MOTIVELE pentru care mă CĂLUGĂRESC

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

41 - Dacă avem de exemplu 200 sau 20.000 de hectare de pământ, nu suntem de acord să rămânem cu 10, dacă avem 2 copii şi să lucrăm pentru familia noastră acele 10 hectare şi restul de 190 sau 190.000 să le donăm la 19 sau 19.000 de familii, câte 10 hectare la fiecare familie cu 2 copii, sau 15 la 3 copii, 20 la 4 copii, cu hotărârea prin notarul public să nu le vândă niciodată, ci să le lase moştenire copiilor ce se vor căsători şi cu verificarea eventual amendarea familiei, care nu-şi lucrează pământul. E o soluţie a scăpării din sărăcia lucie, în care trăiesc peste 5 miliarde de oameni.

42 - Suntem ca în timpul comunismului: pe-atunci erau doar două opţiuni la votare, azi, spre exemplu în America, sunt tot două opţiuni. E firesc? Libertatea adevărată nu este asta, ci doar cea în Hristos. De ce nu există pe listele de vot şi monarhia? Şi orice sistem politic care construieşte şi întăreşte omenirea, nu care-o consumă şi-o ucide. Unde sunt filosofii, gânditorii, intelectualii? Care să schimbe politica de azi? Atâtea emisiuni la televizor, arată problemele, dar nu arată soluţiile. Nu sunt capabili? Nu vor? Ce se întâmplă, Doamne, cu omenirea şi cu pământul pentru care ai deschis Uşa, şi-ai arătat Calea, ai spus Adevărul şi ţi-ai dat Viaţa?

Scuze, dar nu am putut sa observ cat de multa ironie se afla in aceste doua motive.

[vsovi]

În prealabil postat de vsovi

Dragul meu Emmilian,

Şi eu sunt un fel de călugăr... pentru că îl iubesc pe Dumnezeu şi pe Maica Domnului, pe Hristos, Creaţia, sfinţii, drepţii, îngeraşii, iubita-nevastă, toate făpturile necăjite sau fericite, familia, fraţii şi surorile în Dumnezeu şi tot Cuvîntul Duhului Sfînt, de la început şi pînă la sfîrşit şi toată creaţia afară de păcat. Păcatul nu-l iubim ci în contra lui, a păcatului viclean şi cu mîndria lui luptăm!

Deci mă bucur că vrei şi tu însfîrşit să-ţi călugăreşti viaţa. Mă bucur pentru tine şi pentru Dumnezeu. Cu răbdarea treci ''marea'', cu răbdările treci ''averile''!

Atîtea griji reale şi atîtea dureri ai luat asupra ta şi ai scris atît de mult şi de frumos şi de corect gramatical, n-am reuşit să citesc tot decît pe diagonală şi cu toate astea crincrin bagă înainte cu bolile psihice, cu falsul înduhovnicit şi cu alte psihologisme psihiatrologico-''duhovniceşti''... iart-o, iart-o iară.

Îmi dau seama că nu eşti bolnav psihic şi nici păcălit de satana fiindcă satana nu vrea să se facă călugăr ci un acoperit din serv-vicii sau om mare de tot, om de mare lucs... lucsiferic.

Nu te lua după cei ce te consideră nebun fiindcă tu nu eşti nebun ci ai citit foarte multe lucruri Duhovniceşti care sunt foarte bune şi Adevărate... însă nu întotdeauna le ştii aplica spre folosul şi mîntuirea ta şi a altora. Trebuie să perseverezi dacă vrei să cîştigi pe cineva de partea sfinţeniei.

Deci mă bucur că eşti pentru fecioria duhovnicească a rugăciunii şi trupească a comuniunii, pentru ascultarea dreaptă de duhovnicul Dumnezeu direct sau prin sfinţi şi pentru sărăcia curată de orice averi păcătoase şi deşarte.

Piatra cea mai de temelie a oricărui călugăr este nepăcătuirea ce vine de la Dumnezeu prin Domnul Iisus Hristos şi Cuvîntul lui Dumnezeu.

Iar această nepăcătuire se continuă prin Har pe tărîmurile cele fericite ale Virtuţilor.

