Intre medici si preoti - cine cu ce ne ajuta

[sophia]

Am tot urmarit de o vreme diverse discutii pe acest forum, ramase cam fara concluzie. Majoritatea discutiilor sunt canalizate pe paralela intre psihologi/psihiatri si preoti.
Am observat ca exista doua pareri contradictorii, dar nici una din ele nu aduce o solutie practica.
Asa ca am deschis acest fir ca sa ne lamurim putin cine si cu ce ne ajuta si la cine sa mergem. De asemenea poate am gasi impreuna solutii la unele dileme personale si ale societatii.

Cele doua pareri generale sunt:
1. Medicii nu sunt buni, medicina nu este ortodoxa - numai preotii ne pot vindeca
2. Medicii sunt buni si necesari, preotii nu ne pot ajuta decat putin

Legat de aceste doua pareri generale solutiile teoretice ar fi:

1. Preotii pot ajuta si vindeca, dar nimeni nu stie sa explice cum, nu exista organizat un cadru in care sa poti discuta un preot in afara slujbei. La spovedanie nu se discuta probleme ci numai pacate.
Medicii nu au pregatire teologica si nu sunt ai ortodoxiei.
Oamenii sa se duca la preoti.
Solutia: sa se stabileasca competentele preotilor, sa capete si o pregatire medicala, mai ales psihologie, sa realizeze cadrul in care un preot sa poata lucra cu cei care au probleme de sanatate (trupeasca sau sufleteasca): timp, spatiu, personal.

2. Medicii au pregatire medicala si sunt in masura sa ajute pe cei bolnavi. Solutia ar fi sa fie numai ortodocsi, sa scrie pe firma lui ca este si ortodox, sa nu foloseasca anumite terapii interzise de biserica, sa nu prescrie medicamente. Sa capete si o pregatire teologica.
As adauga aici si pe farmacisti.

Care solutie ar fi mai buna?

In toate discutiile pe care le-am vazut pe acest forum si nu numai, exista si medici care sunt impotriva medicinei si a confratilor lor. Si ma intreb atunci de ce au studiat medicina si cum isi vad ei lucrul in profesie, utilitatea. Cat de mult mai au incredere in ea si cum vad ei vindecare pacientilor fara medicina.

Problema este chiar foarte serioasa. Pot intra oameni pe acest forum si cititnd aceste discutii raman nelamuriti. Ma mai duc la medic? Ma vindeca preotul?

Exista si aceste campanii in multe tari si mai nou vad ca si in tara: tot felul de controale preventive, vaccinuri, profilaxe etc.
Medicii sperie tot mai mult lumea, vad boala la tot pasul si catastrofe.

Pe de alta parte specialistii vad tot mai des si peste tot numai boala, cancer, totul este rau, impotriva omului.

Omul de rand nu mai stie ce sa creada si sa faca in acest context.
Eu insami sunt foaarte chinuita sufleteste de aceasta situatie. Nu mai am incredere in nimeni si nimic. Sigur, ramane credinta.
Ramane biserica si rugaciunea. Dar este si spaima de boala. Si amenintarea ca daca nu te duci colo sau colo nu se descopera la timp nu stiu ce si e de rau.

In biserica preotii se roaga si cei care sunt credinciosi stiu ca asta ajuta si Dumnezeu si sfintii Lui ne ajuta.
La noi de ex. se citesc la Sf. Liturghie la cerere individuala rugaciuni pentru cei bolnavi, in doua momente ale slujbei. Se mai citesc rugaciuni dupa slujba, pentru diverse nevoi.
Exista si acatistele. La noi insa se citesc numai numele, la biserica la care mergeam in tara, scriai in acatist pentru ce te rogi si asa citea preotul: pentru sanatate, sau probleme in familie, sau reusita la examene, sau loc de munca etc.
Se fac slujbe de Maslu. Foarte bune.
Preotii sunt chemati la spitale, sau acasa la bolnavi.

Dar sunt situatii in care preotul nu stie cum sa ajute, sau nu are cum. Sunt situatii incare exista numai un preot in biserica, sau mai rau, unul la mai multe si nu are timp sa discute cu oamenii, nu are timp sa se duca peste tot.
Sunt situatii in care omul este zdruncinat sufleteste de diverse probleme si are nevoie sa discute cu cineva (se presupune ca preotul este cel ami de incredere pentru ca trebuie sa pastreze secretul) si nu numai o data. Si pentru asat este nevoie de timp si de un colt mai retras.
Preotul trebuie sa stie si el cum sa-l ia pe acest om, cum sa vorbeasca si sa se poarte cu el.
Exista situatii cand omul nu se simte bine nici in comunitate (biserica) (pentru ca cei din jur nu-l stiu, nu-l inteleg, sau nu-si vad de treaba lor, sau fac pacatele lor). Si omul este credincios si se roaga, dar nu se poate duce la biserica, se retrage dintre oameni.

Pe de alta parte medicii nu vad legatura cu biserica. Nu se stie ce/cate credinta au, cata incredere in credinta. Nu tin legatura cu un preot, nu incearca o conlucrare.

