Trisaghion, de troparele de pocăință, de o ectenie de mijlocire și de binecuvântarea preotului (otpustul mic). 4. În încheierea slujbei, urmează o cerere recirocă de iertare între preot și toți credincioșii prezenți. Apoi preotul citește o rugăciune în timpul căreia toată lumea prezentă cântă lent și cu glas scăzut "Doamne miluiește", la sfârșit preotul acordând ultima binecuvântare. http://ro.orthodoxwiki.org/Miezonoptica
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#5
|
|||
|
|||
Utrenia (nume provenit din slavonescul Utrenie, "dimineață", și numită în greacă Orthros), este cea mai lungă și mai complexă dintre slujbele ceasurilor. Utrenia se slujește de obicei dimineața, cu excepția cazurilor când este unită cu alte slujbe într-o priveghere, săvârșindu-se seara.
Structura Utrenia Duminicii, când se ține ca slujbă distinctă de priveghere, începe cu exclamația preotului: "Binecuvântat este Dumnezeul nostru...", "Împărate Ceresc..." și Trisaghionul ("Împărate Ceresc..." este omis între Paști și Pogorârea Duhului Sfânt). Cântărețul sau citețul citește Troparele Împărătești: "Mântuiește, Doamne, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta..." Preotul rostește o scurtă ectenie, în timp ce cădește altarul. Se citesc cei Șase Psalmi ai Utreniei: 3, 37, 62, 87, 102 și 142 (după numărătoarea din Septuaginta). Diaconul (sau, în unele Biserici, preotul) cântă Ectenia Păcii. Se cântă "Dumnezeu este Domnul" și troparul. Se citesc catismele. Ectenia mică. Sedealnele. Strana cântă binecuvântările Învierii (Bine ești cuvântat, Doamne, învață-mă îndreptările Tale). Diaconul (sau preotul, în unele Biserici) rostește din nou Ectenia mică. Cântărețul citește ipacoiele, ca pregătire pentru citirea Evangheliei. Se cântă Cântările Înălțării. Se cântă prochimenul. Urmează ciclul de rugăciuni ale Evangheliei: diaconul rostește chemarea: "Domnului să ne rugăm...", preotul răspunde cu o rugăciune, iar strana cântă de trei ori: "Toată suflarea să laude pe Domnul". Preotul citește una din cele unsprezece Evanghelii ale Învierii, fiecare din acestea prezentând câte o parte din relatarea biblică a Învierii, deoarece este Duminică, praznicul Învierii. Strana cântă Învierea lui Hristos văzând.... Se cântă (citește) Psalmul 50. Apoi se cântă următoarele: "Slavă..." "Pentru rugăciunile Apostolilor Tăi..." "Și acum...", "Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu...", "Miluiește-mă, Dumnezeule...", "Înviind Iisus din mormânt..." Însă în Duminicile Triodului (cu excepția Duminicii Floriilor sau a celei în care se întâmplă să cadă Bunavestire), se cântă: "Slavă..." "Ușile pocăinței..." "Și acum..." "Călăuzește-mă în calea mântuirii..." "Miluiește-mă, Dumnezeule..." "Când mă gândesc la mulțimea răutăților mele..." Diaconul se roagă: "Mântuiește, Dumnezeule, poporul Tău și binecuvintează moștenirea Ta..." Se cântă canoanele: prima și a treia cântare (fiecare cântare începând cu un irmos și sfârșind cu o catavasie); ectenia mică; condacul pomenirilor secundare ale zilei; sedealnele; ectenia mică; a patra, a cincea și a șasea cântare; ectenia mică; condacul, icosul, sinaxarul (cu pomenirea sfinților zilei); a șaptea și a opta cântare. Observație: În parohiile de tradiție greacă, în zilele noastre catavasiile nu se cântă la sfârșitul fiecărei cântări, ci se cântă împreună la sfârșitul celei de-a opta cântări, iar Evanghelia Utreniei se citește atunci, mai degrabă decât înaintea canonului, cum s-a precizat mai sus. Strana cântă Cântarea Maicii Domnului ("Mărește sufletul meu pe Domnul..."), în vreme ce diaconul cădește biserica. Se cântă a noua cântare, sfârșită cu catavasia. Diaconul rostește iarăși ectenia mică. "Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru" Se cântă luminânda (imnurile legate de Evanghelia zilei, sau de praznicul zilei). Se cântă încet laudele (laude): "Toată suflarea să laude pe Domnul"), urmate de stihirile respective. Se cântă Doxologia mare. Ecteniile "Miluiește-ne, Dumnezeule..." și "Să plinim rugăciunea noastră cea de dimineață Domnului..." Observație: Conform practicii din parohiile de limbă greacă, aceste litanii și cele următoare sunt rostite cu voce joasă de către preot și diacon în timpul laudelor, dacă urmează să se slujească în continuare Sfânta Liturghie. Otpustul. http://ro.orthodoxwiki.org/Utrenia
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#6
|
|||
|
|||
Sfânta Liturghie este slujba principală și centrală a Bisericii Ortodoxe. Cel mai adesea se slujește Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, iar uneori Liturghia Sfântului Vasile cel Mare și Liturghia Darurilor mai înainte sfințite. Dar există și alte Liturghii, precum Liturghia Sfântului Iacov sau Liturghia Sfântului Marcu.