Deci dragă Emiliane te cred că eşti deja un creştin ortodox cu viaţă călugărită foarte mult şi care vrei şi mai multă înduhovnicire... iar această extrem de multă duhovnicie este foarte bună şi pentru tine şi pentru cei din jur... aşa că nu te sfătuiesc şi nu te îndemn la altceva decît ca, odată ajuns călugăr, să studiezi tu viaţa celor 7 Trîmbiţe Apocaliptice şi să le pricepi mesajul Dumnezeiesc şi astfel călugăria ta va putea să înceapă să se lămurească... să se limpezească şi să se desăvîrşească.

Mă bucur deci că Dumnezeu este şi cu tine! Eşti pe drumul cel bun, pe Calea cea strîmtă care duce la Mîntuire şi în Rai încă de aici!

Dacă-ţi mai aminteşti de mine vreodată, mă iartă şi roagă-te pentru mine ca să fie Voia Domnului cu noi toţi!

Sper că nu te superi iară ca să începi să arunci iar josnicii despre unii sau despre alţii. Eu te-am iertat.
Mie mi-eşti drag din pricina Domnului Iisus aşa că îţi doresc binele şi-ţi mulţumesc pentru încercarea ta de a ne transmite şi nouă din multa duhovnicie cu care te-ai însufleţit.

Greu însă îi este unui bogat care se auto-îndreptăţeşte băgîndu-se în seamă ca să urmeze Mie.... adică Lui Dumnezeu. Trebuie multă lepădare de sine şi de necredeinţă! E posibil şi toţi sfinţii stau mărturie Vie că Viu e Domnul!

Întîi de toate hai să încercăm să lepădăm grijile deşarte, pe grijile cele multe ale mîntuirii hai să le lăsăm în seama Domnului şi mai ales hai să încercăm să nu mai păcătuim, să nu mai greşim şi să nu mai facem niciun rău.

Deci hai să facem primul lucru, să respectem pancarta pusă de Dumnezeu în RAI pe care scrie: Interzis păcatului!

Hai să nu mai păcătuim! Hai să ne rugăm, să ne respectăm şi să nu mai păcătuim. Atît! Iubire Curată... ce vine din Credinţă... ce vine din Iubire Sfîntă. Hai să fim drepţi!

[AlinB]

O lunga lista de motive care nu prea au legatura cu calugarie.

[AlinB]

În prealabil postat de vsovi

Întîi de toate hai să încercăm să lepădăm grijile deşarte, pe grijile cele multe ale mîntuirii hai să le lăsăm în seama Domnului şi mai ales hai să încercăm să nu mai păcătuim, să nu mai greşim şi să nu mai facem niciun rău.

Deci hai să facem primul lucru, să respectem pancarta pusă de Dumnezeu în RAI pe care scrie: Interzis păcatului!

Hai să nu mai păcătuim! Hai să ne rugăm, să ne respectăm şi să nu mai păcătuim. Atît! Iubire Curată... ce vine din Credinţă... ce vine din Iubire Sfîntă. Hai să fim drepţi!

sectarismul e pacat vsovele.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crincrin

3. Tipuri de persoane pseudo-duhovniceşti

3.1. Tipul patologic

Tipul patologic, psihopatul, a cărui vocaţie mistică apare datorită unor deranjamente psihice personale, este un tip de obicei activ, având numeroase „convorbiri cu Dumnezeu” şi „vedenii de sus”, prin care îşi alimentează mândria cu învestirea unor misiuni importante chiar pentru omenirea întreagă.

Între aceşti autointitulaţi „prooroci”, unii sunt psihopaţi confirmaţi de ştiinţa medicală, iar tratarea lor necesită şi o intervenţie clinică (tratament, internare în spital). Alţii însă, a căror boală nu e întotdeauna şi pentru toţi evidentă, se dau drept reprezentanţi ai unei spiritualităţi autentice, cucerindu-şi adepţii prin convingerea puternică în ceea ce spun, convingere susţinută şi prin manifestări exterioare agresive, uneori chiar ridicole şi prin „reţete” proprii de spiritualitate.

