Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afişare
  #1  
Vechi 31.08.2016, 09:59:51
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit Despre istoria Basarabiei si perspectiva unirii Republicii Moldova cu Romania

Deschid acest topic, pentru a discuta despre un subiect astazi intens dezbatut in societatea romaneasca, si anume perspectiva unirii Republicii Moldova cu Romania.

Fac precizarea din capul locului ca sunt pentru aceasta unire, pe baza argumentului (pe care cred ca nici un om bine intentionat nu-l poate contesta) ca NU exista popor si limba moldoveneasca (acestea fiind doar o inventie a propagandei tariste si apoi sovietice) , si ca romanii de pe ambele maluri ale Prutului formeaza unul si accelasi popor, care trebuie sa traiasca intr-un singur stat.

Drama romanilor din Basarabia si a acestei stravechi provincii romanesti incepe in anul 1812.

Inițial numele Basarabia a fost dat Țării Românești, datorită dinastiei întemeietoare a acestui voievodat, familia Basarabilor. Aceștia, în luptele lor împotriva tătarilor între 1328 și 1342, au luat în stăpânire stepa cuprinsă între Carpații Vrancei - Dunăre - Marea Neagră și o linie mergând de la confluența Trotușului cu Siretul la capul Codăești (la sud de Cetatea Albă, nu departe de gura Nistrului).

Ulterior, acest teritoriu a fost cedat în secolul al XIV-lea de Alexandru Basarab voievodatului Moldova, în cadrul căruia i-a rămas numele de Basarabia. În 1484, Turcii cuceresc malurile Dunării și Mării Negre cu cetățile-porturi Chilia și Cetatea Albă, iar în 1538 cuceresc Tighina și restul teritoriului de acum încolo numit de ei Bugeac, dar de restul Europei și de români Basarabia. Aceasta a fost Basarabia istorică până în 1812.
În 1713, Turcii iau în stăpânire și cetatea Hotinului cu ținutul dimprejur, dar acest ținut nu făcea încă parte din Basarabia atunci, numele acesta limitându-se încă la ceea ce numim astăzi Bugeac.

Abia în 1812, când Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, a fost acest ansamblu numit Basarabia, cu prilejul transformării sale într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău. Teritoriul Basarabiei astfel extins spre nord până la Hotin coincide parțial cu teritoriul Republicii Moldova, în timp ce partea de sud (Bugeac) și cea de nord (cea mai mare parte a fostului județ Hotin) intră astăzi în componența Ucrainei.

In urma războiului ruso-turc din 1806–1812, câștigat de Imperiul Țarist, rușii cereau „ambele țări românești” (Țara Românească și Moldova).
Doar iminența atacului lui Napoleon Bonaparte a făcut ca pretențiile rusești să se reducă treptat, de la ambele țări române, la toată Moldova, apoi la teritoriul Moldovei dintre Nistru și Siret, pentru ca până la urmă pretențiile să se limiteze la ținuturile turcești dintre Nistru și Prut: ținutul Hotin și Bugeacul (Basarabia pe hărțile europene).

Iscusința negociatorului francez Gaspard Louis Andrault, conte de Langeron (1763-1831), care servea interesele țarului, a permis însă și anexarea părții răsăritene a Moldovei care nu făcuse parte din vilayeturile (provinciile) otomane, prin extinderea frauduloasă a denumirii de Basarabia la toate ținuturile dintre Dunăre și Hotin, mulțumită complicității primului dragoman al Porții, Dumitru Moruzi care și-a trădat suveranul în schimbul unui latifundiu și al unui inel foarte prețios. (Ulterior primul dragoman a fost executat pentru trădare din ordinul Porții.)

Tratatul de la București din 16/28 mai 1812, încălca astfel practica internațională și normele de drept existente la moment, devreme ce Imperiul otoman ceda ținuturi care nu-i aparțineau și care făceau parte dintr-un stat vasal, dar autonom, anume Moldova, cu care imperiul avea un tratat garantând frontierele de atunci.

Au urmat schimburi importante de populații cu Imperiul otoman, musulmanii turci și tătari din Bugeac, precum și un număr de peste 30.000 de romani din Basarabia, părăsind teritoriul anexat pentru a se stabili în Dobrogea (teritoriu rămas otoman, unde se amestecară cu românii locali ziși Dicieni) și fiind înlocuiți prin peste 60.000 de bulgari și găgăuzi veniți din Bulgaria și Dobrogea, precum și de aproximativ 150.000 de ruși și ucraineni, rușii stabilindu-se cu precădere la orașe.