Dumnezeiasca Liturghie este o slujbă euharistică. Este compusă din trei părți: Proscomidia (sau Prothesis), slujba de pregătire a Sfintelor Daruri, Liturghia catehumenilor, numită și Liturghia Cuvântului, în timpul căreia sunt prezentate și comentate fragmente din Sfânta Scriptură, urmată de Liturghia credincioșilor, uneori numită și Liturghia euharistică, pe parcursul căreia Darurile de pâine și vin sunt aduse și sfințite. Biserica Ortodoxă ne învață că Darurile sfințite devin cu adevărat Trupul și Sângele Mântuitorului Iisus Hristos, dar nu a formulat niciodată o dogmă cu privire la modul în care se petrece această preschimbare. Liturgia celor chemați Slujba Ieșirii cu Sfânta Evanghelie După un dialog relativ neauzit între preot și diacon (dacă slujește un diacon), Dumnezeiasca Liturghie începe cu proclamarea solemnă de către preot: „Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor”. Comunitatea credincioșilor răspunde: „Amin”. Diaconul (sau preotul, dacă nu slujește nici un diacon) continuă cu Ectenia Mare, numită astfel deoarece este mai lungă decât majoritatea ecteniilor, iar cererile pe care le cuprindă se referă la nevoile întregii lumi: pentru pace și mântuire, pentru Biserică, pentru episcopii ei, pentru credincioși, pentru cei robiți și pentru vindecarea și mântuirea lor, pentru izbăvirea de nevoi și necazuri. Se încheie, ca majoritatea ecteniilor, cu pomenirea de către credincioși a mijlocirii Maicii Domnului și a sfinților. În perspectiva acestei puternice mărturii, credincioșii sunt chemați să își dăruiască viața Domnului nostru Iisus Hristos. Preotul rostește o rugăciune de încheiere. Urmează trei antifoane care variază de la o zi la alta și în funcție de jurisdicție. Primele două antifoane sunt urmate de o ectenie mai scurtă și de o rugăciune. După al treilea, urmează Ieșirea cu Sfânta Evanghelie („Vohodul mic” sau „Ieșirea mică”), după care se cântă: „Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos. Miluiește-ne pe noi, Fiul lui Dumnezeu, [pe] cei ce-Ți cântăm: Aliluia!” Cuvintele „Fiul lui Dumnezeu” sunt de regulă urmate de inserții precum „Cel ce ai înviat din morți” sau „Cel ce ești minunat între Sfinți”, în funcție de rânduiala zilei. Urmează cântarea troparelor și a condacelor prescrise pentru ziua, perioada liturgică și biserica respectivă. După ce au intrat liturgic în biserică și s-au strâns cu toții în jurul Cuvântului, adunarea credincioșilor cântă Trisaghionul, imnul închinat Sfintei Treimi: „Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi”. Propovăduirea Cuvântului Citirea din Scriptură este anunțată de prochimen, un psalm sau refrenul unei cântări dialogale [a psalm or canticle refrain sung in responsorial fashion]. Apoi, citețul recită în fața adunării fragmente dintr-o epistolăapostolică sau din Faptele Apostolilor. Fragmentul este de regulă cântat, dar simpla recitare este permisă, acolo unde condițiile locale nu permit altceva. (În unele tradiții locale, citețul începe să cânte foarte încet, continuând apoi din ce în ce mai tare, în amintirea modului în care Biserica timpurie a ieșit încet-încet din catacombe). Urmează apoi un întreit Aleluia, cântat dialogal, ca la prochimen. Acesta anunță citirea din Sfânta Evanghelie. După Aleluia, urmează un scurt dialog între preot și popor, după care acesta sau diaconul intoneazăpericopa Evangheliei zilei respective. După citirea fragmentului din Evanghelie, adesea preotul ține o predică (sau omilie), mai lungă sau mai scurtă, referitoare la Sfânta Scriptură, la perioada liturgică sau la următoarea sărbătoare sau pomenire. Predica mai poate fi ținută și după momentul împărtășirii sau chiar după încheierea Liturghiei. Slujba continuă cu Ectenia cererii stăruitoare, marcată de întreita rostire „Doamne, miluiește” după fiecare cerere. În unele zile, aceasta este urmată de Ectenia celor adormiți. Liturghia celor chemați se încheie cu o ectenie pentru creșterea în credință a catehumenilor, până în ziua botezului lor. Deși în multe biserici nu mai există catehumeni, această ectenie rămâne parte a Liturghiei și slujește ca un mod de permanentă reamintire a trimiterii Apostolilor la propovăduire, momentul întemeierii Bisericii ca misiune către întreaga lume. Liturgia euharistică Ieșirea cu Cinstitele Daruri Pe când comunitatea cântă cântarea Heruvimilor, preotul și diaconul se duc la proscomidiar (masa pe care sunt pregătite Darurile). Preotul îi întinde diaconului Discul, apoi ia el însuși Sfântul Potir. Diaconul merge înaintea