Totdeauna se dau pe sine drept mari personalităţi[1] şi ţin neapărat să fie consideraţi ca atare, mergând uneori până la sacralizarea propriilor persoane şi obiecte (delir de grandoare). Au adesea „vedenii în duh” sau „convorbiri cu îngeri”, despre a căror importanţă nu se consultă niciodată cu Biserica şi pe care niciodată nu le raportează la reperele dumnezeieşti ale Sfintei Scripturi şi ale Sfintei Tradiţii. Duhurile cu care comunică le dau un fel de autonomie în cele spirituale, întărindu-le convingerea propriei infailibilităţi astfel încât ajung să se propovăduiască pe ei înşişi şi nu pe Dumnezeu[2]. Unii ca aceştia nu cunosc nimic despre smerenia adevărată, despre dreapta socotinţă, despre deosebirea duhurilor, virtuţi absolut necesare oricărui creştin drept-măritor.

Toţi aceşti „prooroci”, având „comunicări directe cu Dumnezeu”, se cred mai presus chiar şi de Sfânta Scriptură, pe care o folosesc ca să-şi argumenteze „misiunea”, făcând de obicei, propagandă de grup, sacrificând orice pentru grup, chiar logica, bunul simţ şi omenia, provocând mari crize sufleteşti în ascultătorii naivi şi nepregătiţi şi aproape terorizându-i cu propriile lor obsesii şi nelinişti. Lângă ei nu ai sentimentul seninătăţii, al odihnei şi al bucuriei pe care-l trăieşti la întâlnirea cu un om îmbunătăţit, ci o teribilă încrâncenare şi teamă; sunt făcători nu de pace, ci de panică. Apogeul dezechilibrului îl ating fanaticii, manevraţi clar din umbră de duhurile viclene, care-i aruncă în excese şi exagerări cu totul străine de viaţa Bisericii.

https://unsufletortodox.wordpress.co...sul-misticism/

Acestea sunt acuzaţiile tale, surioară "Crincrin" ? Minunat... (sau poate spui că nu sunt acuzaţii, atunci de ce le-ai scris?)

Hai să vedem dacă sunt minciuni cele scrise mai sus:

Hristos a fost patologic ?
Avea vedenii de sus şi convorbiri cu Dumnezeu ! Şi Ilie Tesviteanul, Moise şi toţi proorocii. Deci au fost ei patologici? Erau psihopaţi, aşa-i ?

Sfinţii Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici, mulţimea de Sfinţi Episcopi, Sfinţi Preoţi, Sfinţi Diaconi, în toate secolele, au fost patologici ?

Asta-i prima. A doua:

Am spus eu că am primit "convorbiri cu Dumnezeu" ? (care este defapt definiţia rugăciunii şi Teologia) Sau am spus că am primit "vedenii de sus" şi "vedenii în duh"? Am spus eu că sunt investit întro misiune importantă pentru omenirea întreagă? M-am numit eu prooroc ? M-am dat drept reprezentant a unei spiritualităţi autentice ? Am căutat eu să cuceresc adepţi ? Am avut manifestări exterioare agresive sau ridicole ? Am dat reţete proprii de spiritualitate ? (iar Sfintele Canoane nu sunt reţete? Tâlcuirea Scripturii de Sfinţii Părinţi, nu sunt reţete? deci sunt psihopaţi Sfinţii Părinţi de la Sfintele Sinoade şi tâlcuitorii?)

M-am dat vreo mare personalitate ? Am ţinut neparat să fiu considerat ca atare ? M-am sacralizat ? (Doamne fereşte) Am avut vedenii în duh ? Convorbiri cu îngerii ? Am comunicat cu duhuri care mi-au dat autonomie în cele spirituale ? (apropo, studiile teologice nu sunt autonomie) M-am declarat eu infailibil ? (mai bine moarte de mii de ori decât să fiu ca Patriarhul eretic de la Roma "papa" care s-a declarat infailibil). M-am propovăduit pe mine însumi ? M-am considerat eu mai presus de Sfânta Scriptură ? Am sacrificat orice pentru grup ? Am sacrificat ceva, cât de mic ? Crize sufleteşti ? Pardon ? Am terorizat pe cineva cu ceva ? S-au lipsit oamenii de seninătate, odihnă, bucurie, lângă mine ? Am cerut eu să se lipsească cineva, de ceva lângă mine, viermele ?

Am fost încrâncenat şi cu teamă ? Am fost făcător de panică ? Am încălcat libertatea unui om ? Am fost fanatic ? Apropo, Hristos era fanatic ? Sfinţii Apostoli şi toţi marii Sfinţi, erau fanatici, aşa-i ? Am fost manevrat clar din umbră de duhurile viclene care m-au aruncat în excese şi exagerări, cu totul străine de viaţa Bisericii ?

