Cinci moduri de a ne impartasi

[costel]

"Ne putem impartasi cu adevarat in cinci feluri, in Biserica lui Hristos.
Prima impartasire si cea mai importanta este cea cu Trupul si Sangele Domnului.


A doua cale de impartasire, dupa Marele Vasile, este impartasirea duhovniceasca pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii. Poti sa vii in biserica si, chiar daca esti oprit de preot, sa te impartasesti pe cativa ani, te poti impartasi de o mie de ori pe zi si mai mult, pe alta cale, pe calea rugaciunii. Daca vii in biserica si zici rugaciunea "Doamne Iisuse", cu toata inima, de cate ori ai suspinat dupa numele lui Iisus, de atatea ori te-ai impartasit, ca si cel ce a luat cu lingurita Sfintele Taine.


Aceasta este impartasirea pe calea rugaciunii celei ganditoare a inimii, cu care omul poate reusi sa se impartaseasca de multe ori pe zi, nu numai o data.


Al treilea fel de impartasire este pe calea lucrarii poruncilor lui Hristos. Mantuitorul a spus sa postim, ne-a aratat cum sa postim; a zis sa ne rugam; a spus sa primim pe cel strain, sa adapam pe cel insetat, sa hranim pe cel flamand, sa cercetam pe cei inchisi si sa-i iertam pe cei ce ne gresesc. Cand facem aceste porunci, ne impartasim pe calea poruncilor lui Hristos. Acesta este al treilea fel de impartasanie. Si cu aceasta te poti impartasi de multe ori pe zi, de cate ori ai lucrat poruncile lui Hristos. Auzi ce spune dumnezeiescul Maxim, in Filocalie: "Hristos sta ascuns in poruncile Sale. Cine face o porunca, Il primeste pe Hristos". Clar, nu numai Fiul, ci si Tatal vine. Si unde-i Tatal si Fiul, pe toata Sfanta Treime o primeste acela care lucreaza poruncile lui Dumnezeu.


A patra impartasire este prin auz. Cum? Eu sunt oprit de preot atatia ani de la impartasire, fie ca sunt femeie sau barbat. Dar merg la biserica si ascult cu evlavie Sfanta Liturghie. Daca ascult cu evlavie cuvantul Domnului, de cate ori am luat un inteles duhovnicesc prin auz, de atatea ori m-am impartasit cu Hristos. Aceasta este impartasirea prin urechi, la patrulea fel de impartasire. Si Apostolul spune clar: "Credinta vine prin auz".

Tu primesti cu lingurita pe Hristos; eu Il primesc prin urechi, cand ascult cu evlavie Sfanta Liturghie, cantarile si predica preotului. Si ma impartasesc de mii de ori pe zi, fara sa stii tu. Tu, poate, daca nu te-ai pregatit bine, spre osanda sa primesti Sfanta Impartasanie. Iar eu, daca stau cu credinta, ca vamesul, in biserica, si ascult cu evlavie slujba, ma impartasesc prin urechi.
Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi, la Sfanta Liturghie. De aceea, nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica ce se scoate reprezinta fata acelui suflet.

Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea lui Iisus, se zic cuvintele: "Plinirea potirului credintei Duhului Sfant", apoi se pun si particele ce se scot pentru credinciosi. In sfantul potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.


Acestea din urma sunt cai de impartasire pe calea lucrarii faptelor bune, dar nu inlocuiesc pe cea dintai. Numai o impartasire temporara si, in caz de ceva, tot trebuie sa se impartaseasca cu Trupul si Sangele Domnului, cu Preacuratele Taine. Iata, asa ne putem impartasi in cinci feluri, in Biserica Universala."


Parintele Cleopa

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

Al cincilea fel de impartasire este pe calea miridelor, a particelelor ce se scot pentru noi, la Sfanta Liturghie. De aceea, nu putem pune la Sfanta Liturghie pe cei betivi, pe sectari, pe cei ce se sinucid. Pentru ca acea particica ce se scoate reprezinta fata acelui suflet.

