Forum Crestin Ortodox Crestin Ortodox
 
 


Du-te înapoi   Forum Crestin Ortodox > Generalitati > Generalitati
Răspunde
 
Thread Tools Moduri de afișare
  #1  
Vechi 18.02.2008, 11:22:35
irinafm irinafm is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2008
Mesaje: 23
Implicit

Am intrat pe acest forum pentru a afla niste rspunsuri, pentru a obtine niste informatii. Asta vreau sa fac si prin acest topic , numai ca as dori sa abordez o problema mai delicata. As vrea pur si simplu sa stiu ca parere aveti despre relatie dintre oamenii credinciosi si cei necredincosi. De ce oamenii care au credinta in Dumnezeu sunt priviti altfel decat ceilalti, sunt oarecum marginalizati sau etichetati ca fiind ori nebuni, ori deplsati sau mai stiu eu ce. Cel putin in cazul meu, mai dureros este ca primesc astfel de "lovituri" de la persoane dragi, persoane apropiate, in traducere literala, unde doare mai tare. De ce suntem marginalizati numai pentru ca suntem sau cel putin tindem sa fim persoane religioase care sa respecte macar asa, cat de cat normele crestine. Nici macar dupa lungi meditatii la chestia asta, nici macar dupa lungi cautari launtrice nu am gasit raspunsul la aceste intrebari. Dar as vrea sa stiu ce am putea face ca sa nu mai putem fi priviti altfel, ce solutii ar exista pentru a combate marginalizarea. Sunt sigura ca nu sunt singura persoana car se confrunta cu aceasta problema - problema de a ajunge sa crezi la un moment dat ca esti singur in lume, ca ceilalti nu vad ceea ce este mai important pe lumea asta ( Dumnezeu ) ca sa nu mai vorbim de intelegere din partea lor. De ce trebuie sa fim "noi" si "ei" si nu toti laolalta ?
Probabil stiti cum e sa te rogi sau sa te inchini si cel de langa sa se uite ca la felul 13, probabil stiti ce senzatie aiurea e sa fii considerat dus cu pluta sau pur si simplu iubitor de fictiune doar pentru ca respecti sau cel putin te straduiesti sa fii mai aproape de Dumnezeu si sa respecti niste reguli folositoare sufletului, sau mai rau de atat oamenii la care tii sa se departeze de tine pentru ca Il alegi pe Dumnezeu si nu pe ei ca primul lucru important.
Nu stiu daca exista vreo solutie, dar nu vreau ca aceste intrebari sa para retorice, pentru ca nu sunt. Am intrebat in diverse parti dar as vrea macar sa stiu si de la dumneavoastra ce parere aveti, pentru ca nimic pana acum nu m-a lamurit. Cei care va confruntati cu o astfel de problema, cum faceti fata ?
Doamne ajuta !
Reply With Quote
  #2  
Vechi 18.02.2008, 11:57:36
elena2008 elena2008 is offline
Member
 
Data înregistrării: 08.02.2008
Locație: Galati
Mesaje: 38
Implicit

irina, iti scrie cineva aflat pana nu demult de cealalta parte a baricadei. eu eram cea care ii priveam ca pe felul 13 pe altii.
de ce? din invidie. poate sa nu fie constientizata, dar tot invidie este.

adica. cei credinciosi au o pace interioara, au sentimentul ca nu sunt niciodata singuri, ca este Cineva care are grija de ei, ca au un Tata. au pe Cine ruga sa le fie bine, au Cui sa multumeasca atunci cand sunt fericiti, au un scop in viata, o directie, un...stii foarte bine. simt ca apartin Cuiva, ca sunt parte din Ceva, ca Undeva sunt mereu acceptati si iubiti.

cei care nu cred nu au asa ceva. ei sunt cei cu adevarat singuri, purtand povara faptelor si durerilor lor numai pe umerii lor. nu au la cine alerga cand le este greu, nu au nimic din linistea si lumina celui care crede. insa ei isi spun ca ei sunt cei puternici, pentru ca nu apeleaza la cineva care sa le rezolve problemele, ca au curajul de a se autodetermina, de a fi singurii responsabili de destinul lor. au in fata doar hazardul.

ei sunt oamenii singuri ai lumii. si din dorinta de a nu mai fi singuri si nefericiti, doresc sa fie toata lumea ca ei, sa se sprijine pe altii ca ei.

tu fii tare si mangaie-i, ca si ei cauta lumina. nu vor sa-ti faca rau, insa nu stiu cum sa renunte la orgoliul de a recunoaste ca nu esti stapan tu peste toate si nu poti controla tu totul. nu au incredere. e greu sa renunti la iluzia de control si sa-ti incredintezi viata altcuiva. mai ales din moment ce multi se indeparteaza din cauza acestui "crede, sau arzi!". le trebuie iubire si acceptare, nu frica, pentru a crede.