Soră... eşti cel puţin puerilă şi, iartă-mă, dar ai minţit...

Acuzaţii nefondate, lipsă de respect, de bun simţ, nu faţă de mine, ci faţă de tine însuţi.

Dumnezeu să te ierte, faţă de mine nu ai greşit cu nimic...

[vsovi]

În prealabil postat de AlinB

sectarismul e pacat vsovele.

Absolut bineînţeles că e păcat... mai ales cînd ai o astfel de credinţă eretică şi greşită prin care necinsteşti pe maica Domnului... susţinînd tot felul de lucruri rele despre Ea.

Deci asta susţin şi eu mult mai mult ca tine că sectarismul e păcat stigător la cer, e păcat mare, e un fel de satanizare...

Dar şi cine face confuzii aşa ca în vechime susţinînd cu viclenie că Domnul Iisus e sectă sau că NIP e sectă se face părtaş unei mai mari batjocuri şi necinstiri a preasfintei Maria şi a lui Dumnezeu!

Deci întăresc că sectarismul este foarte mare păcat dar nu aşa cum ai vrea tu ci aşa cum este Adevărul: sectele sunt secte dar NIP nu e sectă!

Însă Dumnezeu nu-i condamnă pe sectanţi ci sectele şi credinţele lor greşite dar îi iubeşte şi pe ei cu milă chiar dacă ei sunt doar trupeşti spre deosebire de voi care vă credeţi mari înduhovniciţi dar urîţi sectanţii şi prin asta făcîndu-vă voi judecători în locul lui Dumnezeu în timp ce sunteţi mai rău ca sectanţii fiind în fiecare clipă în gură cu toate relele şi minciunile şi judecăţile la adresa apropiaţilor... deci eu sunt contra sectanarismelor de tip Iehovişti, Mormoni, Penticostali şi împotrivă la ideile tuturor neoprotestanţilor care vorbesc de Isus şi care cîntă despre Isus în timp ce necinstesc pe Maica Lui şi pe Dumnezeu... răstălmăcind scripturile mai rău ca ortodocşii sau ca şi catolicii. :)

Milă voiesc şi nu jertfe... deci Dumnezeu îi iubeşte pe toţi dar păcatele şi mîndriile şi eresurile nu le iubeşte deloc fiindcă alea toate sunt rele şi au ieşit din om şi întră în om şi strică pe om şi nu sunt de la Dumnezeu... ci sunt căi păgîne şi păcăleli lucsiferice care duc în groapă pe oricine care le primeşte.

[AlinB]

În prealabil postat de vsovi

Absolut bineînţeles că e păcat... mai ales cînd ai o astfel de credinţă eretică şi greşită prin care necinsteşti pe maica Domnului... susţinînd tot felul de lucruri rele despre Ea.

Adica tu?

Dar şi cine face confuzii aşa ca în vechime susţinînd cu viclenie că Domnul Iisus e sectă sau că NIP e sectă se face părtaş unei mai mari batjocuri şi necinstiri a preasfintei Maria şi a lui Dumnezeu!

Deocamdata vad ca tu sustii ca "Domnul Iisus" = NIP, altfel nu vad cine/cum.

Însă Dumnezeu nu-i condamnă ci îi iubeşte şi pe ei cu milă chiar dacă ei sunt doar trupeşti spre deosebire de voi care vă credeţi înduhovniciţi dar urîţi sectanţii şi prin asta făcîndu-vă voi judecători în locul lui Dumnezeu

Discernamantul nu e pacat, poate candva ai sa-l inveti si tu.

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crincrin

2.1. Cauzele falsului misticism

Cauzele falsului misticism sunt multiple. De cele mai multe ori ele se conjugă în proporţii diferite de la caz la caz, nuanţând într-un fel specific fiecare deviere mistică. Le putem totuşi prezenta în felul următor:

a) Unele sunt cauze ivite dintr-o viaţă spirituală degenerată în superstiţii şi practici oculte, „Mulţi dintre cei care practică formele magiei şi ale superstiţiei socotesc că nu păcătuiesc faţă de Dumnezeu, ci chiar Îl servesc. Ceea ce dă practicilor magice un caracter de fals misticism este convingerea celor ce recurg la ele că intră oarecum în contact cu lumea de dincolo, supranaturală.”[1] Tocmai această ofertă a contactului şi a ajutorului imediat ce vine din lumea nevăzută atrage mulţi oameni spre respectivul domeniu. Superstiţia împreună cu erezia şi ateismul formează triada infernală cu care diavolul ameţeşte minţile oamenilor, deviindu-i de la dreapta credinţă în Dumnezeu spre căile pierzării veşnice.

