Aproapele

[Demetrius]

În prealabil postat de AndraEu

asa este, de ce oameni se schimba? la inceput sunt apropiati iar in timp se departeaza, devin reci si schimbatori?
Cum poti face sa nau mai suferi, sa te simti prost, exclus..... cum poti schimba?
Ce sa fac, sa ma rog mai mult?

Tu te simti desconsiderata de ea fiindca tu ai alte asteptari de la ea, ai dorinte, vrei consideratie, ceea ce nu vei primi tocmai fiindca asta vrei neaparat; de aceea, ca sa nu simti desconsideratie din partea ei, va trebui sa te schimbi tu.

Pentru asta trebuie sa te rogi, nu mult, ci tot timpul, altfel nu vei ajuge sa nu te mai concentrezi pe obiective lumesti, ci pe umilinta inimii tale.
Care-i problema daca esti naiva? Pe cine deranjeazi?

[Corinusha]

Demetrius, de acord in mare parte cu tine, dar, omul mai are, chiar trebuie sa aiba si obiective lumesti, nu te poti lasa in voia lui Dumnezeu fara ca tu sa faci nimic - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia talantii, noi trebuie sa lucram cu ei, sa incercam sa ii inmultim, fie ca este vorba despre loc de munca, fie ca e vorba despre o pasiune, un lucru la care esti bun, intrajutorarea aproapelui. Dar sunt lucruri lumesti de care trebuie sa te agati. Gen, sa ai un acoperis deasupra capului si sa nu ajungi samori, la propriu, de foame si sete. Sunt lucruri necesare. Daca nu trebuia sa ne intereseze de lucrurile lumesti, Dumnezeu nu ne facea oameni, ci ingeri.
Totusi, sa nu exageram cu extremele, in sesnul sa nu ne preocupam doar de lucrurile lumesti, dar nici sa nu ne preocupam doar de lucrurile duhovnicesti. Ele se completeaza, ele coexista.

Naivitatea ii face rau doar ei si le da oportunitatea celor care vor/pot sa ii faca rau, sa o faca. Naivitatea trece la un moment dat, cand ajungi sa iti dai seama ca iti faci cu adevarat rau tie prin asta. Naivitatea trece cand ai atins numarul maxim de lucruri indurate din partea celorlalti. Naivitaea trece de multe ori dupa ce reusesti sa te maturizezi complet, cand incepi sa intelegi cu adevarat unele lucruri, cand incepi sa stii, cu aproximatie macar, ce vrei ela viata. Nu trece cu totul, pentru sigur si ca om matur, toti avem momentele noastre cand cadem in capcana naivitatii si iesim raniti...dar reusim sa pastram un echilibru intre a crede orbeste in oameni si a gandi bine inainte sa decizi daca poti avea incredere in cineva.

[gpalama]

În prealabil postat de AndraEu

Doamne ajuta! Va rog sa ma ajutati cun un sfat...
Ce este de facut cand iti creezi o parere despre aproapele tau... si devi dezamagit in timp vazand ca e altfel.
La inceput iti era drag si credeai ca tie prietena, colega, ca te simpatizeaza... si observi ca incepe sa nu mai vorbeasca cu tine, sa te evite, sa aibe aere, sa te simti prost ca efectiv te exclude direct.. din cerc
Sunt dezamagita... ce pot face? fiind ma intalnesc zilnic cu aceasta prietena si s-a racit amicitia.. efectiv parca nu as fi!
As vrea sfaturi cums a ma port pe viitor sa nu mai fiu dezmagita de oameni......

Oamenii adevarati sunt capabili sa treaca "peste" neintelegeri si pareri gresite.

Pacatele si greselile facute nu cu intentie, nu cu rautate, ci pur si simplu "omeneste", din mici caderi umane, ar trebui trecute cu vederea.

Daca o discutie cu ea nu rezolva problema atunci e un om incapatanat si nu prea ai ce sa-i faci.