Pe lângă aceștia, dezvoltarea economică a secolului XIX, chiar dacă era mai înceată decât în restul Europei, a contribuit și ea la procesul de rusificare a regiunii, chiar dacă nu toți noii veniți erau ruși. Afluxul de Evrei, Armeni, Greci, Germani și alții a făcut din gubernia Basarabiei un ținut în care orașele erau foarte pestrițe, rusa fiind singura limbă comună, iar băștinașii (romanii) nu mai erau decât 70 % din populație în 1910.

Autonomia guberniei, garantată în 1816, este desființată în 1828, guvernatorii boieri moldoveni fiind înlocuiți prin guvernatori militari ruși. În 1829, biserica este trecută, în ciuda protestelor clerului, din obediența mitropoliei moldovene care ținea de patriarhia Constantinopolului, în subordinea patriarhiei Moscovei ; șerbia și robia, care fuseseră desființate în 1749 de domnul moldovean Constantin Mavrocordat sunt restabilite (până în 1861), iar limba română este interzisă în administrație.

Procesul de deznaționalizare s-a desfășurat și prin rusificarea toponimelor (Chișinău -> Kișiniov, Orhei -> Orgheev, Ciubărciu -> Ciobruci...) sau prin oficializarea sistematică a denumirilor turcești în dauna denumirilor moldovenești, oridecâte ori se putea (Frumoasa -> Kagul, Oblucița -> Ismail, Cetatea Albă -> Akkerman, Tighina -> Bender...). Nu este vorba aici de antiromânism, dat fiind că sentimentul românității nu apăruse încă în Basarabia în perioada 1812-1840 : Imperiul Țarist căuta pur și simplu să șteargă istoria româneasca a Basarabiei.

Ca urmare a războiului din Crimeea, pierdut de Imperiul Rus, între 1856 și 1878 județele Cahul, Bolgrad și Ismail au reintrat timp de 22 de ani în componența Moldovei, respectiv din 1859 a României.

După 1850, sentimentul național începe să se manifeste în Basarabia, atât ca românism cât și ca moldovenism, cele două revendicări fiind atunci sinonime. Dar ele nu se puteau manifesta fățiș, pe planul politic, atâta vreme cât Imperiul Țarist le considera ca fiind manifestări de trădare.

Îndată, însă, ce prelungirea primului război mondial a condus la prăbușirea țarismului, mișcarea națională a băștinașilor din Basarabia a devenit politică. Astfel, la Chișinău în data de 3 martie 1917 a fost înființat Partidul Național Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu cu obiectivul de a "crea o dietă provincială numită Sfatul Țării". Prima întrunire a Sfatului Țării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcția de președinte Ion Inculeț, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreședinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Țării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească (și nu "Basarabeană") la data de 2 decembrie 1917. Minoritățile aveau deasemenea reprezentanți în Sfatul Țării.

Apărut la Chișinău abia în 1906, primul ziar de limba română, Basarabia, funcționează mai puțin de un an, autoritățile închizându-l după ce publică Deșteaptă-te, române!. În 1912, când se celebrau cei 100 ani de la anexarea rusească, Făclia Țării scria că "Țărișoara noastră este cuprinsă de întuneric ca și o sută de ani în urmă"; ziarul este închis imediat de autorități. În chemările către basarabeni lansate în aprilie 1917, Emanoil Catelli spunea :

„Moldovenii care au tăcut timp de 106 ani, trebuie să vorbească astăzi mult mai tare, să li se audă glasul nu numai până la Petrograd, ci până la Londra, la Paris și la Roma. Căci ei sunt români, numai rușii i-au degradat la rolul de "moldoveni". Și ei vor să-și ceară acum toate drepturile. Mai mult – ei vor să și le ieie singuri. De aceea-i revoluție acum, ca să luăm îndărăt tot ce ne-au furat tâlharii timp de 106 ani.
Reply With Quote
  #2  
Vechi 31.08.2016, 10:28:06
CristianR's Avatar
CristianR CristianR is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 26.03.2014
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.206
Implicit

Florin, sunt mai mulți istorici care au scris despre Basarabia. Te rog indică de fiecare dată sursa informațiilor și a citatelor pe care ni le oferi.
__________________
Știu, vom muri. Dar cîtă splendoare! (Daniel Turcea)
Reply With Quote
  #3  
Vechi 31.08.2016, 10:29:23
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

In a doua parte a secolului 19, chiar daca mai incet decat in alte zone ale Europei, si in Basarabia se inregistreaza o anumita dezvoltarea economica, generata de cerintele tot mai mari de produse alimentare basarabene in imensul Imperiu Tarist.