b) Alte cauze sunt cele patologice, bolile şi deranjamentele psihice, care produc şi alimentează deseori falsul misticism. Unele tulburări şi stări de boală se datorează multora dintre aşa-numitele viziuni şi comunicări cu fiinţe din alte lumi. „Ele sunt susţinute însăşi de o frământare religioasă în cei ce le produc, ca şi în cei care le acceptă, spre deosebire de manifestările ocultismului, care sunt lipsite de o frământare religioasă, deşi sunt însoţite şi ele de un fior al întâlnirii cu nevăzutul. Dar, dacă privim atent, observăm că şi frământarea religioasă la subiectele producătoare de false viziuni este bolnăvicioasă.”[2]

c) Între cauzele morale ale evlaviei false amintim ignoranţa, lăcomia şi prezumţia (închipuirea de sine). Deseori azi, mentalitatea magică, lăcomia şi prezumţia se întâlnesc în unul şi acelaşi impostor, care, exploatând ignoranţa creştinilor, devine promotorul pe scară largă al unor experienţe şi fenomene paranormale.[3] Însă „formele epidemice ale falsului misticism sunt un semn trist de înapoiere religioasă generală şi un certificat ruşinos pentru păstorii sufleteşti ai unui popor. (…)

https://unsufletortodox.wordpress.co...lui-misticism/

Ştii tu că am o viaţă spirituală degenerată ? Că sunt superstiţios şi fac practici oculte ?
Doamne fereşte... soră, cum mă poţi acuza de aşa ceva ? Adaogă tristeţe sufletului meu, că-mi este întărire... oricum acestea sunt printre ultimele mesaje care le schimbăm...

Am practicat forme ale magiei ? Am considerat că nu păcătuiesc faţă de Dumnezeu ? Arată-mi te rog unde am fost superstiţios ? Unde-i erezia şi ateismul ce le-am săvârşit ? Te rog mult să mi le arăţi, ca să le îndrept.

Şi apoi din patologie, de care am vorbit mai sus... Am spus în alte posturi că am mers la psiholog destul de des, pentru serviciul mamei mele de asistent maternal, ce se întâmplă cu tine, soră, ai uitat ? De ce faci acuzaţii aşa puternice, din nimic şi nefondat ?

Am avut evlavie falsă, am fost ignorant, lacom, cu închipuire de sine ?

Of, scumpii de voi, frăţiorii mei, vă rog să mă iertaţi dacă vi-am greşit cu ceva în postările mele, dacă v-am smintit, nu ăsta a fost scopul, ci vindecarea, cu tot ce înseamnă ea...

Pomeniţi...

[Igor_Paslusnik]

În prealabil postat de crincrin

4. Demascarea şi combaterea „falşilor mistici”

Omul cu adevărat duhovnicesc nu-şi face şi nici nu încurajează la alţii reclama propriilor virtuţi; „poziţia sigură în spiritualitatea ortodoxă este cea din smerenie; aceasta este, de fapt, criteriul ei absolut. Cei care au fost şi au rămas în smerenie au putut să se bucure de daruri duhovniceşti reale, au putut să le păstreze şi au putut folosi şi pe alţii cu ele. Pe aceştia îi impune însuşi Duhul Adevărului, Duhul Bisericii întregi Care lucrează printr-înşii. Duh care respiră nevăzut şi discret prin toată lucrarea lor, iar sentimentele pe care le angajează în credincioşi nu cad sub cenzura îndoielii. Dacă un asemenea om are şi o vocaţie misionară, el o întreprinde cu sfat, fără grabă, desfăşurând-o progresiv, în timp, fără publicitate, fără „eu” la orice pas şi fără adunare de „partizani”[1].