[Demetrius]

În prealabil postat de Corinusha

Demetrius, de acord in mare parte cu tine, dar, omul mai are, chiar trebuie sa aiba si obiective lumesti, nu te poti lasa in voia lui Dumnezeu fara ca tu sa faci nimic - Dumnezeu iti da, dar nu-ti baga si-n traista. Dumnezeu ne-a dat fiecaruia talantii, noi trebuie sa lucram cu ei, sa incercam sa ii inmultim, fie ca este vorba despre loc de munca, fie ca e vorba despre o pasiune, un lucru la care esti bun, intrajutorarea aproapelui. Dar sunt lucruri lumesti de care trebuie sa te agati. Gen, sa ai un acoperis deasupra capului si sa nu ajungi samori, la propriu, de foame si sete. Sunt lucruri necesare. Daca nu trebuia sa ne intereseze de lucrurile lumesti, Dumnezeu nu ne facea oameni, ci ingeri.
Totusi, sa nu exageram cu extremele, in sesnul sa nu ne preocupam doar de lucrurile lumesti, dar nici sa nu ne preocupam doar de lucrurile duhovnicesti. Ele se completeaza, ele coexista.

Naivitatea ii face rau doar ei si le da oportunitatea celor care vor/pot sa ii faca rau, sa o faca. Naivitatea trece la un moment dat, cand ajungi sa iti dai seama ca iti faci cu adevarat rau tie prin asta. Naivitatea trece cand ai atins numarul maxim de lucruri indurate din partea celorlalti. Naivitaea trece de multe ori dupa ce reusesti sa te maturizezi complet, cand incepi sa intelegi cu adevarat unele lucruri, cand incepi sa stii, cu aproximatie macar, ce vrei ela viata. Nu trece cu totul, pentru sigur si ca om matur, toti avem momentele noastre cand cadem in capcana naivitatii si iesim raniti...dar reusim sa pastram un echilibru intre a crede orbeste in oameni si a gandi bine inainte sa decizi daca poti avea incredere in cineva.

Daca depinzi de increderea in cineva se va ajunge neaparat la inselarea increderii.

Daca vrea sa se mantuiasca omul nu trebuie sa aiba obiective lumesti.
Nu se poate ajunge la un rezultat concret lucrand cu jumatati de masura; nu se poate ajunge la capat de drum umbland pe doua cai.
Cel mai "naiv" e Iisus Hristos, ca ne-a mantuit pe toti. El a venit in acesta lume ca sa ne invete sa invingem lumea.

33. Acestea vi le-am grăit, ca întru Mine pace să aveţi. În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea. (Ioan16,33)

Locuinta, mancare, haine nu-s obiective, ci nevoi si Tatal stie ce nevoi avem;

31. Căutaţi mai întâi împărăţia Lui. Şi toate acestea se vor adăuga vouă.(Lc 12,31

Navoile devin obiective daca noi vrem mai mari, mai bune si mai aratoase, mai gustoase si mai confortabile.

24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.(Ecclesiasticul 29,24)

sau

31. Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina.(Eccl. 39,31)

Extremele (lucrurile duhovnicesti si cele lumesti) nu se completeaza si nici nu pot co-exista; in acesta lume se decide mantuirea, Iisus a dovedit-o, iar noi suntem crestini(sau credem noi ca suntem).

Cum se inseala cine crede ca poate impaca fericirea cereasca cu acest lut (al trupului)... acele daruri ale Duhului Sfant cu placerile lumesti."(Sf Bernard)

[Florinvs]

Acum omul traind in lume (si nu in padure sau in jungla), este normal sa aiba si nazuinte lumesti.

Cred ca oricine isi doreste sa aiba cat mai multi prieteni adevarati, pe care intr-o situatie când trebuie sa apeleze la un ajutor sa stie ca se poate baza pe ei, si cu care sa-si petreaca o parte din timpul liber (bineinteles ca in timpul liber cel mai important trebuie sa fie familia si/sau persoana iubita).