Aceste particele se sfintesc la Sfanta Epicleza, prin invocarea Duhului Sfant si, la sfarsitul slujbei, dupa ce s-a pus in potir partea lui Iisus, se zic cuvintele: "Plinirea potirului credintei Duhului Sfant", apoi se pun si particele ce se scot pentru credinciosi. In sfantul potir este Trupul si Sangele lui Hristos viu.

Costel,

Te rog sa-mi explici ce-i cu aceste miride. Sunt ele numai pentru cei adormiti? Sunt si pentru vii?! Nu de alta, dar amanuntul asta mi-a scapat, nu-l cunosc.

Pe de alta parte, din cate stiu Biserica se poate ruga pentru cei morti, chiar daca au fost eretici (Teofil Paraian ne incurajeaza sa ne rugam pentru sectanti) sau sinucigasi. Era o povestioara cu acel preot care era ispitit de gandul sinuciderii si care fiind in altar se ruga pentru cei care s-au sinucis... Si cand nu s-a mai rugat pentru ei, i s-a descoperit episcopului locului (parca in Rusia undeva) cum ca glasurile sinucigasilor tipa in iad asteptand putina mangaiere pentru rugaciunile preotului respectiv.

[costel]

In cadrul Proscomidiei, se scot din prescurile a patra si a cincea miridele pentru credinciosii vii si adormiti. Prin aceasta, credinciosii participa plenar si sacramental la Jertfa de Taina a lui Hristos, iar dupa sfintirea Darurilor, adica devenirea lor in Trupul si Sangele Domnului, aceste miride vor fi cufundate in Sangele mantuitor al lui Dumnezeu „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci“. Crestinii sunt miridele lui Dumnezeu, particele din Trupul Lui eclezial - Biserica, madulare ale Trupului Lui mistic, randuite a imparati cu Hristos in veacul veacului.

SA RETINEM: Numai Sfantul Agnet se preface, in timpul epiclezei, in Trupul Domnului Iisus Hristos, in timp ce miridele raman paine sfintita, paine binecuvantata.



Cat despre pomenirea celor care s-au sinucis, canoanele ne marturisesc ca ei nu trebuie pomeniti in cadrul proscomidiei.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de costel

SA RETINEM: Numai Sfantul Agnet se preface, in timpul epiclezei, in Trupul Domnului Iisus Hristos, in timp ce miridele raman paine sfintita, paine binecuvantata.

Sa inteleg ca anafora este painea sfintita. Care este scopul ei?

[Fani71]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pe de alta parte, din cate stiu Biserica se poate ruga pentru cei morti, chiar daca au fost eretici (Teofil Paraian ne incurajeaza sa ne rugam pentru sectanti) sau sinucigasi. Era o povestioara cu acel preot care era ispitit de gandul sinuciderii si care fiind in altar se ruga pentru cei care s-au sinucis... Si cand nu s-a mai rugat pentru ei, i s-a descoperit episcopului locului (parca in Rusia undeva) cum ca glasurile sinucigasilor tipa in iad asteptand putina mangaiere pentru rugaciunile preotului respectiv.

Este vorba de sf. Filaret din Moscova (sec. 19). El era episcopul acestui preot. Preotului ii fusese interzis sa slujeasca pt ca era betiv, si a spus pe urma ca din cauza alcolismului avusese ganduri de sinucidere si de asta se ruga in altar (si ii pomenea pe) pentru sinucigasi.

În prealabil postat de Florin-Ionut

Pe de alta parte, din cate stiu Biserica se poate ruga pentru cei morti, chiar daca au fost eretici (Teofil Paraian ne incurajeaza sa ne rugam pentru sectanti) sau sinucigasi.

Nu pentru sinucigasi. Pr. Arsenie Papacioc a subliniat acest lucru si a dat o solutie: sa se pomeneasca prin formula "si tot neamul lui cel adormit".

[costel]

În prealabil postat de Florin-Ionut

Sa inteleg ca anafora este painea sfintita. Care este scopul ei?