De aceea, din momentul apariţiei unui nou „prooroc”, se cuvine ca Biserica, prin preoţii şi învăţătorii ei, să-l cerceteze şi să-l caracterizeze în public imediat, după criteriile următoare:

1) în legătură cu persoana lui: dacă este sau nu sănătos la minte, smerit, evlavios, bun cunoscător al Ortodoxiei, lipsit de patimi;

2) în legătură cu mesajul lui: dacă nu e în contradicţie cu datele Revelaţiei dumnezeieşti, dacă nu are contradicţii interne, dacă nu inovează, dacă e moral, dacă e serios şi limpede;

3) în legătură cu urmările prezente sau eventuale pe care le-ar putea avea promovarea şi propovăduirea lui.

Biserica nu trebuie să tolereze sau să aştepte maturizarea cazurilor de fals misticism; extinderea unor asemenea cazuri poate genera secte şi chiar erezii. Nu trebuie îngăduit (atenţie!) ca turma lui Hristos să fie dezbinată!

Primul lucru care trebuie făcut după identificarea falsului este contracararea lui cu toate mijloacele misionare pe care rânduiala bisericească le prescrie. Tratativele politicoase şi aşteptarea ca aceşti „prooroci” să dea singuri faliment nu sunt indicate, întrucât le prelungesc autorizaţia de a înşela. Dialogul şi cateheza cu cei căzuţi în rătăcire sunt metodele principale pentru aducerea lor în perimetrul Ortodoxiei, metode trăite şi explicitate de Sfinţi. În general, într-o formă de fals misticism, inspirată sigur nu de Duhul Adevărului, oamenilor li se oferă noutatea, senzaţionalul, mirajul unor experienţe deosebite, accesul la unele „taine” descoperite doar câtorva „aleşi”, aflarea unor profeţii şi chiar exersarea unor „semne şi minuni paranormale”. Aceste experienţe, precum vedem, nu intră în viaţa normală a unui bun creştin ortodox, luminat, care-şi păzeşte sufletul pe drumul lin şi drept al sfinţeniei. Ele, de fapt, nu sunt cuprinse în cele nouă Fericiri ale Mântuitorului.

https://unsufletortodox.wordpress.co...silor-mistici/

Unde mi-am făcut eu reclamă propriilor virtuţi ?Şi da, am fost lipsit de smerenie, însă doar astăzi, prin anunţarea în public a motivelor călugăriei mele, cu scopul de a fi de folos şi a ajuta pe alţii care vor să se călugărească. Vreau însă, prin călugărie să mă smeresc, cât mai mult, nu există măsură de creştere din slavă-n slavă a virtuţiilor.

Am spus eu că m-a impus Însuşi Duhul Sfânt ? Mi-am făcut publicitate ? Am folosit "eu" la fiecare pas şi am cerut şi am adunat partizani ?
A fost mesajul meu în contradicţie cu revelaţia dumnezeiască ? În cele afirmate: am fost sau nu am fost moral, serios şi limpede ? Am generat vreo erezie ?

Deci am fost fals ? Am avut fals misticism ? Unde ? Arată-mi, ca să mă pot îndrepta. Am avut tratative, am cerut ceva de la cineva ? Deci dacă am căzut în rătăcire, te rog iată, cum spui, prin dialog, arată-mi rătăcirea şi hai să ne întărim unul pe altul spre mântuire. Iar nu am căzut în rătăcire, de ce minţi turma lui Hristos, ponegrindu-mă şi înjosindu-mă, total fără niciun verset Scripturistic şi fără niciun citat al Sfinţilor Părinţi?

Deci ce noutăţi, senzaţional şi miraje prin experienţe deosebit am adus eu ? Am spus eu că am primit accesul la câteva taine, descoperite doar câtorva aleşi ? Sau că am exersat semne şi minuni paranormale ?

Soră, soră... de aceea ţi-e greu, că nu iubeşti. Nu iubeşti cu adevărat, ortodox, precum Hristos, Sfinţii Apostoli, Sfinţii Părinţi, Sfinţii Mucenici. Dar iartă-mă pe mine, păcătosul, cel plin de puroi şi patimi...

Şi te rog pomeneşte-mă...

[Copacel]

În prealabil postat de Igor_Paslusnik

Şi da, am fost lipsit de smerenie, însă doar astăzi, prin anunţarea în public a motivelor călugăriei mele, cu scopul de a fi de folos şi a ajuta pe alţii care vor să se călugărească. Vreau însă, prin călugărie să mă smeresc, cât mai mult, nu există măsură de creştere din slavă-n slavă a virtuţiilor.
..

De unde stii ca esti bun de calugarie ?