tu incearca sa-i convingi ca a crede e un act de putere, si nu de lasitate. si iubeste-i.
Doamne ajuta!
Reply With Quote
  #3  
Vechi 18.02.2008, 12:22:14
irinafm irinafm is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2008
Mesaje: 23
Implicit

ei nu spun ca sunt singuri cic a au alti oameni langa ei. persone dragi lor si nu citez "o iluzie"
Reply With Quote
  #4  
Vechi 18.02.2008, 12:23:56
irinafm irinafm is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2008
Mesaje: 23
Implicit

eu asta nu pot sa inteleg. sunt atatea dovezi ca Dumnezeu exista, sunt atatea dovezi ca Iisus Hristos a trait pe Pamant. de ce nu iau in seama chestiile stea si se bazeaza tot pe ceea ce ei zic " o realitate nu o imagine "
Reply With Quote
  #5  
Vechi 18.02.2008, 12:44:15
elena2008 elena2008 is offline
Member
 
Data înregistrării: 08.02.2008
Locație: Galati
Mesaje: 38
Implicit

irina, tu probabil ca ai crezut toata viata si nu iti poti imagina cum e sa nu crezi. nu vorbesc de indoiala, ci de faptul de a NU CREDE.

este foarte greu sa crezi, sa faci acest salt in necunoscut, este foarte greu sa accepti o realitate imateriala, o realitate pe care nu o intelegi. o realitate care te depaseste, si o realitate careia iti este extrem de greu sa te conformezi, sa traiesti in acord cu Realitatea.

pe oamenii de langa tine ii poti intelege, ii poti controla, sunt previzibili si comportamentul si existenta lor urmeaza anumite reguli psihologice, sociale, intr-un cuvant, rationale.

insa Dumnezeu...a crede in Dumnezeu (vorbesc din nou din punctul de vedere al celui care nu crede)...a crede in Dumnezeu inseamna pentru ei a-si accepta neputinta, a-si accepta limitele, a accepta ca nu sunt nimic si ca trebuie sa renunte la ceea ce este socialmente denumit "instinctul de conservare". este foarte greu sa spui "sunt ticalos, n-am nici o putere, sunt putred, ridica-ma"

vorbesti de dovezi? din nou intervine rationalul din om, dorinta lui de control realizat prin cuprinderea cu mintea a faptelor. ei nu pot accepta minunile, nu sunt supuse intelegerii uzuale. Sunt multi care spun "ok, Iisus a fost un tip super de treaba, ce a zis merita urmat, e cel mai bun om din istoria omenirii...dar un om, un om bun care a murit aiurea, chinuit pe nedrept. in cel mai rau caz un om cu ceea ce acum s-ar numi boala psihica..credea intr-o fictiune".

multi ani am gandit asa. si pur si simplu m-am saturat sa fiu printre oamenii singuri ai lumii si am facut saltul in necunoscut.

vorbeste cu ei. incearca sa inteleg si punctullor de vedere. si lor le e greu, chiar daca nu acum, exista un moment in viata fiecaruia in care spune "cat as vrea sa pot crede!..." si daca in momentul ala poti fi langa ei sa le arati calm si sigur realitatea ta..Nu cu ton de "vino sa-ti arat eu adevarul", ci poate cu un fel de "uite un fel mai linistit de -a fi. incearca macar"



Reply With Quote
  #6  
Vechi 18.02.2008, 13:52:43
Darius Darius is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 13.06.2006
Mesaje: 138
Implicit