preotului, ieșind pe ușa de nord a iconostasului. Clericii duc Cinstitele Daruri în procesiune către ușile împărătești (ușile centrale ale iconostasului), în timp ce diaconul atrage atenția credincioșilor, cerând Domnului să îi pomenească pe toți întru Împărăția Sa. În timp ce clericii intră cu Cinstitele Daruri pe ușile împărătești, comunitatea credincioșilor cântă încheierea imnului Heruvimilor. Aceasta este Ieșirea Mare(sau Vohodul Mare). (Notă: dacă nu este prezent un diacon, preotul poartă el singur Discul și Potirul.) După ce preotul îi binecuvintează pe credincioși, diaconul exclamă: „Ușile! Ușile!” Această cunoscută exclamație amintește de momentul slujbei în care, pe vremuri, ușile bisericii erau încuiate, astfel încât doar credincioșii creștini să rămână înăuntru. De-a lungul secolelor, vizitatorilor le-a fost îngăduit să rămână, dar solemnitatea momentelor următoare este încă marcată de această frază. Apoi, Biserica mărturisește credința sa comună prin recitarea Crezului Niceo-Constantinopolitan. Denumirea liturgică a Crezului este: Simbolul credinței, arătând importanța acestuia pentru creștinii din Biserica primară în stabilirea ortodoxiei persoanelor care declarau că aparțin Bisericii. Rugăciunea euharistică După Crez, preotul începe Anaforaua, marea rugăciune euharistică, asupra Darurilor, rugăciune astfel numită din cauză că începe astfel: „Sus să avem inimile”. Principalele două anaforale care sunt folosite în Biserica Ortodoxă sunt cea a Sfântului Ioan Gură de Aur și cea a Sfântului Vasile cel Mare. După ce se face pomenirea istoriei căderii și izbăvirii noastre și a instituirii Cinei euharistice, preotul Îl invocă pe Duhul Sfânt, cerându-I să se pogoare și să sfințească Darurile. În general, se consideră că această rugăciune de invocare a Duhului Sfânt, numită epicleza, este momentul în care Darurile de pâine și vin se preschimbă în Trupul și Sângele Mântuitorului. Dar nu toți teologii ortodocși cred că ar putea fi identificat momentul exact al Liturghiei în care are loc preschimbarea Darurilor. Este însă limpede că în rugăciunile de după acest moment Darurile sunt considerate sfințite. După invocarea Sfântului Duh și sfințirea Darurilor, preotul face pomenirea Sfinților, începând cu Maica Domnului. Credincioșii cântă acum împreună Axionul, vechea cântare în cinstea acesteia: „Cuvine-se cu adevărat să te fericim [pe tine], Născătoare de Dumnezeu, cea pururea fericită și prea nevinovată și Maica Dumnezeului nostru. Ceea ce ești mai cinstită decât Heruvimii și mai mărită fără de asemănare decâtSerafimii, care fără stricăciune pe Dumnezeu Cuvântul L-ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim!” Apoi preotul face pomenirea episcopului în numele căruia slujește Liturghia, rugându-se ca Domnul să-l păzească pe acesta în dreapta credință, sănătos și îndelungat în zile. Împărtășirea și încheierea După sfințirea Darurilor, pomenirea Sfinților și a episcopului locului, preotul ridică Sfintele Daruri, exclamând: „Sfintele [sunt ale] Sfinților!” Rostire la care credincioșii răspund: „Unul [este] Sfânt, Unul [este] Domn, Iisus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl, amin.” Acest dialog este foarte sugestiv, amintindu-ne în permanență că sursa sfințeniei noastre este singur Dumnezeu, mai ales prin împărtășirea cu Sfintele Daruri. În tradiția ortodoxă, credincioșii se împărtășesc cu Sfintele Daruri sub ambele specii (atât în chipul pîinii cât și al vinului), dintr-o linguriță, tradiție datând din secolul al IV-lea. După ce au primit Trupul și Sângele Mântuitorului, credincioșii iau o bucățică de pâine, anafura, care este o parte din prescura din care a fost scos și Agnețul. Anafura (numită în limba greacă antidoron) nu face parte din partea de prescură sfințită spre a deveni Sfânta Împărtășanie sau Euharistia, dar este binecuvântată, astfel încât este tratată cu respect. În tradiția rusească (și uneori și în bisericile din România), credincioșilor care s-au împărtășit li se oferă și un pahar cu vin. După rugăciunea de încheiere comună slujbelor Bisericii, credincioșii se apropie pentru a se închina la Sfânta Cruce, apoi părăsesc biserica. Întăriți prin Sfânta Euharistie, ei sunt trimiși ca mărturisitori ai lui Hristos în lume. http://ro.orthodoxwiki.org/Sf%C3%A2nta_Liturghie
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape |
#7
|
|||
|
|||
Ceasurile sunt patru slujbe relativ scurte din cadrul rânduielii de rugăciune zilnică și care marchează principalele momente (ceasuri) ale zilei.