Orice barbat cred ca-si doreste sa aibă prieteni adevarati, cu care la un sfarsit de saptamana sa mearga la un fotbal, la o tabla, sa discute, etc.

[Corinusha]

În prealabil postat de Demetrius

Locuinta, mancare, haine nu-s obiective, ci nevoi si Tatal stie ce nevoi avem;

24. Cele mai de seamă lucruri în viaţa omului sunt apa, pâinea, haina şi o casă, pentru adăpost.(Ecclesiasticul 29,24)

si

31. Începutul a toată trebuinţa vieţii omului este: apa, focul şi fierul, sarea şi făina de grâu, mierea şi laptele, sângele strugurelui, untdelemnul şi haina.(Eccl. 39,31)

Bun. Si cand nu ai locuinta, nu te chinui, prin cele lumesti (ca altfel n-ai cum; nu-ti pica din cer o locuinta, fie ea si de 3*3 m) sa o obtii/cumperi? Si, oare cati isi permit in ziua de azi o locuinta?! Cum ziceam, Dumnezeu nu iti arunca din Cer o locuinta, nic banii necesari pentru a-ti face/cumpara o locuinta.

Noi (eu si sotul) luptam de mai bine de un an sa reusim sa ne luam o locuinta, sa scapam de chirie (oricand proprietarul poate sa doreasca sa vanda sau sa ne arunce pur si simplu in strada ca vrea sa se mute el/cineva din familia lui in apartament), si uite ca n-am reusit. Bancile nu mai au fonduri, iar daca au, nu ne incadram. That's helpfull... Tatal stie ce nevoi avem, dar nu ni le aunca din cer; daca ar fi asa, atunci n-ar mai muri nimeni de foame si n-ar mai sta nimeni in strada... am avea toti satisfacute nevoile primare; dar uite-te in jurul tau, nu-i asa ca sunt oameni care nu au ce manca si oameni care nu au un acoperis deasupra capului? Iar mierea e fff scumpa, untdelemnul la fel, si multi nu-s permit nici macar laptele!? Ce sa mai zic de must si vin?!

Uite cum trebuintele primare nu sunt satisfacute tuturor de catre Tatal Ceresc. Atunci nu fiecare trebuie sa lupte ca sa si le asigure?

In concluzie, TREBUIE sa te preocupi de lucrurile lumesti, ca altfel n-ai facut nimic. Traiesti ca sa mori.

Si, e normal sa depinzi intr-o mai mica sau mai mare masura de oameni si de increderea lor; pe ei ii vezi, ii poti ainge, poti vorbi cu ei, pe cand pe Dumnezeu nici nu-L vezi fizic, nici nu-L poti atinge fizic si nici nu iti raspunde. Asa ca da, traim in lume, depindem intr-o oarecare masura de lume; nu suntem nici lupi singuratici nici pustnici.


Prin afirmatia ta cum ca "Extremele (lucrurile duhovnicesti si cele lumesti) nu se completeaza si nici nu pot co-exista;" practic afirmi ca nu poti trai decent si sa fi si crestin; trebuie sa fi muritor de foame (nic macar la limita subzistentei - atunci ai avea macar acoprisul easupra capului) si sa nu ai nimic ca sa poti fi numit crestin. Poate nu asta ai vrut sa zici, dar asta se intelege, asta inteleg eu ca ai vrut sa zici. Atunci, ca si crestini, de la preoti la ultimul mirean cu adevart crestin trebuie sa nu aiba nici macar lucrurile necesare (care le obtii tot prin faptele si lucrurile lumesti). Hai sa dam afara din case pe toti crestinii, daca lucrurile lumesti nu se completeaza si nu pot coexista, sa vedem atunci cati crestini exista cu adevarat.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