Am citit undeva ca Anafura se distribuie la sfarsitul Sfintei Liturghii, acelora dintre credinciosi care, pentru un motiv sau altul, nu s-au impartasit cu Trupul si Sangele Domnului, ca sa aiba si ei o participare concreta la sfintenia celor savarsite.

Stiu ca din obicei, iau anafura si cei care s-au impartasit.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de costel

In cadrul Proscomidiei, se scot din prescurile a patra si a cincea miridele pentru credinciosii vii si adormiti. Prin aceasta, credinciosii participa plenar si sacramental la Jertfa de Taina a lui Hristos, iar dupa sfintirea Darurilor, adica devenirea lor in Trupul si Sangele Domnului, aceste miride vor fi cufundate in Sangele mantuitor al lui Dumnezeu „spre iertarea pacatelor si spre viata de veci“. Crestinii sunt miridele lui Dumnezeu, particele din Trupul Lui eclezial - Biserica, madulare ale Trupului Lui mistic, randuite a imparati cu Hristos in veacul veacului.

SA RETINEM: Numai Sfantul Agnet se preface, in timpul epiclezei, in Trupul Domnului Iisus Hristos, in timp ce miridele raman paine sfintita, paine binecuvantata.



Cat despre pomenirea celor care s-au sinucis, canoanele ne marturisesc ca ei nu trebuie pomeniti in cadrul proscomidiei.

Cum trebuie pomeniți cei care s-au sinucis? Vă întreb cu convingerea că din partea dumneavoastră pot primi un răspuns mai limpede.

Vă mulțumesc!

[costel]

Biserica a fost ferma in aceasta privinta - a spus ca nu trebuie sa-i pomenim. In canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei se interzice slujba inmormantarii si a pomenirii la Liturghie a celor ce s-au sinucis. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci*gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.

Daca o vom face noi acasa, va exista riscul sa ne consideram mai presus de Biserica (ea nu se roaga, noi da). Eu ii indemn pe cei care au avut prsoane dragi si au sfarsit prin sinucidere, sa se roage acasa pentru ei. Si asta nu pentru ca trebuie sa indrazneasca sa se creada mai presus de Biserica, ci pentru a se intari in cererea catre Dumnezeu, ca El sa reverse peste toti iubirea Sa.

De ce nu si in Biserica? Pentru ca aici rugaciunile se fac pentru cei care nu s-au despartit de Hristos. Ori sinuciderea, exprima despartirea omului de Dumnezeu. Sper sa fi fost catusi de putin inteles.

[LapetiteMoc]

În prealabil postat de costel

Biserica a fost ferma in aceasta privinta - a spus ca nu trebuie sa-i pomenim. In canonul 14 al Sfantului Timotei al Alexandriei se interzice slujba inmormantarii si a pomenirii la Liturghie a celor ce s-au sinucis. In practica insa, severitatea se mai indulceste, cand se constata ca sinuci*gasul, in clipa savarsirii actului sau funest, n-a fost responsabil din punct de vedere mintal.

Daca o vom face noi acasa, va exista riscul sa ne consideram mai presus de Biserica (ea nu se roaga, noi da). Eu ii indemn pe cei care au avut prsoane dragi si au sfarsit prin sinucidere, sa se roage acasa pentru ei. Si asta nu pentru ca trebuie sa indrazneasca sa se creada mai presus de Biserica, ci pentru a se intari in cererea catre Dumnezeu, ca El sa reverse peste toti iubirea Sa.

De ce nu si in Biserica? Pentru ca aici rugaciunile se fac pentru cei care nu s-au despartit de Hristos. Ori sinuciderea, exprima despartirea omului de Dumnezeu. Sper sa fi fost catusi de putin inteles.

Mulțumesc din suflet pentru lămuriri!
Prietenul nostru preot a ținut slujba de înmormântare a bietei mele amice într-o manieră impersonală, în sensul că nu i-a pomenit deloc numele... Toată slujba a fost astfel, pe o vreme câinoasă (ploua mărunt și abundent).