In agricultura, se contata o crestere insemnata a suprafetelor cultivate. Daca in anul 1860 doar 37,8% reprezenta ponderea terenurilor agricole cultivate din totalul suprafetei Basarabiei, acest procent creste la 44,6% in anul 1881, la 61% in anul 1887 si la 65% in anul 1908.

In urma introducerii tarifului scazut la transportul pe calea ferata pentru produsele agricole, si a constructiei cailor ferate, exportul produselor agricole basarabene se intensifica. Vagoanele cu cereale lua drumul porturilor Odessa sau Reni.

Ponderea cea mai mare din cerealele exportate o detinea porumbul (40%) si graul (25%).

Progresele realizate in agricultura din Basarabia se datoreaza si raspandirii uneltelor agricole moderne (la aceea vreme), introducandu-se pe scara larga plugul de otel si grapa moderna, masinile de treierat, de vanturat, de semanat, etc, dar si datorita harniciei locuitorilor din Basarabia (care la sate majoritatea erau romani).

Pentru a lucra pamantul, in ultimii ani ai secolului 19, se adunau in Basarabia peste 130.000 muncitori sezonieri.

Industria era slab reprezentata in Basarabia. La începutul secolului 20, doar cateva intreprinderi mari aveau peste 100 de muncitori. Concentrarile mai mari erau doar in domeniul transportului naval (fluvial) si feroviar. Numarul total al muncitorilor din Basarabia nu depasea cifra de 30.000.

La sfarsitul secolului 19 au loc primele investitii straine de capital in Basarabia.

In privinta cailor de comunicatii, acestea erau putine si de proasta calitate, desi anumite eforturi s-au facut in aceasta privinta.

Prima cale ferata din Basarabia este inaugurata in anul 1871, intre Chisinau si Odessa. In total, pana in anul 1917, in Basarabia, sub administratie tarista, se construiesc 1158 km cale ferata, de ecartament larg.
Insa starea tehnica a acestor cai ferate era una deplorabila. Multe linii au fost realizate pe trasee serpuite, cu rampe mari si curbe stranse, apoi in multe cazuri nu s-au realizat terasamente corespunzatoare, iar mare parte din poduri erau poduri provizorii, realizate din lemn.
Astfel, cel mai bun tronson din reteaua feroviara a Basarabiei era linia Chisinau- Ungheni, pe care se putea calatori cu maxim 30 km/h.
Parcul de vagoane si locomotive era redus numeric.
Locuintele personalului de exploadare erau insuficiente si insalubre.

Se dezvolta si navigatia fluviala pe râurile Prut si Nistru.

In anul 1913 circula primele tramvaie electrice in Chisinau, iar in anul 1909 se aprind primele becuri electrice in accelasi oras.

Sistemul educational tarist era prost organizat si ineficient. Alocatiile statului tarist pentru invatamantul public erau foarte mici, mare parte din populatia Basarabiei fiind afectata de analfabetism.
In plus, multi romani (care formau populatia majoritara in Basarabia) refuzau sa invete limba rusa, iar aceasta forma pasiva de rezistenta impotriva ocupantului a determinat esuarea, in linii mari, a politicii de rusificare fortata si deznationalizare a poporului roman din Basarabia.

Astfel se prezenta Basarabia in 1914, la izbucnirea primului razboi mondial.
Reply With Quote
  #4  
Vechi 31.08.2016, 10:37:05
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

Deci da. Ambasadorul ăla mic a avut dreptate.
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #5  
Vechi 31.08.2016, 10:50:23
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Citat:
În prealabil postat de DragosP Vezi mesajul
Deci da. Ambasadorul ăla mic a avut dreptate.
Daca va referiti la declaratia recenta a ambasadorului SUA, aceasta a reprezentat o grosolana minciuna si o ignorare a unei realitati istorice, etnice si lingvistice evidente! NU exista popor moldovenesc sau limba moldoveneasca, iar romanii de pe ambele maluri ale Prutului formeaza unul si accelasi popor.