Noi (eu si sotul) luptam de mai bine de un an sa reusim sa ne luam o locuinta, sa scapam de chirie (oricand proprietarul poate sa doreasca sa vanda sau sa ne arunce pur si simplu in strada ca vrea sa se mute el/cineva din familia lui in apartament), si uite ca n-am reusit. Bancile nu mai au fonduri, iar daca au, nu ne incadram. That's helpfull... Tatal stie ce nevoi avem, dar nu ni le aunca din cer; daca ar fi asa, atunci n-ar mai muri nimeni de foame si n-ar mai sta nimeni in strada... am avea toti satisfacute nevoile primare; dar uite-te in jurul tau, nu-i asa ca sunt oameni care nu au ce manca si oameni care nu au un acoperis deasupra capului? Iar mierea e fff scumpa, untdelemnul la fel, si multi nu-s permit nici macar laptele!? Ce sa mai zic de must si vin?!

Uite cum trebuintele primare nu sunt satisfacute tuturor de catre Tatal Ceresc. Atunci nu fiecare trebuie sa lupte ca sa si le asigure?

Corinusha, Tatal Ceresc a spus limpede: "In sudoarea fetei tale iti vei castiga painea ta!" (Gen 3:19). Iar Apostolul completeaza "cine nu munceste, nici sa nu manance" (reproducere din memorie).
Dar si oamenii isi trag singuri cu stangul in dreptul: chestia asta, cu sa ai neaparat casa ta, adica proprietatea locuintei, la scurt timp de la casatorie e o particularitate a noastra, a romanilor. Singuri, ne asiguram nefericirea. Sunt legi care-i protejeaza pe chiriasi, tot asa cum sunt legi care-i protejeaza pe proprietari. Daca lucrezi legal, adica daca aveti un contract de inchiriere si va platiti chiria la timp, atunci proprietarul nu va poate da afara decat in anumite conditii si in anumite termene. Esti sigura ca stii totul despre ce presupune un credit pentru locuinta si despre ce cheltuieli IN PLUS inseamna o locuinta proprietate personala ? Stii si ca in primii ani veti plati numai dobanzile si practic nimic din principal, astfel incat, daca vindeti locuinta la jumatatea creditului, nu veti lua jumatate din bani, ci mult mai putin ? Stii si ca, fata de ce platiti acum, veti mai avea de platit mai mult decat impozitul pe locuinta propriu-zisa, fiindca veti trece in alta categorie fiscala ? Stii si ca unele cheltuieli care cad acum in sarcina proprietarului vor cadea in sarcina voastra ? Acum nu ai nicio grija ca acoperisul e gaurit: plateste proprietarul. Vrea proprietarul sa termoizoleze locuinta ? Atunci plateste. Dar nu va mai fi asa, ci va trebui sa platiti voi insiva.

Pe urma, nimeni nu va asigura ca, in timp, valoarea proprietatii va creste, nici macar ca va ramanea aceeasi. Exista mereu situatii neprevazute. E suficient ca sa se instaleze in jur 2-3 familii cu tigani si valoarea de piata a proprietatii tale nu va scadea, ci se va prabusi. Harlem-ul a fost, odata, un mandru cartier al New-Yorkului. Dar s-a umplut de negri cu viata de gang si preturile s-au prabusit. Cumnatul meu din Orasul Victoria nu poate lua, acum, pe apartamentul lui de 3 camere nici 14 000 de euro, adica macar valoarea imbunatirilor pe care le-a adus unui apartament cumparat acum 10 ani pe 25 000 de euro. Cu credit la banca. Credit pe care urmeaza sa il plateasca oricum.
Eu insumi nu pot lua pe 1.2 hectare de pamant in Arges, cu casa batraneasca si utilitati, nici 1.5 euro pe metrul patrat, cat am dat acum 5 ani pe el. Si exemplele pot continua.

Asa ca, pana cand nu veti avea stransi macar 30 la suta din valoarea unui apartament care v-ar placea, va sfatuiesc sa nu luati credit petru locuinta. Ar fi un lucru nesabuit care i-a facut pe multi sa-si dea cu pumnii in cap. Prea tarziu pentru ei, ca tot n-au mai iesit din robia bancilor.