Irina, lucrurile nu sunt asa de complicate precum vrem sa le facem.
Observa lucrurile si oamenii putin mai detasat. Si ca sa iti creez o astfel de stare, ma inspir din conferinta lui Claudiu Raducanu pe care o poti gasi pe ortodox media: la o cafea cu Hrisos. Fain. Este Cel care se afla langa noi indiferent cu cine suntem. A fost inclusiv cu Pr. Calciu cand a stat 7 luni izolat. Gandeste-te ca cei din jurul tau sunt pilele lui Hristos. Nu este asa? Hai sa facem o mica comparatie. Trinitatea a fost asemanata de Sf. Ioan Damaschin cu soarele. Mi-a placut ideea. Dar mai mult mi-a placut totusi comparatia cu un copac. Am inteles-o mult mai bine. Pot citi si catolicii. Dumnezeu este pamantul, copacul sau trunchiul este Iisus, iar seva respectiv Duhul Sfant care vine de la Tatal si PRIN Fiul hraneste ramurile si crengutele care suntem noi care umblam ca pe sarma in viata asta. Asa incat crengutele vecine sunt cei care spui tu ca se uita ciudat la tine, deci sunt si ele a lui Hristos, asa incat atunci cand ei iti fac ceva, fac pentru ca Dumnezeu ii lasa. Ai multumit pentru lucrarea aceasta a lui Dumnezeu, care chiar daca nu ti-a placut a fost cu ingaduinta Lui? Ai multumit pentru marginalizarea in care te simti dusa?
Pana iti gasesti lucrarea lui Dumnezeu in tine, care sa fie a ta particulara iti recomand o alta. Cand observi la cei din jurul tau ca te marginalizeaza, pune-te in locul lor si cere iertare lui Dumnezeu pentru necredinta "ta". Zi Doamne iarta-ma ca nu stiu ce fac. Si mai departe sa faci ca si copii. Repet exemplul cu copii care se lovesc, dar n-au timp de vaicareala, ca au de "lucru". Si ce lucru au ei, dar noi? Nu exista ei si tu sau eu. Exista doar noi. Sa incercam sa nu ii marginalizam noi pe ei. Sa nu ne transformam in victime. Iubirea pentru Dumnezeu se castiga iubind pe cel mai marunt dintre fiii Lui, in transeele comuniunii cu ceilalti. Fi tu cea care sa dea marturia cea buna, celor care n-au avut sansa sa o primeasca. Nu-i intocsica cu credinta, intocsica-i cu bunatatea ta, calmul tau, cinstea ta, puterea ta de daruire, blandetea ta si tot ce-ti va descoperii Dumnezeu ca trebuie sa fi ca sa devii demna de partenera la cafeaua de dimineata cu Hristos. Si la un moment dat se vor intreba de unde acestea la tine. Abia atunci vor observa cu Cine iti petreci timpul liber in care nu le slujesti lor. Abia atunci vor observa in ce directie e capul tau plecat, si vor intelege ce poarta deschide crucea prefigurata pe pieptul tau in fata Bisericii lui Hristos.
Ei nu sunt necredinciosi. Sunt doar eliminati de noi in rugaciune, in post, care il facem dintr-un egoism doar pentru noi. Au fost vitregiti, unii din ei, de rugaciunea mamei lor, de comuniunea rugaciunii in tinerete cu parintii lor si de exemplu nostru in viata lor. N-au gasit in jurul lor marturia altora de care am vorbit. Pentru ei si pentru noi Hristos s-a odihnit abia pe cruce, vorba Pr. C-tin Necula.
Doamne ajuta.
Reply With Quote
  #7  
Vechi 18.02.2008, 14:05:05
monica73 monica73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.02.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 95
Implicit

cred ca este important sa nu ne credem ...cei credinciosi ,prea credinciosi,superiori fata de asa zisii necredinciosi.niciodata nu stim ce este ascuns in sufletul omului.cine a fost iri la Sf. Liturghie ,stie desigur ca a fost duminica 'Vamesului si a Fariseului',s-a predicat foarte mult despre smerenie .cred ca fiecare dintre noi ar trebui sa fim precum'vamesul',sa nu ne laudam si sa ne marim ,mai bine sa ne smerim ,caci asa ne vom inalta.
Reply With Quote
  #8  
Vechi 18.02.2008, 14:16:33
elena2008 elena2008 is offline
Member
 
Data înregistrării: 08.02.2008
Locație: Galati
Mesaje: 38
Implicit

monica, asa-i. nu poti sa stii ce e in sufletul omului...mare adevar.
va multumesc tuturor pentru ca sunteti asa cum sunteti.
Reply With Quote
  #9  
Vechi 18.02.2008, 14:30:50
irinafm irinafm is offline
Junior Member
 
Data înregistrării: 07.02.2008
Mesaje: 23
Implicit

dar cei care sunt constienti si siguri pe ei ? ba chiar se mandresc ca sunt cum cred ei ca sunt - oameni "normali" . acelora li se poate face ceva ? unii din ei chiar au tendinta sa ia peste picior sau sa bombardeze cu intrebari atacatoare ... multumesc pt raspunsuri
Reply With Quote
  #10  
Vechi 18.02.2008, 14:37:50
monica73 monica73 is offline
Senior Member
 
Data înregistrării: 18.02.2008
Religia: Ortodox
Mesaje: 95
Implicit

Citat:
În prealabil postat de irinafm
dar cei care sunt constienti si siguri pe ei ? ba chiar se mandresc ca sunt cum cred ei ca sunt - oameni "normali" . acelora li se poate face ceva ? unii din ei chiar au tendinta sa ia peste picior sau sa bombardeze cu intrebari atacatoare ... multumesc pt raspunsuri
Mandria este unul din cele mai mari pacate,din mandrie omul ajunge sa dea mana cu necuratul,sa nu fim siguri pe noi,caci fara Dumnezeu nu putem face nimic.
Reply With Quote
Răspunde

Thread Tools
Moduri de afișare


Subiecte asemănătoare
Subiect Subiect început de Forum Răspunsuri Ultimele Postari
De la lume adunate, si-napoi la lume date... ucenic Generalitati 27 28.06.2012 22:50:26
De ce suntem singuri? luciamanta Generalitati 67 04.04.2011 23:12:41
Despre lume si lepadarea de lume buiacu gabriel Intrebari utilizatori 12 10.08.2010 11:27:11
Suntem singuri? s_snape Umanitare 17 26.11.2008 08:36:51