Banuies ca aveti mai multa minte decat unii indivizi precum Vladimir Voronin sau Igor Dodon, care sustin teza aberanta si cretina a asa-zisului popor moldivenesc sau asa-zisei limbi moldovenesti (este ca si cum ai zice ca exista limba austriaca).
Reply With Quote
  #6  
Vechi 31.08.2016, 11:20:23
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

Dar sa revenim la istoria Basarabiei, si in cele ce urmeaza voi arata si voi demonstra ca unirea Basarabiei cu tara-mama Romania s-a facut in anul 1918, pe baza vointei liber exprimate a populatiei din Basarabia, si a fost un proces firesc, de formarea a statului national-unitar roman, in frontierele sale firesti.

Aceasta s-a facut pe baza principiului nationalitatilor, sustinut si de presedintele SUA de atunci Woodrow Wilson, dar si pe baza proclamarii dreptului la autodeterminare a popoarelor asuprite din fostului Imperiu Tarist, proclamat chiar de V.I.Lenin.

După Revolut›ia din Februarie 1917 s™i prabusirea regimului tarist, în Basarabia au fost convocate numeroase adunări s™i congrese ale reprezentantilor diferitelor clase sociale sau organizatii profesionale pentru discutarea viitorului t›ării. În perioada 6 si€“ 7 februarie 1917 , a fost convocat un congres al reprezentant›ilor locuitorilor de la sate, care a votat o moČ›iune care a cerut autonomia s™i formarea unei adunări legislative. Au urmat alte congrese: ale clerului, învăt›ătorilor si ale soldaČ›ilor, cu toate cerând autonomia pentru fosta gubernie.

În aprile 1917, a fost creat Partidul Nat›ional Moldovenesc, sub pres™edint›ia lui Vasile Stroescu, printre membrii de frunte aflându-se Paul Gore, Vladimir Hert›a, Pantelimon Halippa s™i Onisifor Ghibu. Partidul, care milita la începuturile sale pentru autonomia Basarabiei, avea ca organ de presă ziarul Cuvânt moldovenesc, la aparitia căruia a avut o importantă contribut›ie un număr de refugiat›i din Transilvania s™i Bucovina.

Pe 16 iulie 1917, comitetul central ostăs™esc din Chisinău a hotărât crearea unui consiliu al provinciei (după modelul sovietelor), care avea să emită o Propunere de lege pentru autonomie natională s™i teritorială. Pe 4 septembrie, acest comitet publica propriul său ziar, Soldatul român, avându-l ca director pe Iorgu Tudor.

În acelas™i timp, Adunarea Nat›ională Ucrainiană decreta că Basarabia este parte a Ucrainei, ceea ce a dus la solicitarea de către moldoveni a protect›iei Guvernului provizoriu rus de la Petrograd.

În perioada 23 si €“27 octombrie 1917, consiliul ostăs™esc a proclamat autonomia Basarabiei s™i formarea Sfatului Tării ca organ legislativ. Au fost alesi 44 de deputat›i din rândurile soldat›ilor, 36 de deputati din partea t›ăranilor, 58 de deputat›i fiind alesi de comisiile comunale s™i ale t›inuturilor s™i de asociat›iile profesionale. Din totalul de 156 deputat›i, 105 erau romani, 15 ucrainieni, 14 evrei, 7 rus™i, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean s™i 1 grec.

Prima s™edint›ă a Sfatului Tării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 s™i a fost ales ca pres™edinte Ion Inculet›. În decursul existent›ei sale, Sfatul Tšării s-a întrunit în două sesiuni (cu 83 de sedint›e plenare s™i două sedinte particulare). Prima sesiune a fost pregătită de Biroul de organizare al Sfatului Čšării Č™i s-a desfăČ™urat în perioada 21 noiembrie 1917 - 28 mai 1918.

Aflată în retragere prin Basarabia, fosta armata tarista (in plin proces de descompunere) a început să jefuiască, să violeze si să omoare populat›ia civilă băs™tinasă, fruntat™ii basarabeni fiind asasinat›i de către organizatiile comuniste.

In aceste conditii, pentru restabilirea ordinii si linistii publice, pentru asigurarea securitatii si vietii locuitorilor din Basarabia (indiferent de etnia acestora) si a recoltelor si averii acestor locuitori, Sfatul Tarii (organ reprezentativ al populatiei din Basarabia), decide sa solicite ajutorul armatei romane si a guvernului roman (aflat la Iasi).