[Corinusha]

Cam aproape 45 - 50% din valoarea apartamentului avem stransi. Acum, asteptam primavara sa vedem daca bancile mai primesc fonduri pentru prima casa, sa scoatem restul banilor de care avem nevoie.

Contractul de inchiriere este pe termen limitat, deci, daca proprietarul vrea ca, atunci cand iti expira ontractul sa nu te mai primesca din aumite motive, o poate face. Norocul nostru eca vrem sa cumparam apartamentul in care acum stam in chirie la un pret mai mult decat bun (el locuieste permanant in Ungaria si in Romania nu mai are decat vreo 2 perechi de rude).

Stiu foarte clar ca vom avea cheltuieli in plus fata de rata (care, dupa calculele celor de la banca ar fi cu vreo 20-30 lei mai mica decat chiria, da ramasesera banca fara fonduri). Si e ceva de lcuru la aprtament si suntem constienti si e asta (de exemplu, trebuie sparti peretii si refacut instalatia electrica, trebuie facuta baia si holul). Totusi, avem noroc, daa reusim sa cumparam apartamentul, ca in pretul apartamentului (32.000 euro) intra si un garaj de 3.5*4 si o pivnita de 2*2, plus mobila si aparatele electrocasnice care exista in apartament, iar mama ai mei mi-au zis ca ne mobileaza eu, ca si cadou de casa noua, dormitorul si sufrageria.
Vrem o casa a noastra, tocmai din nesiguranta ca peste x luni de aile trebuie iar sane cautam alta chirie/nu gasim chirie/se scumpesc chiriile etc., iar dc ne luam apartamentul, macar stim ca aceiasi bani care ii dadeam pe chirie, merg pentru apartamentul nostru personal. Si recunosc, si din cauza ca asa am fost invatati de parintii nostri... "prima data a ai o locuinta dupaia..." Mama s-a luat de mine ca "ce va trebuie acum copil, ca voi ina n-aveti apartament?" Sincer, am crezut ca turb, dar mi-am pastrat calmul si i-am explicat tot ce aveam de explicat si am facut-o sa inteleaga ca noi ne dorim un copil, apoi, daca se poate inca unul la curt timp dupa primul (asta dac ne ajuta Dumnezeu si totul va fi bine).



Sunt de acord dl. Mihnea, dar si munca, e tot ceva lumesc, iar eu incercam sa explic ca nu poti trai in lume si sa nu te intereseze de cele lumesti, precum si faptul ca pot sa coexiste lucruri lumesti cu cee duhovnicesti. De aceea am dat exemplul respectiv. Iar cum si dumneata ai xplicat, omul trebuie sa is castige pane prim munca, lucru care automat te integreaza intr-un colectiv cu care trebuie sa comunici, cu cre trebuie sa te inelegi, in care trebuie a iti pui increderea intr-o mai mica sau mai mare masura (lucruri lumesti).
PS: Sorry, m-am intins atata incat mai mult de jumatate e offtopic si imi cer scuze pentru el.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Corinusha

Cam aproape 45 - 50% din valoarea apartamentului avem stransi.

Asta inseamna ca v-ati putea baza pe 16 000 de Euro. Cu banii astia, puteti incepe sa cautati un apartament de 2 camere. E suficient chiar si pentru un copil, cel putin la inceput. Asa, nu veti avea datorii de platit. Pe urma, nu trebuie sa stati o viata in el. Pe masura ce apar copii, Dumnezeu da. La mine, veniturile au crescut nu la mult timp dupa ce am avut fiecare copil, desi sunt constient ca unui ateu i s-ar putea parea simple potriveli astfel de lucruri. Aici, are dreptate Demetrius: Dumnezeu da, ceea ce nu inseamna sa nu muncim.

Si recunosc, si din cauza ca asa am fost invatati de parintii nostri...