Tratamentele alternative (naturiste) de la ceaiuri si creme, pana la folosireaa unor tehnici si aparate speciale nu prea sunt acceptate de biserica dar nici de medici.

Si atunci (te) intrebi: cand ma duc la medic si cand la preot? Cine te ajuta intr-o anumita situatie si cum. Unele snu sunt acceptate de biserica, altele nu sunt acceptate de medicina/farmacie.

Nu discutam aici numai despre psihologie/psihiatrie, desi este foarte importanta, poate cea mai importanta, pentru ca majoritatea bolilor trupesti au la origine traume suflestesti si stres si cand esti bine si stabil sufleteste esti si mai bine trupeste si mai imun. Dar in multe situatii este valabil si inversul. Probleme trupesti te zdruncina si sufleteste.

Cele doua trebuie tratate impreuna.

Discutam si despre alte aspecte medicale: boli trupeste de toate felurile, boli genetice, handicapuri de toate felurile, bolile copiilor. O situatie aparte o constituie infertilitatea (dorinta si neputinta de a avea copii), sau dimpotriva protejarea (refuzul de a avea copii).
Cum rezolvam aceste probleme si cine ajuta mai bine?
O alta situatie este si transplantul de organe si tesuturi, transfuzia de sange. Se discuta pe larg in zilele noastre si suntem constransi chiar sa decidem ce facem trupul nostru, inca fiind pe picioare.

Iata ca sunt multe situatii care implica alegerea unei solutii si a persoanei/caii potrivite de rezolvare.

Personal inclin sa spun ca avem nevoie si de unii si de altii, dar intr-o conlucrare optima. Si BOR si medicina (inclusiv psihologia) trebuie sa fac pasi unul catre celalalt.

Sa nu uitam totusi: si preotii si monahii se duc la medic atunci cand sunt bolnavi. Si medicii se duc la preoti.
Se pare insa ca primii sunt mai stabili psihic...sau asa ar trebui sa fie.

Astept parerile voastre. Am pus si un sondaj.

[DragosP]

Medicina tot de la Dumnezeu este.

[AlinB]

Complet aiurea formulat sondajul.

Sfantul Luca al Crimeiii a fost si medic si episcop. Dumnezeu ingaduie sa fim bolnavi sau sanatosi cu un scop. Trupul este templu al Duhului Sfant si trebuie ocrotit. Dar trupul sanatos cu un suflet bolnav este de asemenea demn de mila. De aceea, un preot spunea sa ne fie mila si de cei bolnavi, dar si de cei sanatosi, caci cu totii pot cadea in ispite.

[Samy02]

Oricat ma gandesc , oricat incerc sa intorc pe toate fetele raspunsul acesta ramane “la preot “. Atata timp cat psihicul are stabilitate , e linistit , trupul lupta mai usor cu bolile , pe unele le-am accepta si trata cu usurinta considerandu-le parte din canonul nostru. Ma gandesc cu tristete la accidentul din Apuseni, e singurul care-mi vine acum in minte, un avion cu doctori care au privit cum neputinta cum cei doi grav raniti se sting fara sa-I poata ajuta, neavand ceea ce le trebuie. Ma gandesc pentru o secunda daca acolo in avion ar fi fost un preot, cele doua suflete ar fi plecat la Domnul cu “medicamentul “ care le-ar fi fost de folos, rugaciune , spovedanie…Viata e atat de fragila , trece atat de repede, timpul e atat de pretios …..

[zaharia_2009]

Am citit postul cu care se deschide acest thread si pot spune cu multa maturitate ca sunt efectiv spulberat de iluziile si falsitatea pe care oamenii si le fac despre adevarurile din aceasta lume .
Viata aceasta atit de comp[licata si atit de grea este in esenta ei simpla si frumoasa dar... dar, daca doar am trai in Hristos.
Eu insumi am postat cu numeroase ocazii ca falsitatea trairii duhovnicesti este uimitor de frecventa in ziua de astazi , mai ales, mai ales, la cei care-si spun ca sunt crestini .
Fratilor, daca spunem ca noi credem in Hristos, pai nu mai avem nimic de spus mai departe. Nici un cuvintel mai mult . Pt. orice cuvint spus mai mult ne situam in postura bagata de seama de Hristos care spune ca vorbirea noastrasa fie ce este da, da, si ce este nu, nu, ! ca ce este mai mult decit atit, este de la diavol !
Deci, ori credem si cu asta am terminat, ori defapt nu credem si incepem sa dam argumentele lumii acesteia pt. existenta umana : sociale, medicale, stiintifice, psihologice, civice, profesionale, habituiale, s.a.m.d.
Cum pot eu sa ma gindesc ca :
- medicina nu este ortodoxa sau nu este buna , cind avem ca si garantie cuvintul marelui Vasile vis-a-vis de cine este si ce vrea medicina oficiala, institutionala, academica si nu cea draceasca. Vuindecatori isi zic sau se cred multi, dar rinduiti de Dumnezeu numai anumiti sunt .
Si sa nu uitam nuanta chiar aratat de o sora de curind : nu medicina este ortodoxa ci cel care o practica !


Voi continua, subiectul este deosebit de interesant !