În aceste conditii la 22 decembrie 1917, Sfatul Tării a cerut guvernului român aflat la Iasi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele aliate, conduse de generalii Bros™teanu (român) si Berthelot (francez) au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reusind eliberarea Chis™inăului de jefuitori la 9-16 ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.

Din pacate acest act just si demn din partea Romaniei nu a fost apreciat la adevarata sa valoarea de catre guvernul sovietic, acesta întrerupând relatiile diplomatice cu Romania si sechestrând tezaurul romanesc.
Desi hotararile Sfatului tarii de la Chisinau fusesera adoptate in spiritul principiului autodeterminarii popoarelor asuprite din fostul Imperiu Tarist (principiu proclamat chiar de V.I.Lenin la nivel teoretic), si desi Romania nu s-a amestecat in razboiul civil din Rusia si nici nu a participat la interventia militara aliata antisovietica, Rusia sovietica si apoi URSS, in intreaga perioada interbelica, a adoptat o atitudine dusmanoasa fata de Romania Mare.


Până la s™edint›a din 27 martie 1918 a Sfatului Tšării, comitetele t›inuturilor din Bălti, Soroca si Orhei au fost consultate în privint›a Unirii cu Regatul României. Pe 27 martie/9 aprilie 1918, Sfatul Tšării a votat în favoarea Unirii cu România cu următoarele condit›ii:

-Sfatul Tšării urma să ducă la bun sfârsit o reformă agrară, care trebuia să fie acceptată fără obiectiuni de guvernul român;

-Basarabia avea să rămână autonomă, având să aibă propriul său organ legislativ, Sfatul Tšării, ales prin vot democratic;

-Sfatul Tšării avea să voteze bugetul local, urma să controleze consiliile zemstvelor s™i oras™elor s™i avea să numească funct›ionarii administrat›iei locale;

-Recrutările aveau să fie făcute pe baze teritoriale;

-Legile locale si forma de administrare puteau fi schimbate numai cu acordul reprezentant›ilor locali;

-Drepturile minoritătilor urmau să fie garantate prin lege s™i respectate în statul român;

-Doi reprezentanti ai Basarabiei aveau să facă parte din guvernul central român;

-Basarabia urma să trimită în Parlameantul României un număr de deputat›i proport›ional cu populat›ia regiunii;

-Toate alegerile aveau să fie organizate pe baze democratice, urmând să se bazeze pe votul direct, egal, secret s™i universal;

-Noua Constitut›ie urma să garanteze libertatea cuvântului s™i a religiei;

-Urma să fie proclamată o amnistie pentru toate persoanele care comiseseră infratiuni politice în timpul revolut›iei.

-Din cei 135 de deputat›i prezent›i, 86 au votat în favoarea Unirii, 3 au votat împotrivă, iar 36 s-au abtinut, 13 deputati fiind absenti . Citirea rezultatului a fost însotită de aplauze furtunoase si strigăte entuziaste Trăiască Unirea cu România!

După ce la data de 2 aprilie 1918, Ion Inculet› s™i-a dat demisia din conducerea Sfatului Tšării, fiind numit ca ministru fără portofoliu pentru Basarabia, a fost numit ca pres™edinte al Sfatului Čšării omul politic Constantin Stere (2 aprilie 1918 - 25 noiembrie 1918) si apoi Pantelimon Halippa (25-27 noiembrie 1918).

Cea de-a doua sesiune a Sfatului Tšării s™i-a t›inut lucrările între 25-27 noiembrie 1918. După aprobarea reformei agrare pentru Basarabia în noiembrie 1918, Sfatul Tšării a votat o mot›iune prin care aproba unirea fără conditii cu România, exprimându-si încrederea în viitorul democratic al noului stat, în care nu mai era nevoie de o protectie specială pentru Basarabia. La data de 27 noiembrie 1918, Sfatul Tšării s-a autodizolvat.

În toamna anului 1919, au fost convocate alegeri parlamentare în Basarabia. Au fost ales™i 90 de deputat›i s™i 35 de senatori. Pe 20 decembrie 1919, aces™tia au votat, alături de reprezentantii altor regiuni românes™ti, ratificarea Actelor Unirii aprobate de Sfatul Tării, de Congresul National din Transilvania s™i de Congresul Nat›ional din Bucovina.

