|
#1
|
|||
|
|||
Cum să practici amintirea de sine
Iată un mod de a practica și verifica atentia divizata a amintirii de sine: în timp ce mergi printr-o clădire sau pe stradă, în timp ce vorbesti cu ceilalti, când mănânci, când te imbraci si când te îndrepti către locul de muncă zilnic, încearcă să vezi ceea ce este chiar în fata ta. Incearcă să observi detaliile. În acelasi timp, încearcă să fii constient de tine însuti făcând acest efort. Cu alte cuvinte, să fii constient de faptul că încerci să-ti divizezi atenția. Apoi observă cum prezența atentiei divizate alunecă imperceptibil departe, pe măsură ce esti absorbit de asocieri mentale, de o stare de reverie, de retrospectie sau planificare - imaginatie. Când, brusc, ‘te întorci’ la claritatea divizării atenției, vei vedea că amintirea de sine reprezintă cheia pentru a fi mai conștient. Amintirea de sine este delicată și simplă, totuși greu de susținut deoarece necesită un efort constient. Goethe, “Cel mai dificil lucru, și care pare cel mai ușor este: să fii prezent la ceea ce se afla în fata ta". |
#2
|
|||
|
|||
A-ti aminti de tine însuti înseamnă să-ti divizezi
atentia intentionat si să fii constient de tine însuti si de mediul înconjurător. Prin atenția divizată a amintirii de sine devii conștient de ce observi în moment, în timp ce rămâi constient de tine însuti ca observator. De exemplu, chiar acum este posibil să fii constient de aceste cuvinte din pagină în timp ce ești constient și de tine însuti citindu-le si simtindu-ti picioarele in acelasi timp. Sună simplu, totuși această dublă constientă, această atentie divizată, nu se întâmplă niciodată de la sine. Necesită efort conștient în fiecare moment. Fără efort, constienta alunecă mereu înapoi către obisnuita atentie, cu o singură directie. Atentia divizată este principala caracteristică a unei stări mai înalte de constientă Totul gravitează în jurul disciplinei de a învăța să-ti amintesti de tine însuti, de a fi prezent în mod constient la fiecare moment al fiecărei activităti din cursul zilei. |
#3
|
|||
|
|||
Imaginația
Principalul efort pe care trebuie să-l facem pentru a ne trezi este ca tot timpul să vedem ceea ce este în prezent si să evitam să fim în imaginatie. Imaginația include: reveria, asocierile întâmplătoare, introspecția, anticiparea viitorului, rememorarea trecutului precum și imaginarea diverselor lucruri despre sine și despre alți oameni. Imaginația este un flux invizibil în care mintea se scaldă, dar există și semne vizibile ale acesteia. De exemplu un om cu ochii ficși și transparenți este ‘pierdut’ în imaginație. Conștiența de sine și de ceea ce îl înconjoară este absentă, el fiind absorbit în întregime de mecanismele interne ale imaginației. Deși din punct de vedere fizic acesta se află într-o stare de conștiență trează, din punct de vedere psihologic el a alunecat în imaginație, în tărâmul viselor. Majoritatea oamenilor nu văd nici un rău în așa ceva, în parte pentru că este ceva atât de comun, în parte pentru că este plăcut să fii în imaginație și, în final, pentru că pare a nu fi necesar să înlocuiești imaginația cu prezență. Un alt tip de imaginație poate să apară în situația în care, de exemplu, admiri o priveliște sau asculți expunerea unei idei, dar de fapt începi să te gândești - să-ți imaginezi – o altă priveliște similară sau o idee înrudită. Cu alte cuvinte, în loc să vezi sau să auzi ceea ce este de fapt în fața ta, vezi și auzi propria ta imaginație. Poate părea absurd la început, dar de fapt devenim ceea ce ne imaginăm. Cu alte cuvinte, noi (conștiența noastră) dispărem în fluxul imaginației și suntem mistuiți de subiectul imaginației noastre. Imaginația se poate manifesta și când vorbim (incluzând vorbitul cu sine însuși), când