Chipul ca o catapeteasma

[costel]

În prealabil postat de mela me

"Am auzit/citit undeva, ca acelora care s-au apropiat de Hristos, li se intipareste imaginea Mantuitorului pe fata. Este adevarat?

Nu e de ajuns sa te apropii de El, trebuie sa te si unesti cu El. Iar celor ce s-au unit cu El le-a dat mai mult, nu o intiparire a chipului Sau, ci Trupul si Sangele Sau.

Asa ca nu stiu unde ai citit tu si ce ai citit, dar sfintii nu au chipul lui Hristos. Lucru acesta se vede si din icoane - sfintii nu sunt reprezentati cu fata lui Hristos. Ceea ce au toti si izvoraste din Hristos, este lumina dumnezeiasca, reprezentata la sfinti prin nimbul din jurul capului.

[LaPetiteMoc]

În prealabil postat de Marius22

Acesta este titlul uneia dintre cartile scrise de catre Costion Nicolescu. Mi-a placut tare mult aceasta comparatie. Fiecare dintre noi intrupam, uneori fara a constientiza, aceasta teologie a "chipului", acesta taina a sa, pe care, dintre toate religiile lumii, o poate pune in evidenta numai crestinismul.

"Chipul este catapeteasma sufletului. Dincolo de el, se junghie pe altarul inimii Cuvantul-Paine la flacara cuvintelor imnice. Taina chipului este una dintre cele mai paradoxale pe care omul le intalneste. Chipul arata si ascunde, des-valuie si in-valuie, descopera si acopera. Cele dinauntru si cele din afara se intalnesc pe chip, miscandu-l. De aici si fascinatia chipului. Cat de frumos, cat de adevarat, cat de apropiat este un chip linistit pe care se preling lacrimi, ranit fiind de milostiva sagetare a Duhului! Nu pentru noi ne este dat chipul, ci pentru intalnirea cu ceilalti. Pentru noi sunt chipurile celorlalti. Ne este viata presarata cu chipuri dragi. Chipul bunicilor, chipul parintilor, chipul prietenilor de tot felul... Chipuri peste tot. O lume de chipuri. Chipuri pe pamant, chipuri in cer. Privesc rapit vechi fotografii cu chipuri de tarani, care ma smeresc. Chipuri fascinante de femei, cu o frumusete frusta, uneori aspra, totdeauna neostentativa. Chipuri de batrani arate de timp, brazdate adanc, cu priviri care vad "dincolo”. Chipuri de copii princiari, cu priviri uimite, in descoperirea tuturor acestor taine care compun fermecator lumea domestica. Chipuri de barbati adevarati, indarjiti si hotarati in lucrarea lor neintrerupta, mereu panditi de varii primejdii, mereu purtatori de paterne raspunderi. Chipuri de tineri, verigi sanatoase, aratand o constitutie interioara cristalina, o pornire increzatoare pe firul mosilor lor. Fericita lor intalnire are loc in Biserica, in jurul Chipului lui Hristos."

Marius, esti o comoara ce descopera comori. Unde a stat ascuns acest topic pana acum?

Imi dai, te rog, mai multe detalii asupra acestui volum? (editie, an, editura etc)

Multumesc!

[MariS_]

În prealabil postat de Marius22

Asa este. Fiul lui Dumnezeu a luat fata omeneasca pentru a arata, cu atat mai mult, ca fiecare chip uman reprezinta o icoana.

Aceasta este taina persoanei, pe care de foarte multe ori nu reusim sa o traim cum se cuvine. Vedem in ceilalti ori idoli, or prezente lipsite de sens. In fiecare caz, din adacul de taina al lor, desi noi nu-L intrezarim, ne priveste insa Hristos.

Stiu ca de mic copil m-au atras chipurile oamenilor, eram fermecat de ele. In tinerete si maturitate, pana la a deveni credincios, studiam chipurile tuturor celor cu care ma intalneam, chiar si chipurile trecatorilor ocazionali, si incercam sa descopar povestea din spatele lor. Era ca un fel de joc si ma experimentasem asa de mult incat puteam spune, in linii mari, povestea acelui om sau caracterul sau. Acum nu mai sunt pasionat de asa ceva, dar tot privesc cu insistenta chipul omului de langa mine, dar nu pentru a-i descoperi povestea, ci pentru a-L descoperi pe EL, pe Hristos, in spatele chipului. De multe ori Il descopar si atunci ma bucur nespus, uneori, insa, nu-L zaresc si atunci ma intristez, dar nu pentru acel om, pentru ca eu stiu sigur ca el il are, ci pentru neputinta mea, pentru valul negru de pe ochii mei. Atunci stiu sigur ca sunt un mare pacatos.
Har, smerenie si jertfa de sine.