Timp de 22 da ani, Unirea cu România a ferit Basarabia de războiul civil rus, de tragediile colectivizării, ale Holodomorului, ale terorii ros™ii dezlănt›uită de Ceka-GPU-NKVD s™i ale deportărilor către Gulag. Aceasta era întocmai scopul Sfatului Tšării, inclusiv al delegat›ilor rus™i sau ucraineni care au votat Unirea.

Last edited by Florinvs; 31.08.2016 at 11:39:15.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 31.08.2016, 11:45:17
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

O minoritate dintre locuitorii Basarabiei, îndeosebi printre cei mai săraci și printre evreii de tendință radicală (desprinși din partidul socialist evreiesc Bund sau Всеобщий еврейский рабочий союз), era favorabilă regimului bolșevic și, prin urmare, ostilă Unirii, căreia i s-a opus și pe care Uniunea Sovietică s-a bazat pentru a lupta politic împotriva României.

Dintre toate teritoriile pierdute de Imperiul Rus/Tarist, Basarabia a fost singurul a cărui cedare nu a fost recunoscută de URSS.

Prin urmare, acesta a reacționat împotriva Unirii pe de-o parte suscitând în Basarabia însăși răscoala de la Tatarbunar, pe de altă parte înființând în Ucraina sovietică, pe malul stâng al Nistrului, Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească, în care a dezvoltat Moldovenismul .

La procesul răsculaților de la Tatarbunar, au venit, ca apărători ai acuzaților, mulți intelectuali comuniști din Europa occidentală precum Henri Barbusse, care au contribuit, spre satisfacția Uniunii Sovietice, să popularizeze în străinătate imaginea falsa unei Românii represive care ar fi ocupat în mod nedrept un teritoriu profund doritor de a fi sovietic.


Unirea Basarabiei cu Romania a fost recunoscuta de catre guvernele american, britanic, francez, italian si japonez in anul 1920.

Prin tratatul de la Moscova din 1921, incheiat intre guvernul Turciei kemaliste si cel al Rusiei sovietice, sunt declarate nule, neavenite si abrogate toate tratatele inchiata inainte de 1917 intre fostul Imperiu Tarist si fostul Imperiu Otoman (deci inclusiv tratatul din 1812 de la Bucuresti).
Reply With Quote
  #8  
Vechi 31.08.2016, 11:52:04
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

In privinta evolutiei Basarabiei in compenenta statului national-unitar Romania Mare, intre anii 1918 si 1940, putem spune ca aceasta a fost o perioada de stabilitate, prosperitate si dezvoltare pentru Basarabia, sub raport economic, social, cultural, etc.

Iar minoritatile din Basarabia (rusi, ucrainieni, gagauzi, bulgari, germani, etc) au avut asigurate absolut toate conditiile- din partea guvernelor Romaniei Mari- pentru pastrarea identitatii lor culturale, lingvistice, etnice, a traditiilor istorice, folclorice, etc.

Inclusiv multi rusi si ucrainieni din Basarabia, au cunoscut dupa 1940 teroarea stalinista.

Bunicul de pe tata a fost sef de post de jandarmi intr-o comuna din Basarabia in anii 1930. Si etnicii rusi din aceea comuna aveau numai cuvinte de apreciere pentru administratia romaneasca. Multi din ei au regretat in 1940 plecarea administratiei si a jandarmilor romani.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 31.08.2016, 13:09:02
DragosP's Avatar
DragosP DragosP is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 23.03.2011
Religia: Ortodox
Mesaje: 6.591
Implicit

http://www.senat.ro/StiriSenatDetali...B-900A32842470
__________________
Îmi cer scuze celor pe care i-am supărat!
"Trebuie sa mori înainte de a muri
Pentru a nu muri atunci când mori"
Reply With Quote
  #10  
Vechi 31.08.2016, 13:15:58
Florinvs Florinvs is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 06.12.2012
Locaţie: Husi, judetul Vaslui
Religia: Ortodox
Mesaje: 2.893
Implicit

In totalitate de acord cu acest proiect de declaratie a senatului Romaniei!

Doar ca nu am inteles ce ati vrut sa spuneti când ati spus ca - ambasadorul ala mic aveea dreptate! Fiti un pic mai explicit!
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afişare