suntem activi (ca atunci când ești tot timpul ocupat), sau când mâncăm (absent, frenetic sau într-o stare ca de transă ca atunci când citim în același timp). Același lucru se petrece atunci când, în loc de a fi doar prezent în timp ce te speli pe dinți dimineața, devii preocupat (în imaginație) de ziua care începe și pierzi aproape toată conștiența legată de locul unde te afli și de ceea ce faci. Să-ți imaginezi sau să rememorezi incidente legate de alți oameni este un alt mod prin care conștiența este în mod repetat sacrificată și înlocuită de imaginație. Toate aceste manifestări pot părea nedăunătoare și chiar necesare vieții, totuși adevărul este că fără prezența conștientă a atenției divizate, imaginația distruge conștiența necesară pentru a promova amintirea de sine. Pe scurt, ne ține adormiți. Când auzi prima oară despre imaginație, este posibil să o percepi ca pe o excepție de la starea alertă normală a minții. Nu suspectezi faptul că imaginația constituie regula în realitate; că este o funcție automată făcută să interfere cu fiecare moment al vieții tale; că fără să-ți dea seama, îți imaginezi chiar și cine ești tu și cum apari în fața lumii. Dar când afli despre divizarea atenției și încearci să-ți amintești de tine însuți, poți treptat să începi ‘să te trezești’, prin faptul că realizezi din ce în ce mai des cum starea ta de conștiență este îndepărtată de către imaginație[/b]; cum uiți să-ți amintești de tine însuți și că amintirea de sine nu se întâmplă niciodată de la sine. De fapt, încercarea de a-ți aminti de tine însuți demonstrează ce putere are imaginația asupra vieții interioare a fiecăruia. Aceasta arată de asemenea ce ar putea să însemne să scapi de imaginație și să devii mai conștient de realitatea fiecărui simplu moment. |
#4
|
|||
|
|||
Nu domnule, astea is prostii psihologice, e vorba sa te trezeshti de la somnul pacatelor, sau de la "motzaiala" din timpul zilei, shi nu de la alunecarile in tot felul de chestii shi adormiri ale psihicului... ca doar shtim ca aia ce umbla cu conshtientzarea shi trezirea... centrilor sunt pagani, lucrand pentru trup shi nu pentru Hristos cu trupul Omului!
|
#5
|
|||
|
|||
Citat:
|
#6
|
||||
|
||||
noi trebuie sa ne concentram atentia nu sa o divizam, zicind rugaciunea lui iisus ,si mergind pe strada pt a ne ajuta in reusite in acea zi, care incepe.tre sa ne amintim de Dumnezeu si nu de noi ,decit in masura in care sa constientizam ca depindem de EL.
|
#7
|
||||
|
||||
Citat:
|
#8
|
|||
|
|||
:)Nu vorbim despre acelasi lucru, Sofia si Cristi. In cazul de mai sus nu este vorba de a te scalda in mai multe minciuni aduse de divizarea imaginatiei si plutirii asa in dorul lelii, ci a te ruga cu PREZENTA asa cum de multe ori aminteste Par. Arsenie Papacioc in predicile sale.
Adica divizarea consta in a te ruga cu persoana ta AICI in fata iconostasului de ex, simtind inima, puterea vindecatoare care te copleseste sufleteste si trupeste, nu spusa papagaliceste, cu mintea dusa. Observatia de sine in timpul rugaciunii va va revela acest lucru. Sfintii au lucrat enorm la aceste mici detalii fara de care rugaciunea ramine in plan orizontal in loc sa fie auzita pe verticala. |
#9
|
||||
|
||||
Citat:
|
#10
|
|||
|
|||
Citat:
|
|
Subiecte asemănătoare | ||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Caderea Constantinopolului | cozia | Stiri, actualitati, anunturi | 13 | 03.01.2018 16:22:00 |
Un exercitiu de imaginatie | glykys | Generalitati | 94 | 15.08.2012 14:07:47 |
Lupta cu ecumenismul e lupta cu dracul | spre_rasarit | Generalitati | 106 | 12.04.2011 21:13:50 |
Caderea lui Adam si Eva | Danut7 | Generalitati | 102 | 02.03.2011 20:57:25 |
Lupta pasiva vs. lupta activa | catalin755 | Generalitati | 22 | 28.06.2010 16:35:42 |
|