Ceasul întâi marchează răsăritul soarelui (6:00 A.M.). Ceasul al treilea marchează jumătatea dimineții (9:00 A.M.) Ceasul al șaselea marchează ora prânzului sau jumătatea zilei (12:00, la amiază) Ceasul al nouălea marchează jumătatea după-amiezei (3:00 P.M.) Aceste slujbe, împreună cu celelalte slujbe și rugăciuni zilnice se găsesc de obicei în cartea numită Ceaslov (din slav. Ceasoslov) sau Orologhion (din grec. horologion), literal Cartea Ceasurilor. De aceea, atunci când se vorbește de Ceasurile zilei se face adeseori referire la întreaga rânduială a slujbelor zilnice. Toate Ceasurile au în linii mari aceeași structură: Preotul începe slujba cu exclamația: Binecuvântat este Dumnezeul nostru ..., urmată de Trisaghion (notă: secvența de început se sare atunci când slujba începe imediat după o alta). Se citesc apoi trei fragmente din Psaltire, anume desemnate și potrivite pentru fiecare Ceas (la Ceasul I: Psalmii 5, 89, 100; la Ceasul al III-lea: Psalmii 16, 24, 50; la Ceasul al VI-lea: Psalmii 53, 54, 90; la Ceasul al IX-lea: Psalmii 83, 84, 85). Se cântă apoi troparul zilei. Apoi se cântă troparul Născătoarei de Dumnezeu (theotokion) și versetele Psalmilor Ceasului respectiv. Urmează iarăși rugăciunea Trisaghionului. După aceea se cântă condacul Ceasului respectiv. Urmează Rugăciunea Ceasurilor: Cel ce în toată vremea și în tot ceasul ... Urmează rugăciunea finală a Ceasului respectiv. În sfârșit, preotul dă binecuvântarea de încheiere și face Încheierea mică. (Notă: aceasta este lăsată deoparte dacă imediat după aceea urmează o altă slujbă) http://ro.orthodoxwiki.org/Ceasurile
__________________
A fi crestin = smerenie + iubire de aproape Last edited by sophia; 20.03.2013 at 17:34:28. |
#8
|
||||
|
||||
Gand la gand !
Utrenia la noi in biserica incepe la 8 inainte de Sfanta Liturghie si am participat la toate slujbele , caci psalmii sunt un adevarat balsam pentru suflet , iar la utrenie sunt putini la acea ora , deci este si mai multa liniste ! La voi nu se tine ? Uite ceva de pe acest site : http://www.crestinortodox.ro/liturgi...nia-70803.html
__________________
Biserica este dragoste, așteptare și bucurie. (Părintele Alexander Schmemann) |
#9
|
|||
|
|||
vecernie de florii?
Buna dupa-amiaza! Oare in seara asta se tine vecernie (cu litie) pt praznicul de maine?
Daca da, oare se poate imparti (manca) peste din seara asta??? |
#10
|
|||
|
|||
Slujba de inviere
Hristos a inviat!
Slujba din acest an a fost ireal de frumoasa. Toata noaptea a cantat o pasare, cred ca privighetoare, mai ales la sfanta evanghelie, a auzit-o si parintele. Si evanghelia sf Ioan de la sf liturghie, de asemeni ireal de frumoasa. Si cea de la a doua inviere, care se citeste si in latina si greaca. La Inviere mi-am uitat umbrela in biserica, asa ca a doua zi a trebuit sa ma intorc dupa ea, cred ca Dumnezeu a vrut asa, sa ma mai duc si a doua zi, nu mai fusesem niciodata. Sfanta lumina, am reusit sa ajung cu ea acasa si a ars pana a doua zi seara tarziu, cand s-a terminat fitilul, daca aveam candela sau alta lumanare o mai lasam sa arda. Azi noapte inca am visat ca ardea in continuare. Sa speram ca aceasta Lumina sfanta a Invierii Domnului nostru Isus Hristos sa arda vesnic in sufletele noastre! |
|