Pe mine m-au invatat sa nu ma indatorez, mai ales cu camata. Si bine au facut. Bancile practica un fel de camata. Am vazut prea des oameni care pareau realizati material: avand joburi bune, aflati acum prin "midlevel" pe la multinationale, imbracati in haine de top luate pe card, ei coborau din apartamentul bancii in masina firmei. Din nimica toata, de la o problema la servici, o problema cu firma insasi, o problema de sanatate in alt caz si totul se prabusea exact ca un castel de carti de joc si se trezeau la 40 de ani cu valiza din studentie, cu geamantanul in mana si sunand la usa parintilor lor, care aveau 80 de ani acum, impartind ceaiul si magiunul luate de ei, din pensie.

Am rude casatorite, care se cearta in fiecare zi. Subiectul ? Banii. Pe care ii datoreaza bancii. Fiindca vine 20 a lunii si trebuie platita rata. Au facut rate ca sa-si ia mobila. Intre timp, mobila s-a stricat si e demodata. Dar rata trebuie platita in continuare.

Sunt de acord dl. Mihnea, dar si munca, e tot ceva lumesc, iar eu incercam sa explic ca nu poti trai in lume si sa nu te intereseze de cele lumesti, precum si faptul ca pot sa coexiste lucruri lumesti cu cee duhovnicesti.

Ora et labora. Roaga-te si lucreaza. Este deviza multor institute calugaresti. La randul nostru, ca laici ai Bisericii, e in puterea noastra si e de datoria noastra sa sanctificam munca. Aceasta este ideea principala a Opus Dei, organizatie a laicatului catolic azi intinsa pe tot pamantul. Ziua unui membru al Opus Dei incepe cu o rugaciune cu metanie mare, in care saruta pamantul (sau podeaua) spunand "Serviam!" (Voi sluji!).Evident, nu trebuie neaparat sa faci parte in mod formal din O.D. ca sa ai aceasta atitudine. E suficient sa fii un simplu crestin, care ti-ai descoperit chemarea la casatorie.

În prealabil postat de Corinusha

Cam aproape 45 - 50% din valoarea apartamentului avem stransi. Acum, asteptam primavara sa vedem daca bancile mai primesc fonduri pentru prima casa, sa scoatem restul banilor de care avem nevoie.

Inteleg ca ti-ai gasit deja un apartament si ai nevoie intr-un timp scurt de restul banilor ca sa-l poti achita.
Daca pe tine sugestia mea s-ar putea sa nu te mai ajute, postez totusi pentru cei care mai citesc pe aici, in speranta ca va folosi cuiva.

Puteti evita bancile si imprumuturile lor pe termen lung si cu dobanzi mari, apeland la CAR-uri. O posibila lista gasiti aici: http://www.google.ro/url?sa=t&rct=j&...gj6lo-Uw34mkDQ)

Se depune un fond si se retrage o suma de 3 ori mai mare sau chiar mai mult. Daca iti permiti, achiti mai repede imprumutul si o iei de la capat .. Dobanzile sunt accesibile. Mai multe CAR-uri, mai multi bani - apeland la familie, prieteni ... care sa gireze pt. tine, eventual sa scoata in numele tau un imprumut de la firma la care lucreaza. Iei dintr-o parte, depui in alta parte ... si incet, dar sigur poti strage o suma in 2-3 ani cu care poti merge direct la un investitor. Acestia accepta avans iar pt. restul sumei datorate platesti rate fixe, direct la investitor, fara comisioane, fara dobanzi .. Ideea e ca se pot evita bancile cu dovanzile lor exagerate si comisioanele abuzive.

Iar pentru cei care nu sunt presati de nevoi stringente si de timp, in aprox. 5 ani, poti strange suma integrala - si scapi in felul asta de imprumuturi pe 15-20-chiar 30 de ani.

Va doresc tuturor sa nu aveti nevoie sa apelati la banci!