Calugarul si mireanul!
Recent am citit o carte a Parintelui Arsenie Papacioc, " Cuvant despre bucuria duhovniceasca" si, am transcris aici un fragment.
Va recomand din suflet sa cititi aceasta carte, este de un real folos duhovnicesc.
"Care trebuie sa fie atitudinea credinciosilor fata de monahi atunci cand vin la manastire? De asemeni, cum trebuie sa se comporte monahii fata de mirenii care se inchina in manastire?
-Mirenii trebuie sa-i cinsteasca pe calugari cu orice chip, pentru ca sunt persoane daruite, binecuvantate, iar calugarii trebuie sa-i bucure pe oamenii acestia, sa-i sfatuiasca sa-si tina credinta. Si unii si altii sa nu vorbeasca de rau, gasind defecte colo si colo. Calugarii nu sunt desavarsiti, sunt in devenire, sunt in formare, dar stau acolo, cum zic unii Sfinti Parinti, mari traitori: "Sa manance cand le este foame, sa doarma cand le este somn, numai sa stea acolo!". Pentru ca numai statul acolo este deja o nevointa. Deja el se numeste calugar. Acestia nu pot fi numiti calugari prosti, ci mai putin nevoitori. Dar la toata lumea i se cere un lucru categoric: sa nu vorbeasca de rau, pentru ca aceasta nevointa este mai mare decat canonul, metaniile si toate celelalte. Nu vorbi pe fratele tau de rau, pentru ca criteriul de judecata va fi iubirea. Cand vorbesti de rau te incadrezi la crima. Deci unele din marile nevointe calugaresti sunt: statornicia si a nu vorbi de rau. Daca vin mirenii, sa ne bucuram, ca se folosesc si ei si, daca se poate, sa se foloseasca mai mult de miscarea ta decat de vorbele tale. Pentru ca nu a zice, ci a misca inseamna a ajunge. Sa se foloseasca de felul de a fi al monahilor."
__________________
"Credința face totul posibil, dragostea face totul ușor."
"Dumnezeu fiind iubire, revarsă peste toți dragostea Sa."
|